Cantonul silvic Cimpusel - sub Virful Piatra Iorgovanului

Cantonul silvic Cimpusel - sub Virful Piatra Iorgovanului

Marcaj: triunghi rosu: cantonul silvic Cimpusel - saua Stanuletii Mici; banda rosie si triunghi albastru: saua Stanuletii Mici -saua Plaiului Mic

Durata: 2½-3 ore 

Caracteristici: traseu nerecomandat iarna

Pornind de la cantonul silvic Cimpusel (1 130 m) revenim peste pod in drumul forestier principal si urcam la stinga. Urmam drumul care se mentine pe linga peretii La Table si dupa cca 1,5 km iesim in poiana de la gura piriului Stirbu. Un drum de acces lung de cca 200 m ne poate duce la casa de vinatoare Cimpusel (1 180 m) care ofera loc de refugiu, la nevoie. Trecem scocul sec al Jiului linga peretii vinetii de La Table si fara sa ne abatem pe drumul de acces la Casa de vinatoare parasim soseaua forestiera la stilpul cu sageti de linga rami-ficotie. Din acest punct se desprind trei trasee marcate cu triunghi rosu: unul spre saua Coada Oslei cu directia Pestisani, altul prin pasul Jiu - Cerna si saua La Suliti spre Tismana[1] si, ultimul - cel urmat de noi - spre muntele Piatra Iorgovanului.

Umplem bidonul cu apa din firavele suvite care se strecoara pe scoc si ne pregatim de urcus spre una din frumoasele portiuni ale traseului. Trecem poiana si urcam pe linga pepiniera Cimpuselului, pina linga deschizatura strimta a vaii Cheia Scocului. Un alt stilp de marcaj arata locul unde intram in padure, la piciorul muntelui Piatra Iorgovanului. Dupa o serpentina urcusul se domoleste intr-o rariste cu vedere spre rasarit spre Muntele Ciocanele, spre povirnisul Stanuletii Mici si spre piciorul Albele.

Parasind pentru scurta vreme muchia ocolim obirsia unui vilcel sec. Urcusul continua pe coasta, apoi pe cumpana apelor. Culmea acoperita cu molizi razleti si stinci este mai putin inclinata. Aproape la limita padurii se afla curmatura Gauroanelor (cca 1 605 m), din care se lasa in dreapta o poteca la izvorul si stina din Gauroane.

Din curmatura Gauroanelor poteca marcata urca pe piciorul stincos al virfului Piatra Iorgovanului, de unde ni se ofera o extraordinara priveliste asupra abrupturilor din Iaru, dar mai cu seama asupra celor din Gauroane si din Ciocane.

Caldarea Gauroane, o groapa cu pereti verticali, se adinceste intre muntii Piatra Iorgovanului si Stanuletii Mici. In peretele Stanuletilor Mici se distinge o pata de culoare inchisa, unde se deschide gura Pesterii cu Cui. Dealtfel, caldarea Gauroane este una din putinele, daca nu singura caldare glaciara sapata in calcare dolomitice din Carpatii nostri.

In timpul scurtelor popasuri privirea aluneca si inapoi, spre Scocu Jiului, unde se vede inca viu colorata Casa de vinatoare. Dincolo de Scoc se ridica faldurile culmilor Stirbu, Sarba, Ursu, pina sub cortina involburata a Oslei, o splendida replica de stinci si linii avintate in fata Iorgovanului, Albelor s.a.

Dupa un urcus peste lapiezuri ajungem in dreptul buzei superioare a caldarii Gauroane, a carei prapastie se vede in dreapta sub claile de calcar compact ale virfului Piatra Iorgovanului. Brazdata de lapiezuri si pilcuri de jnepeni pitici (Pinus mugo), panta spre virf devine mai putin accesibila. Cei care pot urca fara marcaj (turistii mai experimentati) direct spre strunga Palosului, despicatura ce separa claia sudica de cea nordica, vor descoperi un abrupt foarte interesant ce reteaza la vest tot muntele si ne lasa sa privim in salbatica si accidentata vale a Iarului. Dupa o astfel de priveliste putem ocoli pe la baza, pe versantul estic, claia de mijloc si claia nordica ajungind la poteca marcata cu triunghi albastru. Cei care urmeaza poteca marcata cu triunghi rosu se departeaza treptat de caldarea Gauroane, dar si de virful Piatra Iorgovanului, atingind creasta principala in saua Stanuletii Mici (cca 1 900 m).

In acest punct al traseului ia sfirsit marcajul triunghi rosu si intilnim poteca principala marcata cu triunghi albastru si banda rosie. Din sa putem sa ne abatem pe poteca marcata cu triunghi albastru care, spre stinga, urca la virful Piatra Iorgovanului. Este bine de stiut ca banda rosie ocoleste pe la nord acest virf, coborind in saua vestica.

Din saua Stanuletii Mici se disting, pe coama, doua imense blocuri albe de calcar dolomitic separate de strunga Palosului. Cota maxima (2 014 m) se afla pe blocul stincos din nord. Poteca marcata cu triunghi albastru urca peste lapiezuri si ajunge sub peretele nordic; folosind citeva trepte sapate in stinca se catara citiva metri pina la platforma ingusta a piscului, de unde se deschide o larga panorama: la nord si nord-est piscurile Retezatului central - Slaveiu, Retezatul, Peleaga, Papusa -find despartite de custuri joase; spre est se valuresc culmile calcaroase, mai scunde, ale Stanuletilor Mici, Albelor, avind ca fundal spinarea intinsa a Dragsanului si supla creasta Piule-Plesa; mai departe, spre est, isi ridica fruntile piscuri piramidale ale Custurii; spre sud, dincolo de valea Scocu Jiului se inalta pina aproape de inaltimea virfului nostru culmea Oslea, aparitie care, in mic, aminteste de profilul Pietrei Craiului - asa cum se vede aceasta dinspre rasarit. Relieful framintat al calcarelor continua in vecinatateo culmilor domoale ale Mehedintilor, la izvoarele Cernisoarei, unde putem vedea Ciucevele, un adevarat labirint de ascunzisuri albe si paduri dese, intunecate. Intre vaile Cerna, pe latura sudica, si Lapusnicul Mare, pe cea nordica, din virful Piatra Iorgovanului se vad boltite in spatele ultimelor piscuri calcaroase Stanuletii Mari platouri si cupole inainte de Muntii Godeanu: Paltina, Borascu, Galbena. Dupa popasul incintator pe acest tron imaculat al voinicului Iorgu Iorgovan, cel care - zice legenda - a despicat stincile cu palosul taind unul din capetele balaurului, parasim inaltimea si revenim in saua Stanuletii Mici in cca 10 minute. Aceasta ascensiune la virf (dus si intors) adauga la timpul de mers 34-40 minute. De aici, mai departe, vom urma spre est marcajul banda rosie si triunghi albastru, intr-adevar, linga triunghiul albastru pe care l-am intilnit pe virf (marcaj ce sfirseste, dupa un lung parcurs, tocmai in comuna Pui), se alatura banda rosie care insoteste poteca principala de creasta.