|
|
|
Actiunea poluarii aerului asupra sanatatii
In cadrul acestei actiuni se disting efectele acute (dupa expuneri de scurta durata), efecte cronice (dupa expuneri de lunga durata) si efecte tardive.
Acesti poluanti sunt reprezentanti de gaze iritante ( SO2, NO2, Cl2, NH3, substante oxidante etc.) si suspensii. Sunt agenti poluanti cei mai raspanditi, rezultand atat din procesele de combustie, cat si din transporturi sau tehnologii industriale.
Efectul lor dominant se produce la nivelul aparatului respirator.
A) Efecte acute - sunt datorate concentratiilor relativ ridicate de poluanti si pot provoca:
a. Intoxicatii acute - apar in conditii accidentale si se caracterizeaza prin leziuni conjunctivale si corneene, sindrom traheo-bronsic, bronsiolitic si bronhopulmonar, cu edem pulmonar toxic in cazurile grave.
b. Cresterea semnificativa a mortalitatii si morbiditatii apare la concentratii relativ ridicate, totusi mai reduse decat cele care provoaca fenomenele acute. Se caracterizeaza prin agravarea bolilor cardiovasculare si respiratorii (bronsita, astma bronsic) preexistente si o crestere a mortalitatii fie ca rezultat al acestor agravari, fie prin manifestari toxice propriuzise.
B. Efectele cronice (dupa expuneri de lunga durata) apar la niveluri moderate de poluare iritativa, caracterizandu-se prin rolul pe care-l joaca in etiologia bronhopneumopatiilor cronice nespecifice si a influentei asupra gravitatii infesctiilor respiratorii acute. Termenul de bronhopneumopatie cronica nespecifica are un caracter operational, grupand urmatoarele afectiuni: bronsita cronica, emfizemul pulmonar si astmul bronsic.
a. Bronsita cronica - cunoaste o incidenta in crestere, in special in tarile cu grad mare de urbanizare si industrializare. Aceasta boala se intrica frecvent cu astmul si emfizemul pulmonar, constituind impreuna BPOC. Se considera actualmente ca bronsita cronica (BC) rezulta din actiunea unor factori exogeni asupra unui teren sensibilizat de factori endogeni. Factorii exogeni principali sunt tabagismul cronic si poluarea aerului, la care se adauga factorii climatici si unii factori sociali de mediu. Dintre agentii poluanti corelarea s-a facut in special cu concentratia SO2, a oxizilor de azot si a suspensiilor din aer.
Pe langa efectul direct, poluarea aerului poate contribui la formarea de la varsta tanara a terenului bronsic, favorizand infectiile repetate ale cailor respiratorii si producerea hiperreactivitatii bronsice.
b. Emfizemul pulmonar - apare frecvent intricat cu Bc, prezentand insa o incidenta crescuta in mediul urban poluat. Se coreleaza deasemenea cu fumatul sau cu expunerile profesionale la pulberi si toxice iritante.
c. Astmul bronsic - s-a semnalat in diferite tari frecventa mai crescuta a AB in zonele intens poluate, fara a fi pusa in evidenta existenta vreunui alergen. Asadar astmul si crizele de astm apar in conditii de poluare a aerului si inafara poluarii cu substante identificate ca alergeni. Agentii poluanti iritanti ar putea actiona in acest caz ca factori declansator ai crizelor de astma la bolnavi sensibilizati anterior prin reactia spastica reflexa si prin actiunea asupra musculaturii bronhiilor.
d. Infectiile respiratorii acute - poluantii iritanti cresc susceptibilitatea aparatului respirator la infectii bacteriem si virotice, ducand la o frecventa si mai ales o gravitate crescuta a acestor boli la populatia expusa, efectul fiind cu atat mai pronuntat cu cat nivelul de poluare este mai ridicat si timpul de expunere mai lung. Grupul cel mai vuknerabil este reprezentat de copii.
e. Alte efecte - in situatii de poluare ridicata s-au constatat o serie de tulburari in dezvoltarea fizica si neuropsihica a copiilor, in procesul de osificare, precum si modificari hematologice, toate acestea fiind considerate consecinta discretelor fenomene de hipoxie produse de tulburarile respiratorii.
Poluantii asfixianti cuprind acele substante al caror efect patogen predominant este hipoxia sau anoxia prin blocarea aportului, transportului sau utilizarii cu O2, in procesele metabolice: CO, CO2, H2S, acid cianhidric, cianuri etc. Dintre acestea, cel mai raspandit poluant atmosferic este CO.
