|
|
|
DEZVOLTAREA ECONOMICA A LUMII (SECOLELE XVII-XVIII)
Capital si capitalism. Revolutia Agrara din Anglia. Revolutia Industriala din Anglia si Franta. Expansiunea comertului. Rolul noilor teritorii
In jurul anului 1600 centrul economiei mondiale europene era ferm localizat in nord-vestul Europei, adica in Olanda si Zeelanda, in Londra, comitatele din jurul ei si Anglia de est, precum si in nordul si vestul Frantei. Unitatile politice in care erau localizate aceste zone centrale erau destul de diferite in ceea ce priveste dimensiunile, forma si politica, si au suferit modificari esentiale de-a lungul unei perioade de un secol si jumatate care a urmat; dar din punct de vedere economic aceste zone erau mai mult asemanatoare decat diferite.
Intre 1600 si 1750 a existat o perioada de consolidare in care ritmul de dezvoltare al economiei mondiale a fost mai lent. In ansamblu este adevarat; dar semnul distinctiv al unui sistem economic capitalist consta in faptul ca tendinta centrala generala este alcatuita din tendinte total diferite ale sectoarelor componente. Avand in vedere ritmul mai lent si consolidarea s-au impus decizii economice dificile si ca urmare au aparut complicatii politice (si culturale). Nicaieri nu era acest fapt mai valabil decat in tarile din centru in secolul al XVII-lea, unde in randul antreprenorilor avea loc o competitie acuta pentru supravietuite intr-o situatie in care unii trebuiau eliminati pentru a lasa un profit suficient celorlalti.
In cartile de istorie, perioada intre 1600 si 1750 este numita epoca mercantilismului. Dezbaterea legata de mercantilism priveste, in mare, argumentele cu valoare de adevar avansate de teoreticienii secolului al XVII-lea. Evident, din unele puncte de vedere, temele lor reflectau realitatea iar din altele erau menite sa o influenteze.
Acest fapt este valabil pentru toate teoriile. Dar, in contextul de fata ne intereseaza practicile reale ale statelor vremii, indiferent de justificarea lor ideologica.
Aceste practici nu sunt unice in acea perioada dar ele au fost utilizate de unele state in aproape toate momentele istoriei economiei mondiale capitaliste, desi justificarile ideologice au fost diferite. In marea invalmaseala a explicatiilor date in legatura cu mercantilismul in secolul al XVII-lea, exista totusi doua aspecte asupra carora majoritatea au cazut de acord. Mercantilismul implica politici statale de nationalism economic si gravita in jurul preocuparii legate de circulatia marfurilor, fie in privinta dirijarii lingourilor, fie a crearii balantelor comerciale (bilaterale sau multilaterale). Faptele care reflectau relatia reala de profit si putere", aceasta este tema dezbaterii - printre oamenii vremii si printre analistii de astazi.
A afirma ca nationalismul economic este politica de stat a celor slabi impotriva celor puternici si a celor angajati in competitie inseamna pur si simplu, a accepta o ortodoxie. Ceea ce probabil va fi oarecum diferit in aceasta carte este acceptarea ideii ca succesul in competitia mercantila a fost in primul rand dependent de eficienta productiei si ca obiectivul comun al tuturor politicilor mercantile de stat a fost cresterea eficientei globale in sfera productiei. Povestea trebuie sa inceapa cu Provinciile Unite pentru ca, cel putin pentru o parte a secolului al XVII-lea, aceasta gramada de nisip si noroi ramasa din era glaciala cu un aparat de stat aparent ineficient si constituit in graba a fost puterea hegemonica a economiei mondiale capitaliste.
