Platforma moldoveneasca

PLATFORMA MOLDOVENEASCA

Platforma Moldoveneasca este unitatea geologica consolidata care se intinde in fata Carpatilor Orientali, de care este delimitata la suprafata prin falia pericarpatica. Aceasta din urma se poate urmari de la granita de nord a tarii (localitatea Vicovu de Sus) spre sud trecind prin localitatile: Paltinoasa, Tirgu Neamt, Buhusi, pina in Valea Trotusului, unde sufera o decrosare spre est, iar mai departe este acoperita. Limita sudica a platformei este data de o linie ce ar uni localitatile Falciu-Crasna -Tirgu Plopana. Aceasta limita corespunde unei falii care delimiteaza de fapt un compartiment mai coborit al platformei. Spre est si nord-est, Platforma Moldoveneasca se intinde in afara granitelor continuindu-se cu Platforma est-europeana (v. PI. I).

Din punct de vedere morfologic, Platforma Moldoveneasca prezinta un relief de podis (Podisul Moldovenesc). Repartitia formelor de relief este in strinsa dependenta cu constitutia litologica a subsolului. Astfel, in partea de nord-est se delimiteaza Podisul Sucevei, care prezinta un relief fragmentat distingindu-se zone deluroase separate de culoare largi sapate de principalele riuri: Siretul, Suceava si Moldova. In partea de sud a Platformei Moldovenesti se distinge Podisul Central Moldovenesc cu altitudini pina la - 200 m. In estul platformei se delimiteaza Depresiunea Jijiei situata la 30 m altitudine.

Reteaua hidrografica este constituita din doua riuri principale: Siretul, care curge paralel cu marginea Carpatilor si colecteaza toate cursurile de apa ce isi au obirsia in Carpatii Orientali si Prutul de la marginea estica a platformei cu afluentii Baseul, Jijia si Bahlui (fig. 1).

Asa cum sugereaza si numele, Platforma Moldoveneasca este o unitate de vorland cu structura tipica de platforma. In alcatuirea ei se distinge un etaj inferior cutat (soclul) si un etaj structural superior, cuvertura, care corespunde unei etape in care spatiul respectiv a evoluat ca domeniu stabilizat (cratonizat).

1.1. Stratigrafie

In alcatuirea Platformei Moldovenesti participa sisturi cristaline, care constituie soclul, si formatiuni sedimentare, alcatuind cuvertura.

Soclul. Pe intinsul Platformei Moldovenesti intre linia pericarpatica si Riul Prut au fost efectuate mai multe foraje care au atins soclul la diferite adincimi. Acestea au aratat ca etajul inferior al platformei, asa cum a fost delimitata, este eterogen si eterocron.

Sondele forate la est de Riul Siret, cum sint acelea de la Iasi, Batrinesti, Todireni etc., la adincimi in jur de l 000 m au interceptat si au patruns pe anumite adincimi in formatiuni foarte vechi, reprezentate in principal prin sisturi cristaline mezometamorfice. Acestea sint constituite in cea mai mare parte din gnaise plagioclazice cu biotit, sisturi cu granati si sillimanit, sisturi migmatice cu ochiuri de microclin etc; s-au intilnit de asemenea, mici corpuri de granite gnaisice, sau filoane de granite roz cu doua mice, totul fiind strabatut de filoane pegmatitice. intr-un singur foraj (la Todireni) s-a intilnit un filon de roci bazaltice. Analizele radiometrice prin metoda K-Ar efectuate pe biotit si feldspati potasici au indicat virsta intre 1 000 si 1 600 M.a, care arata Mezoproterozoicul. In ansamblu, soclul Platformei Moldovenesti de aceasta factura este asemuit cu formatiunile constituente ale Masivului Ucrainian (1750-2500 M.a) reprezentind prelungirea spre sud-vest a acestora, dar care au suferit o regenerare in Mezoproterozoic.

Citeva sonde sapate la vest de Siret, ca acelea de la Bacau, Roman, Secueni, Bodesti, sub depozitele mezozoice sau paleozoice au intilnit argilite si gresii verzui-cenusii, cutate, slab metamorfozate, in care la Bodesti s-au identificat asociatii palinologice cu Protosphaeridium, asemanatoare acelora din Dobrogea centrala, apartinind deci Neoproterozoicului terminal - Eocambrianului. Speculatiile care s-au facut ca acestea ar reprezenta nuclee neoproterozoice reluate in miscarile paleozoice nu au nici o argumentare faptica.

Investigatiile geofizice au pus in evidenta, de asemenea, un comportament intrucitva deosebit al soclului de la vest de Siret, suprafata acestuia avind o inclinare mai mare spre Carpati.

