|
|
|
Depresiunea Petrosani
Depresiunea Petrosani este cea mai importanta dintre depresiunile intramontane, datorita in primul rind prezentei zacamintelor de carbuni. Situata intre Muntii Retezat si Sebes la nord si Muntii Vilcan si Paring la sud. Depresiunea Petrosani se gaseste de fapt in zona de contact dintre pinza getica si autohtonul danubian. Aceasta a evoluat ca un golf al Bazinului Transilvaniei si s-a format in Paleogen (probabil in Eocen),^iar umplutura preopriu-zisa a depresiunii este formata din depozite de virsta paleogena si neogena.
Dat fiind caracterul torential al formatiunilor, separarea lor pe virste este oarecum conventionala. In suita acestora s-au separat trei complexe litofaciale: inferior, mediu si superior (fig. 70).
Complexul inferior, sau complexul conglomeratelor rosii inferioare, cu care incepe suita depozitelor din Depresiunea Petrosani, are o grosime de 200-600 m si include conglomerate cu intercalatii ele argile rosii si lentile de calcare concretionare. Se considera ca acest complex ar reprezenta parte din Eccen si Oligocenul inferior, insa fara o argumentare paleontologica. Afloreaza ca benzi inguste pe ambele flancuri ale depresiunii.
Complexul mediu marnos-argilos urmeaza precedentului si este constituit dintr-o alternanta de depozite marine si depozite continentale-lacustre reprezentate prin marne, sisturi argiloase, carbunoase bituminoase cu concretiuni sferosideritice, sisturi argiloase disodilice, si subordonat microconglomerate. Grosimea lor variaza intre 300-600 m si in ele se intercaleaza pina la 25 strate de carbune exploatabile In mai multe zone ale depresiunii. Din depozitele acestui complex se cunoaste o fauna foarte bogata cu Cyrena semistriata, Tympanotonos margaritacens, Turritella turris, Potamidesplicatum etc. La acestea se mai adauga solzi de pesti, iar I. Simionescu a descris resturi de Antracotherium illyricimi. Pe baza faunei si a litofacie-surilor, care sint ccmparabile cu acelea din alte regiuni, ccmplexul marnos-srgilcs productiv este atribuit Oligccenului superior, eventual si inceputului Acvitanianuhii; afloreaza pe flancurile depresiunii.
Complexul superior urmeaza peste ccmplexul productiv si este format preponderent din conglomerate, gresii, si argile cenusii cu Ostrea gingensis si O. crississima. Rar se intilnesc si strate de carbuni cu dezvoltare lenticulara. In ansamblu, complexul superior conglomeratic este produsul unei sedimentari torentiale. Grosimea acestuia poate atinge 1 200 - 1 500 m. In partea de est a depresiunii, partea superioara a acestui complex trece la un facies marnos-argilos, fosilifer, asemanator complexului productiv. Din astfel de depozite, de pe Piriul Salatruc, Gr. Raileanu mentioneaza o fauna cu Chlamys gigas, Glycymeris fichteli, Cardium praeechinotum etc, pe baza careea se atribuie acestui complex virsta burdigaliana; virsta eventual mai veche (activitaniana) ar avca-o partea inferioara a complexului superior conglomeratic.
Pietrisurile si prundisurile torentiale alcatuiesc un ultim complex, care se dispune in discordanta unghiulara peste depozite mai vechi. In baza acestora se intilnesc nisipuri si argile cu intercalatii subtiri de emerite. Astfel de depozite se intilnesc in partea sud-estica a depresiunii si au o grosime de 400-500 m. Probabil sa fie de viista pliocena. Din punct de vedere tectonic, Depresiunea Petrosani se prezinta ca un sinclinal intens fracturat. Un sistem de falii majore, orientate in lungul bazinului, delimiteaza acest sinclinal incit depresiunea apare ca un graben. Un al doilea sistem de falii compartimenteaza umplutura depresiunii In numeroase blocuri decrosate unele de altele, atit pe verticala cit si in sens orizontal.
