Sistemul informational bancar, Desfasurarea operatiunilor bancare, Controlul financiar- bancar, Analiza evaluarii riscurilor

Forma juridica

Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. este persoana juridica romana, organizata in forma juridica a unei societati pe actiuni, si isi desfasoara activitatea ca banca, in conformitate cu prevederile legislatiei aplicabile, ale prezentului statut, ale regulamentului propriu de organizare si functionare adoptat de banca ( R.O.F )si a reglementarilor interne emise in conditiile legii.

Obiectu de activitate

v    Activitatea principala a Bancii este "Alte activitati de intermedieri monetare" - cod CAEN 6512 ,aceasta clasa include:

intermedieri monetare ale institutiilor monetare,altele decat banca nationala,inclusiv activitatile bancilor de stabilire a scontului

activitati ale sistemului de transfer de credite prin posta si activitati postale ale bancilor de economii

Si domeniul principal este "Intermediere monetara" - cod CAEN 651, aceasta clasa include:

obtinerea de fonduri sub forma de depozite transferabile.

v    Banca poate desfasura , in limita autorizatiei acordate de BNR precum si sub rezerva obtinerii celorlalte autorizari cerute de lege, urmatoarele activitati:

a)      atragere de depozite si de alte fonduri rambursabile;

b)      contracte de credite

- credite de consum

- credite ipotecare

- finantarea tranzactiilor comerciale

- operatiuni de factoring

- scontare

- forfetare

c) servicii de transfer monetar

d) emitere si administrare de mijloace de plata :

- carti de credit

- cecuri de calatorie

- emitere de moneda electronica

e) emitere de garantii si asumare de angajamente

f) tranzactionare in cont propriu sau in contul clientilor

g) intermediere in conditiile legii,in oferta de valori mobiliare si alte instrumente financiare prin subscrierea si plasamentul acestora ori prin plasament si prestarea de servicii aferente

h) acordare de consultanta cu privire la structura capitalului, strategia de afaceri si alte aspecte legate de aceasta, consultanta si prestare de servicii cu privire la fuziuni si achizitii de societati comerciale

i) intermediere pe piata interbancara

j) administrare de portofolii ale clientilor si consultanta legata de aceasta

k) pastrare in custodie si administrare de valori mobiliare si alte instrumente financiare

l) prestare de servicii privind furnizarea de date si referinte in domeniul creditarii

m) inchirieri de casete de siguranta

n) depozitare de active ale fondurilor de investitii si societatilor de investitii

o) distribuire de titluri de participare la fonduri de investitii si actiuni ale societatii de investitii

p) actionare ca operator al Arhivei Electronice de Garantii Reale Mobiliare

q) operatiuni cu metale si pietre pretioase si obiecte confectionate din acestea

r) operatiuni in mandat:

- distributie pentru obligatiuni municipale

- distributie pentru obligatiuni corporative

- distributie de actiuni

- distributie de dividende

- efectuare de operatiuni in calitate de agent de asigurare

- efectuare de operatiuni de debitare automata a contului clientilor persoane fizice si persoane juridice,in baza mandatului acordat de acestia

- deschiderea de conturi ale clientilor la alte banci si efectuare de operatiuni in numele si pe seama acestora, pentru colectarea de numerar

s) servicii de procesare de date, administrare de baze de date ori alte asemene servicii pentru terti

t) participare la capitalul social al altor entitati

u) inchiriere de bunuri mobile si imobile, in conditiile legii catre terti

v) primire de sume spre consemnare, efectuare de plati, schimb valutar

w) transport intern si international cu mijloace proprii si inchiriate pentru necestitatile generale ale bancii, precum si activitati de baza a bunurilor si persoanelor

x) orice alte activitati permise a fi desfasurate de banci in conformitate cu legislatia in vigoare si cu autorizarile legale aferente.

v    Banca poate presta servicii auxiliare sau conexe legate de activitatiile desfasurate, cum ar fi: detinerea si administrarea de bunuri mobile si imobile necesare desfasurarii activitatii saupentu folosinta salariatilor.

v    Banca poate desfasura urmatoarele operatiuni cu bunuri mobile si imobile incluzand,dar fara a se limita la:

a)      operatiuni necesare desfasurarii activitatii

b)      operatiuni cu bunuri mobile si imobile destinate perfectionarii pregatirii profesionale a salariatiilor, organizarii unor spatii de odihna si recreere sau asigurarii de locuinte pentru salariati si familiile acestora

c)       operatiuni cu bunuri mobile si imobile dobandite ca urmare a executarii silite a creantelor bancii

v         In realizarea obiectului de activitate sia operatiunilor corespunzatoare acestuia, Banca elaboreaza reglementari interne proprii.

