Specifiul activitatii educative din gradinita de copii si din scoala primara

Specifiul activitatii educative din gradinita de copii si din scoala primara

Invatamantul primar:

Ciclul achizitiilor fundamentale:

Acomodarea la cerintele sistemului scolar si alfabetizarea initiala

Obiective specifice:

Asimilarea elementelor de baza ale principalelor limbaje conventionale (scris, citit, calcul aritmetic)

Stimularea copilului in vederea perceperii, cunoasterii si stapanirii mediului apropiat

Formarea motivatiei pentru invatare, inteleasa ca activitate sociala

Ciclul de dezvoltare:

Formarea capacitatilor de baza necesare continuarii studiilor

Obiective specifice:

Dezvoltarea achizitiilor lingvistice pentru exprimarea in situatii variate de comunicare

Dezvoltarea unei gandiri structurate si a competentei de a aplica in practica rezolvarea de probleme

Construirea unui set de valori consonante cu o societate democratica si pluralista

Gradinita:

Inca din primele clipe de viata, copiii proceseaza informatie, observa, isi construiesc "modele mentale" pe care si le rafineaza permanent in lumina experientelor ulterioare (Gopnik et.al, 1999).

Mediul fizic si relational are o importanta cruciala in potentarea dezvoltarii psihofizice a copilului. Interactiunile sociale variate, realizate in cadrul unor relatii securizante, fundamentate pe emotii pozitive si activismul in invatare sunt factori cheie pe care mediul ii poate asiguraPlasticitatea cerebrala este maxima la varstele mici (Noble, Totenham & Casey, 2005, Posner &Rothbart, 2005). Copiii sunt capabili sa invete din experienta, iar experientele de invatare variate determina formarea si specializarea in ritm accelerat a conexiunilor cerebrale. Educatia prescolara este multidimensionala, ea vizand atat obiective ale instruirii (cu accent pe transmiterea unui ansamblu de cunostinte fundamentale despre mediul apropiat copilului si a unui set de deprinderi instrumentale, de autoservire etc.), cat si finalitati ale formarii, modelarii personalitatii in toate compartimentele sale definitorii;

Educatia prescolara respecta principiile "adaptarii scolii la nevoile elevilor", prin acomodarea unei diversitati de nivele si particularitati de dezvoltare intr-un mediu educational stimulant, centrat pe valorizarea disponibilitatilor si nevoilor concrete ale copiilor.

Gradinita reuseste sa realizeze armonizarea intre esenta educatiei formale si ceea ce este definitoriu pentru educatia informala. Gradinita este formala ca structura institutionala, dar informala ca stil (spontan, familiar, flexibil, personalizat).

Copilul este integrat in programe ce vizeaza descoperirea si dezvoltarea potentialului intelectual, afectiv, psiho-motric.

Este solicitat in diverse tipuri de activitati care conduc la dobandirea de timpuriu a unor abilitati psihomotrice care prin varietatea lor vor determina "multiplicarea inteligentei"

Are numeroase prilejuri de a vorbi, ceea ce contribuie la dezvoltarea accelerata a abilitatilor lingvistice si de comunicare.

Este pus in contexte care ii cer exercitarea unor roluri variate, ceea ce contribuie la achizitia de cunostinte, competente, modele de comportament aferente rolurilor preluate.

Dobandeste competente de relationare cu ceilalti si are ocazia exersarii si eficientizarii lor (invata si exerseaza diverse modele de relationare, cu regulile si limitele aferente lor).

In relatia cu co-varstnicii si adultii, altii decat parintii, isi dezvolta si performeaza un comportament de prezentare si afirmare de sine, descoperindu-si prin comparatie capacitatile si limitele.

Castiga in autonomia actiunilor: de autoservire: (invata sa manance, sa se imbrace, incalte, sa isi aseze hainele in dulap, sa se ceara si sa mearga la baie etc.), de decizie si asumare a responsabilitatilor (invata ca este responsabil de propriul comportament, cuvant, atitudine), de punere in practica a initiativelor (decide impreuna cu partenerii de actiune asupra subiectului, finalitatii, modalitatii de punere in practica a acestora), de control al comportamentului propriu.

