|
|
|
Impozitul pe profit
Perceput ca rezultat concret al unei activitati lucrative, profitul este definit ca diferenta intre veniturile incasate de o entitate economica intr-o anumita perioada, si cheltuielile care au contribuit la realizarea veniturilor.
Baza juridica de data recenta pe care se sprijina impozitarea profitului este formata din OG 70/31.08.1994 completata si modificata prin legea 73/13.03.1997, prin OG 83/23.12.1997 si prin OG 40/30.01.1998, OU din 29.12.99.
In categoria platitorilor de impozit pe profit sunt cuprinse persoanele juridice romane si straine care desfasoara activitati permanente in Romania, cat si persoanelor fizice straine asociate cu parteneri romani, pentru toate veniturile realizate de acestea pe teritoriul Romaniei .
Reglementarile in vigoare prevad ca sunt exceptate de la plata impozitului pe profit, trezoreria statului, institutiile publice, organizatiile de nevazatori, asociatiile si fundatiile daca utilizeaza cel putin 80% din venituri pentru activitatea autorizata, cooperativele protejate.
Cota generala de impozitare este de 25% din profit, cu urmatoarele diferentieri:
25 plus 25% cota aditionala pentru veniturile obtinute de societatile comerciale sau cele organizate in participatiune, in domeniul jocurilor de noroc, barurilor si cluburilor de noapte proportional cu ponderea acestor activitati in totalul veniturilor
25 plus 6,2% cota aditionala pentru veniturile realizate de persoanele juridice straine intr-un sediu permanent din Romania
80% pentru venitul net al Bancii Nationale
10% pentru majorarea capitalului efectuata prin incorporarea rezervelor si a profiturilor.
Profitul impozabil se calculeaza ca diferenta intre veniturile obtinute din vanzarea bunurilor
mobile, a serviciilor prestate si lucrarilor executate,din vanzara bunurilor imobile, inclusiv din castiguri din orice sursa si cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si se adauga cheltuielile deductibile.
Din aceasta formulare rezulta ca impozitarea profitului este de fapt un calcul extracontabil, in
care atat veniturile, cat si cheltuielile evidentiate in contabilitate primesc anumite corectii legale obtinandu-se in final profitul impozabil.
La calculul profitului impozabil cheltuielile sunt deductibile numai daca sunt aferente
realizarii veniturilor.
La grupa cheltuielilor este foarte important de retinut care sunt categoriile de costuri stabilite
de lege ca necontribuind la realizarea veniturilor. Deci vom spune ca sunt nedeductibile fiscal urmatoarele cheltuieli:
impozitul pe profit si impozitul pe venitul realizat si platit in strainatate
amenzile,confiscarile,majorarile de intarziere si penalitatile datorate catre autoritatile romane, autoritatile straine sau in cadrul contractelor incheiate cu persoane nerezidente in Romania.
cheltuielile de protocol peste limita de 1% din profitul brut (fara a se lua in considerare cheltuielile cu impozitul pe profit si cheltuielile de protocol inregistrate in cursul anului)
rezervele legale constituite sau majorarea acestora cat si provizioanele create peste limita legala (cu exceptia celor create de banci in limita a 2% din soldul creditelor acordate si a fondului de rezerva, a rezervelor tehnice ale societatilor de asigurare si reasigurare)
lipsurile din gestiune, neimputabile, valoarea gratuitatilor inclusiv TVA, sau alte avantaje in natura acordate salariatilor
cheltuielile cu diurna care depasesc limitele legale stabilite pentru institutile publice.
cheltuielile de asigurare pentru obiecte care nu figureaza in activ inclusiv asigurarile de viata ale personalului angajat.
reduceri de pret, remize sau alte avantaje acordate clientilor peste nivelul prevazut in contract
cheltuielile facute in favoarea asociatilor sau actionarilor
cheltuielile cu perisabilitatile peste limitele admise prin normele legale
contributiile unitatilor cooperatiste la uniunile de resort peste nivelul legal aprobat
sumele angajate in favoarea partenerului contractual peste cele cuprinse in contractul de asociere in participatiune
cheltuielile de conducere si administrare a firmei in cota de peste 3% din veniturile realizate in Romania a unei persoane fizice sau juridice straine
cheltuielile inregistrate pe baza unor documente justificative ce nu indeplinesc conditiile cerute de Legea contabilitatii nr. 82/1991
cheltuielile societatilor sau asociatiilor agricole inregistrate peste nivelul obligatiilor fata de asociati, prevazute in contract
Din enumerarea de mai sus conchidem ca raman deductibile, deci aferente veniturilor, numai cheltuielile efective cu materiile prime, materialele, obiectele de inventar, energia, combustibilii, amortizarile, salariile si alte drepturi salariale, cat si contributiile aferente acestora, costurile de conducere si administrare si orice alte cheltuieli legate direct de exploatarea patrimoniului.
