ATLANTIDA - regatul inghitit de ape

Gandul ca ar fi putut exista o civilizatie grandioasa care sa fi fost inghitita de ape este fascinant. Aceasta poveste, sau acest vis, cum doriti sa-i spune-ti are si un nume : ATLANTIDA, un nume ce evoca o insula misterioasa ,scaldata de razele calde ale soarelui, si un popor fondator al unei civilizatii efemere si infloritoare.

-Marturia lui Platon

In jurul anului 355 i.e.n., doua dialoguri, ale lui Platon -"Timaios" si "Critias"- pun bazele mitului Atlantidei. Ca si celelalte opere ale marelui filozof, textele se prezinta sub forma unor discutii intre mai multe persoane: Socrate, profesorul lui Platon, Timaios, un adept al lui Pitagora, Critias, un politician aparent fara scrupule, si Hemocrate,fost general n Syracusa .

In Timaios ,Cristias, ruda cu Platon, spune o asa-zisa poveste, pe car el o stie de la tatal sau, acesta auzind-o de la inteleptul Sobn. Se pare ca, pe cand Solon se afla in Egipt, in jurul anului 590 i.e.n., un preot de la templul din Sais i-ar fi facut urmatoarea destainuire : cu 9000 de ani in urma exista o insula denumita Atlatinda, insula iesita din Oceanul Atlantic, situata "dupa coloanele lui Hercule" (Gibraltarul de astazi), si mai mare decat Libia si Asia la un loc (pentru grecii de atunci, asta insemna nordul Africii si Asia Mica).

Aparent, istoria poporului care locuia pe aceasta insula era urmatoarea: regii atlanit, puternici si bogati, animati de tendinte expansioniste, au cucerit Libia si Egipt, apoi in Europa pana-n Tyrenia (Italia Occidentala).Totusi, pana la urma au fost invinsi si respinsi de atenieni. Nu cu mult timp dupa aceea, o serie de cutremure teribile a scufundat mandra Atlantida.

-Cel mai frumos oras

In "Critias ", Platon da mai multe amanunte despre Atlantida. El spune ca dupa ce lumea a fost creata de zei si-au impartit-o. Poseidon , suveranul marilor a primit Atlantida. Din uniunea sa cu o muritoare Cleito, Poseidon a avut doi fii, fiecare

din mostenind o parte a insulei. Atlas cel mai mare a devenit rege si a primit regiunea cea mai mare si cea mai buna. Insula era foarte bogata, beneficiind de puternice resurse, atat agricole cat si miniere. Inteleptii care conduceau, faceau in asa fel incat peste tot domnea fericirea si multumirea.

Atlantida, asa cum a fost es desrisa in "Critias", era divizata in districte. Numeroasele canale care o strabateau duceau catre capitala, un oras de forma rotunda. In inima acestui oras se gasea resedinta regala, veche "locuinta" a zeului marii.

Resedinta era la randul sau o citadela, de asemenea de forma circulara, cu un diamtru de 5 km.

Inele concentrice de apa si de pamant, legate intre ele prin tunele si poduri, compun aceasta acropola. Ea adaposteste temple, palate si edificii publice ca si stadioane de mari dimensiuni. Cel mai impresionant dintre temple este cel dedicat zeului marii Poseidon. Fatadele sunt complet acoperite cu argint, iar acoperisul este din aurul cel mai pur. In interior, arcadele perfecte sunt sculptate in fildes incrustate cu aur si argint si oricalc (un metal destul de misterios despre care se presupune ca ar fi fost arama, ori un aliaj arame/aur). Templu este orientat cu numeroase statui fabricate si ele din aur curat.

Dintre ele se detaseaza net statuia ce il reprezinta pe Poseidon conducand un car tras de sase cai inaripati, avand dimensiuni de-a dreptul gigantice, capul zeului atingand bolta cea mai inalta a constructiei. Aceasta descriere facuta de Platon demonstreaza cu prisosinta bogatia si puterea Atlantidei, din pacate insa, "Critias" nefiind terminat, nu se stie mai mult despre aceasta insula.

