Poluarea mediului inconjurator

I) Introducere

Notiunea de mediu inconjurator nu trebuie confundata cu aceea de natura, care ii este anterioara si are un continut diferit. Conceptul de mediu inconjurator are caracter de sistem; este vorba de un sistem complex, dar unitar, format dintr-un numar foarte mare de elemente si de legaturi, avand o anumita capacitate de autoreglare si in care factorul cel mai activ il reprezinta comunitatile omenesti.

In ultimul timp, un termen asociat celui de mediu inconjurator este poluarea, care se manifesta ca o agresiune continua impotriva integritatii acestuia. Poluarea reprezinta, de fapt, pretul pe care oamenii il platesc pentru beneficiile aduse de tehnica moderna. Ceea ce se cheama in prezent poluare, este sfarsitul unui proces care a inceput odata cu formarea comunitatilor omenesti si care, la un moment dat, a inceput sa degradeze mediul.

Continutul mediului inconjurator reprezinta o imbinare de elemente naturale intrepatrunse si dinamic corelate intre ele. Aceste elemente pot fi grupate in trei categorii:

a.     componente primare - fundalul fizic, neinsufletit;

b.     componente derivate - dezvoltate pe seama celor primare, reprezentand mediul biotic;

c. componente antropice - introduse de om prin activitati constiente

Pentru a trai in conditii mai bune, omul a utilizat permanent resurse naturale: animale, plante, arbori, minereuri, carbuni, sare, petrol, gaze naturale, apa. Din utilizarile acestor resurse naturale (primare) au rezultat si produse neutilizabile, cum sunt: gaze, prafuri, produse lichide sau solide ce au fost permanent evacuate in natura. Unele dintre acestea produse au putut sa se integreze in ciclurile naturale ale unor elemente, altele insa se tot acumuleaza, producand perturbatii ecologice. Un alt fenomen a fost epuizarea unor resurse naturale, disparitia unor specii de plante si animale. Activitatile antropice au provocat si schimbari topografice si de clima, ce au avut puternice repercursiuni asupra mediului, unele pozitive (impaduriri, indiguiri), altele insa negative (defrisari, asanari, eroziunea solului).

Fenomenul de aparitie a unor factori perturbatori ai mediului si de producere a dezechilibrelor ecologice a fost denumit poluare (de la cuvintele polluo, -ere= a murdari, a degrada). Cauzele aparitiei poluarii pot fi sintetizate astfel:

1      utilizarea haotica a rezervelor naturale;

2      acumulari in mediu de substante neutilizabile;

3      aparitia de substante noi, la care ritmul de consum si de reciclare de catre organisme este mult inferior ritmului de aparitie;

4      cresterea demografica vertiginoasa, in special in ultimele doua secole;

5      dezvoltarea intensa a industriei, transporturilor si a agriculturii;

6      aparitia centrelor urbane suprapopulate.

Tipuri de poluare

A.     Dupa provenienta

1)   poluare naturala: biologica, fizico-chimica, antropica;

2)   poluare industriala: agricola, din transporturi, menajera;

B.    Dupa natura poluantilor

3)   poluare fizica: termica, fonica (sonora), radioactiva, electromagnetica;

4)   poluare chimica: cu carbon si derivatii acestuia, cu compusii sulfului, flourului sau ai azotului, compusi cu metale grele, materiale plastice, pesticide, materii organice fermentabile;

5)   poluare biologica: prin contaminarea mediilor inhalate si ingerate, prin modificari ale biocenozelor si invazii de specii animale si vegetale (de exemplu insecte nedorite, buruieni);

6)   poluare estetica: degradarea peisajelor datorita urbanizarii, industriei, sistematizarii eronat concepute;

C. Dupa starea fizica a poluantului (factorul care, aflat in mediu in cantitati ce depasesc optimul pentru una sau mai multe specii, are actiune toxica)

1)   poluare cu lichide;

2)   poluare cu substante solide;

3)   poluare cu gaze si pulberi.

II) Poluarea apei

Desi acopera trei patrimi din suprafata globului si constituie 75% din tesuturile vii, apa constituie totusi o resursa naturala limitata. Si aceasta din mai multe motive.

In primul rand, nu e suficient de a avea apa, este necesar sa fie avuta intr-un loc corespunzator si la momentul oportun. In plus, trebuie sa fie si de o calitate convenabila (de exemplu, apa de mare reprezinta 97% din resursele totale, in timp ce apele de suprafata - fluvii, rauri, lacuri - ori subterane reprezinta mai putin de 1%).