Capitalul social

Capitalul social al Bancii, subscris si varsat integral, este de 649.700.000 lei, impartit in 6.497.000 de actiuni nominative cu o valoare nominala de 100 lei/ actiune.

La data aprobarii prezentului statut acestea apartin in proportie de 100% statului Roman, care isi exercita drepturile si isi asuma toate obligatiile aferente pozitiei de actionar unic, prin Ministerul Economiei si Finantelor.

Pentru desfasurarea activitatii sale Banca constituie fondul de rezerva, fondul pentru riscuri bancaregenerale, precum si alte fonduri, in conditiile prevazute de lege.

Majorarea,reducerea sau reintregirea capitalului social se face pe baza hotararii adunarii generale extraordinare a actionarilor Bancii, potrivit legii si prezentului statut.

Orice modificare a nivelului capitalului social al Bancii se notifica BNR.

04.05.2010 - CEC Bank - rezultate financiare la 31.03.2010

Principalii indicatori reflectati in rezultatele financiare ale CEC Bank la 31.03.2010 sunt urmatorii:
- Sold Credite: 9,4 mld. lei;
- Sold Depozite: 15,1 mld. lei;
- Profit brut: 14, 9 mil. lei;
- Solvabilitate: 16,89%.

Activitatea de creditare a persoanelor juridice a fost in continuare principala preocupare a Bancii. Astfel, in trimestrul I 2010, au fost acordate credite noi in suma de 374 mil. lei (7.378 credite), marea lor majoritate mergand spre agricultura, 271 mil. lei (7.179 credite). Dintre acestea, 52 mil. lei sunt credite pentru fonduri structurale.

Fata de 31.03.2009, soldul creditelor acordate persoanelor juridice, inclusiv Administratii si Autoritati Publice Locale (AAPL), a crescut cu 946,68 mil. lei (+ 27,71%). In aceeasi perioada de un an, clientii persoane juridice si AAPL au utilizat din facilitatile de credit de la CEC Bank,  8,1 mld lei. Fata de 31.03.2009, soldul creditelor acordate persoanelor fizice a scazut cu 3,36%.

La 31.03.2010, CEC Bank avea in portofoliu un numar de 1.544 credite restructurate, reprezentand 9,29% din valoarea totala a portofoliului de credite.

Depozitele atrase de la clientela nebancara, in sold la 31.03.2010, in suma de 15,1 mld. lei, in crestere cu 9,8% fata de 31.12.2009, reflecta in continuare increderea de care se bucura CEC Bank in randul deponentilor.

La 31.03.2010, Banca isi desfasura activitatea prin 1.285 de unitati operative, dintre care aproape jumatate renovate si amenajate conform noului brand, dispunand de o retea de 838 ATM-uri si 1.394 POS-uri. Numarul cardurilor active era de 791.906.

Definirea, organizarea si functionarea sistemului informational bancar

Prezentarea generala a sistemului informational bancar.

Sistemul informational bancar este constituit din ansamblul mijloacelor si metodelor prin care se realizeaza colectarea, prelucrarea si transmiterea datelor si a informatiilor si reprezinta premisa organizarii si a desfasurarii eficiente a activitatilor de conducere, coordonare si control, cat si a celor operative. In acelasi timp, sistemul trebuie sa asigure pastrarea si depozitarea datelor si a informatiilor, realizarea de sinteze, rapoarte pentru fundamentarea deciziilor.
Functiile de baza ale sistemului informational sunt :
-Gestionarea conturilor in lei si in valuta, a persoanelor fizice si juridice;
-Urmarirea creditelor in lei si in valuta acordate clientilor;
-Gestiunea certificatelor de depozit;
-Decontari intra si interbancare;
-Financiar-contabila si personal.
Sistemul informational bancar indeplineste rolul de prelucrare normala-automata a informatiilor transmise de catre sistemul operant, in scopul furnizarii datelor necesare controlului activitatii globale asigurate de catre sistemul de conducere.
In sistemul actual de organizare a sistemelor financiare bancare la nivel national si international, exista patru tendinte de organizare a subsistemului informational informatizat:
-Sistem informational standard (SIS) ;
-Sistem expert (SE);
-Sistemul interactiv de asistare a deciziei (SIAD) sau sistem executiv (ESS);
-Sistem informatic mixt.
La baza sistemului informational bancar stau datele. Acestea au ca surse atat evidenta operativa, statistica si contabila, proprie bancii, cat si evidentele clientilor acestora, in calitate de titulari de conturi.
Preluate in sistemul informational, datele se transforma in informatii bancare elementare sau complexe, intermediare sau definitive, operative, postoperative sau previzionale. Ca rezultat al prelucrarii datelor, informatiile bancare se constituie intr-un flux informational care se manifesta atat in cadrul unitatilor bancare , cat si in afara lor (intre banca si clienti) .
Sistemele informationale bancare sunt concepute pe doua niveluri: un nivel al aplicatiilor bancare propriu-zise si altul al suportului de dezvoltare a acestor aplicatii.

