|
|
|
SOLUTIONAREA LITIGIILOR MARITIME - NOTIUNI INTRODUCTIVE
Notiunea de litigiu maritim are o aparitie straveche, simultana sau precedand chiar pe aceea a dreptului maritim ale carui prime reguli colectionate au aparut in antichitatea cetatilor portuare europene. Practicile navigatorilor si ale armatorilor antici si medievali au determinat uzuri si traditii specifice comertului cu marfuri transportate pe mare care au condus ulterior la colectionarea lor cat si la codificari cunoscute in istoria dreptului maritim clasic.
Terminologic, notiunea de litigiu maritim deriva din limba latina "lis-litis" = contestatie, neantelegere, disputa. Notiunea a trecut apoi in limbile europene moderne, in primul rand in franceza si engleza, care au determinat si aparitia mult mai recenta a termenului romanesc de litigiu maritim. Trebuie remarcat, insa, ca notiunea de "litigious case" din limba engleza se refera la o disputa cu caracter ante-judiciar, numai o parte din litigiile maritime ivite conducand la procese judiciare propriu-zise. Deci, sfera notiunii de litigiu maritim este mult mai extinsa decat aceea de proces maritim propriu-zis si are o aplicatie in timp anterioara, numai o parte din litigiile maritime putand duce la un proces in instanta sau in arbitraj cu caracter contencios.
1. Litigii maritime (Maritime claims) - Definitie
Litigiile maritime pot fi definite ca dispute intre doua sau mai multe parti implicate in expeditia maritima sau intre parti semnatare ale unor contracte specifice folosite in toate activitatile care tin de comertul maritim (shipping) cum sunt: conosamentul sau contractul de transport (Bill of Lading), contractul de navlosire sau inchiriere (Charter Party), contractul de constructii sau reparaii nave si/sau utilaje sau instalatii portuare, contractul de salvare sau remorcaj, orice alt tip de contract ce poate interveni in acest domeniu, precum si intre cei de mai sus si terti.
Am folosit in definitie termenul englezesc de "shipping", greu traductibil in limba romana printr-un singur termen sau printr-o singura expresie, deoarece, in sens larg, este denumirea colectiva a tuturor activitatilor legate de marina comerciala cum ar fi: exploatarea/operarea navelor, operarea/transportul marfurilor, intocmirea si emiterea de documente specifice navelor si/sau marfurilor, navlosirea, agenturarea, asigurarea, recrutarea de personal navigant (crewing), constructii/reparatii nave, activitatea portuara (administratii de port, capitanii, operatori/stivadori) etc.
Disputele pot aparea ca o consecinta a mai multor fapte sau evenimente, unele previzibile, altele ce nu pot fi prevazute. Imprevizibilitatea unor evenimente maritime este discutabila totusi in sensul ca sunt previzibile ca fenomen general dar nu sunt previzibile ca fapt concret, material. Unele opinii acrediteaza ideea ca numai forta majora este imprevizibila, dar si aceasta nu ca fenomen ci ca materialitate a producerii.
In mod obisnuit, evenimentele previzibile pot fi si trebuie sa fie mentionate in contracte sub forma de clauze specifice. De exemplu, se poate prevedea ca in cursul unei expeditii maritime se poate intampla un eveniment care sa conduca la declararea unei avarii commune (generale), cu alte cuvinte acest risc exista. De aceea, in contractul de transport exista, in mod obisnuit, o clauza care stipuleaza modalitatea de reglementare a unei astfel de situatii, in baza caror reguli internationale si mai ales in ce jurisdictie.
2. Partile implicate in litigiile maritime
Avand in vedere cele de mai sus, este necesar sa specificam care pot fi partile implicate intr-un litigiu maritim. Industria transporturilor maritime si a activitatilor aferente lor s-a extins in prezent in asa masura incat alcatuirea unei liste complete cu toti participantii la aceasta activitate depaseste posibilitatea unei tematici privitoare la aceasta materie. Ea ar lua aspectul unui amplu glosar sau chiar al unui dictionar specific.
In mod introductiv putem arata ca, parte intr-un litigiu maritim poate fi orice participant la o activitate legata de expeditia maritima, fie personal navigant, fie portuar, comercial, juridic, tehnic sau functionaresc. Deci parte in litigiul maritim poate fi orice avand-cauza, in intelesul juridic al termenului, in activitatea maritima respectiva.