Lasind la o parte speculatiile amintite si altele care eventual s-ar mai putea face cu privire la sisturile verzi de la marginea vestica a Platformei Moldovenesti, din coroborarea datelor de foraj cu informatiile oferite de investigatiile geofizice rezulta ca, in timpurile prealpine, soclul consolidat din fata tinuturilor carpatice actuale s-a largit spre vest, prin atasarea unei noi arii care nu a mai suferit cutari cel putin in ciclul alpin. De aici caracterul heterogen si heterocron al soclului Platformei Moldovenesti. Acest fapt a facut ca in unele intreprinderi sa se vorbeasca de existenta in vorlandul Carpatilor Orientali a doua unitati de platforma, una est-europeana cu soclu mezoproterozoic si alta central-europeana cu soclu baikalian. Cum aria consolidata din fata Carpatilor Orientali a functionat unitar ca platforma tipica inca inainte de desfasurarea ciclului alpin, desemnarea acesteia, in structura actuala, sub numele de Platforma Moldoveneasca este nu numai justificata ci si alternativa cea mai judicioasa, caracterul heterocron al soclului diferentiind-o de Platforma est-europeana. De altfel mai sint si alte platforme heterocrone, de pilda Platforma Moesica.

Judecind dupa caracterele litofaciale, sisturile verzi din partea vestica a Platformei Moldovenesti ar reprezenta prelungirea acelora din Dobrogea centrala. Extinderea lor mai departe spre nord nu este cunoscuta in limitele granitelor tarii noastre. Spre vest insa se continua pe o anumita distanta sub Orogenul carpatic. Remanierea lor masiva in formatiunile unitatilor carpatice nu lasa nici o indoiala asupra raspindirii largi a acestora.

Cit despre opinia ca formatiunile de la marginea vestica a Platformei Moldovenesti ar reprezenta structuri caledoniene si ca s-ar continua spre sud/sud-est urmarind marginea soclului mezoproterozoic aceasta nu poate fi sustinuta decit in contextul mai larg, luindu-se in consideratie situatia din Dobrogea de Nord.

Limita dintre soclul mezoproterozoic si cel baikalian sau, mai exact, limita vestica a Platformei est-europene, este mai greu de precizat; cert este ca forajele de la vest de Siret nu au mai atins soclul, insa au traversat depozite mezozoice si paleozoice asemanatoare acelora de la est de Siret. Aceasta situatie arata, pe de o parte, ca la vest de Siret soclul este mult coborit dupa o falie constituind falia Siretului (fig. 2); pe de alta parte, sugereaza ca acest soclu afundat este acelasi ca si la est de Siret si ca limita Platformei est-europene s-ar afla undeva mai spre vest.

Investigatiile geofizice indica existenta unei falii aproximativ la meridianul localitatii Solea si a alteia mai spre vest, pe aliniamentul localitatilor Bicaz-Cimpulung Moldovenesc. Daca se mai adauga faptul ca in citeva foraje efectuate in zona dintre cele doua falii (Solea si Bicaz-Cimpulung) s-au intilnit depozite paleozoice cutate (Putna, Valea Seaca, Straja, Tg. Neamt) care difera ca litofacies de acelea de la est de Siret, se poate conchide ca falia Solea marcheaza marginea vestica a soclului mezoproterozoic. Corelind situatia de aici cu ceea ce se cunoaste in Dobrogea de Nord, se poate avansa ideea ca falia Bicaz-Cimpulung ar reprezenta limita estica a domeniului baikalian reprezentind prelungirea faliei Peceneaga--Camena, iar structurile dintre aceasta si falia Solea s-ar corela cu caledonidele si hercinidele din Dobrogea de Nord. Cert este ca in Moldova centrala structurile baikaliene iau contact cu soclul mezoproterozoic.

Cuvertura. Peste soclul Platformei Moldovenesti se dispune transgresiv si discordant o suita de depozite sedimentare cu grosime foarte diferita. Aceasta a constituit obiectul de cercetare a multor geologi incepind cu Gr. Cobalcescu, urmat de I. Simionescu, I. Atanasiu, N. Macarovici, P. Jean Renaud, Bica lenesi, Natalia Trelea, Violeta Iliescu si multi altii.

Acumularea depozitelor care constituie cuvertura Platformei Moldovenesti corespunde timpului cind spatiul moldav a evoluat ca regiune consolidata, adica intervalul Paleozoic-Cuaternar, insa nu in tot acest timp aria moldava a fost acoperita de ape, ci a cunoscut mai multe faze de exon-dare. Drept urmare, suita de depozite din cuvertura nu este o succesiune stratigrafica neintrerupta, ci prezinta discontinuitati cu durate inegale (fig.3).

Despre prima transgresiune marina, care a urmat dupa consolidarea ansamblului cutat ce a dat nastere soclului, se poate spune doar ca a avut loc inainte de Silurian.

Primul ciclu de sedimentare, cu unele intreruperi neesentiale, a durat pina spre sfirsitul Carboniferului. In faza de exondare care a urmat Carboniferului, eroziunea a indepartat o parte din depozitele acumulate.

