Componente, concepte si tehnologii de retele de calculatoare

COMPONENTE, CONCEPTE SI TEHNOLOGII DE RETELE DE CALCULATOARE

I. Locul modulului in cadrul planului de invatamant

Modulul COMPONENTE, CONCEPTE SI TEHNOLOGII DE RETELE DE CALCULAROARE cuprinde competentele din unitatea de competente tehnice specializate Precizarea componentelor, conceptelor si tehnologiilor unei retele de calculatoare din cadrul structurii programei pentru nivel 3 avansat.

Continuturile ce trebuie parcurse pentru a putea construi aceste competente, apar in programa modulului si sunt corelate cu Criteriile de Performanta si Conditiile de Aplicabilitate din Standardul de Pregatire Profesionala pentru unitatea/unitatile de competente corespunzatoare modulului. Prezentul curriculum se va utiliza impreuna cu Standardul de pregatire profesionala specific calificarii.

Modulul COMPONENTE, CONCEPTE SI TEHNOLOGII DE RETELE DE CALCULAROARE se studiaza in anul I, scoala postliceala, in vederea pregatirii de specialitate in calificarea  Administrator retele locale si de comunicatii.

Modulul are o durata de 6 saptamani, cate 4 zile/saptamana a cate 5 ore/zi, si are alocat un numar de 140 de ore/an, din care:

Activitati de predare 60 ore

- Laborator tehnologic: 60 de ore

- Instruire practica: 20 ore (se vor efectua in cele 4 saptamani alocate stagiului de pregatire practica)

Lista unitatilor de competente relevante pentru modul: 

In modulul COMPONENTE, CONCEPTE SI TEHNOLOGII DE RETELE DE CALCULAROARE au fost agregate competente din unitatea de competente tehnica specializata:

II. Tabelul de corelare a competentelor si continuturilor

III. Sugestii metodologice

1. Explicarea corelatiilor intre competente si continuturi.

Continuturile au fost intocmite prin corelare cu Criteriile de Performanta, respectiv cu Conditiile de Aplicabilitate din Standardul de Pregatire Profesionala. Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numarului de ore alocat fiecarei teme, in functie de dificultatea acesteia, de nivelul de cunostinte anterioare ale grupului instruit, de complexitatea materialului didactic implicat in strategia didactica si ritmul de asimilare a cunostintelor si de formare a deprinderilor, proprii grupului instruit.

Intre competente si continuturi exista o relatie bine determinata: atingerea competentelor implica continuturile tematice, iar parcurgerea acestora asigura dobandirea de catre elevi/cursanti a competentelor dorite.

Pentru construirea competentelor dorite, activitatile de invatare - predare vor avea un caracter activ, interactiv si centrat pe elev, cu pondere sporita pe activitatile de invatare (nu pe cele de predare), pe activitatile practice (mai putin pe cele teoretice) si pe activitatile ce privesc exersarea abilitatilor cheie.

Ordinea de parcurgere a temelor aferente continuturilor din curriculum ramane la alegerea cadrelor didactice, cu conditia respectarii succesiunii logice in abordarea acestora.

Autorii recomanda parcurgerea continuturilor in ordinea prezentata in tabelul de corelare de mai sus, aceasta fiind succesiunea logica de parcurgere.

2. Sugestii cu privire la procesul si metodele de predare / invatare

Locul de desfasurare a activitatilor de invatare se recomanda a fi un laborator echipat in care - pentru optimizarea demersului didactic - este necesar sa existe o dotare minimala care presupune un numar de statii de lucru egal cu numarul elevilor din clasa, conectate in retea, conexiune Internet si pentru imbunatatirea instruirii interactive se recomanda prezenta unui videoproiector. Configuratia calculatoarelor trebuie sa permita rularea aplicatiilor prin care vor fi formate competentele tehnice specializate.

Dinamica acestui domeniu, extrem de rapida, determina actualizarea permanenta a produselor hardware si software prin prezentarea celor mai noi echipamente respectiv versiuni ale aplicatiilor, astfel incat absolventilor sa le fie mai usor sa se adapteze evolutiilor ulterioare pe piata muncii.

Se vor promova metodele de predare-invatare activ-participative, care duc la rezolvarea problemei pusa in discutie. Ca un argument in favoarea acestor metode se remarca urmatoarele avantaje:

sunt centrate pe elev/cursant si activitate

pun accent pe dezvoltarea gandirii, formarea aptitudinilor si a deprinderilor

incurajeaza participarea elevilor/cursantilor, initiativa, implicarea si creativitatea

determina un parteneriat profesor-elev/cursant prin realizarea unei comunicari multidirectionale.

Profesorii vor alege cele mai potrivite metode: descoperire, discutia in grup, dezbaterea/masa rotunda, studiul de caz, efectuarea de experimente, observatia individuala, vizionare de prezentari. Specificul disciplinei impune metode didactice interactive, recomandand mai ales invatarea prin metode practice/activitati de laborator, teme/proiecte.

Astfel de metode impun de la sine folosirea pachetelor de materiale de invatare, ghiduri. Modelele de materiale de invatare create pentru fiecare domeniu, pot fi folosite ca atare sau adaptate conform structurii claselor de elevi/cursanti in functie de:

stilurile de invatare identificate;

tipurile de inteligente recunoscute;

nevoile speciale identificate la anumiti elevi/cursanti.

