DATE PRIVIND BAZINUL SI RETEAUA HIDROGRAFICA

1 Date privind bazinul hidrografic

Bazinul hidrografic, reprezinta suprafata unui sistem fluviatil de pe care isi aduna apele.

Bazinul hidrografic al Dunarii are o suprafata de 805300 kmp si reprezinta 8% din suprafata Europei. Lungimea bazinului in linie dreapta este de1630 km. Latimea maxima este de 600 km, iar latimea medie este de 494 km.

Bazinul este asimetric si in cadrul sau s-au delimitat trei bazine secundare:

Bazinul superior tine de la izvoare si pana la Bratislava , si are o suprafata de131290 kmp, ceea ce reprezint 16,3% din suprafata totala a bazinului.

Bazinul mijlociu se intinde de la Bratislava si pana la Bazias si are o suprafata de receptie de 436942 kmp , adica 54,3% din total.

Bazinul inferior, se desfasoara de la Bazias si pana la Marea Neagra, suprafata sa fiind de 237068 kmp,ceea ce reprezinta 29,4% din suprafata totala a bazinului .

Bazinul inferior se suprapune aproape intru totul Romaniei cu o suprafata de receptie de 221700 kmp , adica 27% din suprafata totala a bazinului de receptie si aproximativ 95% din suprafata Romaniei.

Suprafata de receptie cu afluentii de ordinul unu ai Dunarii de pe teritoriul tarii nuastre este de 150234 kmp (exclusiv Delta Dunarii).La aceasta suprafata se adauga si suprafata bazinului Tisei pe teritoriul Romaniei - 71436 kmp, si teritoriile semiendoreice care au o suprafata de 6545 kmp. Teritoriile semiendoreice sunt interfluviile cuprinse raurile : Ramnicu Sarat - Buzau, Buzau - Calmatui, Calmatui - Ialomita, Ialomita -Dunare.

Pana la Braila suprafata bazinului hidrografic al Dunarii este de aproximativ 770000 kmp.

Densitatea retelei hidrografice codificata ,in cadrul bazinului romanesc al Dunarii este de 0,073 km/kmp in conditiile in care densitatea retelei hidrografice a Romaniei este de 0,49 km/kmp. In zona Brailei densitatea este de 0,3 km/kmp fiind cea mai mica din tara.

2 Date privind reteaua hidrografica

Dunarea izvoreste prin doua paraie (Berge si Brigach) din apropiere de varful Kandel (1241 m) in muntii Padurea Neagra ,paraie ce se unesc la Donaueschingen si se varsa in Marea Neagra printr-o delta barata.

Reprezinta un sistem fluviatil de tip independent si face parte din marile sisteme fluviatile ale globului din zona temperat-continentala a Europei.

Lungimea albiei minore a fluviului Dunarea in linie sinuoasa este de 2857 km, iar in linie dreapta de 1630 km, din care rezulta un coeficient mare de sinuozitate , de 1,75.

Caderea totala a fluviului de la Donaueschingen pana la varsare este de 678 m, ceea ce corespunde unei pante medii de 25 cm/kmp. Panta si latimea albiei minore variaza intre 1,7 0/00 respectiv 40-45 m si 0,005 0/00 respectiv 500-1200 m pe bratul Chilia din Delta Dunarii.

Dunarea primeste peste 300 de afluenti directi, din care 120 sunt mai importanti, iar 34 dintre acestea sunt navigabili.

Cursul superior al fluviului se desfasoara de la izvoare pana la Bratislava. Are o lungime de 1060 km si o panta lina de 0,6-0,9 0/00. Albia se defineste bine si devine navigabila din dreptul localitati Ulm, situata la numai 130 km de izvoare .In acest sector primeste afluenti mari pe partea dreapta, de pe flancul nordic al Alpilor ( Riis, Günz, Mindell, Isar, Würm, Lech, Iller, Inn, etc.) Innul este cel mai important afluent , avand un debit mediu la varsare de 720 mc/s, mai mare decat al Dunarii ( 660 mc/s ). Pe partea stanga afluentii sunt m-ai mic, cel mai important fiind Altmuhl.

