|
|
|
Zona Resita - Moldova Noua
Situata in partea de vest a Banatului, zona Resita-Moldova Noua se intinde intre cele doua localitati pe directia nord-sud (v. FI. IV). Prin interesul economic pe care l-a reprezentat, datorita zacamintelor de carbuni de la Secui, Lupac, Doman si Anina, aceasta zona a atras atentia de timpuriu. J. Kudernatsch, J. Bockh, Ft. Schaffarzik etc. au pus bazele stra-tigrafiei, iar dupa 1950, Gr. Raileanu, C. Boldur, V. Mutihac, S. Nasta-seanu etc. au contribuit la cunoasterea mai in detaliu a structurii geologice a acestei zone.
Sedimentarul care s-a conservat in zona Resita-Moldova Noua apartine la cicluri geotectonice diferite. Astfel, se intilneste un invelis sedimentar prealpin de virsta neocarbonifera si eopermiana si un invelis sedimentar alpin care in cea mai mare parte constituie o platforma carbonatica (fig. 65)
Invelisul sedimentar prealpin. Revin acestui invelis depozitele predominant continentale apartinind Carboniferului superior si Permianului inferior.
Carboniferul superior. Seria carbonifera superioara include depozite predominant psefitc-psamiticc reprezentate prin brecii si conglomerate cu stratificatie torentiala, urmate de gresii bine stratificate, cu intercalatii de sisturi argiloase cu carbuni. Din acestea din urma provine o flora fosila cu Neuropteris gigantea, N. tenuifolia, Pecopteris arborescent etc. Suita carbonifera se incheie cu situri argiloase silitice cu Lepidodertdron obovatitm, Calamites cisti, Alethopteris subdegans etc. Asociatia floristica confera depozitelor ce o contin virsta neocarbonifera. Aceste depozite au o larga raspindire in partea nord-vestica a zonei Resita-Moldova Noua, intre Oravita si Valea Carasului. Pe latura estica acestea afloreaza pe arii mult mai limitate in Valea Minisului la Zagradia.
Permianul inferior. Revin acestei serii depozitele care urmeaza in continuitate de sedimentare peste Carboniferul superior; in ele se disting doua orizonturi:
- orizontul inferior reprezentat prin sisturi argiloase, negre, cu intercalatii de gresii si microconglomerate, la care se adauga tufuri si tufitc; din aceste depozite se cunoaste o flora fosila cu Lebachia piniformis, Callipteris conferia etc. indicind Autunianul;
- orizontul superior constituit din conglomerate, gresii, rosii si argile rosii sau verzi, atribuit Saxonianului.
Depozitele permiene se intilnesc tot in partea de nord-vest a zonei Resita-Moldova Noua si in zona axiala a anticlinalului Anina.
Invelisul sedimentar alpin. Acesta s-a format dupa exondarea care s-a instalat in Neopermian si a durat si in perioada Triasica. Procesul de sedimentare in zona Resita-Moldova Noua s-a reluat la inceputul perioadei jurasice si a durat pina spre sfirsitul Eocretacicului.
Jurasicul. In zona Resita Moldova Noua, acest sistem este complet reprezentat si, cu exceptia seriei liasice, toate celelalte serii includ formatiuni carbonatice (v. fig. 65).
Liasicul este dezvoltat in faciesul de Grcsten si are caracter transgresiv. Seria debuteaza prin conglomerate poligene, urmate de o alternanta de gresii si sisturi argiloase cu strate de carbuni exploatabili la Anina. Din astfel de depozite, care ating 500 m grosime, provine o flora fosila cu Petrophyllum rigidum, Alethopteris deniaia etc. care confera depozitelor cu carbuni si conglomeratelor subiacente virsta eoliasica. Treptat, pe verticala se trece la sisturi argiloase negre, bituminoase, care formeaza un orizont de 200 m grosime. In ele se intercaleaza lentile de siderite. Seria lisasica se incheie cu un pachet de marnocalcare cenusii cu Hildoceras bifrons indicativ pentru Toarcian, de unde virsta pliensbachiana pentru depozitele argiloase bituminoase subiacente.
Depozite liasice au fost interceptate prin foraje in toata partea centrala a zonei Resita-Moldova Noua si afloreaza in partile axiale ale unor structuri anticlinale, la Anina, la Beu Sec, la Plesiva si la extremitatea nordica a zonei.
Doggerul este predominant marnocalcaros in partea centrala a zonei si calcarcnitic in partile marginale; se dispune peste nivelul cu Hildoceras bifrons si debuteaza prin marnocalcare cu Ludwigia murchisoiiae si Leioccras opalinum, indicative pentru Aalenian. Urmeaza un pachet de marnocalcare cu Clydoniceras discus si Bositra buchi revenind Bajocian-Bathonianului; suita stratigrafica se continua cu un pachet de marnocalcare cu elipsoizi in care se intilnesc frecvent Macrocephalites macrocephalus, reprezentind Callovianul inferior. In continuare se dezvolta calcare cu accidente silicioase continind amonoidul Reineckeia anccps. Partea terminala a Doggerului se identifica in baza unui pachet de marnocalcare care urmeaza peste calcarele cu accidente silicioase si din care provine o fauna cu Kosmoceras spinosus si K. duncani, caracteristica pentru Callovianul superior. Formatiunile Doggerului se intilnesc ca benzi inguste orientate nord-sud in partea centrala a zonei de sedimentare si au o grosime pina la 150 m.
