|
|
|
Perioada geometrica (1000-700 BC)
In perioada care a urmat decaderii civilizatiei miceniene (in jurul a. 1125 BC), marile centre au fost abandonate, populatia a decazut si conditiile economice si socio-politice s-au schimbat. Toate aceste schimbari au avut influente directe si asupra artei.
Trasaturile caracteristice ale incredibilei civilizatii miceniene au fost amestecate cu altele noi, care au aparut ca urmare a migratiilor si miscarilor de populatii, determinand un nou stil in arta pictarii vaselor, stilul geometric, care va dura aproximativ trei secole (1050/1000-700 BC). Denumirea acestui stil se datoreaza motivelor rectiliniare si curbe care impodobeau vasele in aceasta perioada, aproape toate desenate cu ajutorul riglei si a compasului.
Aceasta perioada a mai fost denumita si «epoca intunecata», atat datorita lipsei evidentelor pentru studierea ei, cat si datorita faptului ca a fost mult mai putin stralucitoare decat epoca anterioara. Totusi, in aceasta perioada, respectiv la mijocul secolului al VIII-lea BC, a fost inventat alfabetul grecesc, inspirat dupa cel fenician si au debutat Jocurile Olimpice (776 BC).
In aceasta perioada, arta este reprezentata aproape in totalitate de ceramica, in timp ce sculptura nu se poate lauda decat cu cateva teracote mici si cu cateva figurine din bronz.
Stilul geometric si-a gasit exprimarea perfecta in Attica, la care se adauga contributia atelierelor locale, fiecare dintre ele retinand traditia miceniana in grade diferite.
Incepand cu secolele X-IX BC, decorurile curbiliniare si reprezentarile de plante si ale vietii marine, foarte raspandite in civilizatiile minoica si miceniana, au fost transformate in desene geometrice. Zigzagurile, triunghiurile estompate, chequers, motivele in retea, cercurile concentrice si tangente, semicercurile, liniile ondulate (in val), rozetlee, ornamentele in forma de roata, svastica si mai tirziu meandrul devin motivele predominante. Reminescentele minoice dispar incetul cu incetul.
Se pot distinge mai multe perioade:
1. Submicenianul (secolul XI BC), unde elementele curbiliniare sunt inca evidente;
2. Protogeometricul (secolul X BC), cu aparenta de sobrietate, unde stilul geometric este in formare;
3. Geometricul dezvoltat (secolele IX-VIII BC), caracterizat printr-o profunzime a ornamentelor si prin introducerea figurilor umane si zoomorfe. Decorurile sunt pictate intr-o culoare maronie stralucitoare pe suprafata deschisa a vasului si acelasi firnis inchis este folosit ca un suport pentru a acoperi suprafetele nedecorate. Ocazional se adauga si culoarea alba. Figurile umane sunt desenate la inceput in intregime ca siluete (din profil), mai tarziu ocazional se adauga un contur al liniilor interioare - un contur al capului, spre exemplu, cu marcarea ochiului printr-un punct. Statuete de cai si de pasari or vase miniaturale servesc ca torti ale capacelor; chiar si figuri umane sunt atasate ca manere.
4. Geometricul tarziu (760-700 BC) se caracterizeaza indeosebi prin vasele funerare monumentale. Amfore de mari dimesiuni si kratere stateau ca embleme ale mormintelor din cimitirul Dypilon. Formele lor tectonice, robuste, erau amplificate de motivele geometrice amplasate in zone bine definite. Ele reprezentau scene de prothesis - mortul pe patul funerar - si de ekphora - ceremonia funerara (ducerea mortului la groapa in procesiune funerara).
Vasele erau decorate cu scene multiple din viata de fiecare zi, ca luptele terestre si navale, de vanatoare si de dans de la ceremoniile religoase, delimitate intre zone si panouri. Motivele geometrice sunt inca prezente, bineinteles, printre care bordura in forma de sah, lozenges, meandre complexe, frunze si rozete aranjate in siruri orizontale ori verticale.
In ultimii ani ai secolului al VIII-lea BC se poate observa o relaxare a disciplinei stricte si a simetriei caracteristice a stilului geometric, cu respectarea ambelor componente - a formelor si a decorurilor.
Amfore de mici dimensiuni, cu torti verticale pe umeri si decorate cu serpi in relief inlocuiesc vasele monumentale folosite ca marci pentru morminte. Motivele geometrice care inainte erau predominante acum sunt limitate si ele impodobesc numai zonele secundare in timp ce zonele pictoriale cu curse de care, scene de lupta, dansuri, scene de cult devin predominante.
In functie de locul in care vasele au fost descoperite - Attica, Corinth, Beotia, Argos, Creta, Ciclade, Cirpu, Samos, Rodos, Samos, Italia etc. - ele difera in aparenta. Per ansamblu insa, stilul geometric este extraordinar de uniform. Attica in mod evident a avut rolul de lider.
Subiectele abordate merg de la o singura figura la grupuri elaborate, unele probabil cu importuri mitologice.
Din punct de vedere al formelor vaselor, locul cel mai important il ocupa krater-ul, amphora, hydria si diferite variante de ulcioare si cupe. Un simt deosebit al formei se observa in contururile fine ale corpului vaselor in forma de ou si ale gaturilor zvelte ale acestora.