Am putea clasifica partile implicate intr-un litigiu maritim dupa interesele pe care le reprezinta, astfel
Interesele navei: armatorul proprietar (owner), armatorul disponent (disponent owner) sau operatorul de bareboat, operatorul de time charter sau voyage charter, prepusii armatorului cum ar fi agentii, asiguratorii, avocatii, etc.
Interesele marfii: proprietarul marfii, asiguratorii marfii, agentii, stivadorii, etc.
Autoritati: administratii portuare, capitanii, organizatii vamale, graniceresti, sanitare, etc.
Alte interese, care nu fac parte din activitatea de shipping dar care, la un moment dat, pot deveni parti intr-un litigiu maritim.
3. Cine instrumenteaza cazurile de litigii maritime - Specialistul in litigii maritime (Claims handler)
Litigiile maritime sunt tratate in stadiul ante-judiciar de catre specialistii in litigii maritime, dar si in stadiul judiciar prin co-ordonarea tuturor aspectelor si a partilor implicate. Specialistul in litigii maritime trebuie sa fie o persoana cu cunostinte cumulative din domeniile tehnic, economic, financiar, comercial, juridic. El trebuie sa aiba notiuni de exploatare a navelor si/sau instalatiilor portuare, de chartering, de contabilitate, de legislatie interna si internationala. Desigur in cazurile complicate litigioase, cu sume mari in disputa, cu multe interese implicate, se apeleaza la experti pentru intocmirea de rapoarte tehnice sau comerciale de expertiza, rapoarte ce se constituie in probe atat in fata oponentilor cat si in fata instantelor de judecata sau arbitrale, acolo unde cazurile se reglementeaza pe cale judecatoreasca.
Companiile mari au, in mod normal, specialisti in litigii maritime angajati proprii, unele companii avand chiar compartimente de litigii maritime. Companiile sau firmele care nu au un "in house" specialist in litigii este recomandabil sa angajeze o firma de specialitate care sa presteze astfel de servicii fie permanent fie pe baza de "caz cu caz". Este extrem de important pentru orice parte implicata ca litigiile sa fie instrumentate cu profesionalism inca de la aparitia acestora, sau, in unele cazuri, chiar preventiv, in scopul diminuarii pagubelor proprii, minimizarii pierderilor sau recuperarii pagubelor suferite.
Claims Adjuster-ul este specialistul angajat de catre partea care a suferit o dauna pentru intocmirea asa numitului "Statement of Claim" adica documentul de reclamatie care cuprinde, de fapt, calculul tuturor pierderilor directe si colaterale Asadar, in timp ce Claims Adjuster-ul calculeaza pierderile si intocmeste "Statement of Claim", Claims Handler-ul poate, pe langa aceasta activitate, sa pregateasca si si instrumenteze si apararea.
CLASIFICAREA LITIGIILOR MARITIME
Pentru usurarea studierii tipurilor de litigii maritime vom incerca o clasificare a acestora dupa mai multe criterii.
Dupa natura evenimentului maritim ce determina un litigiu maritim:
I. Litigii ce decurg din producerea unor evenimente de navigatie (Admiralty cases)
II. Litigii de natura comerciala (Litigation)
I. A. Dupa criteriul intereselor implicate, litigiile ce decurg din producerea unor evenimente de navigaie se clasifica in:
1.litigii izvorate din avarii comune (generale)
2.litigii izvorate din avarii particulare
B. Dupa criteriul naturii intrinsece a cazului litigios:
1.avarii cauzate sau suferite de nava:
- coliziuni cu alte nave
- coliziuni cu obiecte fixe sau plutitoare
- remorcaje
- salvari
- esuari
- poluari
- incendii
- scufundari
- avarii cauzate de vreme rea
- explozii
- avarii la corp
- avarii la masini, instalatii, echipamente
- amenzi vamale sau portuare
2.Avarii suferite de marfa de la bordul navei:
- lipsa marfa
- avarii marfa
3.Riscurile intampinate de echipaj si de alte persoane implicate in exploatarea navei:
- accidente
- imbolnaviri
- decese
- echipaj clandestin (transfugi)
- alte persoane aflate temporar la bordul navei (vizitatori)
- amenzi pentru contrabanda
II. Litigiile comerciale se pot clasifica dupa natura juridica a faptului in:
1. Litigii izvorate din contract
2. Litigii izvorate din evenimente extracontractuale