Cursul mijlociu al Dunarii incepe de la Bratislava si se termina la Bazias. Are o lungime de 722 km si o panta medie a albiei de 0,1 0/00, iar viteza apei este in medie de 1 m/s. In Depresiunea Raab, fluviul isi despleteste cursul in trei brate : Dunarea Mica, Musony Dunay si    Dunarea propriu- zisa. In acest sector, Dunarea primeste cei mai mari afluenti ai sai : Drava (L=945kmm, S=40000kmp, Q=670), Sava (L=945 km, S=100000 kmp, Q=1630 mc/s) si Morava pe partea dreapta, iar pe partea stanga cel mai important este Tisa (L=910 km, S=157000 kmp, Q=870 mc/s) .

Cursul inferior incepe de la Bazias si se termina la varsarea in Marea Neagra. Are o lungime de 1075 km (37,6 %) si o panta medie a albiei minore de 0,04-0,07 0/00

In cadrul cursului inferior se diting cateva sectoare :

-Sectorul de defileu cu o lungime de 144 km cuprins intre Bazias si Gura Vaii;

Panta albiei este in medie de 0,3%0. Intre Bazias si Moldova Veche panta este mica, de 0,04-0,05 %, apoi creste pana la 0,34%0. Albia prezinta un grad mare de rugozitate in punctul numit ' Cazane'. Prin construirea sistemului energetic de la Portile de Fier I, cursul fluviului in acest sector a fost transformat intr-un lac de acumulare cu o suprafata de 170 kmp.

-Sectorul pontic este cuprins intre Gura Vaii si Calarasi si are o panta foarte mica(0,04-0,06%0) fapt ce a dus la formarea de ostroave si lacuri nisipoase.

-Sectorul baltilor este cuprins intre Calarasi si Braila si se caracterizeaza prin cea mai mare despletire a Dunarii. Intre bratele sale cuprind doua mari insule: Balta Ialomitei si Balta Brailei.

Balta Ialomitei este cuprinsa intre bratele : Dunarea Veche (125 km) si Bratul Borcea( 100 km.).

Balta Brailei este cuprinsa intre bratele Cremenea ( 70 km ) si Macin ( 98 km). Panta albiei in acest sector este foarte mica de 0,02.

-Sectorul Dunarii maritime, cuprins intre Braila si Ceatalul Ismail, are o panta ce scade de la 0,02 pana la 0,005-0,006, iar latimea albiei este intre 400 si 1700 m.

-Delta Dunarii se formeaza de la Ceatalul Ismail unde se ramifica in doua brate: Chilia (111km) si Tulcea ( 19 km ). In aval de Tulcea, la Ceatalul Sf. Gheorghe are loc o a doua bifurcatie in bratele Sulina (63 km) si Sf. Gheorghe (116 km).

Cursul inferior al Dunarii capteaza aproape intreaga retea hidrografica a Romaniei. Lungimea totala a retelei hidrografice de pe teritoriul Romaniei este de 115000km ( inclusiv raurile din Dobrogea ce se varsa in limanele maritime).

Lungimea retelei hidrografice cu afluenti de ordinul I ai Dunarii de pe teritoriul tarii noastre este de 5873 km. Principalii afluenti directi ai Dunarii de pe teritoriul tarii noastre sunt prezentati in tabelul nr.7

Principalii afluenti directi ai Dunarii

Tabelul nr.7

3 Prezentarea generala al fluviului Dunarea in amonte de sectiunea analizata

Dunarea, in amonte de Braila prezinta fenomenul despletirii cursului sau in doua brate principale: Bratul Macin ( Dunara Veche) si Bratul Cremenea, incluzand in interior Balta Brailei, cu o suprafata de 96000ha.

Bratul Macin sau Dunarea Veche are o lungime de 98 km., un coeficient mare de meandrare ( 1,24) si un coeficient de despletire de 1,15, latimea medie fiind de 250m. Bratul prezinta un grad avansat de colmatare. Are o panta mica de 0,01950 si transporta o cantitate mica de apa (13%) din debitul de la Vadul Oii.

Bratul Cremenea are o lungime de 70 km. o latime de medie de 500 m si un coeficient mare de despletire ( 2,70). Are, de asemenea, o panta mai mare fata de Bratul Macin-0,027%0 si transporta cantitatea cea mai mare de apa-67% din debitul de la Vadul Oii.