Raportarea riguroasa la scara cronostratigrafica a depozitelor acestui prim ciclu pe baza paleontologice certe se poate face incepind numai din Silurian. Pentru depozitele mai vechi, care pot avea 400-600 m grosime, s-au obtinut unele date care permit sa se presupuna ca acestea ar putea eventual apartine Proterozoicului superior terminal Cambrianului si Ordovicianului, mai ales daca se incearca o corelare cu ceea ce se cunoaste pe Valea Nistrului. Insa, spre deosebire de aceasta din urma, in Platforma Moldoveneasca, cu exceptia unor asociatii palinologice cu Protosphaeridium tu-berculiferum si a altor citeva urme fosile insuficient de concludente, depozitele presiluriene nu sint fosilifere, incit figurarea pe coloana stratigrafica ca depozite presiluriene par solutia cea mai judicioasa, cel putin deocamdata.

Formatiuni sedimentare presiluriene. Suita depozitelor presiluriene este cunoscuta in aria soclului mezoproterozoic si debuteaza printr-un nivel de gresii cuartoase, grosiere sau gresii arcoziene; in continuare se dezvolta o suita monotona reprezentata printr-o alternanta de gresii si sisturi argiloase de culoare inchisa. Suita depozitelor presiluriene se incheie cu un pachet de gresii avind in baza un nivel microconglomeratic in care sint remaniate argile negre rulate.

- Silurianul. In partea vestica si nordica a platformei, in forajele de la Radauti si Botosani, s-au identificat depozite care amintesc sisturile cu graptoliti. Din acestea, Magdalena Iordan a descris o asociatie cu Bohemograptus bohemicus, Diversograptus nilsscni etc. indicind Ludlovianul. In partea sud-estica faciesul devine calcaros incluzind calcare si marnocalcare negricioase cu intercalatii de argile siltice. Din asemenea depozite N. Macarovici mentioneaza o asociatie cu Favosites forbesi, Leptaena rhomboi-dalis, Chonetes striatella, Atrypa reticulara, Tentaculites ornatus, Eucrinurus punctatus etc, la care se adauga o asociatie de conodonte cu Acodus bicostatus, Primodus excavatus, Paltodus unicostatus etc. Pe baza asociatiilor fosile si prin corelare cu ceea ce se gaseste pe Valea Nistrului, se apreciaza ca sint prezente toate cele trei etaje ale Silurianului (Llandoverian, Wenlockian, Ludlovian). Depozite siluriene au fost intilnite in toate forajele adinci de pe intinsul platformei.

- Devonianul, incepind cu Devonianul, depozite paleozoice nu se mai intilnesc decit in zonele de margine ale platformei. Astfel, in forajele de la Crasna, Ivanesti si altele s-au intilnit gresii silicioase, violacee sau brune, alternind cu argile brune sau violacee iar pe alocuri s-au interceptat si calcare. Din asemenea depozite, care pot atinge 100 m grosime, in forajul de la Crasna s-a identificat graptolitul Dictyonema sp, precum si asociatii de foraminifere aglutinante si ostracode, care indica Devonianul inferior.

- Carboniferul. Tot in zonele de margine, mai afundate, au fost intilnite depozite atribuite Carboniferului. Acestea sint reprezentate printr-o alternanta de gresii silicioase verzui si calcare vargate. Virsta carbonifera decurge din asociatia cu Psimisphzera cavx, Thurammina echinzta Trepeilopsis spiralis etc.

- Mezozoicul. Faza de exondare care a inceput in Paleozoic s-a prelungit pina la sfirsitul Eocretacicului. In tot acest interval de timp, Platforma Moldoveneasca a evoluat ca uscat. Numai zonele de margine dinspre vest si sud-vest au fost temporar acoperite de ape. O prima ingresiune peste uscatul moldovenesc a avut loc spre sfirsitul Jurasicului iar o a doua pe la mijlocul perioadei cretacice; la inceputul Ncocretacicului a avut loc o transgresiune majora care a acoperit intreg spatiul moldovenesc.

- Jurasicul. In partea vestica a Platformei Moldovenesti, mai ales in jumatatea ei nordica, deasupra depozitele paleozoice, forajele au traversat o suita de depozite de cca. 200 m grosime, reprezentata prin marne, calcare si dolomite brune sau rosietice, cu intercalatii subtiri de anhidrite. Prin comparatie cu ceea ce se cunoaste in alte unitati ale vorlandului, in Depresiunea Birladului de pilda, aceste depozite sint atribuite Neojurasicului, sugerind faciesul purbekian.

- Cretacicul inferior. Apele care s-au retras spre sfirsitul Jurasicului au mai cunoscut o ingresiune in Mezocretacic. Urmele acesteia au fost identificate in forajele din jurul orasului Radauti, unde peste depozitele jurasice s-au intilnit marne, calcare si gresii calcaroase avind in jur de 100 m grosime, cu Orbitolina conoidea si Trocholina aptiensis, atribuite Aptianului. Mai spre sud si sud-vest, pe o arie mult mai intinsa, ajungind pina la Tirgu Frumos, prin foraje s-au intilnit gresii calcaroase continind foraminifere aglutinate (Globigerina infracretacea, Hedbergella globigerinelloides) indicind Albianul.