Efectele asupra organismului uman sunt determinate de capacitatea de a forma cu Hb un complex, carboxi Hb, prin deplasarea O2 fixat pe Hb, realizand o blocare a capacitatii de fixare a O2 de catre sange.
A. Efectele acute sunt legate de tulburari produse de hipoxie sau anoxie si depind de procentul de COHb format.
. In mod normal in sange exista un procent de 0,5-0,8% COHb ca urmare a expunerii la concentratiile mici de CO din aer si mai ales datorita CO endogen rezultat din metabolismul Hb.
. Pana sa 2% COHb in sange nu apar modificari fiziologice sau patologice.
. Intre 2-10% pot aparea primele semne legate de hipoxie, tolerate fara manifestari subiective de majoritatea persoanelor, sau cu usoare modificari senzoriale si psihomotorii (acuitate vizuala, sensibilitate cromatica, dexteritate manuala, scaderea performantelor intelectuale).
. Intre 10-20% apare cefalee, scaderea evidenta a performantelor fizice si intelectuale, dispnee si tahicardie.
. Intre 20-40% apar fenomene de intoxicatie acuta cu cefalee intensa, ameteli, greturi, adinamie, tulburari senzoriale.
. Peste 40% se instaleaza pierderea de cunostinta.
. La 60% COHb moartea survine in scurt timp.
B. Efectele cronice - in cazul expunerii indelungate la concentratii relativ ridicate de CO apare o intoxicatie cronica caracterizata in primul rand prin sindromul astenovegetativ.
La concentratii moderate dar repetate apar efecte asupra aparatului cardiovascular.
Valoriale COHb de 5-10% existente timp indelungat produc discrete leziuni la nivelul endoteliului arterial si favorizeaza depunerea de aterom in peretele vascular.
COHb strabate bariera fetoplacentara, astfel incat expunerea femeilor insarcinate la concentratii mari de CO (inclusiv prin fumat) creste frecventa malformatiilor congenitale si determina nasterea unor copii cu deficit ponderal important.
Poluantii toxici specifici reprezinta agenti poluanti a caror actiune se exercita asupra diferitelor organe si sisteme ale organismului, efectul fiind specific substantei in cauza.
Dintre acestia, o atentie speciala este acordata in prezent plumbului, fluorului, mercurului si cadmiului, datorita raspandirii lor tot mai mari in mediu si faptului ca se cumuleaza in organism cu posibilitatea de a produce in mod insidios alterari patologice grave.
A. Efecte acute
Poluantii toxici specifici exercita efecte acute numai in mediul profesional, si din ce in ce mai rar in ultimul timp. Populatia este xepusa in general efectelor cronice, dar exista situatii accidentale cand sunt eliminate in aerul atmosferic concentratii deosebit de mari de toxice ce pot determina intoxicatia acuta la populatia expusa.
B. Efecte cronice
a) Plumbul - patruns in circulatie Pb se gaseste in cantitati mici in plasma, cea mai mare parte fiind fixata pe hematii. Pb se depoziteaza in special in oase, mai ales in oasele lungi. Pana la anumite niveluri de incarcare, Pb este perfect tolerat de organism. Odata depasite aceste niveluri, este posibila aparitia unor manifestari subiective lipsite de specificitate si incontestante, a.i. criteriile de diagnostic se bazeaza pe testele biochimice care traduc impactul Pb asupra enzimelor antrenate in sinteza Hb: determinarea acidului deltaaminolevulinic (ALA) urinar, ALA dehidroza (ale carei valori sunt cu atat mai mici cu cat incarcarea este mai mare), coproporfirinele urinare si protoporfirinele libere eritrocitare (care prezinta valori crescute). Pe plan chimic aceste modificari se manifesta prin tulburari nervoase (iritabilitate, insomnie, cefalee), digestive (inapetenta, greturi, tulburari de tranzit intestinal, dureri abdominale), articulare, cardiovasculare. Absorbtia crescuta de Pb poate afecta si fatul, avorturile spontane si nasterile premature aparand cu frecventa mai mare.
b) Fluorul - efectul fluorului in organismul uman este pe de o parte iritant (prin vaporii sau particulele inhalate) si sistemic (prin natura toxica a fluorului). Cea mai frecventa este fluoroza pe cale hidrica. Primele manifestari apar la nivelul dintilor (fluoroza dentara), ulterior fluorul actionand si asupra oaselor unde determina cresterea opacitatii la examenul Rx, fara alte simptome obiective (osteofluoroza asimptomatica). La concentratii mai mari ale F in organism pot sa apara si manifestari obiective (manifestari de osteoscleroza si osteoporoza) = osteofluoroza ankilozanta.