Din Bratul Bremenea se despletesc o serie de brate mai mici, care dupa cativa kilometri se reunesc in brate principale:

Bratul Manusoaia, cu o lungime de 9,3 km si o latime de 120m si un coeficient de 1,50;

Bratul Pasca cu o lungime de 17 km si 250 m latime, coeficientul fiind de 1,20;

Bratul Celia cu o lungime de 11 km si o latime de 120m;

Bratul Arapu cu o lungime de 4 km si o latime de 130 m;

Bratul Valciu, cu o lungime de 40 km, o latime medie de 140m si un coeficient de despletire de 1,21. Bratul transporta peste 20% din debitul de la Vadu Oii. Se desprinde din Bratul Macin si se uneste cu Bratul Cremenea in dreptul localitatii Gropeni.

Bratul Cremenea, in sud, primeste ca afluent raul Calmatui,si are o lungime de 144 km, o latime de 20-24m, un coeficient de sinuozitate de 1,82 si un coeficient de despletire 0,23.

2 Scurgerea medie

Scurgerea medie reprezinta cela mai sintetic indicator al surselor de apa ale unui rau sau fluviu si se caracterizeaza cantitativ cu ajutorul debitelor medii, volumului mediu, debitul specific mediu si startul de apa scurs.

Evaluarea scurgerii medii al fluvilui Dunarea la postul hidrometric Braila s-a realizat pe baza debitului mediu multianual pentru o perioada de 12 ani.

Debitul mediu al Dunarii la Braila este de 5861,6m³/s. Scurgerea medie multianuala se caracterizeaza si printr-un debit mediu specific de 7,28l/s/kmp. Volumul scurgerii medii ar fi de 184,9*10 mil.m de apa. Astefel inaltimea stratului mediu de apa scurs ( Y) ar fi de 254,6mm.

Debite medii anuale

Intre anii 1989 si 2000 scurgerea medie a fluviului Dunarea in sectiunea Braila a cunoscut oscilatii de debit mai mari sau mai mici de la un an la altul datorita in primul rand conditiilor climatice. Debitele medii anuale au fost cuprinse intre 4190m³/s (1990) si 7480m³/s ( 1999).

Din datele din tabelul nr.8 se remarca anii cu grad mare de pluviozitate 1990 si 1996, in care scurgerea medie a inregistrat valori mari. Anul 1999 s-a dovedit cel mai ploios din perioada studiata, debitul mediu annual al Dunarii fiind de 7480m³/s.

Anii cei mai secetosi ( cu deficit de umiditate) au fost 1990 si 1993. Cea mai mica valoare a debitului mediu annual s-a inregistrat in anul 1990 ( 4190 m³/s).

De asemenea se pot identifica doua perioade :-intre 1989 si 1994 debitul mediu annual a fost sub media multianuala;- intre perioada 1995-2000 peste media multianuala.

Cea mai apropiata valoare a debitului anual fata de media multianuala s-a inregistrat in anul 1991 ( 5800m³/s)

Debitele medii anuale inregistrate la statia hidrologica Braila

Tabel nr.8

Debitele medii lunare

In distributia lunara a debitelor medii, fluviul Dunarea cunoaste la Braila mari variatii. Principalii factori care influenteaza aceste debite sunt sursele de alimentare pluviala si nivala la care se mai adauga intr-o masura mai mica drenajele complexe ( canale pentru irigatii) si multiplele utilizari ale apelor Dunarii.

Din analiza datelor de la statia hidrologica Braila ecartul debitelor medii lunare este destul de mare, fiind cuprins intre 8100m³/s in luna mai si 4060m³/s in luna septembrie pentru perioada 1989-2000.

Debitele medii lunare multianuale inregistrate la statia hidrologica Braila

Tabelul nr.9

Lunile cu debite mari sunt martie-iunie, datorita alimentarii fluviului din zapezilor ce se topesc si datorita alimentarii din ploi, care dau debite mari in lunile mai si iunie. Debitul mare din luna ianuarie se datoreaza curgerii de sloiuri care dau nastere la zapoare in aval de Braila.

Debitele medii lunare inregistrate la statia hidrologica Braila in perioada 1989-2000

Tabelul nr.9

Sursa: Anuarele Hidrologice de la Statia Hidrologica Braila

Intre anii 1989-2000 se remarca ultimul an ca avand o alimentatie pluvio-nivala bogata in lunile ianuarie-mai cand debitul mediu lunar a atins 11900m³/s si o perioada de seceta prelungita intre lunile iunie-decembrie.