- Cretacicul superior. Transgresiunea majora din Neocretacic a acoperit intreaga Platforma Moldoveneasca, care a evoluat ca atare pina la sfirsitul Cretacicului. In acest interval s-au acumulat depozite care au fost interceptate de foraje pe toata intinderea platformei, insa sint deschise si la zi pe Valea Prutului intre localitatile Radauti-Prut si Livezeni. Astfel, la Crasnoleuca, apele Prutului au deschis pe citiva metri grosime un pachet de calcare si marne cretoase cu concretiuni de silex (fig. 4). Prin foraje s-a stabilit ca sub aceste depozite cretoase cu silexuri se gaseste un pachet de gresii si nisipuri glauconitice de 30-50 rn grosime care stau direct pe depozite paleozoice. Din gresiile si nisipurile glauconitice provine o fauna cu Exogyra columba si Chlamys orbicidaris, iar din pachetul de marnocalcare cretoase de deasupra, Th. Vascautanu mentioneaza o fauna cu Holaster laevis, Ostrea canaliculata si Lima globosa, care indica virsta cenomaniana a depozitelor in cauza.

In jumatatea vestica a Platformei Moldovenesti, tot prin foraje, deasupra Cenomanianului s-au identificat depozite in general calcaroase-grezoase-silicioase, cu ostracode, briozoare, prisme de inocerami si foraiminifere printre care Globotruncana stuarti, G. marginala etc. Se poate aprecia ca aceste depozite apartin intervalului Turonian-Senonian.

La sfirsitul Cretacicului se inregistreaza o regresiune majora, spatiul moldovenesc evoluind in continuare ca uscat.

Neozoicul.

Faza de exondare care a inceput la sfirsitul Cretacicului a durat pina in a doua jumatate a Miocenului. In acest interval insa, in zonele de margine a avut loc cel putin o ingresiune in Paleocen care a cunoscut o oarecare extensiune in timpul Eocenului.

- Paleocenul este reprezentat printr-un pachet de depozite pelitice de citiva zeci de metri, intilnite in forajele din sudul si sud-vestul platformei, din care provine o asociatie microfaunistica cu Globigerina psendo-biilloides, G. tnlocnllinoides, Globorotalia vclascoensis.

Eocenul este reprezentat in cea mai mare parte prin depozite detritice (gresia de Dusesti) si cuartarenite glauconitice (gresia de Glavanesti) care se indinteaza. Numai local, in zona orasului Bacau, s-au intilnit calcare biomicrosparitice numulitice. Depozite eocene cu grosime in jur de 100 m au fost intilnite la diferite adincimi, spre marginea vestica a platformei, in forajele sapate la Malini - Bacau (1230 m), la Roman (12Z5m) Glavanesti (1881 m), Tg. Neamt (2406 m), Ghindaoani (2779 m), Dusesti (3141 m), Cuejdiu (4700 m). Din ele G. Bombita mentioneaza o asociatie de foraminifere mari cu: Nummulites solitarius, N. pernotus, N. deserti etc indicativa pentru Ilerdian; cu N. aquitanicus, N. plamtlatus, N. Globosus, N. peratii, N. partschi etc. semnificativa pentru Cuisian; cu N. uronensis, N. galensis etc. indicind prezenta Lutetianului bazal.

- Miocenul. O noua transgresiune de amploare a avut loc in Mezo-miocen mai exact in a doua jumatate a Badenianului cind apele au acoperit intreg spatiul moldovenesc chiar depasindu-l.

- Badenianul include primele depozite cu care debuteaza Miocenul; au fost intilnite in foraje pe toata intinderea platformei. Grosimea lor creste de la est unde atinge 20 m spre vest unde depaseste 400 m. Depozitele badeniene sint deschise la zi pe Valea Prutului intre localitatile Oroftiana de Sus si Liveni. In profilul de la Crasnoleuca (v. fig. 4), suita badeniana se dispune peste depozite cenomaniene si incepe prin conglomerate cu fragmente de silex rulate. Conglomeratele trec lateral si pe verticala la nisipuri silicioase albe, (nisipurile de Miorcani), cu Pectunciilus obovatuni si Scutella stellata. In continuare se dezvolta calcare si marne cu Lithothamnium din care provine o fauna ca Ostrea digitalina, Pecten elegans etc. si o micro-fauna cu Bulimina acideata, B. elongata etc. Suita badeniana se incheie cu gresii si marne cu Elphidium sp., Ammonia beccarii si Spiratella sp. avind in baza intercalatii de bentonite. In afara de acest facies detritic si marnos-calcaros care se intinde pina la sud de Liveni, spre sud si vest se dezvolta un facies lagunar reprezentat prin gipsuri a caror grosime creste spre vest pina la 60 m. Orizontului de gipsuri ii urmeaza un pachet de argile nisipoase, argile si marne cu Spiratella. Pe baza continutului paleontologic se considera ca in Platforma Moldoveneasca, este prezent numai Badenianul superior.