Desfasurarea operatiunilor bancare

Operatiunile institutiilor de credit

Institutia de credit reprezinta1: a) entitatea care desfasoara cu titlu profesional activitate de atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public si de acordare de credite in cont propriu; b) entitatea emitenta de moneda electronica, alta decat cea prevazuta la lit. a), denumita institutie emitenta de moneda electronica. Activitatea bancara vizeaza atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public si acordarea de credite in cont propriu de catre institutia de credit autorizata pentru astfel de operatiuni.
Bancile pot desfasura, in limita autorizatiei acordate de catre banca centrala, urmatoarele activitati:
- atragere de depozite si de alte fonduri rambursabile;
- contractare de credite: credite de consum, credite ipotecare, finantarea tranzactiilor comerciale, operatiuni de factoring, scontare, forfetare;
- leasing financiar;
- servicii de transfer monetar;
- emitere si administrare de mijloace de plata: carti de credit, cecuri de calatorie si emitere de moneda electronica;
- emitere de garantii si asumare de angajamente;
- tranzactionare in cont propriu sau in contul clientilor, in conditiile legii, cu: instrumente ale pietei monetare, cum sunt: cecuri, cambii, bilete la ordin, certificate de depozit, valuta, contracte futures si options, instrumente avand la baza cursul de schimb si rata dobanzii;
- intermediere, in conditiile legii, in oferta de valori mobiliare si alte instrumente financiare, prin subscrierea si plasamentul acestora ori prin plasament si prestarea de servicii aferente;
- acordare de consultanta cu privire la structura capitalului, strategia de afaceri si alte aspecte legate de aceasta, consultanta si prestare de servicii cu privire la fuziuni si achizitii de societati comerciale;
- intermediere pe piata interbancara;
- administrare de portofolii ale clientilor si consultanta legata de aceasta;
- pastrare in custodie si administrare de valori mobiliare si alte instrumente financiare;
- prestare de servicii privind furnizarea de date si referinte in domeniul creditarii, cu respectarea dispozitiilor legale referitoare la obligatia pastrarii secretului profesional;
- inchiriere de casete de siguranta.
Institutiile de credit pot desfasura, in limita autorizatiei acordate, si alte activitati permise de legislatia in vigoare, cum ar fi: depozitarea activelor fondurilor de investitii si societatilor de investitii, distribuirea de titluri de participare la fonduri de investitii si actiuni ale societatilor de investitii, actionarea ca operator al arhivei electronice de garantii reale mobiliare, operatiuni cu metale si pietre pretioase si obiecte confectionate din acestea, operatiuni in mandat, servicii de procesare de date, administrare de baze de date ori alte asemenea servicii pentru terti, participare la capitalul social al altor entitati.
Institutiile de credit pot presta servicii auxiliare sau conexe legate de activitatile desfasurate, cum ar fi: detinerea si administrarea de bunuri mobile si imobile necesare desfasurarii activitatii sau pentru folosinta salariatilor, si pot efectua orice alte activitati ori operatiuni necesare pentru realizarea obiectului de activitate autorizat, fara a fi necesara includerea lor in autorizatia acordata. 1. OPERATIUNILE PASIVE=reprezinta pentru institutia de credit operatiunile de atragere si constituire a resurselor.
Principalele operatiuni  pasive sunt:
- atragerea de depozite de la persoane fizice si juridice;
- imprumuturi primite de la clientela bancara si nebancara;
- constituirea capitalului social si a fondurilor proprii.
Situatia in raport cu resursele de care dispune poate sa se prezinte astfel:
- excedentara, cand resursele sunt superioare utilizarilor si se cauta o modalitate de plasare prin operatiuni specifice;
- deficitara, situatie in care banca trebuie sa finanteze acest deficit.
Ratele dobanzii de pe piata interbancara romaneasca BUBID si BUBOR sunt rate de referinta calculate ca medii. Ele sintetizeaza intreaga activ derulata pe parc unei zile bancare.
BUBID (Bucharest Interbank Bid Rate), reprezinta rata dobanzii pentru depozitele atrase de banci, respectiv pretul mediu la care se cumpara fondurile de pe piata interbancara.
BUBOR (Bucharest Interbank Offered Rate) reprezinta rata dobanzii pentru depozitele plasate la banci, reprezinta pretul mediu la care se vand fondurile pe piata interbancara.
Depozitele colaterale reprezinta sume depuse intr-un cont in vederea garantarii unor obligatii contractuale ale clientului: deschiderea de acreditive, emiterea de scrisori de garantie;
Certficate de depozit reprezinta sume depuse intr-un cont de tipul: certificatelor de economii, carnetelor de economii;

