|
|
|
ASIGURARILE SOCIALE DE STAT
Industrializarea si urbanismul au determinat, intre altele nu numai
sporirea numarului de contribuabili potrivit acceptiunii consacrate din teoria
finantelor publice, ci si extensia acestui domeniu, prin aparitia si evolutia
unei categorii aparte de relatii financiare. Este vorba de acele raporturi in
urma carora sunt atenuate efectele unor riscuri inerente in legatura cu
munca, efecte deopotriva nefaste pentru angajatii realizatori ai venitului,
ca si pentru familia sau apartinatorii acestuia.
Fiecare tara a urmat o traiectorie proprie in dezvoltarea propriului
sistem de asigurari sociale de stat.
Insa numitorul comun al sistemelor de asigurare sau de protectie
sociala consta in faptul ca reprezinta o importanta chestiune de stat, cu
impact social direct si de durata. Cadrul institutional de operare este
obiectiv necesar, functioneaza dupa numeroase reglementari si acte
normative si se afla in slujba unui drept fundamental, garantat prin
prevederi constitutionale exprese, alaturi de toate celelalte drepturi
cetatenesti din societatile moderne.
Pe masura ce industrializarea si urbanismul s-au extins, o deosebita
amploare a cunoscut fenomenul de diversificare si multiplicare a veniturilor
rezultate din munca salariata. Consecinta fireasca s-a materializat in
formele de protectie a acestei categorii sociale, precum si a familiei aflate
in intretinere, fata de imprejurarile nefaste, aleatoare dar totusi posibile, de
a nu mai putea munci si, deci, de a nu mai putea asigura prin munca
proprie bunurile si serviciile necesare unui trai decent.
In aceasta situatie, angajatorii - pe de o parte, si statul, prin
organismele sale abilitate - pe de alta parte, au datoria de a anticipa
eventualele riscuri si de a intreprinde din timp acele masuri care sa
protejeze cetatenii, sa le asigure lor si familiilor lor, veniturile (sau diferenta
pana la veniturile) necesare.
Cuvinte cheie
parafiscalitate
taxe parafiscale
unicitatea
contributivitatea
solidaritate sociala
subsidiaritate
somaj
viata activa
Cuprins
1. Abordare conceptuala si continut
2. Principiile si rolul asigurarilor sociale
3. Sursele fondurilor de asigurari sociale
4. Principalele forme de ocrotire prin asigurarile sociale de stat
5. Asigurarile sociale pentru sanatate
6. Asigurarile sociale pentru somaj
1. ABORDARE CONCEPTUALA SI CONTINUT
In aparenta, cheltuielile cu caracter social provin dintr-o finantare
particulara, intrucat sunt administrate de organisme autonome al caror
statut se afla sub incidenta dreptului privat. In realitate insa, alocarile de
acest gen sunt rezultatul unor relatii financiare cu caracter aparte,
deplin integrate in sfera finantelor publice si bazate pe raporturi intre stat
si cetateni:
a) sistemul asigurarilor sociale de stat functioneaza pe baza unor
resurse financiare obligatorii, intrucat provin din prelevari
obligatorii, prin repartitia unei parti din produsul national brut;
b) cheltuielile efectuate de organismele acestui sistem reprezinta
sarcini publice si sunt supuse controlului statului;
c) veniturile si cheltuielile sociale compun un segment important al
bugetului de stat si anume bugetul asigurarilor sociale de stat.
Din punct de vedere conceptual, asigurarile sociale de stat sunt o
parte a relatiilor social-economice banesti ocazionate de repartitia
PNB, prin care se valorifica fondurile destinate ocrotirii obligatorii a
cetatenilor si familiilor lor pentru cazurile de incetare temporara sau
permanenta a capacitatii de munca.
Ca organizare, sunt reprezentate de institutii si organisme reunite intrun
sistem complex pentru ocrotirea, protectia si ajutorarea in situatii
speciale. Aici se includ:
- masurile de prevenire a imbolnavirilor;
- refacerea sanatatii si capacitatii de munca si
- asigurarea existentei pentru acei cetateni care si-au pierdut
sustinatorii legali.