Mediul gradinitei este mai formalizat decat cel familial, el creand o tranzitie necesara catre mediul scolar, mult mai normativ si exigent.

Copilul cuprins in mediul gradinitei se poate manifesta liber in siguranta si securitatea data de prezenta si supravegherea educatoarei.

Mediul gradinitei este unul educogen prin prezenta unei varietati de stimuli vizuali si auditivi, ce pot fi usor accesati si manipulati de copii.

Mediul gradinitei este tolerant si incluziv. Asa-numita dezvoltare normala este privita intr-un sens mult mai larg aici decat mai tarziu, in scoala. Acest fapt permite integrarea copiilor cu diverse grade de ramanere in urma in dezvoltare. In plus, copiii au ei insisi o capacitate crescuta de acceptare, apreciere si integrare a celor care sunt "diferiti.

Documentele curriculare care ghideaza activitatea instructiv-educativa in gradinita (planul cadru, programa activitatilor instructiv-educative) descriu curriculum-ul in termeni generali, ai finalitatilor, fara constrangeri legate de o tematica impusa, ceea ce permite structurarea lui conform nevoilor de cunoastere, a intereselor, inclinatiilor, particularitatilor de dezvoltare a copiilor.

Propunatorii de activitati instructiv-educative din gradinita tind sa se centreze mai degraba pe procesul de invatare, decat pe produsul invatarii, sunt mai degraba interesati de crearea unui mediu stimulant prin prezenta unor materiale didactice interesante, decat de realizarea de fise de lucru sau examinare cat mai eficiente.

Metodologia specifica activitatii didactice din gradinita este adaptata pe de-o parte inclinatiei native spre joc proprii copiilor, iar pe de alta parte diverselor manifestari ale dezvoltarii psihofizice atat de rapide la varstele mici.

Gradinita face trecerea de la informal la formal, orientand in sensul dezvoltarii manifestarile si activitatile tipice copilariei (jocul). Programul zilnic usor structurat al gradinitei, cu activitati comune asemanatoare lectiilor scolare, cu reguli si cerinte formulate clar, ii va facilita copilului integrarea cu succes in activitatea educationala viitoare.

1.     Tendinte si prientari contemporane in educatia prescolara:

a) Restructurarea curriculara a raporturilor dintre educatie si instruire

- preocupare sporita a CD pentru obiectivele de natura formativa, fara a neglija desigur latura informativa a procesului de invatamant

- centrarea preponderenta asupra procesului invatarii si mai putin asupra produselor acesteia

b)Reconsiderarea rolului CD

- organizator al experientelor de invatare ale copiilor

- factor de "activare a functiilor mintale constructive si creative ale copiilor" si proiectant al unui "mediu educational adecvat pentru stimularea continua a invatarii spontane a copilului'

- implicare directa si motivatie sporita pentru atingerea finalitatilor programelor de instruire si formare;

- capacitate de adaptare a ofertei educationale in urma considerarii si reconsiderarii permanente a datelor noi despre evolutia copiilor si a nevoilor acestora;

- deschidere si flexibilitate in fata noului;

- acceptarea parteneriatului, prin considerarea parintilor, a colegelor si a unor specialisti ca posibili consultanti, asistenti, co-participanti

c)Transformarea perspectivei de abordare a copilului

CENTRAREA PE COPIL

d)Promovarea unei viziuni didactice de tip curricular

e)Recunoasterea valentelor formative ale mediului educational

- valorificarea potentialului formativ al mediului educational restrans (sala de grupa) si largit (spatiul socio-cultural si natural local).

f)Considerarea educatiei prescolare ca parte a educatiei permanente

- educatia timpurie

g)Fundamentarea teoretica a interventiilor educationale ale gradinitei si scolii primare

- ethosul institutional - ansamblul conceptiilor teoretice care argumenteaza si justifica o anumita practica educationala.

3) Finalitatile educatiei prescolare si a invatamantului primar:

Finalitati derivate din Legea Invatamantului (nr 84/1995). Documentele curriculare ale educatiei prescolare reflecta finalitati de factura generala ce deriva din idealul educatiei - formarea personalitatii autonome si creative. Finalitatile pun accentul pe dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a copilului in functie de ritmul propriu si de trebuintele sale, sprijinind formarea autonoma si creativa a acestiua.