Cele mai importante vase din perioada geometrica sunt cele de dimensiuni colosale, care servesc ca monumente pe morminte (ele au gauri la baza pentru a turna ofrande lichide mortului). Ele au fost descoperite indeosebi in Attica si in insule. Erau facute la roata olarului in sectiuni, care erau apoi lipite unele de altele cu lut; legatura dintre ele se poate vedea in interior. Motivele decoratative caracteristice erau aranjate in siruri si panouri, iar scenele figurate acopereau cea mai mare parte a suprafetei vasului. Prothesis or mortul intins orizontal este tema frecventa: decedatul este reprezentat stand pe un pat mortuar inconjurat de bocitoare; care si luptatori formeaza procesiunea funerara. Uneori sunt reprezentate batalii navale sau epave. Ele ne sugereaza aventurile maritime timpurii ale grecilor care au inconjurat Mediterana - or se crede ca ele reprezinta legendele homerice, precum corabia lui Odyseus si a tovarasilor lui.
Toate aceste reprezentari realizate in stilul geometric caracterizeaza si arta sculpturala a acelor vremuri. Ele sunt reprezentari schematice, cu putine legaturi cu natura. Conceptia este pur bi-dimensionala. Figurile sunt puse toate impreuna si sunt vazute din fata si din profil, fara perspectiva sau foreshortening. Cand o parte mai indepartata a unui obiect este aratata este de regula plasata de-a lungul celui mai apropiat obiect de langa el.
5. Stilul orientalizant (secolul VII BC)
Catre sfarsitul secolului al VIII-lea si in secolul al VII-lea BC arta geometrica schematica s-a schimbat treptat. A fost o perioada a schimbarilor in toata lumea mediteraneana: au fost fondate colonii in Est si Vest, au fost stabilite intercomunicatii si au fost stabilite contacte cu civilizatiile antice orientale - Egipt, Mesopotamia, Siria si Fenicia. Rezultatul influentei orientale este demonstrat prin adoptarea motivelor florale estice - ca lotusul si palmeta, precum si a monstrilor si animalelor, ca sfincsii, panterele si leii.
Pictura din aceasta epoca este variata. A existat un numar de centre importante, fiecare cu tehnica si stilul sau individual, dar ele se impart din punct de vedere geografic in doua clase importante - Grecia continentala si Estul Greciei.
In Grecia continentala, cele mai importante centre au fost Attica si Corint.
In Attica, s-au diferentiat doua perioade. Prima dintre ele (720-650 BC) - denumita de unii specialisti Idaeana dupa asemanarea cu relieful de pe scutul descoperit pe Muntele Ida - este caracterizata printr-un stil exuberant, cu accentuarea punctelor, a ornamentelor curbiliniare si cu impunerea compozitiilor cu animale salbatice si a figurilor umane. Proportiile geometrice anormale sunt retinute, dar vitalizate. Desenul este partial din profil, partial realizat prin contur. Exemple: protoattic amfora cu Herakles si Nessos (cca 675-650 BC), pictata de Nessos Painter de la Metropolitam Museum New York (Richter 1998, p. 284, fig. 403).
In cea de-a doua perioada (650-600 BC) - de unii denumita dedalica - predomina o anumita sobrietate si formelor oamenilor si ale animalelor devin mai normale (ca proportii). Este perioada primelor sculpturi monuentale in Grecia si unele dintre compozitiile de pe vase au aceeasi grandoare ca si cei mai timpurii kouroi in sculptura. Din punct de vedere tehnic si aceasta epoca este importanta. Ea marcheaza adoptarea figurilor negre, unde figurile nu mai sunt desenate partial prin contur, ci sunt in intregime redate prin profil, cu detaliile incizate si cu culori adiacente rosu si alb. Cele mai timpurii exemplare ale acestei clase sunt asa-numita Kynosarges amphora (cca 650 BC) si mai multe placi din teracota care reprezentau decedatul care statea pe patul mortuar, inconjurat de bocitoare. (cca. 630 BC). Apoi vin capodopere precum amphora de la Piraues cu reprezentari de care (cca. 620 BC, fig. 406, NAMA) si numeroase vase descoperite la Vari cu reprezentarile lui Prometeus si Belerofon, precum si a unor monstri mari si a unor animale salbatice. Sunt urmate de faimoasa amfora (c. 610-600 BC) cu Herakles, Nessos si Gorgone (fig. 407, NAMA), sfinxul de pe Agora (fig. 408, sf. secolului VII BC) si amfore cu capete de cai pictate in panouri, toate ca figuri in intregime negre. Formele favorite sunt vasele de mare capacitate, largi, precum kratere, lebetes, hydriai si amphorae, ale caror suprafate generoase au fost ocupate de compozitii la scara mare si de forma grandioasa.
O generatie mai tarziu - in primul sfert al secolului al VI-lea BC - compozitiile devin relativ mai mici. Stilul narativ, cu teme luate din mitologie si din viata cotidiana, devin clar stabilite. Creaturile monstruoase, care ocupau locul principal in perioada anterioara, ajung pe plan secund. Apoi, in al doilea sfert al secolului al VI-lea BC, apar asa-numitele vase tireniene, cu scene mitologice foarte vii si siruri de animale aranjate pe coloane. Catre prima jumatate a secolului al VI-lea BC apartin lui Komast si Siana cups, care sunt urmate, in cel de-al treilea sfert, de cupele «Micilor mesteri», numite astfel dupa stilul miniatural al decoratiilor lor.
Unele dintre aceste produse au fost descoperite pe insulele Delos, Rodos, in Egipt, Troia, sudul Rusiei, Etruria, sudul Italiei, Sicilia si Marsilia. Attica a dezvoltat in aceasta perioada un comert infloritor prin export. Repede ea a putut sa elimine rivala ei comerciala, Corintul, si a devenit cel mai important centru ceramic al lumii mediteraniene.