Daca la inchiderea exercitiului, dupa scaderea cheltuielilor din venituri rezulta pierdere, recuperarea acesteia urmeaza sa fie facuta din profitul urmatorilor 5 ani.
Incepand cu data de 1 ianuarie 1998, plata acestei obligatii este trimestriala, prin varsamant fact pana in ziua de 25 ale lunii urmatoare trimestrului.
Fac excetie Banca Nationala si societatile bancare care efectueaza platile lunar, pana la 25 ale lunii urmatoare.
Declaratia de impunere privind calculul impozitului pe profit datorat, se depune de contribuabili la organul fiscal pana la termenul de plata a acestei contributii.
Controlul modului de stabilire a obligatiilor rezultate din orice operatiuni privind impozitele datorate, revine organului fiscal din subordinea directiei generale a finantelor publice.
In exercitarea atributiunilor, inspectoratul fiscal are dreptul de a intra in orice incinta de afaceri, fara instiintare prealabila, in timpul orelor de program si in unele situatii si in afara acestora. Accesul in locuinta contribuabilului este conditionat de acceptul acestuia sau de existenta unei hotarari judecatoresti.
Inpectorul verifica toate documentele de evidenta cat si sinceritatea declaratiilor de impunere, iar in anumite imprejurari stabileste in locul contribuabilului, impozitul datorat, daca acesta nu o face, aplicand totodata sanctiunile prevazute de O.G. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare.
Contestarea obligatiilor fiscale stabilite prin acte de control ale organelor Ministerului Finanatelor se solutioneaza prin procedurile speciale prevazute in Legea 105/24.06.1997. contribuabilii au astfel dreptul sa ceara solutii legale la modul de stabilire a impozitelor pe calea obiectiunilor, contestatiilor si plangerilor pana la Ministerul Finantelor si in cazul raspunsurilor negative sa se adreseze cu actiune in contencios, la Curtea de Apel si Curtea Suprema de justitie.
Toate datele privind obligatiile fiscale intra in regimul strict de confidentialitate pentru toti functionarii publici care le detin, cu exceptia cazurilor cand ele sunt cerute de alte organe fiscale din tara sau strainatete, de autoritatile asigurarilor sociale sau de organele de justitie.
Alte persoane in afara celor enumerate, pot fi informate cu datw si relatii numai cu acordul contribuabilului.
Prevederi ce trebuiesc retinute
Scutirile la impozitul pe profit, date in baza Legii 12/1991 si ale Legii 35/1991 privind regimul investitiilor straine sunt valabile in continuare pana la expirarea termenului aprobat si numai daca entitatile beneficiare realizeaza venituri intr-o perioda egala cu perioada de scutire.
Agentii economici care nu au inceput activitatea sau nu au realizat investitii legate de inceperea activitatii pana la data de 31.12.1998 pierd drept de scutire.
Dupa cum s-a mai accentuat, pierderile nete din anii precedenti ai perioadei de scutire, pot fi recuperate din profitul anilor urmatori, iar normele cu privire la deductibilitatea fiscala nu pot fi aprobate decat prin Hotarare de Guvern.
Solutionarea plangerilor cu privire la impozite si sanctiuni fiscale
Procedura de solutionare a plangerilor impotriva impozitelor, taxelor si contributiilor la fondurile speciale, cat si a amenzilor si penalitatilor de orice fel aplicate de organele fiscale cuprinde doua cai de solutionare - una administrativa si cealalta judiciara.
Dupa cum s-a aratat, prin Legea 105/24.06.1997 pentru solutionarea obiectiunilor, contestatiilor si plangerilor asupra sumelor constatate si aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanatelor - s-s institutionalizat modul de abordare a acestei probleme cu larga implicatie in raporturile contencioase dintre organele fiscale si contribuabili.
Accesul neingradit la caile de atac dau dreptul persoanelor juridice nemultumite de actul de impunere de a se adresa in trepte, la anumite termene de la luarea la cunostinta (5 -15 zile) mai intai catre unitatea fiscala teritoriala, apoi catre Directia Generala a Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat si, in final, catre Ministerul Finantelor.
Toate organele mentionate sunt obligate ca la demersurile contribuabililor nemultumiti de sarcinile fiscale sa se pronunte prin solutii eleborate sub forma de hotarari, dispozitii si decizii.
Contestatiile se timbreaza cu taxa de 2% aplicata la suma in litigiu, iar plangerile adresate Ministerului Finantelor cu 1% din acestea.
Cale ade atac in justitie este deschisa numai pentru cauzele fiscale care au parcurs toate etapele solutionrii administrative, actiunea in prima instanta fiind de competenta sectiei de contencios administrativ a Curtii de Apel - cu exceptia amenzilor care - in prima instanta intra in competenta judecatoriei.
Desigur, hotararile luate in aceasta procedura juridica pot fi atacate cu recurs pana la Curtea Suprema de Justitie.