Un pretext excelent

Textul lui Platon este interpretat astazi ca fiind o alegorie menita sa proslaveasca meritele imperilui grec, atunci in plina decadenta. Problema care se pune este daca acest oras ideal descris de filozof este pur imaginar sau textul are la baza o realitate istorica? Dezbaterea nu e nici pe departe terminata. Chiar comentatorii antici par a fi impartiti in tabere, in ce priveste sensul dialogurilor lui Platon. Aristotel afirma , in sec.IV i.e.n., ca Atlantida nu este decat un mit. Pe de alta parte, un discipol al lui Platon, afirma ca ar fi vazut la Sais, heroglife ce relatau exact povestea spusa de preotul egiptean lui Solon.

In Evul Mediu, Atlantida aproape ca a fost uitata. Interesul pentru insula scufundata a facut posibile, timp de secole, nenumarate descoperiri unii autori identificand insula descrisa de Platon cu America de astazi. Frecvent se intampla iasa ca filozofii sa reia procedeul lui Platon pentru a dizerta asupra notiunii de oras (comunitate) ideal(a). Astfel, filozoful englez Francis Bacon, scrie in 1627, lucrarea "Noua Atlantida "(Nova Atlantis), un fel de roman stiintific: un grup de navigatori, impinsi de vant intr-o zona inca neexplorata a oceanului, esueaza pe o insula necunoscuta, unde un guvern luminat face sa domneasca bunastarea si fericirea absoluta. Suedezul Olav Rudbeck vede in relatarea filozofului grec o alegorie relativa la propria sa tara, privita la leagan al civilizatiei. In sfarsit catalanul Jacint Verdaguer face din continentul pierdut tinta secreta a lui Cristofor Columb (1876).

-Atlantida : Insula Santorin?

In epoca moderna , Atlantida continua sa alimenteze fictiuniile romanice. La inceputul secolului al XX-lea, scriitorul francez Pierre Benoit a publicat o lucrare numita "Atlantida" in care insula misterioasa este situata in plin desert. Doi ofiteri se ratacesc si ajung acolo, unde sunt retinuti de Antinea. Pe de alta parte, arheologii si specialistii in domeniul arheologiei marine au incercat si ei sa localizeze insula misterioasa. Atat grecii Galanopoulos si Marinatos, cat si faimosul cercetator francez Jaques Yves Cousteau, considera ca Atlantida nu este alta decat insula Santorin situata la 110 km  nord de Creta. Insula avea o forma circulara si pe de alta parte in anul 1500 i.e.n., Creta era la apogeul dezvoltarii si puterii sale. Civilizatia minoica este stralucitoare, iar comertul promovat acopera intreaga Mare Mediterana. In plus, Creta este dusmana de moarte a Atenei, si practica acelasi cult cu al atlantilor - cultul taurului. In 1470 i.e.n., vulcanul de pe insula Santorin erupe violent; eruptia este insotita de cutremure puternice, de ploi, de cenusa, si de un val teribil inalt de zeci de metri. Probabil ca acest val s-a abatut asupra Cretei si a distrus fara posibilitate de intoarcere civilizatia sa avansata.

Oare Platon a confundat, cu 1100 de ani mai tarziu, insula inghitata de ape cu Creta distrusa de cataclism? Sau a amestecat evenimentele istorice cu traditie legendara pentru a crea o alegorie cu scopuri politice si morale bine definite? Ambele ipoteze sunt plauzibile.

Sfarsitul Atlantidei

Dupa Platon, Atlantida a disparut intr-o zi si o noapte, in urma unui teribil cataclism. Mai multi autori, plecand de la ipoteza ca insula a exista cu adevarat sa dea o explicatie acestei disparitii.

Cauza evidenta este cea a eruptiei unui vulcan, este imposibil ca o explozie, fie ea gigantica sa fi putut scufunda o insula de dimensiunea cea descrisa de Platon "Critias"

Alti comentatori ai textelor platoniene iau in considerare ipoteza conform careia pe Terra s-ar fi prabusit un meteorit extrem de mare, provocand cea mai formidabila maree din istoria umanitatii in comparatie cu ea. Potopul ar fi o joaca de copii. Toate acestea ar fi valabile, in afara de cazul in care nu trebuie sa vedem in catastrofa evocata de Platon altceva decat un efect literar, destinat dramatizarii prabusirii unei civilizatii stralucitoare - civilizatia cretana, asimilata declinului progresiv al Atenei.