|
|
|
Ridicarea Simleu
Intre terminatia nordica a Muntilor Apuseni si invelisul posttectonic al zonei cristalinc-mezozoice din Maramures apare fundamentul cristalin al Depresiunii Transilvaniei, sub forma unor insule (horsturi). La cele trei aparitii de la marginea nord-vestica a depresiunii (Preluca, Ticau, Mezes) se mai adauga horsturile care formeaza Muntii Plopis, Magura Simleu si insula de la Bicu (v. PI. I). Ansamblul acestora alcatuieste zona numita ridicarea sau Pragul Simleu, care separa Depresiunea Transilaniei de Depresiunea Pannonica.
1. Stratigrafia
Alcatuirea geologica a Ridicarii Simleu este identica, cu aceea a depresiunilor interne; in ansamblul regional. Ridicarea Simleu este parte componenta a depresiunilor interne. In consecinta si aici se distinge un fundament si formatiuni tertiare proprii zonei de ridicare.
Fundamentul. In structura fundamentului se intilneste cristalinul neregenerat in tectonica alpina, si invelisul prelaramic.
Sisturile cristaline din fundament, care apar la zi in insulele mentionate, sint sisturi mezometamorfice, reprezentate prin micasisturi si paragnaise cu intercalatii de amfibolite, in ansamblu similare cristalinului de Somes. Deosebirea consta doar in faptul ca masive e din Ridicarea Simleu reprezinta portiuni care nu au fost implicate in tectonica plicativa alpina.
Invelisul sedimentar prelaramic in Ridicarea Simleu s-a conservat pe suprafete foarte limitate si include depozite atribuite Triasicului si Cretacicului.
Triasicului revin conglomerate si gresii cuartitice considerate a apartine Werfenianului, la care se adauga dolomite si calcare negre atribuite Anisianului si Ladinianului. Asemenea depozite se intilnesc pe versantul vestic al Muntilor Mezes.
Cretacicului ii apartin depozite in facies de Cosau cu Vaccinites sul-catiis, V. gosaviensis, Actaeonella sp. etc. atribuite Santonian-Campanianu-lui. Astfel de depozite sint cunoscute tot pe versantul vestic al Muntilor Mezes la sud-est de orasul Zalau.
Formatiunile tertiare. In aria Ridicarii Simleu, ca si in Depresiunea Transilvaniei, depozitele postlaramice apartin la cele doua etape, insa nu se cunoaste suita completa a acestora.
Paleogenul s-a pastrat si afloreaza pe suprafete restrinse la marginea insulei de cristalin de la Magura Simleului si pe versantul vestic al Muntilor Mezes. Depozitele de aceasta virsta sint, in general, grosiere si au culoare rosie amintind argilele vargate inferioare din Depresiunea Transilvaniei. Restul depozitelor din prima etapa, pina la Miocenul inferior inclusiv nu sint cunoscute in Ridicarea Simleu.
Badenianul marcheaza o transgresiune de mare amploare. Depozitele de aceasta virsta acopera intreaga zona insa afloreaza numai in partile marginale si in jurul cristalinului din Magura Simleului. Acestea se remarca printr-o mare variabilitate litofaciala; sint depozite predominant psefito-psamitice, la care se mai adauga calcare recifale, tufuri, evaporite etc. Schimbarile laterale de facies nu permit o orizontarc valabila la scara regionala; smt foarte fosilifere. Din nivelele inferioare, reprezentate de obicei prin marne, se cunoaste o fauna cu Corbula gibba, Nucula nucleus etc. si o microfauna cu Orbulina sutumlis, Globigerinoides trilobus etc. care indica Badenianul inferior. Din nivelele superioare, mai grosiere (prundisuri, nisipuri, gresii, tufite), se cunoaste o fauna cu Ostrea digitalina, Chlamys ele-gans, Turritella turris etc, considerata a indica Badenianul superior. Xu se poate preciza daca este dezvoltata suita completa a Badenianului.