Controlul financiar- bancar

Controlul financiar este o concretizare practica a functiei de control a finantelor, el exercitandu-se doar acolo unde se manifesta relatii, procese si raporturi financiare, cat si asupra alltor procese ale reproductiei sociale din care rezulta si se mobilizeaza resursele financiare.
Obiectul controlului financiar il consctituie actele si operatiunile emise sau infaptuite de agentii economici, institutii publice, precum si de alti participanti la viata economico-financiara a statului, profesionistilor domeniului revenindu-le sarcina sa urmareasca daca actele operatiunilor examinate indeplinesc conditiile de legalitate, operativitate, eficienta, economicitate si realitate.
Sarcinile controlului financiar constau in:
- Verificarea indeplinirii prevederilor actelor normative emise de organele legislative si executive pentru infiintarea politicii economico-financiare;
- Analizarea din punct de vedere economico-financiar a factorilor activitatii economice pentru descoperirea si mobilizarea rezervelor de crestere a eficientei economice;
- Verificarea respectarii normelor cu privire la constituirea si utilizarea fondurilor la agentii economici si la nivelul intregii economii;
- Urmarirea indeplinirii obligatiilor agentiloreconomici catre bugetul de stat, bugetele locale si fondurile speciale, catre alti agenti economici, actionari si proprii lucatori;
- Prevenirea angajarii si utilizarii resurselor materiale si financiare altfel decat in corcondanta cu programele stabilite si cu normele legale existente;
- Determinarea managerilor regiilor autonome, societatilor comerciale si institutiilor publice sa ia masuri pentru apararea patrimoniului public si privat;
- Descoperirea utilizarii ilegale, nerationale si inoportune a fondurilor proprii atrase si imprumutate, tragand la raspundere persoanele vinovate, urmarirea si reintregirea patrimoniului agrntilor economici;
- Sprijinirea conducerilor agentilor economicin actiunea de lichidare si prevenire a deficientelor, indrumand personalul pentru cunoasterea mai buna a normelor legale;
- Controlarea modului in care este organizata si condusa contabilitatea si evidenta operativa a agentilor economici.
Prin modul de organizare si exercitare, prin rolul si obiectivele pa care le urmareste, controlul financiar indeplineste o serie de functi:
. Functia de evaluare;
. Functia preventiva;
. Functia de documentare;
. Functia recuperatorie;
. Functia pedagogica.
Conform normelor europene Ministerul finantelor publice, printr-un ordin special a aproba noi norme metodologice pentru aparatul de control financiar al statului. Acest tip de control financiar se efectueaza la regiii autonome, societati nationale, companii nationale, societati comerciale la care statul are calitatea de actionar, dar si la alti agenti economici in legatura cu indeplinirea obligatiilor financiare si fiscale fata de stat.
Modificarile intervin dupa 14 ani de functionare a Ordinului ministrului econimiei si finantelor nr. 316/1991 privind normele de lucru si normele privind sarcinile aparatului de control financiar.
Avem de-a face cu elemente reale de modeerniate in ce privesete structura si derularea acestui tip de control. Elementele in cauza sunt mai preganante in ceea ce priveste programarea si organizarea activitatii de control fnanciar al statului, intocmirea actelor de controlsolutionarea plingerilor, evidenta,, urmarirea si raportarea rezultatelor activitatii de control financiar.