Poluarea apelor este definita ca acea schimbare a compozitiei apelor care le face daunatoare pentru sanatatea oamenilor, neadecvate pentru intrebuintarea economica sau recreativa si care duce la deteriorarea florei si faunei din mediul acvatic; se manifesta ca un fenomen complex, multiform, care exprima atat unitatea dintre apele dulci si de mare, cat si dintre uscat si mediul acvatic.

Principalele forme de poluare a apei, in functie de sursele si de natura lor, sunt:

1)    Poluarea organica

Principala sursa a acestei forme de poluare acvatica o constituie deversarile menajere din marile orase si o serie de industrii precum cea a celulozei si a hartiei ori industria agroalimentara. Poluarea organica are un mecanism propriu de producere: deversate in apa, materiile organice sunt consumate ori degradate de catre bacterii, avand loc un proces de "autoaparare''. Dar aceste bacterii au nevoie de oxigen. Asa ca, o cantitate insemnata de materii organice care trebuie degradate favorizeaza inmultirea bacteriilor si, in consecinta, un masiv consum de oxigen care determina, la randul sau, moartea pestilor si a altor vietuitoare acvatice prin asfixie.

2)    Poluarea toxica provine in mod exclusiv din surse industriale si, in special, din industria chimica, extractiva si prelucratoare a metalelor. Una dintre problemele importante ale acesteiforme de poluare o reprezinta masurarea toxicitatii produselor. Desi a fost pus la punct testul dafniei (minuscul crustaceu de apa dulce care stabileste toxicitatea apei poluate), acesta este folosit pe termen lung pentru poluarea ce poate rezulta din acumulare. Unele substante insa, pot fi inchise in sedimente si eliberate dupa depunere; in cazul acestora, poate avea loc fenomenul de bioacumulare.

3)    Materiile in suspensie

Diferite particule, datorate eroziunii naturale ori deversarii artificiale ale localitatilor sau industriilor, pot schimba calitatea apei, generand o poluare estetica (tulburarea apei), jenand viata pestilor (prin introducerea de particule in branhii) ori contribuind la poluarea organica sau toxica. Eliminarea acestor particule in suspensie are loc, in general, prin simpla decantare pe fundul marilor bazine.

4)Materiile nutritive (nitrati, fosfati)

Acest tip de substante nutritive, respectiv nitrati si fosfati, provoaca fenomenul de eutrofizare a apelor curgatoare line, lacurilor ori marilor. Aceasta se datoreaza faptului ca excesul de nutrimente favorizeaza o proliferare, chiar o explozie de alge care se descompun rapid, consumand enorme cantitati de oxigen. Fara oxigen apa devine locul unor procese de fermentatie si putrefactie.

Pe de alta parte, nitratii prezinta si alt incovenient in ce priveste apa potabila. In aceasta, in mod normal nitratii nu trebuie sa depaseasca 50mg/litru. Nitratii transformati in nitriti provoaca sugarilor ori fetusilor femeilor gravide o boala a sangelui numita "maladia albastra"; totodata, producerea de netrosamine cancerigene este inca controversata (unele legume precum telina, spanacul, sfecla sau morcovul sunt o sursa importanta de nitrati; unele mezeluri, conserve de carne si pestele afumat sunt, de asemenea, surse de nitrati).

Fosfatii provin, in parti aproape egale, din dejectii umane, fosfatine si din diverse surse industriale si agricolo. La randul lor, nitratii provin in principal din agricultura (ingrasaminte) si din cresterea intensiva a animalelor (dejectii). In apele subterane, agricultura si cresterea animalelor antreneaza o poluare importanta, cel mai adesea cumulativa si persistenta in straturile de apa.

5)Poluarea bacteriana

Aceasta forma de poluare genereaza multiple probleme de ordin sanitar. Ea poate afecta, in primul rand, apa de baut, fapt pentru care aceasta este supusa unor forme speciale de protectie. Astfel, de regula, alaturi de dezinfectarea acesteia sunt prevazute in jurul puturilor de captare a apei potabile "perimetre de protectie", pentru a beneficia de marea putere de epurare a solului.

Poluantii apelor

Desigur, in stransa legatura cu formele de poluare a apei se afla poluantii acesteia care pot fi grupati in:

A) Poluanti organici si biologici

Poluarea prin materii organice (compusi de hidrati de carbon, materii proteice, lipide) degradabile este datorata mai ales surselor industriale (industria chimica, de celuloza si hartie, petroliera, agroalimentara) si a reziduurilor provenite de la populatia urbana.