Finalitati ale domeniilor de dezvoltare

DOMENIUL Dezvoltarea fizica, sanatate si igiena personala

- Dezvoltare fizica: Dezvoltarea motricitatii grosiere, Dezvoltarea motricitatii fine, Dezvoltarea senzorio-motorie

- Sanatate si igiena personala: Promovarea sanatatii si nutritiei, Promovarea ingrijirii si igienei personale, Promovarea practicilor privind securitatea personala

DOMENIUL Dezvoltarea socio-emotionala

- Dezvoltare sociala: Dezvoltarea abilitatilor de interactiune cu adultii; Dezvoltarea abilitatilor de interactiune cu copiii de varsta apropiata; Acceptarea si respectarea diversitatii; Dezvoltarea comportamentelor prosociale

- Dezvoltare emotionala: Dezvoltarea conceptului de sine; Dezvoltarea controlului emotional; Dezvoltarea expresivitatii emotionale

DOMENIUL Dezvoltarea limbajului si a comunicarii

- Dezvoltarea limbajului si a comunicarii: Dezvoltarea capacitatii de ascultare si intelegere (comunicare receptiva; Dezvoltarea capacitatii de vorbire si comunicare (comunicare expresiva)

- Dezvoltarea premiselor citirii si scrierii: Participarea la experiente cu cartea; cunoasterea si aprecierea cartii; Dezvoltarea capacitatii de discriminare fonetica; asocierea sunet-litera; Constientizarea mesajului vorbit/scris; Insusirea deprinderilor de scris; folosirea scrisului pentru transmiterea unui mesaj

DOMENIUL Dezvoltarea cognitiva

- Dezvoltarea gandirii logice si rezolvarea de probleme

- Cunostinte si deprinderi elementare

- matematice, cunoasterea si intelegerea lumii: Reprezentari matematice elementare (numere, reprezentari numerice, operatii, concepte de spatiu, forme geometrice, intelegerea modelelor, masurare); Cunoasterea si intelegerea lumii (lumea vie, Pamantul, Spatiul, metode stiintifice)

DOMENIUL Capacitati si atitudini in invatare

- Curiozitate si interes

- Initiativa

- Persistenta in activitate

- Creativitate

Finalitati specifice nivelelor de varsta prescolara

- nivelul I -socializarea copilului (colaborare, cooperare, negociere, luarea deciziilor in comun etc

nivelul II pregatirea pentru scoala si pentru viata sociala

Finalitati ale ciclului achizitiilor fundamentale

acomodarea la cerintele sistemului scolar si alfabetizarea initiala

obiectivele specifice:

- asimilarea elementelor de baza ale principalelor limbaje conventionale (scris, citit, calcul)

- stimularea copilului in vederea cunoasterii mediului apropiat

- stimularea potentialului creativ al copilului, a intuitiei si a imaginatiei

- formarea motivatiei pentru invatare, inteleasa ca o activitate sociala

Finalitati ale domeniilor experientiale specifice gradinitei

- Domeniul psihomotric

- Domeniul limba si comunicare 

- Domeniul stiinte

- Domeniul om si societate

- Domeniul estetic si creativ

Finalitati de natura operationala

- social: comunicare, prietenie, cooperare etc.

- afectiv/moral: sensibilitate fata de ceilalti, controlul emotiilor, prezentare de sine, implicare afectiva, expimarea convingerilor etc.

- psihomotor: perceptia spatiului, coordonare si control a miscarilor generale si fine, expresie corporala etc.

- estetic: exersarea judecatii estetice, capacitati de expresie etc.

