|
|
|
Teritoriul pe care se constituie un oras are intotdeauna un stapan, care, desi le acorda unele privilegii, tinde sa-i asimileze pe oraseni cu locuitorii de pe domeniile feudale rurale. Le stabileste obligatii in munca, bani si produse, ii trateaza dupa regulile aplicate in societatea rurala, dar care nu se potrivesc dinamismului ce caracterizeaza orasul. Mestesugurile si mai ales comertul nu se pot dezvolta in conditiile unor servituti de tip feudal, care limiteaza libertatea de miscare si care presupun obligatii materiale foarte grele, astfel incat foarte curand orasenii se organizeaza in comune, asociatii ale locuitorilor unui oras anume care se leaga prin juramant sa actioneze laolalta in scopul de a-si obtine libertatea. Pe de alta parte, la originea comunelor au putut sta si miscarile care, in conditiile razboaielor continue intre feudali, incercau sa impuna « pacea lui Dumnezeu », favorabila vietii urbane si dezvoltarii economice. Privind lucrurile din acest punct de vedere, se poate discuta daca miscarea comunala a fost o actiune indreptata impotriva societatii feudale sau a vizat mai degraba mai buna insertie a orasenilor in cadrul acestei societati.
Au avut loc actiuni ale comunelor intre secolele X-XIII in zonele cel mai puternic urbanizate din Europa: nordul si centrul Italiei, Flandra, nordul Frantei, Germania. Aceste conflicte au imbracat uneori forme violente sau alteori, protagonistii au facut apel la negocieri. Miscarea comunala a fost indreptata impotriva feudalilor laici si ecleziastici, dintre care acestia din urma, rezidand in orase, spre deosebire de ceilalti, care stateau mai ales in castelele lor de la tara, au opus o rezistenta mai indarjita cererilor orasenilor. Prin lupta s-a reusit sa se obtina o serie de privilegii pentru locuitorii oraselor, consfintite in asa numitele carte privilegiale.
Privilegiile acordate orasului Lucca de catre imparatul
Henric al IV-lea (23 iunie 1083)
Voim sa aducem la cunostinta tuturor credinciosilor lui Christos si alor nostri, atit viitori cit si de fata, ca noi, prin autoritatea puterii noastre regesti, acordam si acordind hotarim pentru orasenii din Lucca, pentru credinta lor nestramutata fata de noi si pentru slujba lor plina de rivna, precum si cu sfatul si prin mijlocirea credinciosului nostru Burchard, episcop de Lausanne si cancelarul nostru, ca nici o autoritate si nici un om sa nu indrazneasca sa darime si sa nimiceasca zidul inconjurator vechi sau nou al orasului Lucca si nici unui om sa nu-i fie ingaduit sa darime, in orice chip sau orice miijloc sau fara o judecata legiuita, casele care au fost cladite sau vor fi cladite de acum inainte inauntrul acestui zid sau in suburbie.
(.) Hotarim de asemenea ca de acum inainte nimeni sa nu le ceara provizii si taxa de bilci de la Pavia pina la Roma si taxa de acostare in orasul Pisa sau in comitatul lor.
Hotarim de asemenea ca daca unii oameni vor intra cu corabia sau cu corabiile pe riul Serchio sau pe riul Montone pentru a negutatori cu luchesii, nici un om sa nu indrazneasca sa-i tulbure pe acestia sau pe luchesi pe mare sau pe sus-zisele riuri, atunci cind vin sau se duc ori stau, sau sa le aduca vreo suparare, sau sa-i prade, sau sa-i impiedice in vreun fel.
Voim de asemenea sa nu fie ridicate castele in cuprinsul a sase mile de la marginile sus-zisului oras; iar daca cineva ar indrazni sa ridice intarituri, luchesii, din porunca si cu ajutorul nostru, sa le darime.
Iar oamenii aceluiasi oras sau din suburbie sa nu fie inchisi fara o judecata legiuita.
(Radu Manolescu (coordonator), Orasul medieval. Culegere de texte, Bucuresti, 1976, p. 61-62)
Cel mai de seama dintre privilegiile urbane a fost libertatea personala, a activitatilor mestesugaresti si comerciale. Dupa acest succes, orasele reprezinta singurul spatiu al libertatii in Occident, al carui aer, dupa cum spunea un proverb german, il facea liber pe serbul care reusea sa traiasca in el un an si o zi.
Orasele pot intra in conflict si cu puterea monarhica, in incercarea de a dobindi autonomie. In raporturile cu regalitatea, orasele au avut uneori castig de cauza, ca in cazul oraselor italiene, care, coalizate, il infrang pe Frederic al II-lea, imparatul german. In statele centralizate, ca de pilda in Franta, regii au sprijinit miscarea comunala care era indreptata impotriva seniorilor locali, dar au limitat in cele din urma autonomia oraselor din zonele pe care le controlau direct.
