|
|
|
Ceramica corintica (secolele VII-VI BC)
In secolul al VII-lea si la inceputul secolului al VI-lea BC, Corintul a fost, din punct de vedere politic si commercial, cel mai puternic stat grecesc. Influenta lui s-a extins spre Est si Vest. El a devenit unul dintre cele mai importante puncte ale comertului extern al negustorilor fenicieni. Ceramica corintica a fost descoperita in cantitati insemnate nu numai in toata Grecia, dar si in Italia si in Est, inclusiv in Egipt.
Ceramica corintica dateaza din ultimul sfert al secolului al VII-lea pana la mijlocul secolului al VI-lea BC. In aceasta perioada, corintienii concureaza cu olarii atenieni, ale caror produse incep sa isi faca aparitia in centrele comerciale din vest. In consecinta, mesterii olari corintieni schimba subiectele lor iconografice si compozitia, si incep sa faca acum vase de mari dimensiuni, indeosebi kratere.
Ceramica pictata corintica este devizata in trei perioade. In timpul perioadei corintice timpurii (625-600 BC), scenele narative se intalnesc cu o frecventa crescanda. Reprezentarea frizelor continue cu animale este mai neglijenta decat in perioada anterioara, de tranzitie. Ornamente suplimentare executate cu multa meticulozitate, mai ales rozete, umplu spatiile dintre animale. In perioada corintica mijlocie (600-575 BC), rozetele suplimentare incep sa fie redate cu mai putina atentie si sunt reduse la simple puncte la sfarsitul perioadei, cand corpurile animalelor devin tot mai alungite. In perioada corintica tarzie (575-550 BC), figurile sunt reprezentate mult mai schematic decat in perioada timpurie, in timp ce mai apar cateva motive ornamentale suplimentare sau, in unele cazuri, nu mai apar deloc.
Asa-numitele vase proto-corintice, care acum sunt considerate corintice, constau indeosebi din skyphoi, urcioare si vase mici, delicate pentru parfum. Ele au inceput sa fie produse in perioada geometrica si au fost decorate cu motive geometrice specifice acelei epoci. Catre sfarsitul secolului al VIII-lea BC, apar fiuri umane si de animale si ocazional ornamente curbiliniare estice. Figurile nu mai sunt abstractii angulare, ci au conturul rotunjit si o considerabila animatie (insufletire). Sunt folosite ambele tehnici de desenare - conturul si profilul, la care se adauga ocazional inciziaalbul se intalneste ca si culoare adiacenta.
Aceasta schimbare devie mai marcanta in prima jumatate si la mijlocul secolului al VII-lea BC. Apar scene coordonate, cu figuri umane reprezentate in actiune bine definita. Sunt adaugate motive florale complicate. Formele produse raman cupele, ulcioarele si micile butelii de parfum; decoratia este cu figuri negre redate din profil, intr-un stil miniatural, cu rosu si alb ca si culori adiacente. Ocazional, vasele au fost modelate in forma de animale sau de oameni.
In a doua jumatate a secolului al VII-lea si in prima jumatate a secolului al VI-lea BC, s-a dezvoltat stilul coritian - perioada tiranilor Kypsilos si Periander. Decoratia este aranjata in frize care acopera cea mai mare parte a suprafetei si vasele sunt in acum considerabil mai mari. Desenele sunt clar profilate (in bold), cu iz oriental (fig. 411, 412). Motivele cele mai importante sunt animalele si monstrii, cu rozete, puncte si alte ornamente raspandite pe intreg fundalul, probabil ca o imitatie a textilelor orientale. Scenele cu figuri umane sunt destul de comune; ele includ padded dansatoare, calareti inarmati si scene cu legendele Troiei. Odiseu, Polyphemos si Herakles sunt eroii favoriti. Decoratia este cu figuri negre, pe un fundal terracotta de culoare deschisa, cu mai multe incizii si cu copioase culori adiacente in alb si rosu. Formele predominant sunt krater-ul, hydria, oenochoe, vasele de parfum, platourile (farfuriile) si cutiile pentru cosmetice. Se intalnesc de asemenea si vase plastice.
Popularitatea acestei ceramici este dovedita de larga ei raspandire.
In evolutia acestui stil au existat patru faze distincte: o perioada de tranzitie (640-625 BC) si asa-numitele timpurie, mijlocie si tarzie corintica, carora le-au fost atribuite cate un sfert de secol fiecareia. Desenul puternic, incisiv, asa cum se observa pe kraterele lui Amphiaraios si Eurytos (la Berlin si Paris) treptat devin slabe si stereotipe. Catre anii 550 BC, perioada de mare inflorire a Corintului a incetat. Ceramica corintica practic inceteaza sa mai fie o categorie care se exporta pe scara larga si continua numai ca productie locala.
Printre celelalte centre de productie din Grecia continentala se numara cele de la Euboea (Eretria si Chalkis), Boetia, Argolis si Laconia.
Estul Greciei si Insulele
In secolele al VII-lea si inceputul secolului al VI-lea BC, au fost descoperite numeroase vase pe multe situri - Thera, Samos, Rodos, Creta, Chios, Paros, Melos, Klazomenai, Naukratis etc. Cele mai cunoscute sunt cele asa-numitele vase «rhodiene (Rhodian)» sau «Camirian». Ele sunt in principal ulcioare, boluri, farfurii (cu sau fara baza/picior) si sunt decorate cu un slip alb-cream cu siruri de capre salbatice, caprioare, tauri, pasari si ocazional sfincsi, realizate cu firnis maro inchis (fig. 417); figurile sunt partial in contur, partial in profil, cu culori adiacente, dar in general fara incizii. Influentele orienetale sunt mult mai slabe fata de ceramica corintica, motivele decorative fiind observate din natura si, in ciuda unor conventii clare, sunt pline de viata. Motive florale caracteristice sunt folosite in combinatii clare. Pe exemplarele cele mai tarzii, datate la mijlocul si in a doua jumatate a secolului al VI-lea BC (denumite FIKELURA dupa cimitirul din Rhodos unde multe dintre ele au fost descoperite), sunt folosite motive in retea, scari si siruri concentrice, ce sunt ornamente specifice.