Provinciile Unite (sau mai bine-zis Olanda?) a fost prima putere hegemonica de acest gen dupa incercarea nereusita a lui Carol al V-lea de a transforma economia mondiala intr-un imperiu mondial. Hegemonia este o situatie rara; pana in prezent numai Olanda Marea Britanie si Satele Unite au fost puteri hegemonice in economia capitalista mondiala, li fiecare dintre ele si-a mentinut pozitia pentru o perioada relativ scurta, in special Olanda, deoarece a fost cel mai mic dintre gigantii militari ai epocii. (Immanuel Wallerstein)
Revolutia agrara
Agricultura incepe sa se bucure de beneficiile lentelor progrese din ultimele doua secole. Noile culturi triumfa: cartofii, napii, porumbul, plantele furajere. Pamantul necultivat e din ce in ce mai rar, chiar si in Europa Meridionala, multa vreme considerata arhaica. In Franta si Anglia, agronomia e o stiinta la moda, iar asa-numitii fiziocrati francezi considera ca pamantul este izvorul bogatiei. Influentati de experienta englezilor, agronomii francezi publica, la jumatatea secolului al XVIII-lea, tratate de agricultura - cum este lucrarea lui Duhamel de Monceau Tratatul despre cultura pamantului conform principiilor domnului Tull, (agronom englez 1674-1740) ce privea araturile adanci si repetate, prasilele frecvente si folosirea masinilor la semanat
In Anglia secolului al XVIII-lea are loc o revolutie agrara, care imbunatateste substantial cultivarea pamantului; fermierii introduc metoda olandeza de cultivare a pamantului (rotatia culturilor, o data la trei ani), care le permite sa obtina recolte mai mari si mai bune; metode stiintifice noi le permit sa imbunatateasca rasele de animale domestice; noi masini (cum este semanatoarea in randuri) si plugurile perfectionate le permit sa faca o agricultura mai eficienta. Aceste schimbari sunt insotite de practica ingradirii terenurilor; loturile mici si imprejmuite (enclosures) inlocuiesc campurile mari, si ocupa de acum cea mai mare parte a suprafetei agricole, iar cresterea intensiva de animale pe islazuri artificiale este generalizata. Sunt adoptate de catre Parlament numeroase legi care generalizeaza practica deposedarii taranilor de pamant; are loc dezvoltarea unei categorii prospere de fermieri, interesata in rentabilizarea productiei ca sursa de profit. Ceilalti tarani vin la oras intr-un adevarat exod, in vreme ce in vestul si nordul Angliei apar asa-numitele "tinuturi negre".
Marele comert
Expansiunea coloniala se reia dupa tratatul de la Utrecht (1713), care inaugureaza patru decenii de pace. Incepe marele boom al comertului atlantic. O data cu declinul Olandei, englezii au devenit carausii marilor, dar nici francezii nu se lasa mai prejos, astfel incat cele doua puteri din Europa Occidentala se afla in insasi inima unei economii din ce in ce mai globalizate.
Negotul atlantic stimuleaza dezvoltarea unor porturi ca Liverpool, Nantes, Bordeaux, dar si Cadiz, Marsilia, Hamburg sau, la inceputul perioadei, Ostende. Baza o constituie comertul cu negri, origine a relatiilor trilaterale dintre Europa, Africa si America: marfurile de duzina fabricate in orasele din apropierea marilor porturi europene sunt schimbate pe sclavi in Africa, iar acestia sunt vanduti in Lumea Noua de negustori ce aduc in schimb produse coloniale ca zaharul, cafeaua sau tutunul.
Consecintele sunt imense. Intreaga Europa consuma produse noi, in vreme ce manufacturile lucreaza pentru echiparea navelor. Si colonistii sunt clienti de mare importanta, iar cei din cele treisprezece colonii americane sunt atrasi la randul lor de aceste activitati fructuoase.
Revolutia industriala
In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea se declanseaza, in Anglia, revolutia industriala - proces istoric de inlocuirea manufacturilor (in care diferitele operatiuni erau efectuate manual, cu ajutorul uneltelor, de lucratori specializati) cu fabricile (in care operatiunile erau efectuate de masini, puse in miscare cu ajutorul aburilor, deservite de muncitori). Industria textila (prelucrarea bumbacului) este prima in care s-a manifestat noul proces; in 1733, John Kay a perfectionat razboiul de tesut, inventand "suveica zburatoare", prin care a sporit considerabil productivitatea; a urmat, ca o consecinta, inventarea (in 1765, de catre James Hargreaves) a masinii de filat, iar apoi a masinii hidraulice de tors (in 1769, de catre Sir Richard Arkwright ). In anii urmatori inovatiile permit producerea intr-un timp tot mai scurt de tesaturi mai late; Samuel Crompton (1753-1827) pune la punct in 1779 asa-numitul mule jenrry, razboi ce permite producerea unui fir foarte fin si rezistent si care deschide perspective noi tinerei industrii a bumbacului.
Apar inovatii in metalurgie; furnalele englezesti folosesc cocsul in locul carbunelui de lemn chiar de la inceputul secolului al XVIII-lea. Fonta permite avantul metalurgiei: in 1779 se construieste, peste un rau din Anglia, primul pod in intregime metalic; tehnica numita puddlage permite la sfarsitul secolului sa se obtina oteluri de buna calitate.
