Descoperira unei pesteri poate fi rezultatul hazardului sau a unei activitati organizate, laborios pregatite. In Romania, suprafata ocupata de calcare este de 4 500 km², ceea ce inseamna putin comparativ cu Iugoslavia sau China, si mult fata de Bulgaria sau Finlanda. In anul 1976 se cunosteau aproape 2000 de pesteri si avene, fata de cele 11 300 cit insumeaza in prezent cadastrul pesterilor din tara noastra. Cele aproape 800 de cavitati descoperite, in medie, pe an, sint - in mare masura - rezultatul unei prospectiuni sistematice a suprafetelor ocupate de rocile carstificabile, prospectiune electuata de speologii amatori. Vom prezenta, in continuare, modalitatile, prin care poate fi reperata deschiderea unei pesxteri.

1.     Obtinerea de informatii despre pesteri si avene, de la nespeologi sau din materiale publicate, prin:

a)     Informatii de la localnici sau de la institutii din zona;

b)     Consultarea materialelor publicate (lucraari de geologie, geografie, ghiduri turistice, insemnaari de calatorie).

2.     Prospectiunea sistematica a suprafetei calcarului:

a)     Documentare bibliograficaa preliminara prin studierea hartilor geologice (areal, structura, aliniamente tectonice), topografice (caracteristicile terenului), geomorfologice (tipul reliefului), hidrologice (caracterul retelei hidrologice, prezenta izvoarelor), turistice (cai de acces, trasee). Studierea aerofotogramelor completeaza imaginea morfologiei si accesibilitatii terenului, punind uneori in evidenta aliniamentele tectonice majore sau chiar prezenta unor deschideri carstice. Pentru evitarea "redescoperirilor', se va consulta inventarul pesterilor si se va stabili contactul cu gruparile speologice din zona. In acelasi scop, echipele de prospectiune vor avea asupra lor o harta la scara mare, pe care se vor trece toate obiectivele cunoscute;

b)     Perimetrul care urmeaza sa fie cercetat va fi subdivizat in suprafete geometrice, in functie de gradul de accesibilitate si de numarul de membri ai echipelor;

c)     Parcurgerea terenului (prospectiunea propriu-zisa) se face de catre echipe alcatuite din 3-5 membri, care se deplaseaza desfasurati in lant, mentinind legatura intre ei si cercetind succesiv fisii din perimetru. Unul dintre speologi va verifica periodic deplasarea corecta a echipei, cu ajutorul hartii si busolei. Pentru planificarea deplasarilor, se va avea in vedere faptul ca perioadele cu precipitatii abundente vor activa curgerea subterana, facind posibila stabilirea legaturilor hidrogeologice existente intre ponoare si izvoarele din zona, deci a directiei generale pe care se dezvolta o pestera. Dimpotriva, in lunile secetoase, sifoanele se pot dezamorsa, iar intrarile de pestera cu inaltime redusa, devin uneori penetrabile.

In aceasta etapa, s-a dovedit foarte utila cercetarea vizuala a unor versanti de pe versantul opus. Daca intrarile in subteran se gasesc, de regula, pe fundul unor doline, la baza sau pe suprafata peretilor, ori pe firul vailor, ele pot saa apara si in locuri comune, fara a fi tradate de un element diferit de ansamblul peisajului. Dupa reperarea unei deschideri necunoscute, aceasta va fi pozitionata cit mai exact pe harta, iar in sectiunea ei se va trece prima'parte a numarului de catalog. Daca echipa are materiale adecvate pentru subteran, se poate intreprinde o explorare preliminara, dupa care se reia prospectiunea de la suprafata.

3.     Deobstructxii si desifonari. Intrarile unor pesteri si avene abia descoperite, se dovedesc impenetrabile, datorita dimensiunilor reduse. Atunci cind exista indicii care confirma existenta in spatele lor a unor goluri mai ample (curent de aer, perspectiva peretilor care se indeparteazaa, zborul liliecilor), efortul de a le degaja poate fi rasplatit din plin. Multe retele subterane importante au fost descoperite in urma unor dezobstructii.

Deschiderile impenetrabile pot fi "incorsetate' de catre roca in loc sau, sectiunea lor initiala - in mod evident mai mare - este diminuata datorita acumularilor de prabusiri, bolovanis, materiale, fine (nisip, argila), zapada si gheata. Nu exista o metoda universala de indepartare a acestora, fiecare situatie urmind sa fie rezolvata cu unelte si metode alese, in functie de specificul ei. Se pot face insa citeva recomandari.

Acumularile de blocuri, gheata sau zapada de la intrarea unui put se sprijina uneori pe un suport fragil care, indepartat din neatentie, va declansa prabusirea intregului volum de materiale aflate deasupra. Pentru evitarea acestui pericol, speologul va fi asigurat in coarda si va indeparta tot ce poate sa cada. Daca spatiul aflat sub dop este suficient de mare, materialele pot fi mobilizate cu ajutorul unei pirghii rezistente, iar gravitatia va face restul.

Dezobstructiile pe orizontala in acumulari de materiale se vor face in paralel cu montarea unei armaturi a tunelului, pe masura ce se inainteaza cu excavarea.

Blocurile cu dimensiuni mari pot fi deplasate pe orizontala sau verticala cu ajutorul unui sistem de scripeti (vezi cap. 12, p. 207).

Inainte de a incepe o actiune de dezobstructie, este necesar sa ajungem la concluzia, bine sustinuta de argumente, ca nu vom consuma inutil energie si timp. Uneori, obstacolul dintre speolog si pestera este o acumulare de apa chiar la intrare sau pe traseul unei galerii. In lipsa unui speolog-scafandru, se poate incerca evacuarea apei (desifonarea) cu ajutorul unor recipiente, cu un furtun (folosind principiul sifonajului) sau prin pompare. Daca acumularea este alimentata de un piriu, sansele de degajare a intrarii (sau a sifonului) sint nule.