Permitivitatea

Permitivitatea

Permitivitatea absoluta descrie comportarea unui material in camp electric din punctul de vedere al polarizarii electrice. Se noteaza cu si pentru un material omogen plasat intr-un camp electric uniform se determina prin raportul dintre valoarea absoluta a inductiei electrice determinata in material si valoarea absoluta a intensitatii campului electric in care se afla materialul:

, (1.55)

cu conditia ca materialul sa nu aiba polarizatie permanenta. Permitivitatea absoluta se exprima numeric in farad pe metru F/m.

Asa definita, permitivitatea absoluta este o marime specifica materialelor dielectrice. Daca un dielectric are se spune despre el ca este neliniar, iar daca const., dielectricul este liniar.

In practica, permitivitatea se exprima in raport cu permitivitatea vidului, luata ca unitate de masura, numindu-se astfel permitivitatea relativa, notata cu si definita prin:

(1.56)                              ,

care este un numar real, adimensional.

Se constata, experimental, ca permitivitatea unui material este influentata de mediu, depinzand de: temperatura , presiunea (p), frecventa campului electric (daca acesta variaza alternativ in timp) s.a.

In tabelul 1.1 sunt indicate permitivitatile relative ale unor materiale (majoritatea utilizate in Electrotehnica si Electronica), preluate din cartea: Catuneanu, V., Iancu, O. si Dragulinescu, M., "Materiale si componente electronice", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972.

Tabelul 1.1

Permitivitati relative, la q = 20⁰C si p = 101.308 Pa