B) Poluanti chimici

Continutul ridicat al azotului din apa (sub forma compusilor nitrati, nitriti, azotul organic, amoniacul) antreneaza o crestere excesiva a algelor si plantelor pe fundul raurilor. Sarurile nutritive (compusii sulfati, fosfati, cloruri) accelereaza fenomenul de eutrofizare a raurilor, proliferarea masiva a anumitor alge in detrimentul altor specii.

Metalele precum cadmiul, cuprul, mercurul, plumbul, zincul sau titanul sunt prezente in deversarile lichide provenite de la diverse industrii: chimica sau metalurgica. Aceste substante fac parte din seria "materiilor inhibitorii pentru viata '', fiind periculoase atat pentru plantele si animalele acvatice, cat si pentru om (de exemplu, mercurul si plumbul se pot concentra in lantul alimentar).

Cianurile arsenicului, in metalurgie, in industria chimica si parachimica, sunt toxice pentru organismele inferioare, invers decat in cazul otravirii.

Fluorul, precum marea majoritate a metaloizilor, nu este niciodata intalnit in stare naturala sub forma sa moleculara libera, ci sub forma de fluoruri. Acestea devin toxice, conducand la simptone notabile de la 250 la 450mg/l. Dimpotriva, in doze foarte slabe au o actiune benefica asupra dentitiei, contribuind la prevenirea cariei dentare. Fenolii, proveniti cel mai frecvent din poluarea industriala, antreneaza o diminuare a fenomenului de biodegradare.

Micropoluantii chimici sunt poluantii dificil de decelat prin procedee obisnuite de analiza, data fiind concentratia ori complexitatea lor chimica. Ei sunt in genearal putin degradabili, dificil de eliminat si susceptibili de acumulat in lantul alimentar.

Surse latente de poluare

In prezent exista numeroase surse naturale de poluare cum ar fi: vulcanii, furtunile de praf, ozonul, vanturile, apele subterane, iar in viitor, pe masura ce omul isi va extinde habitatul, este posibil sa apara si alte surse, nu numai pe Pamant ci si in spatiul cosmic.

Ozonul este o substanta periculoasa pentru om, chiar in concentratii mici. In troposfera concentratia lui este foarte redusa astfel el nu e periculos pentru om sau animale. In stratosfera prezenta ozonului este extrem de periculoasa datorita reactiei dintre oxigen si radiatiile ultraviolete solare.

In anul 1985, in timpul primaverii australe, s-a pus in evidenta o scadere dramatica a grosimii stratului de ozon de deasupra Antarcticii, ceea ce a condus la formarea unor 'gauri' care s-au extins ca arie de la 40% la 50% intre 1985 si 1987. Acest lucru a avut loc datorita conditiilor meteorologice specifice: iarna, stratosfera de deasupra acestei regiuni este practic izolata, datorita unor vanturi puternice; aparitia unor particule de gheata care favorieaza reactiile ce conduc la disparitia ozonului.

Aerul este purtatorul multor agenti poluanti pe care ii imprastie cu repeciziune pe intreaga suprafata a Pamantului. Astfel, praful impiedica vederea, ingreuneaza respiratia si constituie dusmanul numarul unu al curateniei domestice. Multe vestigii au fost distruse de avalansele de praf aduse de vant. Studiile arata ca, in fiecare an, atmosfera poarta peste 30 milioane de tone de praf.

Apele subterane, care stau in contact indelungat cu masive de sare sau alte minerale se incarca cu substante impurificatoare, chiar toxice. De multe ori sunt poluate stratele de apa freatica, din care se extrage apa in mod obisnuit.

Ionizarea atmosferei, surplusul de ioni pozitivi sau negativi, care atunci cand sunt inhalati in organism pot declansa reactii enzimatice exagerate ce suprasolicita organismele bolnave.

Surse de poluare caracteristic umane

Omul, ca fiinta vie, produce deseuri proprii existentei sale. Pe langa acestea exista si cele provenite din activitatile sale industriale: imbracaminte, mobila, detergenti, cosmetice, chimicale de uz casnic si altele. O mare parte a acestora nu sunt biodegradabile si altele sunt direct toxice. Urmeaza o compozitie aproximativa in privinta deseurilor solide: hartie-55%, metalice-9%, alimente-14%, textile-5%, lemnoase-4%, sticla-9%, plastice-1%, diverse-3%.

