|
|
|
,, Acces, echitate, calitate in invatamantul prescolar romanesc "
In vederea realizarii unei legaturi mai stranse intre invatamantul universitar, ca furnizor de formare initiala si continua, si invatamantul preuniversitar, ca beneficiar de formare, M.E.C. a solicitat, la sfarsitul anului 2003, inspectorilor scolari de specialitate sau profesorilor metodisti din cadrul I.S.J. elaborarea unei informari privind predarea disciplinei in anul scolar.2002 - 2003.
De asemenea, in cadrul programelor U.N.I.C.E.F., derulate in perioada 2003-2004 in 22 de judete, au fost analizate si interpretate o serie de date importante pentru revizuirea si dezvoltarea sistemului de invatamant prescolar, in conditiile noilor abordari educationale si a debutului scolaritatii la 6 ani.
Informarile primite din partea inspectoratelor scolare, precum si datele culese din teren in cadrul programului U.N.I.C.E.F. in perioada mai-iunie 2003, au urmarit aspecte privind :
In urma analizei materialelor elaborate de catre inspectorii scolari pentru invatamantul prescolar si operatorii de teren, a chestionarelor aplicate cadrelor didactice si directorilor s-au desprins urmatoarele aspecte:
1. Competente stiintifice
Cadrele didactice din invatamantul prescolar stapanesc intr-un grad corespunzator continuturile stiintifice ale activitatilor instructiv-educative prevazute in programa prescolara. Cu toate acestea, se inregistreaza o serie de diferente determinate de anumiti factori, cum ar fi:
importanta acordarii formarii initiale si continue;
interesul diferit acordat actualizarii informatiilor stiintifice in specialitate;
statutul de titular sau de suplinitor;
categoria de varsta si gradul profesional;
mediul in care profeseaza.
Educatoarele opereaza, in general, cu un limbaj stiintific corespunzator. Din pacate, se inregistreaza, mai ales in cazul celor care profeseaza in mediul rural sau in cazul absolventilor de colegii pedagogice, fara o pregatire prealabila ( in profilul postului ) prin liceu pedagogic, o serie de imprecizii sau confuzii determinate de o preluare superficiala de terminologie din didactica moderna. Asadar, institutiile de invatamant, in a caror responsabilitate intra pregatirea educatoarelor, trebuie sa-si asume formarea, la un nivel performant, atat a competentelor stiintifice cat si a competentelor metodico-didactice, necesare absolventilor care opteaza pentru aceasta profesie. De asemenea, se impune corelarea programelor de formare initiala si continua cu nevoile actuale ale invatamantului prescolar, din perspectiva procesului de reforma pe care il parcurge sistemul educational preuniversitar romanesc.
Propuneri si recomandari :
amenajarea spatiului educational al grupei pe arii/zone/centre de interes;
amenajarea centrului tematic in sala de grupa, in acord cu tema parcursa de copii in perioada respectiva;
desfasurarea a cat mai multor activitati integrate cu copiii si lucrul pe metoda proiectelor;
elaborarea proiectelor didactice conform recomandarilor Comisiei Nationale de Specialitate pentru Liceele Pedagogice (Scoli Normale) modelul va fi prezentat in anexa;
elaborarea planificarilor calendaristice dupa recomandarile M.E.C. (vezi Scrisoarea metodica din Programa activitatilor instructiv-educative din gradinita de copii, pag. : 111-117);
fondul de carte din biblioteca de specialitate a unitatii, modul in care se realizeaza studiul individual in unitatile de invatamant prescolar si gradul de cunoastere a noutatilor in domeniu de catre educatoare;
planificarea si desfasurarea de catre educatoare a unor activitati, in cadrul practicii pedagogice, care sa vizeze: pregatirea elevelor practicante pentru a lucra la grupe neomogene, pentru a lucra cu copii cu cerinte speciale sau copii romi, asigurarea continuitatii observarii copilului (de la gradinita la scoala), facilitarea colaborarii dintre cadrele didactice din invatamantul prescolar, primar si profesorul psihopedagog (consilierul scolar);
desfasurarea unor activitati cu copiii (conduse de elevele practicante, indrumate de educatoare), in cadrul practicii pedagogice, la toate tipurile de activitati, nu doar la cele obligatorii;
corelarea cerintelor profesorilor metodisti (indrumatori si coordonatori de practica pedagogica) cu noile abordari educationale ale domeniului.
2. Competente de proiectare
Proiectarea se realizeaza in concordanta cu cerintele curriculumului national si local. Noua orientare a programei prescolare, centrata pe obiective educationale si pe finalitati, a creat posibilitatea abordarii flexibile a continuturilor de insusit in gradinita, punand in valoare potentialul creativ al cadrelor didactice . In acest sens, o importanta deosebita trebuie acordata participarii educatoarelor la programe de formare in domeniul abilitatilor curriculare.
Continutul proiectat al activitatilor este riguros din punct de vedere stiintific, iar alegerea acestuia raspunde, de regula, intereselor de cunoastere ale copiilor.