- Sarmatianul. Ca peste tot, Sarmatianul se caracterizeaza printr-un regim marin facind trecerea de la mediul marin normal la regimul lacustru de apa dulce care se va instala in Pliocen. In Platforma Moldoveneasca Sarmatianul corespunde unei faze de retragere a apelor marii. Drept urmare, depozite de aceasta virsta apar pe anumite zone ce se esaloneaza de la nord spre sud, cele mai vechi aflorind in partea cea mai nordica si cu cit sint mai noi ocupa zone mai sudice (v. fig. 1). In ansamblu, Sarmatianul este reprezentat prin depozite variate, cu predominarea formatiunilor detritice, dar se mai intilnesc grezocalcare si calcare dintre care calcarele oolitice constituie un element frecvent si specific. Sint de asemenea frecvente variatii laterale de facies. Grosimea depozitelor sarmatiene este foarte modesta in estul platformei si creste spre vest si sud-vest, unde poate atinge 2 000 m.

- Buglovianul. Se includ la Buglovian depozite argiloase si nisipoase carora li se adauga calcare recifale cu serpulide. La zi, depozite bugloviene se intilnesc pe valea Prutului intre localitatile Oroftiana de Sus si Stefanesti, si pe unele vai din nordul Moldovei intre riurile Siret si Suceava. Suita completa si relatiile cu depozitele subiacente se pot urmari in profilul din cotul pe care il face Prutul la Zamca (v. fig. 4).

In regiunea vaii Siretului, Buglovianul este reprezentat printr-o alternanta de nisipuri si argile din care provine o fauna cu Ervilia podolica, Cardium lithopodolicum, C. ruthenicum, Abra reflexa, Mactra eichwaldi etc. Suita se incheie cu un nivel calcaro-grezos cu serpulide, din care provine o fauna cu Serpuia gregalis, Cardium ruthenicum, Mohrensternia infiata si o microfauna cu Elphidium regina, E. aculeatum E. macellum etc.

Spre sud-vest, depozite bugloviene au fost intilnite prin foraje in regiunea Iasi, unde de asemenea sint fosilifere continind ervilii si cardiide, alaturi de o microfauna cu Anomalinoides badensis. Grosimea depozitelor bugloviene creste de la est (20-30 m in regiunea Prutului) spre vest (100 - 150 m la vest de Siret).

- Volhinianul. Se atribuie Volhinianului depozitele care urmeaza peste calcarele cu serpulide. Acestea afloreaza pe suprafete largi in treimea nordica a Platformei Moldovenesti pina la o linie ce ar uni localitatile Boroaia si Sintamaria (pe Prut) si mai ales intre Valea Siretului si Valea Moldovei, unde au fost cercetate in detaliu de Bica lenesi. Grosimea lor atinge 500 m si sint reprezentate in general prin nisipuri si argile cu predominarea unora sau altora din ele. In suita depozitelor volhiniene, la diferite nivele, se intilnesc intercalatii de grezocalcare sau gresii oolitice cu dezvoltare mai mult sau mai putin continua si adesea foarte fosilifere. S-au identificat pina la opt asemenea nivele care au capatat denumiri locale, unele din ele fiind luate ca nivele reper, cum ar fi gresia de Burdujeni, care s-ar situa spre partea superioara a suitei volhiniene, sau gresia calcaroasa de Hirtopu-Nigotesti care ar incheia succesiunea volhiniana. Depozitele atribuite Volhinianului dintre Siret si Moldova includ printre altele: Ervilia podolica, Cardium lithopodolicum, C. gradie, C. latisulcatum, Mactra eichwaldi, Tapes vitalianus, Potamides mitralis, P. nodosoplicatum, P. disjunctus etc. Acestora li se adauga o microfauna cu Qmnquelocttlina reussi, Porosononion subgranosus, Elphidium rugosum, E. macellum, Rotalia beccarii etc. Cu dezvoltare locala se intilnesc si depozite argiloase cu intercalatii de carbuni cum ar fi acelea din regiunea Falticeni-Boroaia.

In vecinatatea zonei subcarpatice depozitele volhiniene capata un facies mai grosier, fiind frecvente gresiile si chiar prundisurile cu dezvoltare episodica. Se semnaleaza de asemenea prezenta evaporitelor cum sint acelea de la Virful Dealului.

Inspre est si sud-est, odata cu reducerea in grosime a depozitelor volhiniene, are loc si o modificare litofaciala care consta mai ales in disparitia nivelelor de grezocalcare si gresii oolitice. In felul acesta se ajunge ca in regiunea orasului Iasi, Volhinianul sa nu depaseasca 50 m grosime si este reprezentat mai ales prin argile continind o fauna cu Ervilia trigonula, Cardium lithopodolicum, C. ruthenicum, la care se adauga frecvente miliolide si statolite de miside. Grosimea redusa a depozitelor volhiniene din regiunea Iasi si lipsa nivelelor de gresii oolitice fac dificila corelarea acestora cu depozitele volhiniene care afloreaza in partea vestica si nord-vestica a Platformei Moldovenesti.