Analiza evaluarii riscurilor

In activitatea bancara, operatiunile cu clientela pot genera urmatoarele riscuri de baza :
1. RISCUL DE CREDIT ( DE NERAMBURSARE )
Pentru majoritatea bancilor creditarea reprezinta principala operatiune bancara. Ea sta la baza functiei de intermediere a bancilor comerciale. Orice credit acordat implica si asumarea unui risc. Daca nu pot fi eliminate aceste riscuri, ele pot fi controlate printr-o gestiune profesionista.
Riscul de credit exprima posibilitatea ca debitorii (imprumutatii sau emitentii de titluri de credit) sa nu-si onoreze obligatiile la scadenta. Pentru acestia, riscul de credit exprima intr-o forma mai larga deteriorarea situatiei financiare.
Riscul de credit este cel mai vechi si cel mai important risc cu care se confrunta societatile bancare. Gestionarea riscului de credit se poate realiza inainte de a lua decizia de creditare si spunem ca avem de a face cu o gestionare a priori sau dupa ce s-a luat aceasta decizie, cand gestionarea este a posteriori.
Gestionarea a priorii a riscului de credit consta in a lua acele masuri si a stabili acele criterii de acordare a creditului astfel incat sa se evite pierderile sau acestea sa fie minime. In principal sunt vizate urmatoarele aspecte:
. falimentul unui debitor sa aibe consecinte minime asupra bancii.
. plafonarea creditului acordat catre un singur client, in functie de soliditatea sa financiara. Aici trebuie remarcat ca exista astfel de norme la nivel macroeconomic, prin care autoritatile monetare si de credit plafoneaza angajamentele bancii in functie de fondurile sale proprii.
. diversificarea riscurilor pentru ca in cazul in care acestea se manifesta, impactul negativ la nivelul bancii sa fie minim.
Gestionarea a posteriori a riscului de credit vizeaza in primul rand urmarirea creditului si in caz de nerambursare a acestuia, reducerea riscurilor prin valorificarea optima a garantiilor. Tot aici putem include si furnizarea de informatii statistice, pentru a ajuta in cazul gestionarii a priori, la stabilirea unor criterii de creditare. Aceasta gestionare creste in importanta in cazul acordarii creditului sub forma unei linii de creditare. In acest caz, banca urmareste respectarea angajamentelor debitorului si in baza acestora permite eliberarea de noi transe de credit.
Pe de alta parte, riscul de credit poate fi gestionat la nivel global, prin reguli si actiuni ce vizeaza intreg portofoliul de credite sau mari parti din acesta, sau la nivel individual prin acele masuri luate de banca in cazul fiecarui solicitant de credite si apoi debitor.
Acordarea unui credit are la baza o previzionare a unor venituri viitoare satisfacatoare ale debitorului. Ca principiu de baza, banca nu acorda credit daca nu se poate estima ca probabilitatea rambursarii este mai mare decat probabilitatea nerambursarii. Plecand de aici, banca poate supralicita, in sensul ca poate cere ca decalajul dintre cele doua probabilitati sa fie mai mare decat simpla depasire de catre probabilitatea rambursarii. Cat de mare sa fie acest decalaj si cum se stabileste ramane la latitudinea bancii , in cazul gestionarii riscului individual de creditare. La baza evaluarii acestui risc se afla analiza creditului.
Gestiunea riscului global de credit vizeaza limitarea riscului asumat de catre banca la creditarea clientilor sai, prin urmarirea acestuia si prin luarea unor masuri la nivelul intregului portofoliu de credite. In acest sens se actioneaza in doua directii:
- diviziunea riscului prin evitarea concentrarii sale. Se urmareste astfel o diversificare a creditelor acordate pe domenii de activitate, pe clienti si in teritoriu.

Formarea relatiilor Banca-Client

In functie de tipul clientului serviciile acordate de catre banca pot fi clasificate in:

Servicii acordate persoanelor fizice;

Servicii acordate persoanelor juridice.

Fiecare client al bancii are dreptul sa obtina diferite tipuri de servicii de la banca. Pentru aceasta initial se stabilesc relatiile dintre banca si client astfel:

Schema nr. 1

Initierea relatiilor dintre banca si client care se concretizeaza in urmatoarele: banca determina necesitatile reale ale clientului in servicii bancare si corespunzator in baza acestora elaboreaza produse corespunzatoare si pentru a le vinde ea se ocupa de promovarea acestor produse pe piata aducand la cunostinta clientilor despre existenta acestor produse;

Oformarea relatiilor dintre banca-client care se concretizeaza in incheierea contractului in care se indica toate drepturile ti obligatiile bancii fata de client si totodata se indica responsabilitatile clientului fata de banca(dreptul la informatie, dreptul pentru obtinerea dobanzii pentru resursele din cont, dreptul la retragerea resurselor din cont, dreptul la finantarea necesitatilor);

Mentinerea si consolidarea relatiilor aparute intre banca-client care presupune diversificarea serviciilor acordate de catre banca clientului, renegocierea dobanzilor si comisioanelor calculate, stabilirea anumitor facilitati;

Incheierea relatiilor dintre banca-client care poate avea loc din initiativa clientului prin depunerea unei cereri la banca sau din initiativa bancii in cazul in care banca nu-l mai doreste ca client pe acesta.