O sursa suplimentara de poluare, reprezinta mijloacele de incalzire, respectiv focarele de carbuni, petrol, gaze, lemn care produc cantitati mari de fum, cenusa, zgura, gaze. Un alt, element poluant este constituit din bacteriile patogene care sunt vehiculate mai ales in apele menajere

Pentru o viziune de viitor, este important sa se cunoasca nu numai situatia actuala a populatiei, ci si tendinta de evolutie a acesteia. Este necesar a fi luat in considerare faptul ca populatia Terrei e intr-o continua crestere, dupa anul 2001se estimeaza ca va ajunge la cca. 7 miliarde de oameni.

Specialistii prevad ca volumul deseurilor menajere va creste mai rapid decat greutatea lor, din cauza cresterii importantei ambalajelor de hartie si sticla, precum si a aparaturii nerecuperabile si a mobilei vechi. Se estimeaza ca deseurile pe cap de locuitor vor creste anual cu urmatoarele valori: carte si hartie - 1,5/2 kg, plastice - 0,5/0,7 kg, sticla - 0,6 kg, mobila - cu 3/5 % din existent.

mediului cu deseuri animaliere. Exodul unor populatii de animale poate crea catastrofe ecologice. In zootehnie, pe langa insecticide, se mai utilizeaza si alte substante chimice care dau efecte secundare nedorite. Este vorba de substantele administrate pentru influentarea dezvoltarii productiei animaliere. Acestea dauneaza pentru ca sunt eliminate prin urina si se regasesc in apa de baut a altor loturi de animale (pentru care subst. respectiva e contraindicata) sau pot ajunge la om, daca sunt administrate pana in ultimele zile de dinaintea sacrificarii.

.Agricultura, silvicultura si zootehnia ca surse de poluare

In mod paradoxal, tocmai ramurile economiei umane, care se bazeaza cel mai mult pe relatiile cu mediul, sunt, in acelasi timp, si surse de poluare. Agricultura poate fi sursa de poluare a mediului prin: declansarea si favorizarea proceselor de degradare a solurilor in urma proceselor de eroziune (destelenirea terenurilor duce la eroziunea solului), saraturare, compactere; folosirea pesticidelor (insecticidele care distrug toate insectele si pe cele folositoare); utilizarea in exces a ingrasamintelor chimice.

Dupa aprecierile specialistilor, din totalul suprafetei agricole a tarii noastre, numai 30% sunt soluri cu un potential ridicat de fertilitate, restul prezentand diferite stari si stadii de degradare. Din cele 5 milioane de ha de terenuri afectate de eroziune doar jumatate au fost amenajate antierozional si astfel au dus la obtinerea unor recolte pozitive. Prin procesul de eroziune se pierd anual 150 milioane de tone de sol, din care 1,5 milioane tone de humus.

Despadurirea exagerata in zona superioara a majoritatii bazinelor hidrografice, ca si folosirea nerationala a unor terenuri agricole, au avut influenta negativa asupra scurgerii apei pe versanti, provocand declansarea unor grave procese de eroziune a solului. Fondul forestier al tarii noastre este de 6,4 milioane de ha, ceea ce reprezinta un puternic dezechilibru, predominand padurea tanara, iar cea de peste 80 de ani (exploatabila) prezinta un deficit de 500 de mii de ha, determinand o acuta lipsa de material lemnos pentru cherestea si furnire.

Werner Green Iguana Foundation, creata in Costa Rica isi propune sa salveze padurile din regiunile umede incurajand taranii sa creasca iguana in loc sa mai taie padurile in scopul cresterii vitelor. Dimpotriva, ei ar fi interesati sa largeasca padurile ca loc de crestere intensiva a "soparlei verzi". Un exemplu "in mic", de ce s-ar putea face, "in mare daca s ar gandi si s-ar actiona ecologic la scara planetara.

In ceea ce priveste zootehnia, chiar unele animale domestice distrug iremediabil vegetatia arborescenta in dezvoltare, impiedicand regenerarea padurilor. De asemenea, crescatoriile de animale domestice pot pune probleme serioase privind poluarea mediului cu deseuri animaliere. Exodul unor populatii de animale poate crea catastrofe ecologice. In zootehnie, pe langa insecticide,

In organizarea agriculturii moderne, un rol foarte important il joaca lucrarile de amenajare a terenurilor si, in special, gospodarirea apelor. Dar barajele si canalele de irigatii modifica nu numai regimul hidrologic din zona respectiva, ci si sistemele ecologice locale, prin schimbarea factorilor edafici. Pot aparea atat efecte pozitive (extinderea teritoriala a zonelor cultivate si ridicarea productivitatii), si negative (poluarea cu sare: salificare, saraturarea). Irigatiile au avut un rol foarte important in dezvoltarea marilor civilizatii antice. In prezent sunt irigate peste 500 de milioane de ha, de 50 de ori mai multe decat in 1800.