- Basarabianul. Depozite incluse la Basarabian afloreaza in Moldova centrala, la sud de linia Boroaia-Draguseni-Lespezi-Hirlau-Sintamaria, pina la o linie ce ar pleca de la Bacau spre est urmind cursul superior al Riului Birlad, spre Vaslui si mai departe atingind Valea Prutului in regiunea Falciu.

Ca litofacies, Basarabianul prezinta aceleasi caractere ca si Volhinianul, adica include depozite predominant psamitice si subordonat pelitice. De asemenea, se remarca o variatie de facies, in sensul ca in partea estica se dezvolta faciesuri predominant pelitice, iar spre vest se trece la nisipuri si argile cu intercalatii de grezocalcare si calcare oolitice. In vecinatatea ariei subcarpatice se intilnesc faciesuri grosiere (prundisuri).

In regiunea Prutului, suita depozitelor basarabiene debuteaza printr-un pachet de argile cenusii-albastrui cu intercalatii de nisipuri sau argile nisipoase alcatuind stratele cu Cryptomactra, specia C. pesanseris avind o anumita frecventa. La aceasta se mai adauga Mactra fabreana, Cardium obsoletum, C. fittoni, C. barbati, Solen subfragilis, ostracode, miliolide si statolite de miside. In regiunea lasului, stratele cu Cryptomactra ating 270 m grosime si au putut fi urmarite ca atare in lungul vaii Bahluiului pina in regiunea orasului Hirlau. Mai departe spre vest se remarca o anumita schimbare de facies in sensul ca depozitele devin predominant nisipoase, iar la diverse nivele se dezvolta grezocalcare si calcare oolitice. Astfel, in regiunea Vaii Siretului si mai departe pina la Valea Moldovei, peste nivelul grezocalcarelor de Hirtop-Nigotesti, cu care se incheie Volhinianul, urmeaza argile si grezocalcare lumaselice cu Mactra vitaliana var. simionescui, Tapes gregarius, Potamides sp. etc. alaturi de o microfauna cu Porosononion subgranosus, Elphidium macellum, E. regina etc. In opinia exprimata de Bica lenesi, aceasta asociatie faunistica are afinitati basarabiene; in consecinta, limita Volhinian/Basarabian este trasata la partea superioara (deasupra) a nivelului grezocalcaros de Hirtop-Negotesti. Odata cu schimbarea faciesului, depozitele basarabiene, inca din zona Vaii Bahluiului, releva si o modificare in continutul paleontologic, in primul rind prin lipsa speciei conducatoare Cryptomactra pesanseris. Acest fapt creeaza unele incertitudini asupra corelarii depozitelor din regiunea lasului cu acelea din regiunea dintre Siret si Moldova. I. Patrut, de pilda, negind variatiile laterale de facies, coboara mult limita Volhinian/Basarabian fixind-o sub prima intercalatie de grezocalcare oolitice (nivelul de Patrauti I). Este de presupus insa ca intre speculatiile care se pot face luind ca argument lipsa unor fosile conducatoare si aprecierile care se bazeaza pe un continut paleontologic, fie el si mai putin concludent, ultima alternativa este mai judicioasa si fara indoiala mai aproape de realitate.

Stratele cu Cryptomactra pesiuiseris, in regiunea lasului, sint urmate de o alternanta de argile si nisipuri in grosime de 80 m, saraca in fauna, mai frecvent intilnindu-se Mactra macarovicii. In acest pachet de depozite se intilnesc mai multe intercalatii subtiri de depozite cu fauna de apa dulce (Congeria neumayeri, Unio moldavicum, Teodoxus bohotensis), constituind stratele cu congerii. Prezenta depozitelor cu fauna de apa dulce, care se intilnesc inca din Volhinian, nu indica o delimitare a unor cicluri de sedimentare, cum se sustine in unele interpretari, ci este legata de retragerea treptata spre sud a marii sarmatiene cu tendinta de indulcire a apelor care se va desavirsi odata cu inceputul Pliocenului. Si stratele cu Mactra macarovicii, spre vest in regiunea vailor Siretului si Moldovei, trec la depozite predominant nisipoase cu intercalatii de gresii si grezocalcare oolitice.

Suita basarabiana continua cu calcar oolitic de Repedea. Acesta se intilneste in toata regiunea dintre Prut si Siret, punctul cel mai nordic de aparitie fiind Dealul Repedea de linga Iasi. Se prezinta ca un lumasel constituit mai ales din Macira podolica, alaturi de care se mai afla Mactra vitaliana, M. fabreana, Cardium fittoni, Solcn subfragilis, Musculus sarma-ticus, Gibbula beamnonti, Potamides disjunctus etc. Grosimea calcarului de Repedea este de 3-5 m, insa in Dealul Repedea, aparent, atinge 25 m prin insumarea si a unor variatii laterale de facies a depozitelor superioare oolitului de Repedea.