Educatoarele proiecteaza frecvent activitati integrate. In unele cazuri insa, activitatile proiectate vizeaza cele doua tipuri traditionale de activitate: activitatea obligatorie si activitatile alese si nu se tine cont de corelarea acestor activitati pe verticala si pe orizontala. In elaborarea proiectelor didactice inca se mai inregistreaza dificultati in definirea obiectivelor operationale si confuzii intre acestea si obiectivele de referinta ale programei.
In concluzie, proaspetele absolvente nu sunt pregatite, la incheierea formarii initiale, sa aplice programa prescolara in forma ei actuala, in special in sensul adaptarii curriculumului prescolar la particularitatile de varsta, dar si individuale ale copiilor cu care lucreaza. In acest context, este necesara familiarizarea absolventilor liceelor pedagogice si ai colegiilor pedagogice, cu principalele documente reglatoare ale activitatii din invatamantul prescolar, respectiv planul dc invatamant si programa prescolara. De asemenea, pentru familiarizarea cu procesul de elaborare a documentelor de planificare si proiectare didactica este necesara utilizarea si consultarea ghidului de aplicare a programei ( anexa a O.M.nr.4481 / 08.09.2000), a scrisorilor metodice, precum si a ghidurilor pentru diferite categorii de activitati, avizate de M.E.C. si editate dupa aparitia programei. Libertatea de decizie a cadrului didactic in aplicarea curriculumului prescolar pune in evidenta relatia lui cu vocatia cadrelor didactice pentru aceasta profesie. De aceea, formarea continua a cadrelor didactice este vazuta ca solutie pentru multe din problemele cu care se confrunta educatia prescolara.
Propuneri si recomandari :
3. Competente manageriale
Spatiul fizic al salii de grupa este amenajat corespunzator, in majoritatea cazurilor, si stimuleaza invatarea copiilor. Salile de grupa sunt amenajate pe arii de stimulare / centre de interes / zone, fapt care permite copiilor sa lucreze individual, in perechi, in grupuri mici sau cu intreg grupul. In salile de grupa exista un spatiu pentru afisarea produselor activitatii copiilor, care este folosit atunci cand este nevoie. De asemenea, se remarca prezenta regulilor de comportare in grupa, ilustrate, a calendarului naturii, a jurnalului grupei, a tabelului responsabilitatilor. In timpul desfasurarii activitatilor educatoarele se preocupa de asigurarea continutului stiintific al invatarii. Din pacate, transferul cunostintelor si utilizarea acestora in contexte variate sunt pierdute adesea din vedere. Cadrele didactice adapteaza permanent contextul invatarii, in functie de nevoile copiilor (Ex.: spatiul, continutul, formele de invatare) si creeaza un cadru stimulativ inainte de inceperea activitatilor, prin utilizarea unor tehnici specifice de captare a atentiei.
Personalul didactic pune la dispozitia copiilor materiale si echipamente adecvate varstei copiilor si temei saptamanii. Nu intotdeauna acestea sunt suficiente cantitativ si bine intretinute. Educatoarele planifica o serie de activitati interesante pentru a angaja copiii in experiente de invatare activa (incurajeaza, in special jocul, si uneori explorarea, experimentarea).
Cadrele didactice stabilesc sarcini de invatare adecvate mai ales particularitatilor de varsta si mai putin celor individuale sau nevoilor si unicitatii fiecarui copil din grupa.
Educatoarele adreseaza intrebari pe intelesul copiilor, insa acestea nu au ca scop extinderea invatarii ci, mai degraba, reproducerea informatiilor cunoscute. Copiii sunt incurajati sa coopereze prin tema propusa si prin materialele puse la dispozitie. Pentru a raspunde diversitatii copiilor din grupa, sub raportul intereselor, nevoilor si particularitatilor de varsta, educatoarele folosesc, de regula cu intregul grup, metode variate, cum ar fi: explicatia, demonstratia, expunerea, conversatia, exercitiul, problematizarea si jocul didactic. Foarte rar copiii lucreaza in perechi, iar cand lucreaza in grupuri mici, metodele folosite sunt cele folosite la lucrul cu intregul grup, la care se adauga jocul liber si jocurile de competitie.
Ritmul de invatare instituit de cadrele didactice nu tine intotdeauna seama de diferentele dintre copii, de experientele anterioare ale acestora, de stilul de invatare propriu, de capacitatile si nevoile acestora.
Educatoarele implica copiii in asumarea unor responsabilitati in desfasurarea activitatilor didactice si, de cele mai multe ori, incurajeaza copiii sa participe la discutii, apreciindu-le contributia, si ii stimuleaza sa-si sustina propriile pareri. De asemenea, cadrele didactice permit copiilor sa adreseze intrebari in legatura cu continutul activitatii sau cu modul de desfasurare al acesteia, astfel copiii sunt implicati in propriul proces de dezvoltare si educare.