Pe parcursul existentei relatiilor dintre banca-client, banca trebuie sa respecte anumite obligatii fata de client, avand si anumite drepturi.

Schema nr. 2

Obligatiile bancii:

Sa efectueze operatiile cerute de client in volumul, termenul si conditiile indicate de acesta;

Sa onoreze orice plata ceruta de catre client in limita soldului contului acestuia si sa scrie in cont toate sumele incasate de client;

Sa elibereze clientului extrasul din contul sau la finele perioadei de gestiune sau la cererea clientului;

Sa restituie resursele depuse la banca la cerinta clientului in modul convenit sau conform cerintelor stabilite in contract;

Sa gestioneze resursele clientului cat mai convenabil pentru a putea face fasa cerintelor de lichiditati din partea clientilor bancii.

Drepturile bancii sunt:

Sa perceapa plata sub forma de comision pentru serviciile prestate clientului care va fi utilizata pentru remunerarea muncii si a altor cheltuieli operationale ale bancii;

Sa inscrie in conturi si sa calculeze dobanzi in functie de tipul si regimul contului;

Sa utilizeze resursele clientului in modul in care considera ea ca este mai avantajos;

Sa ceara de la client anumite forme de garantii pentru acoperirea riscului aferent clientului respectiv in special in relatiile de creditare;

Banca isi bazeaza relatiile cu clientii pe practici legale, eficiente si corecte.

Construim relatii pe termen lung cu clientii, demonstradu-ne valoarea si integritatea. Pentru aceasta angajatii trebuie sa cunoasca foarte bine produsele si serviciile pe care banca le ofera si in mod special avantajele si beneficiile relevante pentru fiecare client.

Angajatilor le este interzis sa trateze clientii favorizandu-i pe unii in detrimentul celorlalti pe criterii de prieteni simpatie etc. Acestia trebuie sa acorde tratament egal tuturor clientilor si sa respecte regulile su strictete.

In mod obisnuit clientii vin la unitatile teritoriale ale bancii. Este permis ca angajatul sa se deplaseze la sediul clientului sa se intalneasca in formalino ras cu clientul si sa consolideze relatia cu clientul pe baza de reciprocitate. Fiecare intalnire va fi urmata de un raport care sa asigure transabilitateain relatia cu clientul. Ca urmare acestor intalniri angajatul nu trebuie sa aiba un comportament care saii afecteze impartialitatea si sa il favorizeze pe clientul respectiv.

In relatiile cu clientii , angajatii trebuie sa dea dovada de tact si profesionalism. In cazul in care angajatul bancii primeste de la client reclamatii in legatura cu activitatea sa,acesta este obligat sa aduca la cunostinta sefului ierarhic respectiva reclamatie.

Acordarea unui tratament corect clientilor in conformitate cu prevederile legislatiei in vigoare.

Banca va respecta principiul constitutional al egalitatii cetatenilor in fata legii si al autoritatilor publice, fara privilegii si discriminari si vor oferii produse si servicii de calitate tuturor clientilor.

La solocitatrea de produse si servivii bancare precum si pe parcursul derularii relatiilor cu clientii , angajatii bancii vor prezenta toate caracteristicile ,conditiile si costurile produselor si serviciilor oferite.

Prin aplicarea principiului prudentei necesare banca va lua masurile adecvate pentru a controla identitatea clientilor sai neacceptand un client decat dupa finalizarea procedurilor de verificare.

Modul de desfasurare a legaturilor firmei cu banca in ce priveste elaborarea de studii de fezabilitate si de planuri de afaceri in vederea obtinerii de credite bancare

In momentul in care clientul persoana juridica solicita credite, ca si documentatie primara trebuie sa prezinte actul constitutiv , acte si documente de constituire, documente financiar bancare , documente justificative privind destinatia creditului, documente de proprietate pentru bunul adus ca si garantie , hotararea AGA , declaratia de apartenenta la grup, acorduri de verificare CRB (centrala riscurilor bancare).

Volumul maxim al unei finantari reprezinta intre  30 - 80% din cifra de afaceri.

Pregatirea datelor solicitate de banca referitor la indicatorii financiar-contabili si statistici inregistrati de firma pe perioadele anterioare de timp.