Metode de combatere a poluarii

In ultimele decenii a fost recunoscut faptul ca fortificarea si promovarea sanatatii sunt strans legate de calitatea mediului inconjurator. In conditiile influentei crescande a factorului antropogen asupra starii igienice a surselor de apa, o mare actualitate capata problema stabilirii rolului calitatii apei in formarea si modificarea sanatatii populatiei.

In marea majoritate, afectiunile pot fi evitate si prin distribuirea unei ape de buna calitate populatiei din mediul urban si rural. Consumul de apa salubra (apa lipsita de impuritati, proprie sanatatii, obtinuta prin metode tehnologice moderne) este considerat ca unul dintre indicatorii de baza ai civilizatiei.

III) Poluarea aerului

Aerul atmosferic reprezinta un amestec de gaze, particule, vapori de apa, microorganisme.

Exista, in principal, doua grupe de surse generatoare de praf, cenusa si fum in atmosfera:

1      surse artificiale

2      surse naturale

Sursele artificiale pot fi grupate in doua mari categorii:

1      surse bazate pe arderea combustibililor in scop industrial;

2      surse bazate pe arderea combustibililor in scop domestic.

O importanta sursa industriala, in special de praf, o reprezinta industria materialelor de constructie, care are la baza prelucrarea unor roci naturale (silicati, argile, calcar, magnezit, ghips).

Din cadrul larg al industriei materialelor de constructie se detaseaza, sub aspectul exercitat asupra mediului ambiant, industria cimentului. Materialele de baza, care intra in fabricarea cimentului, sunt piatra calcaroasa amestecata cu magme sau cu argile. Sunt cunoscute si aplicate doua procedee de fabricare:

1      procedeul uscat, in care materiile prime sunt deshidratate, faramitate in mori speciale si trecute apoi in cuptoare rotative lungi, unde sunt tratate la temperaturi inalte;

2      procedeul umed, in care materialele prime se amesteca cu apa, apoi in stare umeda se macina in mori speciale, dupa care partea rezultata este trecuta la randul ei in cuptoare rotative, unde procesul este acelasi ca la procedeul uscat.

Praful rezultat din industria cimentului este imprastiat pe o distanta de peste 3 km.

Fumul constituie partea invizibila a substantelor ce se elimina prin cosurile intreprinderilor industriale si este constituit din vapori de apa, gaze, produsi incomplet arsi (carbune, hidrocarburi, gudroane) si alte impuritati inglobate si eliberate cu ocazia arderii. Fumul are o culoare albicioasa daca arderea este completa. Culoarea neagra indica o ardere incompleta, datorita lipsei de aer, precum si prezentei in cantitate mare a carbunelui si a funinginii. Culoarea fumului rar poate fi roscata, cenusie sau bruna, dupa cum carbunele contine fier, aluminiu sau mangan. Particulele de fum au dimensiuni submicronice.

Cenusa este rezultata in exclusivitate din combustibilii solizi. Proportia sa variaza intre 5-15% la antracit (carbune superior, deci cu arderea mai completa) si 40-50% la carbunii inferiori (lignit, turba).

Cenusa se compune din:

1      compusi minerali puternic inglobati in masa carbunelui. In aceasta categorie sunt cuprinsi compusii de siliciu, aluminiu, fier, calciu, magneziu si/sau sulf;

2      impuritati (cenusa mecanica) provenite din roca in care se afla inglobat zacamantul.

Cenusa ramane in cea mai mare parte in focar si este indepartata prin procedee mecanice si hidraulice. Restul este antrenat spre cos de catre puternicul curent de aer format in camera de ardere, in marile centrale termoelectrice; la trecerea prin cos, cenusa este captata aproape in totalitate.

O alta sursa importanta generatoare in special de fum si cenusa este arderea combustibililor solizi, lichizi si gazosi in scop domestic. Astazi, in multe tari in curs de dezvoltare, lemnul de foc este la fel de vital precum alimentele, iar ca pret, in unele locuri, inregistreaza un ritm de crestere mult mai mare decat la alimente. Cauza cresterii pretului este restrangerea suprafetelor de padure. Multe tari care fusesera candva exportatoare de produse forestiere au devenit importatoare, in masura in care nu s-au preocupat de regenerarea fondului forestier. Fumul emis de sobele cu lemne are o culoare albastra fumurie si contine o cantitate insemnata de materii organice, care se apreciaza ca pot fi toxice si cancerigene. Tot in scop domestic se ard astazi in lume cantitati enorme de carbuni, petrol si gaze naturale.

