|
|
|
IMPACUL REVOLUTIEI INDUSTRIALE ASUPRA EVOLUTIEI STATATELOR
Lumea de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul celui urmator a fost marcata de apogeul celei de-a doua revolutie industriale. Progresul industrial s-a reflectat, in primul rand, in aparitia unor noi surse de energie - petrolul si electricitatea - care au condus la dezvoltarea transporturilor si telecomunicatiilor electricitatea - care au condus la dezvoltarea transporturilor si telecomunicatiilor comprimat ce au practic, timpul si distantele.
Metalurgia si industria chimica au cunoscut o larga diversificare a produselor. Otelul si aluminiu au activizat constructiile de masini. Aeronautica si constructiile navale, ingrasamintele si materialele plastice, matasea artificiala, farmacia etc. au transformat radical modul de viata al oamenilor (7;8). Acest fapt au determinat pe unii analisti 'ai duratei lungi a secolului al XIX-lea' sa afirme ca omenirea intrase pe deplin intr-o noua faza a dezvoltarii sale - cea specifica, celui de-al doilea val'(l4;33-35).
Concomitent cu procesul de modernizare, economiile statelor au cunoscut si un fenomen de globalizare sub presiunea accelerarii diviziunii sociale a muncii si cresterea retelelor de schimb care legau diferite zone ale lumii (5;11o-111). Pentru prima data comertul mondial a crescut mai repede decat productia, iar investitiile si plasamentele de capital in afara tarii de origine au cunoscut o adevarata 'varsta de aur'.
Institutiile economice si financiare si-au modificat in mod esential structura si functiile ca urmare a progresului tehnic, cresterii productiei si deschiderii pietelor spre exterior. Aparitia trusturilor sustinute de banci puternice au dinamizat productia si piata, dar a si falsificat in mod radical jocul concurentei libere si egale care constituia unul din fundamentele capitalismului liberal.
Organizarea si planificarea productiei pe de-o parte, standardizarea pe de alta au impulsionat specialistii si analistii economici sa caute si sa gaseasca noi modele de dezvoltare economica. Altfel spus, caracterul tot mai dinamic al economiilor nationale care reclamau nu truda cu orice pret, ci munca individuala inteligenta a cerut continua sporire a cunostintelor de teorie si practica economica (12;15).
Transformarile si evolutiile din economie au produs mutatii spectaculoase in plan social. In tarile avansate industrial taranimea a pierdut teren in favoarea fermierului care a capatat alura unui conducator de intreprindere. Bazandu-se pe o formatie tehnica si facand apel la cuceririle revolutiei industriale acesta a putut sa infrunte cu succes piata a carui orizont a devenit tot mai international. Acest proces a condus la masive dezlocari din mediul rural si migrari catre cel urban, care impreuna cu industrializarea accelerata vor determina cresterea numerica a lucratorilor industriali. Acestia s-au constituit progresiv intr-o 'clasa' sociala constienta de specificul si interesele proprii. (7;11) O alta consecinta sociala majora a revolutiei industriale in 'societatea cosului de fum'[1] (expresie folosita de Alvin Toffler pentru societatea industriala a celui de-al 'doilea val' din evolutia omenirii.) a fost si aparitia 'gulerelor albe' - angajatii din serviciile publice si private - care au constituit, pentru majoritatea tarilor avansate, baza aparitiei clasei de mijloc.
In plan politic revolutia industriala a facut ca Europsa sa atinga apogeul hegemonic. Dominatia europeana s-a exprimat, in primul rand, cantitativ daca avem in vedere ca Marea Britanie, Germania si Franta aveau o pondere de aproape 5o% in comertul mondial, in timp ce procentul Statelor Unite era de 11%, adica mai putin de jumatate din cel britanic.