Ca si documente financiar contabile solicitate de banca se cer:

balanta la ultima luna incheiata

bilantul pe ultimi 2 ani financiari incheiati

balanta 30 iunie 2009

bilantul 2008- 2009

Indicatori financiari

Rezultatele financiare sintetice la sfarsitul semestrului I al anului 2009

Marketing bancar

Marketingul bancar poate fi definit ca totalitatea actiunilor intreprinse de banci pentru a satisface nevoile clientelei lor. El urmareste aceleasi obiective ca si marketingul industrial sau comercial, insa pentru atingerea acestora foloseste metode specifice adaptate produselor si clientelei sale. Chiar daca vorbim de produse bancare, in cazul marketingului bancar avem de-a face cu un marketing de servicii. Prin natura lor serviciile impun o anumita abordare a comercializarii. Principalele caracteristici ale serviciilor sunt prezentate in continuare si ele raman valabile si in cazul serviciilor bancare.
1. efectul de intangibilitate - intangibilitatea serviciilor genereaza mai multe efecte asupra vanzarii si promovarii lor. In primul rand serviciile nu pot face obiectul unui inventar si nu pot sa se pastreze in stocuri. Acest fapt arata neputinta furnizorului de a produce mai mult in anumite perioade pentru a satisface cererea crescuta din sezoanele de varf, cu consecinte directe asupra timpului de asteptare la client pentru obtinerea unui serviciu.
2. efectul de inseparabilitate - acesta face ca la furnizarea unui serviciu sa fie prezenti furnizorul clientul si alti clienti. De regula, in momentul cand se doreste accesul la un serviciu apare o confruntare a clientului cu alti clienti care doresc acelasi lucru. El poate sa sesizeze comportamentul furnizorului si gradul de satisfacere al altor clienti, care au beneficiat de acelasi serviciu
3. efectul de heterogenitate - spre deosebire de un produs, un serviciu nu poate fi supus unui serviciu de calitate inainte de vanzare. O astfel de situatie poate crea si un avantaj: serviciul prestat poate fi mai usor adaptat nevoilor clientului.
4. efectul de perisabilitate - acesta vizeaza atat cererea cat si oferta de servicii, care nu pot fi stocate. In cazul in care cererea este superioara ofertei, se creaza o perioada de asteptare pentru consumatori. Acestia pot percepe acest fapt cu insatisfactie si pot reactiona prin reorientare spre alti furnizori pe care nu i-au avut in vedere la inceput. In cazul opus, cand se manifesta o cerere mai mica decat oferta, prestatorul de servicii inregistreaza o utilizare sub capacitate a resurselor disponibile, in special in ceea ce priveste personalul
In functie de tipul bancii, de dimensiunile sale si organizarea sa interna marketingul poate fi introdus in societatile bancare sub doua forme:
1. prin crearea unei directii de marketing care sa se adauge la organigrama deja existenta. Astfel directia de marketing este usor integrata in ansamblul bancii si este direct subordonata unui nivel ierarhic de varf. Aceasta solutie are avantajul de a concentra toate functiile marketingului la un loc pentru o abordare unitara si coerenta. De asemenea, ea nu perturbeaza prea mult organizarea interna a bancii.
2. prin integrarea functiilor de marketing in toate compartimentele bancii si la toate nivelurile. O astfel de abordare functionala are avantajul dea promova marketingul in toate activitatile bancare si de a-l adapta la specificul fiecarei directii sau fiecarui compartiment. Principalul dezavantaj consta in disiparea actiunilor de marketig si in lipsa sa de viguare in cazul in care se urmareste o promovare in forta a unor produse sau actiuni.
Termenul de marketing este foarte utilizat si are semnificatii diferite. La modul general, marketingul este un ansamblu de actiuni vizand adaptarea ofertei unei intreprinderi la nevoile agentilor, ce exprima cererea.
Marketingul bancar se refera, deci la actiunile intreprinse de banci pentru a satisface nevoile clientelei lor. Nu trebuie totusi sa se inteleaga ca marketingul bancar este o transformare pur si simplu a metodelor de marketing ale intreprinderilor industriale si comerciale catre firmele bancare. Marketingul bancar constituie un element original al marketingului general si, desi obiectivele sunt identice, demersul si metodele sunt diferite: nu se poate concepe in acelasi mod marketingul produselor alimentare si cel al produselor bancare pentru ca, comportamentul consumatorilor fata de aceste produse este diferit.
Desi, de cele mai multe ori marketingul bancar este incadrat in marketigul serviciilor unii autori il trateaza separat ca pe o a treia categorie, "hibrida", care imprumuta elemente atat din marketingul serviciilor - datorita intangibilitatii produsului bancar, cat si din marketingul bunurilor materiale, prin sensibilitatea particulara atasata produsului-bani.
Marketingul bancar se inscrie intr-o perspectiva a marketingului serviciilor marcat de cele patru caracteristici: intangibilitate, inseparabilitate, eterogenitate si perisabilitate.
Specificitatea marketingului bancar vizavi de marketingul serviciilor, lipsa coincidentei perfecte intre aceste doua forme ale marketingului , atrage atentia asupra diversitatii ce caracterizeaza marketingul serviciilor.