Interactiunile dintre educatoare si copii sunt frecvente si pozitive, demonstrand respect si interes; ele nu sunt discriminatorii in functie de sexul copilului si nici influentate de rasa, religia, statutul social sau de cultura familiei din care acesta provine. De aceea, interactiunile care au loc in sala de grupa stimuleaza aparitia comportamentelor pro-sociale ale copiilor. Cadrele didactice stimuleaza copiii sa se ajute reciproc, sa-si astepte randul si sa utilizeze in comun materialele. Nu se folosesc metode disciplinare negative, iar educatoarele creeaza o atmosfera de incredere si respect in sala de grupa. Mai mult, cadrele didactice ofera alternative de solutionare a situatiilor conflictuale care apar si incurajeaza copiii sa gaseasca si sa decida asupra cailor de urmat. Parintii sunt acceptati in sala de grupa la inceputul si la sfarsitul zilei si au la dispozitie, pe hol, un avizier cu informatii relevante pentru invatarea copiilor.
Cadrele didactice comunica cu parintii copiilor prin modalitati diverse (discutii individuale sau de grup, vizite la domiciliu, sedinte, lectii pentru parinti dupa metoda ,,Educam asa", lectorate, serbari, lectii deschise etc.) pentru a spori sprijinul acordat copiilor.
Se remarca asadar, faptul ca organizarea spatiului educational in sectoare / arii / centre de interes, amplasarea materialului didactic la nivelul copiilor si schimbarea periodica a acestuia in functie de tema de interes a saptamanii, existenta regulilor ilustrate de comportare in grupa, dezvoltarea unor relatii democratice au dus la crearea unui cadru afectiv stimulativ in majoritatea gradinitelor. Activitatile se desfasoara, in majoritatea cazurilor, ca o succesiune logica a evenimentelor instruirii. Explicatiile clare, precise si corecte, insotite de gestica si mimica corespunzatoare, sprijina si indruma gandirea si actiunea copiilor. In opinia inspectorilor scolari pentru invatamantul prescolar (in urma asistentelor, a vizitelor prin gradinite, precum si a altor modalitati de culegere a informatiilor) prin tematica larga abordata in cursurile de formare continua, precum si prin utilizarea noilor metode de lucru cu adultii, s-au realizat, in mare masura, urmatoarele schimbari :
utilizarea de noi strategii didactice, accentuarea elementelor de joc, a metodelor active ;
schimbarea ambiantei in salile de grupa si in gradinite ;
introducerea alternativelor educationale ;
schimbarea mentalitatii cadrelor didactice ;
adoptarea pedagogiei centrate pe copii: individualizarea predarii invatarii ;
imbunatatirea relatiei educatoare- copil ; imbunatatirea relatiei cu parintii ;
o mai mare deschidere a gradinitei catre comunitate ;
imbunatatirea calitatii activitatilor optionale.
Propuneri si recomandari :
Inspectorii de specialitate, directorii si cadrele didactice vor urmari, in continuare, popularizarea si generalizarea la nivelul judetului a exemplelor de buna practica, depistate in timpul inspectiilor de specialitate, a asistentelor la grupa sau a interasistentelor.
4. Competente de evaluare
Intre metodele de evaluare utilizate in invatamantul prescolar predomina metodele alternative, fara a fi excluse cele clasice precum aprecierea performantelor prin atribuirea de calificative sau testele individuale de cunostinte si / sau deprinderi ce iau forma unor fise cu sarcini. Sunt folosite fisele de evaluare si calificativele, desi acestea sunt foarte apropiate de invatamantul obligatoriu.
Dintre modalitatile alternative de evaluare utilizate pot fi amintite :
Evaluarea cu calificative detine un procent destul de mare, mai mare decat cel al metodei portofoliilor sau cel al autoevaluarilor. Acest fapt se datoreaza dorintei cadrelor didactice din invatamantul prescolar de a pregati copilul pentru sistemul de evaluare utilizat in invatamantul primar si, totodata, faptului ca utilizarea portofoliilor este o metoda insuficient explorata, este o modalitate mai elaborata de evaluare, mai rafinata si care solicita o interpretare a unor rezultate de diverse tipuri in baza unor criterii foarte bine formulate - astfel spus solicita mai mult timp si mai mult efort.
Educatoarele ofera adesea informatii relevante copiilor despre progresele pe care le fac in invatare si nu eticheteaza copiii. Cadrele didactice incurajeaza activitatea si comportamentele pozitive ale copiilor prin aprecieri verbale si stimulente. De asemenea, educatoarele incurajeaza autoevaluarea in interactiunea cu copilul si nu folosesc competitia dintre copii ca pe o metoda de evaluare si ierarhizare a acestora. Din nefericire, educatoarele implica mai rar copiii in formularea criteriilor de apreciere in activitati.
In concluzie, educatoarea foloseste modalitati diverse de evaluare a progreselor copiilor si acorda atentie implicarii copiilor in procesul evaluarii. Cu toate acestea, modulele privind evaluarea in invatamantul prescolar ar trebui revizuite si imbunatatite.
Propuneri si recomandari :
Inspectoratele scolare vor urmarii, prin compartimentul Curriculum si Inspectie scolara, urmatoarele aspecte :
DIRECTOR :