Riscul de fluoroza grava (inclusiv a tesuturilor moi) sunt mai mari in zonele poluate industrial cu fluor, poluarea de lunga durata ducand la cresterea concentratiei acestui element atat in apa, cat si in organismele vegetale si animale.
c) Cadmiul - se acumuleaza in organism, in special in cortexul renal si in oase. Incarcarile excesive favorizeaza ateroscleroza si hipertensiunea, precum si disfunctia renala, cu tulburari de reabsorbtie tubulara si proteinuree.
d) Mercurul - intoxicatiile aparute sunt predominant de origine hidrica. Tulburarile severe sunt indeosebi renale, cu poliurie, polakiurie, azotemie, etc. Mercurul actioneaza si asupra produsului de conceptie, cu aparitia de malformatii congenitale.
Polunatii fibrozanti cuprind un grup de substante care patrunse in plaman determina reactie fibroasa prin mecanisme specifice fiecarei substante. In general acesti poluantisunt reprezentati de suspensii, si actioneaza preponderent in mediul profesional determinand asa numitele pneumoconioze: silicoza (determinata de SiO2 cristalizat), sideroza (oxizi de Fe), azbestoza etc.
Expunerea populatiei la pulberi fibrozante este mult mai redusa.
SiO2 este componentul principal al pulberilor de nisip. La populatia din desert s-au semnalat fibroze nodulare, descriindu-se imaginea radiologica de "plaman imbatranit", cu noduli fibrosi raspanditi pe arii pulmonare mari.
Azbestul, poluant frecvent raspandit in aerul localitatilor datorita largii lui utilizari din ultimul timp, a determinat producerea de corpi azbestozici, calcificari si placi pleurale la populatia expusa.
Modificarile produse de poluantii fibrozanti au caracter imediat relativ benign, dar in perspectiva mai indepartata, exista riscul de transformare in tumori maligne, posibil mai ales pentru corpii azbestozici.
5. Efectele poluantilor cancerigeni
Cancerigenii gasiti ca poluanti atmosferici pot fi grupati in doua categorii: - cancerigeni organici si anorganici.
A. Cancerigenii organici
a) Hidrocarburile policiclice aromatice (HPA) - datele epidemiologice actuale arata o corelatie semnificativa intre nivelul de poluare cu HPA (in special benzo-a-piren) si frecventa cancerului bronhopulmonar, considerandu-se ca la o expunere de 70 ani la o concentratie de 2ng/m3 la 100.000 de persoane vor aparea 9 cazuri de cancer pulmonar.
b) Aminele aromatice - in special a naftilamina - este responsabila de aparitia cancerului vezical, produsii fiind eliminati in special in industria de coloranti de anilina.
c) Clorura de vinil - poate produce dupa un numar mare de ani de la expunere, angiosarcom hepatic (observat in special la muncitorii din fabricile de policlorura de vinil, poate aparea insa si in populatia generala in cazul utilizarii substantei ca atare - aceasta a fost utilizata in unele tari ca agent propulsor pentru spray-urile fixative pentru par - in prezent interzis).
B. Cancerigeni anorganici - arsen, cromhexavalent, nichel, cadmiu, acbest (pe langa provocarea de placi pleurale si peritoneale cu potential degenerativ spre mezoteliom pleural sau peritoneal) potenteaza si efectul cancerigen al altor substante, in special din fumul de tigara, cu cresterea frecventei cancerului bronhopulmonar).
Poluantii alergizanti sunt responsabili de cresterea frecventei bolilor alergice, in special a alergiilor respiratorii. Principalii factori alergizanti din atmosfera sunt cinstituentii naturali, ca polenul, fungii sau produsii volatili rezultati din anumite vegetale.
Praful de casa, cu continut organic crescut (cadavre de insecte etc.) constituie un alergen frecvent intalnit.
Produsii alergizanti pot proveni si din poluari industriale (in special din industria chimica).