Analizand modificarile in raporturile de putere la scara planetara Pierre Milza si Serge Berstein au ajuns la concluzia ca suprematia europeana poate fi caracterizata, pentru aceasta perioada, prin patru trasaturi:
- principalele tari industrializate europene importau 90% din totalul comertului sau produse primare ieftine si exportau 90% produse manufacturate a caror valoare a crescut prin prelucrare industriala;
- preturile comertului mondial se fixau la bursele de comert ale batranului continent;
- stapanirea mijloacelor de transport, mai ales maritime, a asigurat tarile industrializate europene un control exclusiv al cailor comerciale implicandu-se direct in distribuirea si redistribuirea materiilor prime si ale celor industriale;
- reteaua bancara europeana a dirijat si controlat fluxurile de capital Lira sterlina a fost un instrument eficace pentru platile internationale si pentru plasamentul capital pe diferite piete ale lumii (7;l3).
Suprematia Europei in raport cu alte zone ale lumii a fost data de o forta demografica remarcabila (populatia s-a multiplicat de 2,5 ori in decursul sec.XIX), de un avans intelectual si tehnologic (din 1901 pana in 1913 toate premiile Nobel pentru stiinta au apartinut tarilor europene), un ritm inalt de industrializare (Europa Occidentala realiza 44% din productia mondiala industriala( si de o suprematie monetara indiscutabila.
De remarcat faptul ca
in interiorul Europei au avut loc reasezari majore in ecuatia de
putere. Desi Marea Britanie ramane polul financiar al lumii iar
Franta cunoste in '
In lumea extraeuropeana impactul revolutiei industriale de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul celui urmator a fost inegal si cu efecte diferite. In cele doua Americi si in zona Asia Pacific doar doua state cunosc ritmuri spectaculoase: SUA si Japonia.
Forta economiei americane s-a exprimat, fara indoiala, in toate ramurile, insa cresterile spectaculoase s-au inregistrat in: domeniul agricol unde s-a realizat o patrime din productia de grau, jumatate din bumbac si trei sferturi la porumb; domeniul industrial care a produs 76% din productia mondiala de carbunesi 7-% la petrol si de 12 % din productia de automobile a Frantai, care ocupa locul secund in lume.
Revolutia Meiji in Japonia a captat dinamismele latente ale societatii traditionale si le-a transpus in lumea industriala moderna astfel incat paternalismulsi ierarhiile de tip agricol si feudal au fost asimilate in organizarea si conducerea intreprinderilor. Marile fabrici si intreprinderi japoneze au fost create de marile familii: Mitsui, Mutsubischi, Sumitomo sau Yasuda. In preajma primului razboi mondial economia japoneza prezenta trasaturi de modernizare. (7;16-18)
America latina si Africa neagra erau zonele in care nu numai ca revolutia industriala nu a patruns ci s-a accentuat dezechilibrul dintre resurse, populatie si structuri economice era unul profund. Africa neagra prezenta o economie specifica structurilor coloniale in care au predominat mono-productia si mono-exportul.Aceeasi situatie a fost caracteristica si pentru America latina cu toate ca ea s-a eliberat, pana la jumatatea sec.XIX de sub dominatia coloniala. Astfel cauciucul si cafeaua reprezenta 20% din exportul Braziliei. Zaharul 75% din cel al Cubei in timp ce Argentina era un important granar pentru Europa. Un sfert din teritoriul Egiptului era cultivat cu bumbac, iar tutunul era principala planta de cultura in Turcia.
Asia cu toate eforturile de modernizare intreprinse de India si China n-a reusit sa iasa din inapoierea economica. Imperiul rus, in contact cu Asia si Europa a cunoscut o evolutie ambigua. Plasata pe unul din primele cinci locuri intre puterile europene, Rusia nu s-a incadrat ferm in calea modernizarii. Ea avea toate caracteristicile unei societati de tip arhaic a carei dezvoltare industriala depindea, la cumpana secolelor XIX si XX impovoratoare imprumuturi externe.
[1] Expresie folosita de Alvin Toffler pentru societatea industriala a celui de-al 'doilea val' din evolutia omenirii.