Datorita progreselor din metalurgie, scotianul James Watt reuseste sa puna la punct o masina cu aburi care rezista la presiuni inalte (1769), perfectionata pana in 1784, cand a construit masina cu aburi universala - primul motor ce-si producea forta motrice prin consumul de apa si carbune, el devenind simbolul revolutiei industriale; masina cu aburi elibereaza definitiv industria de legaturile ei de dependenta cu natura (prin intermediul convertizoarelor de energie care erau morile de apa ori de vant sau functionand sub forta mareelor), inaugurand era moderna a masinismului (revolutia din domeniul energiei nu-si va face totusi simtite efectele decat in secolul urmator).
Modelul englez
Marea beneficiara a prosperitatii economice din secolul al XVIII-lea este Anglia. Londra se afla in centrul economiei mondiale, eclipsand de acum inainte Amsterdamul. Structura comertului englez nu mai este aceea a primei modernitati: exportul de produse textile si redistribuirea produselor coloniale depasesc importurile, constituite tot mai mult din produse alimentare. Londra nu numai ca beneficiaza de productia din Imperiul britanic, dar mai serveste si ca placa turnanta pentru produsele portugheze si chiar spaniole. Liberalismul castiga teren, iar tratatul semnat in 1786 cu Franta prefigureaza liberul schimb din secolul al XIX-lea.
Franta
In Franta revolutia industriala incepe in acelasi timp cu cea din Anglia, dar in conditiile Vechiului Regim, care nu a incurajat-o. Prima faza a revolutiei industriale se prelungeste pana spre 1870. Unul dintre elementele cele mai vizibile il constituie minele: cele de la Anzin numara in ajunul Revolutiei 4.000 de angajati si constituie cea mai mare intreprindere dintara; in zona Masivului Central e inmultesc exploatarile de huila. Si metalurgia cunoaste un avant deosebit: la Creusot, siderurgistul englez Wilkinson creeaza in 1781 importante turnatorii.
Industria textila isi pastreaza de cele mai multe ori structurile traditionale in ceea ce priveste prelucrarea lanii sau a matasii, dar se deschide si noilor tehnici in filaturile de bumbac. Normandia si nordul Frantei devin importante centre de prelucrare a bumbacului.
Comertul interior infloreste, profitand treptat de reteaua de drumuri considerabil ameliorata in timpul domniei lui Ludovic al XV-lea.
O dezvoltare inegala
Numeroase sunt regiunile din Europa Occidentala care cunosc in secolul al XVIII-lea o adevarata prosperitate: Tarile de Jos austriece, Germania (revolutia industriala incepe aici dupa 1860, intarzierea ei, in raport cu alte tari occidentale, datorandu-se prin pozitia geografica /departe de Oceanul Atlantic/, prin numeroase razboaie desfasurate pe teritoriul german, prin mentinerea regimurilor feudale si a faramitarii statele), Renania, Saxa si Silezia, dar si, in Europa Meridionala, Italia de Nord si mai cu seama Lombardia si Catalonia.
Alte regiuni ale continentului raman insa, inainte de orice, dominate de o agricultura arhaica si pastreaza,in pragul epocii contemporane, trasaturi tipice inceputului perioadei moderne. Cea mai mare parte a lumii mediteraneene si Europa Rasariteana se situeaza astfel in marginea unei Europe dinamice, manufacturiere, orientata spre Atlantic.
Expansiunea economica extraeuropeana
Declinul Olandei face din Anglia prima putere maritima si comerciala. Tonajul flotei sale comerciale se dubleaza intre 1700 (317 000 t) si 1751 (661 000 t). Londra este placa turnanta pentru tot traficul colonial, atragand nu numai marfurile din Imperiul Englez, dar si pe cele din coloniile spaniole si portugheze.
Franta a fost franata in expansiunea sa coloniala de Razboiul de Succesiune din Spania, dar incepand cu 1720, porturile sale Bordeaux si Nantes sunt in insasi inima unui fructuos comert triunghiular. Se lanseaza in comertul colonial si porturi mai putin importante precum La Rochelle, Marsilia sau Le Havre.
Recomandari bibliografice
Braudel, Fernand, Jocurile schimbului, vol. I-II. Traducere si postfata de Adrian Riza, Editura Meridiane (col. Arte si civilizatii), Bucuresti, 1985 /462 pp. + 448 pp./.
Braudel, Fernand, Dinamica capitalismului. Traducere: Adriana Gheorghe. Prefata: B. Murgescu, Corint (col. Clio), Bucuresti, 2002 /96 pp./.
Wallerstein, Immanuel, Sistemul mondial modern, vol. III-IV Mercantilism si consolidarea economiei mondiale europene 1600-1750. Traducere de Dorel Abraham, Ilie Badescu si Marcel Ghibernea, Editura Meridiane /col. Arte si civilizatii/, 1993 /264 pp. + 264 pp./.