Finalitati ale ciclului primar:

Finalitatile ciclului achizitiilor fundamentale urmarite in primii doi ani ai scolii primare sunt:

Acomodarea la cerintele sistemului scolar si alfabetizarea initiala

Obiective specifice:

- Asimilarea elementelor de baza ale principalelor limbaje conventionale (scris, citit, calcul aritmetic)

- Stimularea copilului in vederea perceperii, cunoasterii si stapanirii mediului apropiat

- Formarea motivatiei pentru invatare, inteleasa ca activitate sociala

- In partea a doua a invatamantului primar sunt urmarite o serie de finalitati cu grad mai mare de complexitate, cuprinse in ciclul de dezvoltare:

Formarea capacitatilor de baza necesare continuarii studiilor

Obiective specifice:

- Dezvoltarea achizitiilor lingvistice pentru exprimarea in situatii variate de comunicare

- Dezvoltarea unei gandiri structurate si a competentei de a aplica in practica rezolvarea de probleme

- Construirea unui set de valori consonante cu o societate democratica si pluralista

4. Curriculum prescolar:

Curriculum-ul reprezinta ansamblul tuturor experientelor de invatare directe si indirecte ale elevilor implicati in situatii educationale implicite si explicite

Programul curricular pentru invatamantul prescolar se caracterizeaza prin:

Extensie - este comprehensiv, incluzand o gama larga de experiente de invatare, care asigura dezvoltarea complexa, fizica, cognitiva, sociala si emotionala a prescolarului. In practica educationala, aceasta caracteristica trebuie sa se reflecte in organizarea de situatii de invatare variate, atat prin finalitati, cat si prin continuturi, tipologia activitatilor, metodologie si scenariul didactic abordat. Diversitatea activitatilor didactice are potentialul de a-i asigura prescolarului ocazii de analiza din perspective multiple a realitatii fizice si sociale, de a interactiona in medii variate cu colegii si cu adultii, de a-si exersa abilitatile si atitudinile.

Echilibru - exista o consistenta interna a domeniilor experientiale, care asigura unitatea interna a programului curricular. In practica educationala, respectarea acestei premise obliga cadrul didactic la luarea de decizii responsabile privind numarul activitatilor didactice asociabile cu anumite domenii experientiale si corelarea echilibrata a acestora cu activitatile integrate, cu situatiile de invatare bazata pe proiect si cu specificul celorlalte tipuri de activitati cuprinse in planul de invatamant (ALA, ADP etc.).

Relevanta - relevanta programului curricular este data de masura in care programul, in ansamblul sau, precum si fiecare situatie de invatare proiectata explicit sau implicit ii asigura prescolarului experiente de invatare utile in raport cu problematica si cu nevoile individuale si ale varstei, dar si cu specificul lumii in care copilul traieste.In practica educationala, aceasta caracteristica trebuie asigurata prin fundamentarea proiectarii didactice anuale, saptamanale si zilnice pe cunoasterea particularitatilor grupei si ale membrilor acesteia, pe articularea eficienta a exigentelor curriculare formale cu nevoile specifice grupului cu care se lucreaza, prin imbinarea elementelor de curriculum comun cu cele ale curriculum-ului diferentiat si local.

Diferentiere - Tratarea diferentiata si individualizata a copiilor, in sensul respectarii nevoilor si a ritmurilor de invatare variate ale acestora, este o caracteristica definitorie a programelor educationale constructiviste. Noul curriculum invita in mod explicit la o atare abordare. In practica educationala, acest lucru se poate realiza prin utilizarea elementelor de flexibilitate a programului curricular - numar flexibil de activitati didactice de un anumit tip, activitati didactice cu o structura mai deschisa, precum jocurile si activitatile la alegere, activitati de dezvoltare personala si sociala, care obliga la o abordare personalizata, activitati optionale - ca factori favorizanti pentru proiectarea centrata pe copil.

Progresie si continuitate - caracteristici care evidentiaza importanta respectarii consecvente de catre cadrul didactic a sistemului de valori si convingeri care a stat la baza constructiei programului curricular. Aceasta preocupare constanta creeaza premisele pentru asigurarea continuitatii intre nivelurile si ciclurile de invatamant si pentru prevenirea sincopelor si a schimbarilor bruste de orientare si practica educationala, care sunt responsabile adesea de aparitia dificultatilor de adaptare si a sincopelor in dezvoltarea continua a copilului.