Anul 1999 se remarca prin debite medii lunare mari pe tot parcursul anului , exceptie facand perioada septembrie-noiembrie, datorita precipitatiilor abundente din aceasta perioada. Lunile cu debite mari sunt: martie - 11100m³/s; aprilie-10800m³/s; mai-11400m³/s; iunie-9550m³/s.

Anul cel mai secetos a fost 1990, in care debitele lunare inregistrate au fost mici. Cel mai mare debit a fost de 5910m/s in luna decembrie, iar cel mai mic de 2440m/s in luna aseptembrie.

Cel mai mic debit mediu lunar s-a inregistrat in luna septembrie a anului 1992 (2210m/s), acest an remarcandu-se de asemenea prin cele mai mari variatii de debit de la o luna la alta.

Debitele cele mai mici se inregistreaza in lunile august si octombrie,ca urmare a continentalismului asupra regimului de scurgere.

Scurgerea medie anotimpuala

Conditiile diferite de alimentare si particularitatile climatice isi pun amprenta si asupra distributiei anotimpuale a scurgerii medii. Astfel cele mai mari cantitati de apa sunt rulate de catre fluviul Dunarea vara si primavara , cand alimentarea este influentata de topirea zapezilor si de gradul mare de pluviozitate. Cele mai mici cantitati de apa se inregistreaza in timpul toamnei si iernii si sunt influentate de pierderile mari de apa prin evapotranspiratie ( produsa de temperaturile foarte mari din timpul verii) si de alimentarea pluviala foarte scazuta .

In perioada 1989-2000, scurgerea medie anotimpuala a inregistrat cele mai mari valori primavara, cand volumul de apa scurs fiind in proportie de 32,02, iar cele mai mici valori in anotimpul de toamna -13,85%. Iarna scurgerea a fost aproximativ egala cu cea din vara, fapt ce demonstreaza ca in aceasta perioada de timp, iernile au fost mai calde decat de obicei, astfel incat volumul de apa stocata in zapezi a fost foarte mic.

Volumul de apa din vara a fost relativ mic datorita secetelor frecvente.

Scurgerea medie anotimpuala dupa datele inregistrate la statia hidrologica Braila in perioada 1989-2000

Tabelul nr.10

3 Scurgerea maxima

Caracteristicile scurgerii maxime sunt generate de mai multi factori dintre care se impun cei climatici. Aceste caracteristici sunt influentate in primul rand de ploile abundente si de topirea zapezilor. Scurgerea medie se poate produce in orice anotimp , insa cel mai frecvent in sezonul de primavara. Cunoasterea acestui parametru prezinta un interes major pentru gospodarirea apelor si pentru protectia impotriva inundatiilor. Principalul element care caracterizeaza scurgerea maxima este debitul maxim.

Pe fluviul Dunarea debitele maxime se inregistreaza mai ales primavara. La Braila debitul maxim a fost de 15470m³/s in anul 1970. Inainte de indiguirea fluviului cel mai mare debit maxim atins a fost de 7926m³/s.

In perioada 1989-2000 cel mai mare debit maxim a fost de 12900m³/s si a fost atins in anul 2000 iar cel mai mic debit maxim de 6750m³/s in anul 1990.

Debitele maxime anuale si data inregistrarii la statia hidrologica Braila

Tabelul nr.11

Debitele maxime lunare ale fluviului Dunarea in sectiunea Braila

Tabelul nr.12

Sursa : Anuarele Hidrologice de la Statia Hidrologica Braila

In cursul unui an scurgerea maxima prezinta variatii mai mici sau mai mari de de la o luna la alta in functie de conditiile termice, dar mai ales de cele pluviometrice ale fiecarei luni.

Debitele maxime cele mai mari s-au inregistrat in lunile martie-iunie, dar uneori si in lunile noiembrie-ianuarie. Din perioada 1989-2000, debitul maxim lunar cel mai ridicat a fost inregistrat in luna aprilie a anului 2000.

Cele mai mici debite maxime lunare se inregistreaza in lunile august-octombrie, debitul maxim lunar inregistrandu-se in luna septembrie a anului 1992 ( 2370m/s).