Sarmatianul include depozite predominant detritice care succed in continuitate de sedimentare depozitele badeniene. In zonele de margine s-au dezvoltat faciesuri recifale si gresii oolitice. In suita depozitelor sarmatiene s-a identificat Buglovianul, Volhinianul si Basarabianul inferior.
Buglovianul include marne si nisipuri in grosime de 10 m, cu Ervilia dissita, E. trigonula etc.
Volhinianul este dezvoltat prin depozite detritice, iar in zona de margine prin calcare recifale cu briozoare continind o fauna cu Cardium litho-podolicum, Abra reflexa, Pirenella picta mitralis, Ceritlmim rubiginosum etc.
Basarabianul inferior incheie suita sarmatiana in zonele de margine si include depozite cu Cryptomactra pesanseris, Mactra fabreana etc. Depozitele sarmatiene afloreaza pe suprafete limitate la mrginea sudica a zonei si in jurul insulei de sisturi cristaline de la Simleu.
Pliocenul. Depozitele pliocene au caracter transgresiv si acopera cea mai mare parte din aria Ridicarii Simleu; sint preponderent psefito-psami-tice, reprezentate prin argile, nisipuri si prundisuri. In centrul zonei, aceste depozite urmeaza peste stratele cu Cryptomactra pesanseris si contin la rindul lor o fauna cu Congeria ornithopsis, C. snbglobosa, Phyllocardium sp.^ Nivelele superioare contin intercalatii de carbuni si impregnatii de asfalt. In zonele de margine, din nivelele inferioare provine o fauna cu Congeria ornithopsis, Orygoceras fuchsi etc., iar in nivelele superioare s-a identificat Congeria ungula caprae, C. balatonica, C. nemnayeri etc. Ultimele sint semnificative pentru Pontian, in timp ce pentru nivelele inferioare fauna nu este concludenta.
In cele mai multe din interpretari se considera ca depozitele pliocene ar reprezenta faciesul panonic al Sarmato-Pliocenului, dar o buna parte din acestea apartin Pontianului; este evident ca Sarmatianului superior si unei bune parti din Meotian ii corespunde o lacuna stratigrafica.
Suita stratigrafica din Ridicarea Simleu se incheie prin depozite grosiere cu Unio wetzleri flabeliformis, Planorbis cornu, Viviparus sadleri, apartinind probabil Romanianului si Pleistocenului inferior.
2. Tectonica
Din punct de vedere tectonic, ridicarea Simleu se inscrie in stilul tectonic al depresiunilor interne constituind de fapt un compartiment ridicat al acestora. Un sistem de fracturi il delimiteaza spre est (falia Mezesului) si spre vest (falia Carei) si un altul care il delimiteaza spre nord (falia Preluca) si spre sud (falia Plopis). La rindul ei, Ridicarea Simleu este fracturata printr-un sistem de: falii secundare incit fundamentul cristalin apare la zi sub forma mai multor horsturi.
Sistemul .de. fracturi care delimiteaza Ridicarea Simleu este mai vechi, insa a fost reactivat de diverse faze de instabilitate tectonica ; una-din aceste faze corespunde paroxismului laramic cind Ridicarea Simleu, impreuna cu depresiunile interne, s-au individualizat ca arii de subsidenta, rn comparatie cu ariile carpatice limitrofe care evoluau ca sisteme cutate emerse. O a doua faza de instabilitate corespunde paroxismului neostiric cind marea bade-niana a cunoscut extensiunea maxima. Depozitele badeniene muleaza un paleorclief, iar tectonica veche a influentat procesul de sedimentare, mai ales prin miscarile diferentiate ale diverselor blocuri si a dus la delimitarea unor compartimente cu substanta mai activa. Ridicarea din Pliocenul tirziu a dus la retragerea apelor si la crearea uscatului transilvano-panonic.