Analiza curriculum-ului prescolar din perspectiva dimensiunii de structura

Domeniile experientiale reprezinta arii de organizare a cunoasterii (seturi de informatii, concepte, realitati fizice si sociale) si a modalitatilor diverse de raportare la realitate (competente, capacitati, atitudini, comportamente specifice diferitelor domenii de dezvoltare). Domeniile experientiale sunt perspective, sistematice, ordonate, de explorare, experientiere, organizare prin intelegere a realitatii, fiind din acest punct de vedere mai apropiate domeniilor de cunoastere.

Domeniile de dezvoltare sunt strict asociate persoanei care invata, achizitiile determinandu-i dezvoltarea continua

Trei dimensiuni majore ale programului curricular:

- La nivelul domeniilor experientiale

- La nivelul temelor curriculare integratoare

- La nivelul diferitelor tipuri de activitati didactice cuprinse in planul de invatamant

Situatia de invatare reprezinta un context pedagogic creat de actiunea conjugata a urmatorilor factori: sarcina de invatare, cunostintele si abilitatile pe care le poseda elevul, cerute in rezolvarea sarcinii de lucru, obiectivele de invatare si obiectivele de formare relative la sarcina, unitatea de timp si resursele mediului fizic in care are loc invatarea, contextul relational creat in jurul sarcinii de invatare. O situatie de invatare optim structurata din punct de vedere logic, psihologic si pedagogic determina la nivelul elevului o experienta de invatare.

Experienta de invatare pedagogica reprezinta o achizitie in plan personal, a elevului care se obiectiveaza intr-o modificare in sens pozitiv a structurilor cognitive, afective sau psihomotorii.

5. Jocul didactic:

tipul fundamental de activitate, adica forma de activitate care sustine in cel mai inalt grad dezvoltarea psihica, prin antrenarea psihomotorie, senzoriala, intelectuala si afectiva.

Tipologia jocului

jocul de creatie

Jocurile de creatie pot fi exprimate atat ca o creatie cu obiecte si materiale, categorie ce integreaza jocurile de constructii cat si ca o creatie prin rol, in aceasta subgrupa putand fi identificate doua variante de joc: jocuri cu subiecte alese din viata cotidiana (jocurile de convietuire sociala: de-a mama si de-a tata, de-a doctorul, de-a magazinul) si jocuri cu subiecte din basme si povesti (de-a Scufita Rosie).

jocul cu reguli

Jocurile de miscare

jocul fara implicare (unoccupied play) - copilul nu se angajeaza in relatii interpersonale, isi petrece  timpul privindu-i pe ceilalti sau urmarind orice stimul ii atrage atentia la un moment dat, desfasoara activitati fara un scop bine determinat (mutarea unor obiecte, plimbarea dintr-un punct spre altul). Unii dintre copii se angajeaza in comportamente de auto-stimulare (leganarea pe scaun);

jocul solitar (solitary independent play) - copilul se joaca singur, cu jucarii de cele mai multe ori altele decat cele utilizate de copiii din apropiere.  Desi se afla in proximitatea altor copii, nu face nici un demers de interactiune cu acestia. Uneori pare ca nici nu constientizeaza prezenta unui alt copil ce se joaca in apropiere;

jocul observativ (outlooker play) - copilul observa jocul altor copii, ocazional le vorbeste sau le pune o intrebare, insa nu se implica efectiv in joc;

jocul paralel (parallel play) - copilul se joaca singur, in apropierea altor copii, dar nu cu ei; desi jucariile sale sunt identice sau asemanatoare cu a celor din apropiere, copiii nu interactioneaza in joc. Uneori se privesc reciproc pentru momente scurte, insa nu coopereaza, iar daca unul din copii abandoneaza jocul, altul (altii) il priveste cum se indeparteaza sau chiar abandoneaza si el activitatea;

jocul asociativ (associative play) - copiii se joaca unii cu altii, schimba jucarii, se angajeaza in activitati similare, dar nu par a se juca acelasi joc. Preocuparile lor sunt mai degraba legate de interactiune, decat de activitatea comuna: copiii nu isi impart roluri, iar activitatile lor nu sunt coordonate si nu au  finalitate comuna;