Peste calcarele oolitice de Repedea urmeaza un complex nisipos-argilos bogat fosilifer. In partea mediana a acestuia se individualizeaza un orizont predominant grezocalcaros, pe alocuri oolitic, constituind nisipurile si gresiile de Scheia cu o fauna asemanatoare aceleia a calcarului de Repedea. Dealtfel, la Repedea, nivelul de Scheia imbraca facies oolitic, fapt ce explica grosimea de 25 m a calcarelor oolitice de aici.

In regiunea Vaii Prutului, in nisipurile de Scheia se intilnesc depozite cu un amestec de fauna salmastra si de apa dulce constituind stratele de Bohotin.

Ultimele depozite atribuite Basarabianului sint reprezentate prin nisipuri si argile cu resturi de Unio si Helix, in grosime de 30-40 m.

- Kersonianul. Se atribuie Kersonianului depozitele salmastre in care se gasesc mactre mici (Mactra bulgarica, M. caspia, M. orbiculata). Asemenea depozite se intilnesc intre Valea Prutului si Valea Birladului, precum si la vest de Valea Siretului, in regiunea Municipiului Bacau. In general, faciesul salmastra al Kersonianului este reprezentat prin calcare lumaselice, argile nisipoase, nisipuri (circa 150 m). Pe linga mactre mici, acestea contin si o microfauna cu Elphidium macelhtm, Porosononion subgranosus, Ammonia beccarii, Globigerina bulloides etc. intre Birlad si Siret, peste depozitele cu Helix si Unio atribuite Basarabianului urmeaza depozite deltaice reprezentate in principal prin nisipuri si argile cu stratificatie incrucisata, iar in baza suitei se gasesc si gresii calcaroase cu impresiuni de frunze de Populus, Quercus, Carpinus, Laiirus etc. Cea mai nordica aparitie a depozitelor deltaice se intilneste in dealul Paun de linga Iasi. Din acest punct N. Macarovici citeaza resturi de mamifere ca: Aceratherium incissivum, Hipparion sebastopolitanutn, Ichtitherium hipparionum.

Virsta depozitelor deltaice este oarecum controversata. In opinia lui P. Jeanrenaud, acestea ar reprezenta un facies lateral al depozitelor cu mactre mici apartinind deci Kersonianului. I. Patrut inclina sa le considere ca termen final al Basarabianului, argumentind ca prin foraje s-a dovedit ca mai spre sud depozitele deltaice suporta depozite salmastre cu mactre mici, acestea din urma marcind un nou ciclu de sedimentare. Mai curind insa ca acest facies continental este legat de procese de retragere treptata si indulcire a apelor si in nici un caz nu au semnificatia unui nou ciclu de sedimentare.  Interpretarea depozitelor deltaice ca variatie laterala de facies este solutia cea mai plauzibila, schimbarea de facies avind loc nu numai lateral, ci si pe verticala. Depozitele deltaice ar putea apartine Basarabianului terminal si Kersonianului timpuriu.

- Pliocenul, inca de la sfirsitul Sarmatianului s-a remarcat restringerea apelor si trecerea la regim de apa dulce. La inceputul Pliocenului numai marginea sudica a Platformei Moldovenesti mai era ocupata de ape, care s-au retras limitindu-se la actuala Depresiune a Birladului. In consecinta, pe aria Platformei Moldovenesti, din Pliocen nu se gasesc decit depozite apartinind Meotianului. Acestea urmeaza in continuitate de sedimentare peste depozitele chersoniene si au aproximativ aceeasi arie de raspindire.

- Meotianul, suita meotiana debuteaza printr-un pachet de cinerite andezitice cu intercalatii de nisipuri, marne si argile, cunoscute sub numele de "emerite de Nutasca-Ruseni', intreg pachetul are o grosime ce variaza intre 10 m in regiunea Vaii Prutului si 80 m in Valea Siretului. Acesta este urmat de depozite predominant nisipoase cu intercalatii subtiri de argile si gresii adesea cu stratificatie incrucisata. Grosimea lor este de 100-150 m si contin o fauna de moluste cu Congeria panticapaea, Unio moldavicus etc. si resturi de mamifere printre care Deinotherium gigantissimum, Hipparion, moldavicum, Accrathcrium incissivum etc. Se cunosc de asemenea plante printre care Quercus robur pliocenica, Carpinus grandis, Ulmus bronni etc.

1.2. Tectonica

Platforma Moldoveneasca evoluind ca regiune consolidata inca din Proterozoic are un aranjament tectonic ruptural specific unitatilor de platforma. Miscarile la care a fost supusa au fost doar miscari de basculare dar care nu sint straine de fazele paroxismale din zonele invecinate ce evoluau ca arii labile. Acestea au determinat inaintari si retrageri ale apelor marii, care in procesul de sedimentare se reflecta in existenta mai multor cicluri de sedimentare. Zonele marginale, mai ales marginea vestica a platformei, au fost influentate intr-o mai mare masura de miscarile orogenezei alpine. Acestea au determinat o coborire accentuata a marginii Platformei Moldovenesti si afundarea ei sub Orogenul carpatic. Coborirea se face in trepte in lungul unor falii care afecteaza atit soclul cit si cuvertura. Prin foraje s-a dovedit inaintarea platformei sub orogen pe distanta de cel putin 15 km (forajele de la Frasin-Valea Moldovei).