O sursa secundara este si fumul de tigara, daunator nu numai atmosferei, ci si fumatorilor activi si pasivi. O tigara aprinsa comporta doua zone de reactie:

1      o zona de combustie situata la extremitatea aflata in contact cu aerul, unde tutunul si hartia ard cu incandescenta;

2      o zona de pirogenare, imediat vecina celei precedente, in care pirogenarea tutunului este intretinuta de caldura proveninta de la zona de combustie.

Produsii rezultati din cele din cele doua reactii diferite, dar simultane, sunt in jur de 7000, toti toxici.

Actiunea nociva a unor substante prezente in fumul de tigara.

Exista, practic, trei principale surse naturale generatoare de praf, cenusa si/sau fum in atmosfera:

1.     eruptiile vulcanice;

2.     furtunile de praf;

3.     incendierile naturale ale padurilor.

Eruptiile vulcanice genereaza produsi gazosi, lichizi si solizi care schimba local si nu numai microrelieful zonei in care se manifesta, dar exercita influente negative si asupra puritatii atmosferice. Cenusa vulcanica, impreuna cu vaporii de apa, praful vulcanic si alte numeroase gaze sunt suflate in atmosfera, unde formeaza nori grosi ce pot pluti pana la mari distante fata de locul de emitere. Timpul in care aceste suspensii raman in atmosfera poate ajunge chiar la 1-2 ani. Unii cercetatori apreciaza ca cea mai mare parte a suspensiilor din atmosfera terestra provine din activitatea vulcanica. Despre aceste pulberi se presupune ca au si influenta asupra bilantului termic al atmosferei, impiedicand dispersia energiei radiate de Pamant catre Univers si contribuind, in acest fel, la accentuarea fenomenului de efect de sera, produs de cresterea concentratiei de dioxid de carbon in atmosfera.

Terenurile afanate din regiunile de stepa, in perioadele lipsite de precipitatii, pierd partea aeriana a vegetatiei si raman expuse actiunii de eroziune a vantului. Vanturile continue de durata ridica de pe sol o parte din particulele ce formeaza scheletul mineral si le transforma in suspensii subaeriene, care sunt retinute in atmosfera perioade lungi de timp. Depunerea acestor suspensii, ca urmare a proceselor de sedimentare sau a efectului de spalare efectuat de ploi, se poate produce la mari distante fata de locul de unde au fost ridicate. Cercetari recente, din sateliti, au aratat ca eroziunea numai de pe continentul Africa ajunge la 100-400 milioane tone/an. In acest context, se pare ca desertul Sahara inainteaza in fiecare an cu 1.5-10 km.

Caderea naturala a climatului sub pragul critic de umiditate poate cauza profunde dezastre ecologice. Unul din cele mai grave il reprezinta incendiile naturale. Fenomenul este deosebit de raspandit, mai ales in zona tropicala, desi in general gradul de umiditate al padurilor din aceasta zona nu este de natura sa favorizeze izbucnirea incendiului (insula Borneo, Coasta de Fildes). In anii deosebit de secetosi, chiar si in zonele temperate, se produc dese incendii ale padurilor (de exemplu in Franta si Polonia in 1992).

Manifestarile poluarii atmosferei sunt: ploaia acida si efectul de sera.

Ploile acide, rezultatul deversarii in atmosfera a noxelor industriale, au aparut pentru prima data in Scandinavia. Acum sunt o problema stringenta a majoritatii tarilor industrializate. Pestii dispar din lacuri, suprafetele cladirilor si statuile din marmura sunt corodate, padurile se usuca. In mod natural, apa de ploaie are un caracter slab acid datorita reactiei sale cu dioxidul de carbon. Ploile acide sunt rezultatul reactiei oxizilor de sulf si de azot cu apa. Acesti oxizi se formeaza in diverse procese industriale precum arderea combustibililor in centrale electrice, in motoarele cu ardere interna. Contributia acidului sulfuric la ploile acide este de 2/3, in timp ce contributia acizilor azotului este sub 1/3.

Efectul de sera se produce ca urmare a captarii de catre dioxidul de carbon ori alte substante aflate in atmosfera a radiatiilor ultraviolete.