4 Scurgerea minima

In regimul hidrologic al Dunarii, scurgerea minima corespunde perioadelor cu ape mici. Scurgerea minima se produce , de regula la sfarsitul verii si in sezonul toamna-iarna. Aceasta este influentata de reducerea foarte mare a precipitatiilor si de cresterea evapotranspiratiei in timpul verii. Iarna scurgerea minima este influentata de temperaturile zilnice ce se mentin sub 0sC, precipitatiile fiind sub forma de zapada. Alimentarea se face indeosebi din apele subterane fiind foarte redusa in aceasta zona ( sub 15%).

Pe baza debitelor minime inregistrate la statia hidrologica Braila se poate aprecia ca acest parametru a inregistrat oscilatii intre 1370m³/s in 1992 si 3660m³/s. in 1999.

Debitele minime anuale si data inregistrarii la statia hidrologica Braila

Tabelul nr.13

Scurgerea minima este influentata si de prelevarile cantitatilor de apa pentru irigatii sau pentru consumul populatiei si industriei.

Debitele minime lunare in perioada 1989-2000 la statia hidrologica Braila

Tabelul nr.14

Sursa : Anuarele Hidrologice de la Statia Hidrologica Braila

Scurgeri foarte reduse se remarca in fiecare luna, exceptie facand lunile de primavara - aprilie si mai. Dunarea a inregistrat cele mai mici debite in luna septembrie cand valorile au fost cuprinse intre 1370m³/s si 4390m³/s. in 1992, respectiv 1989.

Debitele minime lunare variaza in limite foarte mari in cursul unui an fiind cuprinse intre 1370m³/s in luna septembrie si 4080m³/s in luna mai. Cele mai mari variatii au fost inregistrate in anul 200, debitele minime lunare fiind cuprinse intre 2730m³/s in luna septembrie si 10200m³/s in luna aprilie..

Anul 1990 se remarca printr-o variatie a debitelor minime lunare mai restransa decat de obicei. Debitul minim lunar cel mai mare s-a inregistrat in luna mai a anului 1999.

Asemenea debitelor   inregistrate in lunile martie-iunie nu corespund de regula perioadelor de ape mici ale fluviului , acestea fiind aproximativ egale cu debitul anual si chiar il depasesc cu mult.

7.5  Fenomene hidrologice extreme

Viituri

In analiza scurgerii lichide , un rol important il ocupa viiturile, ele fiind incadrate in categoria fenomenelor de risc, ca urmare a consecintelor negative pe care le pot produce.

Viiturile sunt fenomene hidrologice extreme si caracterizeaza de obicei scurgerea maxima din timpul anului.

Pe Dunare s-au inregistrat de-a lungul timpului numeroase viituri cu caracter catastrofal,acestea producand mari inundatii inainte de indiguire. Cele mai mari inundatii s-au produs in anii 1897, 1907, 1924, 1937, 1962.De remarcat ca viiturile de pe Dunare au o durata mai mare fata de viiturile produse pe alte rauri din tara.Dintre viiturile produse in perioada studiata, cele mai reprezentative au fost cele produse in anii: 1994, 1996, 1998 si mai ales in 2000.

Viitura din 10 aprilie -29 mai a atins un debit de varf de 11000 m³/s pe 5 si 6 mai si a avut untimp de crestere de 25 zile si de descrestere de 23 zile. Viitura din 29 martie-20 mai din 1996 a atins un debit de varf de 115000 m³/s inregistrat pe data 23 aprilie. Timpul de crestere a fost de 26 zile, in timpul de descrestere de 27 zile.

Viitura din 11 martie-17 iunie se remarca prin durata si amplasarea ei pe parcursul a 4 luni de zile. In timpul viiturii, debitul de varf a fost de 12900m³/s si a fost atins pe data de 17 si 18 aprilie, fiind aproape de trei ori mai mare decat debitul mediu multianual din aceasta sectiune. Timpul de crestere al acestei viituri a fost de 34 zile , timpul de descrestere de 60 zile .

Faptul ca cele mai multe viituri se produc in perioada primaverii demonstreaza originea lor pluviala la care s-a adaugat si o alimentatie nivala ( topirea zapezilor din timpul iernii)., dar si preluarea unor viituri produse in amonte.