Elemente de marketing bancar

Marketingul bancar trebuie privit cu mult interes avand in vedere evolutia serviciilor de acest tip, care cunosc in Romania o evolutie puternica. Mediul financiar-bancar devine din ce in ce mai complex Fuziunile, privatizarile care au loc, cresterea concurentei, clientii care devin mai sofisticati determina atat o diversificare a serviciilor oferite de o banca, cat si o ameliorare a calitatii acestora. Intrarea noilor banci in sistem a dus la cresterea concurentei si a generat o modernizare chiar a singurei institutii bancare detinute integrale de stat - CEC Bank - ceea ce a determinat implicit si ameliorarea marketingului financiar-bancar, motiv pentru care am si ales aceasta tema. Au fost introduse servicii bancare noi pentru a creste eficienta operatiunilor (utilizarea reteleui SWIFT pentru transferuri electronice de plati si incasari) si pentru a satisface diferitele cerinte ale clientilor (carti de plata utilizate in Romania si in strainatate de catre persoanele fizice si juridice, ATM-uri, certificate de depozit cu diferite scadente pe termen scurt, servicii de factoring, servicii de corporate banking). De asemenea, in conditiile in care costurile cresc, productivitatea stagneaza, iar calitatea serviciilor tinde sa se deterioreze, din ce in ce mai multe institutii de credit constientizeaza importanta marketingului bancar si apeleaza la acesta.
CAP. 1 CONCEPTUL DE MARKETING BANCAR
1.1. Conceptul de marketing
Termenul provine de la verbul "to market", care inseamna a realiza tranzactii pe piata, respectiv a cumpara si a vinde Aceasta definitie este insa incompleta, marketingul desemnand mult mai mult decat aceste doua activitati.
Punctul de plecare in definirea conceptului il reprezinta definitia data de Asociatia Americana de Marketing, conform careia marketingul presupune "realizarea activitatilor economice care dirijeaza fluxul de bunuri si servicii de la producator la consumator sau utilizator". Punctul slab al acestei definitii e acela ca se porneste de la client si nu de la produsele financiare care urmeaza a fi desfacute. O optica acceptata, mai cuprinzatoare, este cea a lui Philip Kotler intr-o lucrare mai recenta : "Merketingul este un proces social si managerial prin care indivizi si grupuri de indivizi obtin ceea ce le este necesar si doresc prin crearea, oferirea si schimbul de produse avand o anumita valoare"
In noua viziune, marketingul reprezinta a conceptie moderna, concretizata intr-un ansamblu coerent de activitati practice, ce urmaresc satisfacerea cerintelor efective si potentiale ale consumatorilor sau utilizatorilor cu maximum de eficienta.
1.2. Marketingul bancar
Marketingul bancar, componenta de baza a strategiei bancare, permite adoptarea unei politici orientate catre urmatoarele chestiuni:
-studierea necesitatilor clientilor si satisfacerea preferintelor acestora;
-urmarirea unei rentabilitati sporite prin satisfacerea dorintelor clientilor la costuri reduse;
-cointeresarea angajatilor bancii, prin cunoasterea si constientizarea de catre acestia a importantei marketingului bancar;
-asumarea de catre banca a unei responsabilitati sociale, prin promovarea unor servicii in concordanta cu mediul si comunitaea in care institutia isi desfasoara activitatea
Se poate spune astfel ca marketigul bancar reprezinta "manangemetul proceselor care duc la satisfacerea necesitatilor financiare ale clientilor intr-o maniera profitabila pentru banca"
Marketingul bancar preia conceptia si cadrul general al marketingului bunurilor. Ca si marketingul bunurilor, cel bancar este indreptat spre satisfacerea cerintelor efective si potentiale ale consumatorului(utilizatorului) cu maximum de eficienta Prezinta doua
componente esentiale, "cercetarile de marketing si politicile de marketing, al carei element fundamental este mixul de marketing⼯span>??
Dar, spre deosebire de mixul traditional, care cuprinde pretul, produsul, promovarea si plasamentul, pentru sectorul bancar sunt mentionate doua elemente noi ale mixului de marketing : personalul si premisele fizice - "aspectele fizice ce insotesc activitatile de prestare a serviciilor ".