Impactul incalzirii globului terestru va fi dificil in special pentru tarile sarace. Dezvoltarea economica necesita consum energetic sporit, cantitati mari de resurse consumate, investitii. Ar fi incorect si practic imposibil sa se stopeze industrializarea acelor tari slab dezvoltate economic pe motive ecologice. Cooperarile internationale pentru alegerea acelor variante tehnologice care sa se integreze masurilor ecologice sunt, de fapt, singura solutie a dezvoltarii.

IV) Poluarea solului

Solul reprezinta un subsistem component al ecosistemelor terestre, rezultat al numeroase procese fizice, chimice si biologice. Solul si organisme-le formeaza in cadrul biosferei o unitate inseparabila. Solul este suport si mediu de viata pentru plantele superioare terestre, principalul mijloc de productie vegetala si forestiera.

Poluarea solului consta in orice actiune care produce dereglarea functionarii normale a acestuia ca suport si mediu de viata pentru plantele terestre superioare din cadrul diferitelor ecosisteme naturale sau antropice.

Solurile sunt supuse unor procese continue de degradare si alterare. Degradarea reprezinta procesul de maruntire si dispersare a rocilor si mineralelor in fragmente mai mici, sub influenta temperaturii, apei, vantului, gravitatiei si vietuitoarelor. Procesul este ireversibil. Alterarea reprezinta totalitatea proceselor chimice la care sunt supuse rocile si mineralele sub actiunea apei, acizilor minerali, organici si a sarurilor. Degradarea si alterarea actioneaza simultan.

Pentru a-si indeplini functiile, solul trebuie sa fie intr-o forma accesibila, deci: poros, umed, aerat (cu fractie mare de goluri). Plantele isi extrag din sol elementele de baza: azot, fosfor, potasiu, calciu, magneziu, sulf, bor, fier, mangan, cupru si zinc. Compozitia chimica a solului este in continua schimbare, prin procese rapide sau lente de pedogeneza, cu implicatii asupra ecosistemelor.

V) Poluarea cu radiatii

Poluarea cu radiatii apare datorita emisiei si propagarii in spatiu a unor radiatii, capabile de a produce efecte fizice, chimice si biologice asupra organismelor vii.

Aparatele si instalatiile cu surse de radiatii sunt utilizate numai de personal calificat in domeniu, pentru prevenirea accidentelor. Transportul materialelor radioactive si al surselor de radiatii trebuie sa se realizeze cu respectarea normelor republicane si internationale, in containere adecvate si etichetate.

VI) Poluarea termica

Acest tip de poluare apare in industria metalurgica, la elaborarea metalelor si aliajelor, in turnatorii, tratamente termice, in unele domenii ale industriei chimice, in energetica.

Polurea termica a aerului se manifesta in special la termocentrale, care racesc cantitati mari de apa in turnurile de racire cu ajutorul aerului. In zona se modifica microclimatul, circulatia maselor de aer, regimul precipitatiilor, deoarece creste umiditatea si temperatura aerului. In industrie, caldura emisa de unele utilaje sau produse mareste considerabil temperatura. Sunt situatii in mineritul subteran al carbunilor sau al minereurilor neferoase ca in unele galerii temperatura sa creasca, facand dificila sau imposibila extractia.

O mare parte a apelor utilizate in industrie sunt ape de racire care apoi se evacueaza in stare calda. Ca atare, acestea vor degaja caldura, fie in atmosfera, fie in ape. Acest fenomen de incalzire a apelor poate avea doua mari consecinte:

1      o influenta directa asupra unor specii de plante si animale;

2      o activitate bacteriana mai intensa si astfel un foarte mare consum de oxigen (se observa frecvent, in perioadele foarte calde, pesti pe mal, asfixiati, victime ale unui ''soc de caldura'').

Pentru reducerea poluarii termice a apelor, conductele de evacuare a apelor calde se prelungesc mult in largul lacului, fluviului sau in mijlocul marii. In alte situatii apa se clorineaza pentru a nu se dezvolta microorganisme.

Conductele lungi de evacuare sunt costisitoare si stanjenesc transportul naval. Clorinarea poate afecta toate formele de viata din apa. O alta metoda mai eficienta este asigurarea unui debit mare de racire, care sa nu creasca cu mult temperatura apei, evitand poluarea termica.

VII) Poluare fonica

Sunetul reprezinta o vibratie a particulelor unui mediu capabil sa produca o senzatie auditiva. Sunetul se propaga sub forma unor unde elastice numai in substante (aer, lichide si solide), dar nu se propaga in vid. In aer, viteza de propagare este de 340 m/s.