Faliile in lungul carora platforma este subsariata au orientarea NNV/ SSE, sensibil paralele cu structurile Carpatilor Orientali, desi unele din ele sint mai vechi. (v. fig. 2)

O prima dislocatie este falia Siretului, care delimiteaza o treapta mai coborita a Platformei Moldovenesti. Traseul acesteea este putin cunoscut. Spre sud-est se cunoaste falia Plopana-Falciu (falia Bistritei) care are aceeasi semnificatie.

In sectorul dintre confluenta riurilor Trotus si Moldova cu Siretul, faliei Siretului i se suprapune o alta falie care aduce in contact structuri baikaliene cu Platforma est-europeana. Spre sud, aceasta isi gaseste continuarea in falia Peceneaga-Camena; spre nord s-ar gasi mult mai spre vest continuind falia Bicaz-Cimpulung Moldovenesc acoperita de structurile carpatice. In acest din urma caz, falia Solea s-ar situa intre falia Siretului si continuarea faliei Peceneaga-Camena, si ar marca limita vestica a Platformei est-europene corespunzind faliei Rava - Ruska din afara granitelor tarii noastre. Aria dintre Falia Peceneaga - Camena si falia Solea ar reprezenta eventual prelungirea structurilor hercinice din Dobrogea de Nord.

In afara faliilor mentionate, Platforma Moldoveneasca este afectata si de o serie de falii orientate aproape est-vest perpendiculare pe cele amintite, pe care le decroseaza (v. fig. 2). Asemenea falii se intilnesc in partea sudica a platformei si pun in evidenta o coborire a platformei si in aceasta directie. Principala falie din aceasta categorie este aceea care delimiteaza spre sud Platforma  Moldoveneasca si care urmareste directia localitatilor Falciu-Bogdana-Tg. Plopana. Aceasta de fapt delimiteaza o treapta mai coborita a Platformei Moldovenesti.

Contactul dintre soclul mezoproterozoic al Platformei Moldovenesti si unitatile de vorland de la sud este de asemenea tectonic fiind reprezentat printr-o falie profunda. Aceasta a fost detectata intre localitatile Baneasa si Craiesti din Depresiunea Birladului si constituie falia Trotusului decrosind prelungirea faliei Peceneaga-Camena.

Falii de amplitudini mai modeste au fost detectate si la nord de falia Falciu-Tirgu Plopana; astfel, s-a pus in evidenta o falie la paralela orasului Vaslui, ingrosarea depozitelor cuverturii din zonele de margine ale platformei, inclusiv a celor de virsta neogena, releva ca faliile, desi vechi, au fost active pina in Neogen.

In ansamblu, Platforma Moldoveneasca arata o inclinare spre sud-est cu 5-8 m/km. Aceasta inclinare o au si depozitele cuaternare ceea ce inseamna ca este un rezultat al miscarilor de basculare petrecute in Pleistocen.

BIBLIOGRAFIE

Atanasiu I. (1945): Mem. sect. st. Acad. Rom. XX, 5, Bucuresti.

Barbu Z.I. (1934): Mem. sect. st. X, 5, Acad. Rom. Bucuresti.

Cobalcescu Gr. (1862): Rev. Rom. II, Iasi.

Ghenca C. (1968): St. tehn. econ. J, 6. Bucuresti.

Giusca D., Ianovici V. (1967): St. cerc. Acad. Rom. XII, 2, Bucuresti.

lonesi Bica (1968): Stratigrafia depozitelor miocene de platforma dintre Valea Siretului si Valea Moldovei, Ed. Acad. Rom. Bucuresti.

Iliescu Violeta (1973): D. S. Inst. Geol. 60/3, Bucuresti.

Jeanronaud P. (1963): Anal. Univ. sect. II, geol. geogr. IX, lasi. Macarovici N. (1971): Anal. Univ. Iasi.

Macarovici N., Jeanrenaud P. (1958): Anal. Univ. sect. II, IV, 2, Iasi.

Paghida Trelea Natalia (1969): Microfauna Miocenului dintre Siret si Prut. Ed. Acad, Bucuresti.

Patrut I. (1988): Nouvelles donnees sur le Sarmatien de la Platforme Moldave (sub tipar).

Simionescu I. (1906): Contributii la geologia Moldovei dintre Siret si Prut. Acad. Rom. Publ. Adamachi, VII, Bucuresti.

Vascautanu Th. (1929): An. Inst. Geol. Rom. XIII, Bucuresti.

Vascautanu Th. (1935): Anal. Univ. XX, 1-4. Iasi.

Vascautanu Th. (1931): An. Inst. Geol. Rom. XV, Bucuresti.

Vascautanu Th. (1928-29): Mem. Sect. st. V, Acad. Rom. Bucuresti.