Malmul debuteaza printr-un pachet ele marnocalcare a carui parte inferioara cu Kosmoceras revine Callovianului. Nivelele superioare ale acestei secvente marnocalcaroase contine o fauna cu Euaspidoceras perannaium, Phylloceras tortisidcatum etc. indicind Oxfordianul inferior. Deasupra marno-calcarelor urmeaza un orizont de calcare stratificate, cu benzi de silice, foarte caracteristice. Pe baza relatiilor stratigrafie, calcarele cu silexite sint considerate a reprezenta Oxfordianul superior si Kimmeridgianul inferior. Calcarele cu silexite trec treptat pe verticala la calcare noduloase cu Saccocoma, din care, inca de la U. Uhlig, se cunoaste o bogata fauna amo-niticacuAspidoceras cyclotum, A. acanthicum, Perisphinctescontigitus, Streblites sublitographicus etc. indicativa pentru Kimmeridgian superior - Tithonic inferior. Restul Tithonicului este reprezentat printr-un pachet de calcare micritice stratificate, in grosime de 150 m, cu tintinide, printre care, Calpionella alpina si C. elliptica. Depozitele neojurasice afloreaza pe arii relativ intinse orientate nord-sud.
Cretacicul. In zona Resita-Moldova Noua, acest sistem este reprezentat numai prin seria sa inferioara (eocretacica).
Berriasianul este constituit dintr-o alternanta de calcare submicriticc si marnocalcare, in grosime de 40 m care urmeaza in ^continuitate de sedimentare peste calcarele micritice ale Tithonicului. In aceste depozite, V. Mutihac a identificat o asociatie de amoniti de tipul aceleia de la Berrias, cu Berriasella laticostata, B. grandis, B. boissieri, si o asociatie de tintiuide cu Favelloides balcarica, Stenosemelopsis hispanica, Calpionellitcsdarderi, Calpionella alpina etc. Continutul paleontologic atesta virsta barriasiana a depozitelor ce o contin.
Valanginianul si Hauterivianul, dispuse peste Berriasian, constituie un pachet de marne si marnocalcare, gros de 150 m, urmat de un nivel de marnocalcare cu elipsoizi. Din pachetul de marnocalcare se cunoaste o fauna cu Neocomites neocomiensis, Leopoldia provincialis, Oleostephanus asterianus, O. sayni si tintinide, care indica o atare virsta.
Barremianul in zona Resita-Moldova Noua, ca dealtfel in tot domeniul getic, marcheaza instalarea conditiilor favorabile formarii faciesului recifal. In consecinta, Barremian-ApHanul este dezvoltat in facies urgonian. Calcarele masive organogene urmeaza peste depozitele valanginian-hauteri-viene; sint calcare algale, calcare micritice, calcare intraclastice etc. Din ele se cunosc exemplare de Toucasia carinata. Calcarele masive trec pe verticala la calcare oolitice cu frecvente intercalatii de marne cu orbitoline; tot din acestea, S. Nastaseanu mentioneaza o fauna de echinoide cu Sclenia mammillata, Echinospatagus collegnei etc. intreg ansamblul de calcare masive reprezinta Barremian-Aptianul inferior si ocupa zonele axiale ale structurilor sinclinale. Neoaptianului ii corespunde o faza de exondare.
Albianul marcheaza revenirea apelor si realuarea procesului de sedimentare, cind iau nastere depozite arenitice. Acestea se dispun transgresiv si discordant peste formatiuni mai vechi. Sint reprezentate prin conglomerate, gresii glauconitice, gresii micacee si argile siltice. Din ele provine o fauna cu Douvilleiceras mamillatum, Scaphites circulam, Neohibolites minimus etc. Asemenea depozite se intilnesc in partea estica a zonei ocupind partea axiala a unui sinclinal orientat in lungul Vaii Golumbului. Cu depozitele albiene se incheie suita sedimentara din zona Resita-Moldova Noua.
Tectonica alpina a zonei Resita-Moldova Noua se caracterizeaza printr-un aranjament in cute-solzi (fig. 66). Principala structura este anticlinalul Anina avind pozitie centrala. Lateral, spre est si spre vest se intilnesc mai multe cute faliate, orientate nord-sud si cu tendinta de incalecare spre est, cum ar fi: sinclinalul Colonovat-Iudina, anticlinalul Beu Sec-Plesiva, anticlinalul Natra, sinclinalul Bradet etc. Sistemul de cute se continua pina in Valea Nerei. Mai departe spre sud situatia este mai putin clara din cauza interventiei magmatitelor laramice, care au dat intense zone de contact termic.
In afara de structurile plicative, sint foarte fercvente clementele tectonice rupturale, care imprima stilul tectonic caracteristic de cute-solgi al zonei Resita-Moldova Noua. Unele din acestea sint falii inverse directionale, altele sint falii oblice sau transversale determinind dccrosari importante, care au condus la dispunerea in culisa a diverselor clemente plicative (v. PI. IV), evidente mai ales in regiunea Vaii Minisului.
Spre vest, zona Resita-Moldova Noua vine in contact tectonic cu zona de solzi sau cu unitatile supragetice, in lungul faliei Oravitei.