Zgomotul este o suprapunere dezordonata a mai multor sunete. Este produs din surse naturale, dar mai ales antropice: utilaje, mijloace de transport, aparate, oameni. Poluarea fonica sau sonora produce stres, oboseala, diminuarea sau pierderea capacitatii auditive, instabilitate psihica, randament scazut si chiar fisurarea cladirilor sau spargerea geamurilor.

Efectele poluarii sonore sunt:

1      infrasunetele ce pot aparea la automobile cu viteza mare, elicoptere, la apropierea furtunii si in timpul zborului avioanelor supersonice;

2      ultrasunetele ce sunt produse in natura, in industrie, sau de aparatura electrocasnica. La om ultrasunetele distrug globulele rosii din sange, apar migrene, greata sau chiar pierderea echilibrului.

3      zgomotul care actioneaza asupra intregului organism, deoarece senzatia auditiva ajunge la sistemul nervos central, prin intermediul caruia influenteaza alte organe. Efectele resimtite de om sunt: reducerea atentiei, a capacitatii de munca, deci creste riscul producerii de accidente, traumatisme ca: ameteli, dureri, lezarea aparatului auditiv si chiar ruperea timpanului, scaderi in greutate, nervozitate, tahicardie, tulburari ale somnului, surditate. Zgomotele de intensitate mare pot provoca deteriorarea cladirilor, aparatelor si instrumentelor.

Masurile pentru reducerea poluarii fonice necesita investitii, noi materiale, noi tehnici in constructiile civile, industriale, in constructia de masini, regandirea unor procedee, instalatii, mijloace si sisteme de trafic si nu in ultimul rand, un comportament civilizat al oamenilor intre ei.

VIII) Poluarea transfrontiera

Poluarea transfrontiera sau internationala apare sub forma unor efecte defavorabile provocate de un sistem economic dintr-o tara peste granite asupra altor sisteme naturale si economice.

Prin programul conferintei de la Rio de Janeiro denumit "Agenda 21'' s-a stabilit ca statele au dreptul de a exploata propriile resurse, dupa politici proprii legate de dezvoltare si de protectia mediului inconjurator, fara sa prejudicieze insa mediul altor state sau zone ce nu sunt in jurisdictia nationala. Nu trebuie trecut cu vederea ca toti locuitorii sunt afectati de cresterea temperaturii planetei, ca unele teritorii, inclusiv cele polare sau insulare, foarte slab dezvoltate economic pot fi afectate de poluarea aerului si apelor generata in alte tari, uneori la sute si mii de kilometrii distanta. Se pierd terenuri agricole, scad recoltele, diversitatea ecologica se reduce, se extind bolile tropicale, iar O.N.U. ar putea interveni doar ca mediator intre conflictele ecologice interstatale.

IX) Protectia mediului

Secolul al XXI-lea va prelua o mare problema nerezolvata de secolul anterior - protectia mediului inconjurator. Actualmente, exista numeroase semnale de alarma din cauza poluarii excesive si a epuizarii unor resurse naturale. Cu toate preocuparile existente in fiecare tara si la scara internationala orientate spre protectia mediului si protejarea resurselor naturale, conservarea vietii, a diversitatii ecologice se apreciaza unanim ca eforturile sunt insuficiente si distribuite inegal pe glob. Sustinerea financiara a cheltuielilor pentru mediu este dependenta de starea economica a fiecarei tari, deci decalajele existente intre tari vor marca profund si acest domeniu.

Bibliografie

1.     "Probleme globale ale omenirii. Starea lumii" - Brawn l.

Editura Tehnica, Bucuresti 1992.

2.     "Protejarea aerului atmosferic" - Ursu P.

Editura Tehnica, Bucuresti 1978.

3.     "Manual de chimie" - Luminita Ursea, Elena Goiceanu, Cristian Tache, Doina Baclea

Editura Humanitas Educational Bucuresti 1999.

4.     "Ecologie generala si protectia mediului'' - Conf. Dr. Florina Bran, Prof. dr. Ion Dincu

Editura ASE,Bucuresti 1998.

5.     ''Ecologie. Filozofia naturala a vietii" - Mircea Dutu

Editura Economica, Bucuresti 1999.

6.     "Mediul inconjurator. Poluare si protectie" - Sanda Visan, Steliana Cretu, Cristina Alpopi

Editura Economica, Bucuresti 1998.