Pentru nevoile speciale identificate, materialele de invatare vor fi individualizate si se pot propune activitati suplimentare care sa sprijine acei elevi cu dificultati in depasirea lor. Folosirea mijloacelor multimedia (CD-uri/DVD-uri multimedia, tutoriale), de exemplu,  poate fi foarte utila atat in dezvoltarea tuturor stilurilor de invatare cat si ca activitate suplimentara in cazuri mai speciale.

3. Sugestii cu privire la evaluare

Evaluarea trebuie sa fie corelata cu criteriile de performanta si cu tipul probelor de evaluare care sunt precizate in Standardul de Pregatire Profesionala. Ea trebuie sa vizeze mai ales interpretarea creativa a informatiilor si capacitatea de a rezolva o situatie-problema. Se evalueaza numai competentele din acest modul, evaluarea altor competente nefiind relevanta. O competenta se evalueaza o singura data. Demonstrarea unei alte abilitati in afara celor din competentele specificate este lipsita de semnificatie in cadrul evaluarii. Elevii trebuie evaluati numai in ceea ce priveste dobandirea competentelor specificate. Evaluarea vizeaza doar probele de evaluare solicitate.

Pe parcursul modulului se realizeaza evaluare formativa prin aplicarea instrumentelor de evaluare continua prevazute in Standardul de Pregatire Profesionala, iar la sfarsitul lui se realizeaza evaluarea sumativa pentru verificarea atingerii competentelor.

Evaluarea competentelor se va face folosind instrumentele de evaluare (concepute ca activitati de evaluare) pe baza carora evaluatorul evidentiaza intr-o matrice de evaluare atingerea criteriilor de performanta asociate competentei, in conditiile de aplicabilitate date.

In mod normal, fiecare evaluare trebuie sa se incheie in cadrul unei singure sesiuni de predare. Candidatul trebuie sa efectueze cerintele din instrumentul de evaluare, iar dupa ce a terminat sa inmaneze evaluatorului respectivul document.

In cazul probelor orale sau scrise, evaluatorul trebuie sa corecteze raspunsurile candidatului comparandu-le cu fisa cu raspunsuri corecte. In cazul probelor practice, evaluatorul trebuie sa verifice capacitatea candidatului, comparand modul in care candidatul indeplineste diverse sarcini cu o lista de verificare (fisa cu raspunsuri corecte) sau/si cu niste exemple de fapt. Candidatii trebuie sa indeplineasca cu succes fiecare sarcina.

Daca evaluarea s-a incheiat cu succes, candidatul va primi un feedback pozitiv. In cazul unei incercari nereusite este importanta trimiterea unui feedback clar si constructiv. Acesta trebuie sa includa discutii cu elevul/cursantul in legatura cu motivele care au dus la insucces si identificarea unei ocazii pentru reevaluare si sprijin suplimentar de care elevul/cursantul are nevoie. In general instrumentele de evaluare pot fi utilizate ca reevaluari.

Procesul de evaluare consta in generarea si colectarea probelor care atesta performanta unui elev/cursant, si in evaluarea acestor probe in comparatie cu criteriile definite. Elevul/cursantul si evaluatorul au o raspundere comuna pentru producerea si colectarea probelor, insa responsabilitatea de a estima competenta elevului/cursantului pe baza probelor apartine evaluatorului.

Evaluarea implica observarea, evaluarea produsului si chestionarea. Toate metodele de evaluare se incadreaza in una sau mai multe din aceste categorii.

Observarea inseamna observarea elevului/cursantului in timp ce el sau ea efectueaza o activitate (fie ea reala sau simulata).

Evaluarea produsului inseamna sa apreciezi ceva facut sau produs de elev/cursant dupa ce activitatea a fost incheiata.

Chestionarea consta in punerea de intrebari elevului/cursantului, la care se poate raspunde fie verbal fie in scris. Intrebarile pot sa fie legate de activitatile descrise sau pot sa testeze capacitatea elevului/cursantului de a lucra in alte contexte precizate. Chestionarea este de asemenea un mijloc util de stabilire a dovezilor despre cunostintele de baza si despre intelegerea elevului.

Pentru evaluare se recomanda a fi utilizate cu precadere, alaturi de metodele traditionale:

observarea sistematica a comportamentului elevilor/cursantilor care permite evaluarea conceptelor, capacitatilor, atitudinilor fata de o sarcina data, a comunicarii

investigatia

autoevaluarea prin care elevul/cursantul compara nivelul la care a ajuns cu obiectivele si standardele educationale avand astfel posibilitatea de a-si impune un ritm propriu si eficient de invatare

metoda proiectelor s.a.

Ca instrumente de evaluare se pot folosi:

fise de observatie (pentru probe practice)

fise de autoevaluare (pentru probe orale si scrise)

Instrumentele de evaluare trebuie concepute intr-o corelare continua cu indicatorii de performanta si cu probele de evaluare din unitatile de competenta relevante pentru modul.

Exemple de probe de evaluare, corelate cu continuturile predate: