Sistemul FAT

Sistemul FAT

Sistemul FAT (tabela de alocare a fisierelor - File Allocation Table) este un sistem de alocare a fisierelor proiectat la inceput pentru discuri mici si o structura de directoare simpla. Este numit asa datorita metodei de organizare - o tabela de fisiere care se afla la inceputul volumului. Pentru a proteja volumul sunt tinute doua copii ale acesteia in ideea ca una poate fi alterata. Tabelele de alocare a fisierelor si directorul radacina sunt stocate in pozitii fixe pe disc astfel incat la start sistemul sa le poata localiza corect.

Un volum formatat cu sistemul de fisiere FAT este alocat in clustere. Marimea implicita a clusterelor este determinata de marimea volumului. Pentru sistemul de fisiere FAT numarul de clustere trebuie sa incapa in 16 biti si trebuie sa fie o putere de 2.

Atunci cand un fisier este scris pe disc i se aloca clustere intr-o anumita zona. Primul cluster alocat se numeste cluster de inceput sau primul cluster iar numarul lui va fi memorat in zona directorului. Elementul de tabel FAT care are acel numar va contine adresa urmatorului cluster alocat fisierului sau un identificator ce semnaleaza sfarsitul lantului de alocare. Pe pozitia data de al doilea cluster va fi memorat numarul celui de-al treilea cluster alocat fisierului sau identificatorul sfarsitului de fisier, si asa mai departe.

Figura urmatoare arata organizarea unui volum FAT.

Tabelul urmator arata diferentele  clusterelor la sistemele FAT.

FAT 32 este un sistem de fisiere derivat din FAT care suporta drivere cu posibilitati de stocare de pana la 2 GB. Din cauza ca FAT 32 poate contine mai mult de 65526 clustere, sunt folosite clustere mai mici decat la FAT 16. Acest lucru are ca efect o mai buna alocare a spatiului in volumul FAT 32.

Cel mai mare fisier posibil in volumul FAT 32 este de 4 GB minus 2 octeti.