jocul cooperativ (cooperative play) - copiii se angajeaza intr-o forma organizata de joc, in care rolurile sunt clar stabilite, membrii grupului sunt constienti de apartenenta lor la grupul de joaca si coopereaza pentru indeplinirea anumitor sarcini stabilite de comun acord. Acum apar si relatiile intre grupele de joc, pentru procurea unor materiale necesare, sau pentru fuzionarea grupelor, cand unul din jocuri se destrama. Relatiile care apar intre copii in acest tip de joc depind de subiectul, regulile si rolurile jocului, de pozitia copilului in joc (lider sau subordonat) si sunt de doua categorii: relatii functionale, nemijlocite, cerute de organizarea jocului si de coordonarea lui pe parcurs si relatii de joc, mijlocite de rolul sau tema activitatii ludice.

Elementele definitorii ale jocului

Tema si subiectul

Scopul

Rolurile

Regulile

Planul de joc

Resursele de joc

Elemente definitorii ale jocului

Atmosfera de joc

Relatiile de joc

Conventia

Regulile externe

Competitia

Elementele de surpriza

Directiile de evolutie a activitatilor ludice la prescolari sunt:

diversificarea formelor de joc;

evolutia elementelor structurale ale jocului si modificarea structurii jocului in ansamblu prin aparitia de noi elemente: subiectul, scopul, regulile, rolurile;

evolutia comportamentului de relationare pe parcursul activitatii ludice;

evolutia capacitatii copilului de a disocia intre planul real si cel imaginar pe parcursul jocului;

Jucaria

Valente formative ale jucariei

dezvoltarea operatiilor gandirii

dezvoltarea capacitatii de intelegere a realitatii si de a face distinctia intre realitate si fictiune

dezvoltarea creativitatii

exersarea capacitatilor de rezolvare de probleme

dezvoltarea capacitatii de perceptie a formei si relatiilor spatiale si temporale

dezvoltarea limbajului si a capacitatii de comunicare

dezvoltarea capacitatilor senzoriale

dezvoltarea capacitatilor fizice

temperarea unor tendinte negative, precum hiperactivitatea si agresivitatea

depasirea unor trairi emotionale negative

6.Campul relational al gradinitei si al scolii primare:

Mediul pedagogic al gradinitei reprezinta ansamblul factorilor naturali si sociali, materiali si spirituali, angajati in activitatea de formare si dezvoltare a personalitatii copilului prescolar, in raport cu trebuintele specifice varstei si cu potentialitatile individuale, in beneficiul sau si al comunitatii sociale.

Camp relational ansamblul structurat al relatiilor psihosociale pe care le determina interactiunile interpersonale in activitatea comuna de natura instructiv-formativa si in afara acesteia, completat de contextul relational extern in care este angajata institutia educationala.

Caracterul educogen al factorilor de mediu ambiental este dat de capacitatea implicita a resurselor naturale, sociale, materiale si spirituale care asigura o anumita configuratie contextului educational, de a genera influente formative implicite, dincolo de efectele educative urmarite intr-o maniera explicita in cadrul procesului de invatamant.

Ambianta educationala (Cristea, S., 2000) se defineste, in plan extern, printr-o anumita calitate a relatiilor pe care gradinita le stabileste cu parintii si comunitatea, iar in plan intern, prin calitatea relatiilor interpersonale ale actantilor actiunii instructiv-educative, copii, educatori, personal administrativ. Literatura pedagogica inventariaza atribute posibile ale ambiantei educationale care poate fi: inchisa sau deschisa cu privire la comunicarea pedagogica; noncooperanta sau parteneriala, cu privire la stilul de relationare profesor elev si elev-elev; nonpermisiva sau permisiva, cu privire la aspectele afectiv-motivationale ce caracterizeaza relatia profesor-elev; impersonala sau personala, cu privire la caracterul diferentiat al influentelor formative.

Mediul educogen al gradinitei si scolii primare

Relatia educatoare/ invatator- copii

Colaborarea gradinitei/ scolii cu alte medii educationale

Colaborarea gradinitei/ scolii cu comunitatea

Colaborarea gradinitei cu scoala/ scolii cu gradinita