Rezulta ca, in timp, asigurarile sociale s-au constituit intr-un sistem
specializat, cu menirea sa acopere o cuprinzatoare problematica generata
de protectia sociala. Evolutia sistemului a fost de durata si pe cai originale,
distincte de etapele clasice inregistrate de evolutia finantelor publice. Caile
de evolutie, nivelul si cheltuielile, precum si structura intregului sistem
difera de la tara la tara si de la o epoca la alta in aceeasi tara.
Intrucat functionarea sistemului inseamna mecanisme specifice de
redistribuire a veniturilor, cuantumul drepturilor de asigurari sociale
pentru salariati, pensionari si membrii lor de familie depinde de marimea
cotizatiilor platite, de volumul si structura prelevarilor obligatorii cu care se
constituie fondurile de protectie si asigurari sociale.
La randul lor aceste prelevari sunt instituite sub forma cotizatiilor sau
contributiilor obligatorii, cu scopul de a conserva o necesara coeziune
sociala si pentru a mentine continuitatea activitatii economice, pe fondul
imperfectiunilor pietei si a momentelor de criza.
Din punct de vedere financiar si economic, asigurarile sociale de stat
sunt indisolubil legate de conceptele, principiile si institutiile finantelor
publice, fiind un sistem de prevedere colectiva. In mod expres, acoperirea
sociala trebuie sa implice realizarea unor riscuri care lezeaza nivelul de
viata al cetatenilor si al familiilor lor, adica: boala, infirmitate, invaliditate,
accidente de munca si/sau boli profesionale, batranete, supravietuire
(dupa decesul sustinatorului legal), maternitate, somaj, inadaptare
profesionala (costurile pentru cautarea altei slujbe, reconversia
profesionala), varsamintele pentru compensarea pierderilor de salariu, prin
disponibilizare, precum si orice alte forme de intrajutorare a persoanelor
indeobste sarace.
Literatura de specialitate invoca termenul de parafiscalitate1
respectiv - taxe parafiscale pentru aceasta categorie de prelevari
obligatorii, distincte de bugetul de stat si al administratiilor publice locale si
care au menirea sa sprijine functionarea autonoma a unor organisme
specializate: "taxe si cotizatii percepute sub autoritatea statului, in
avantajul administratiilor sau al organismelor autonome"
Pe de alta part, chiar unele acte normative, concepute sa clarifice si
sa consfinteasca sursele de provenienta si destinatiile alocarii fondurilor
publice - mentioneaza, in categoria veniturilor curente, tocmai cotizatiile si
contributiile pentru asigurarile sociale, cu titlul de impozite directe (legea
de aprobare a bugetului asigurarilor sociale). Motivatia se afla in caracterul
direct al contraprestatiei pe care o implica aceste cotizatii - contributii, desi
este conditionata de producerea unor riscuri.
Cu toate acestea, exista situatii in care beneficiarii nici nu au cotizat,
iar riscurile produse nu au avut legatura cu munca. In concluzie,
"contributiile sau cotizatiile sociale sunt un produs intelectual de
natura financiara, sub forma unor prelevari pecuniare directe asupra
veniturilor de natura salariala cu titlu obligatoriu si definitiv percepute de la
persoane fizice si juridice, destinata finantarii conturilor organismelor
publice specializate altele decat conturile statului, in scopul acoperirii
riscurilor care pot sa apara periodic sau dupa o anumita perioada de
timp, de natura a determina imposibilitatea desfasurarii unei munci in
conditii normale, sub forma unor avantaje, acordate dupa criterii
specifice, stabilite prin reglementari legale in vederea realizarii politicii
de securitate sociala a Statului 2
2. PRINCIPIILE SI ROLUL ASIGURARILOR SOCIALE
Politica sociala a statului a contribuit la inchegarea si consolidarea
unui sistem complex de asigurari sociale cu vocatie nationala, ale carui
trasaturi se desprind din conditiile concrete de dezvoltare economica si
sociala.
Ca sistem public unitar, sistemul asigurarilor sociale isi exercita
menirea sa cuprinzatoare prin respectarea catorva importante principii.
a) Unicitatea stabileste organizarea si functionarea asigurarilor
sociale de stat ca sistem unic si unitar, garantat de stat, din nevoia de a se
elimina riscul de atomizare a fondurilor si deciziilor. Ca expresie a
solidaritatii sociale, acest sistem respecta structura pe ocupatii si
mobilitatea pe piata muncii; totusi, legislatia permite organizarea si
functionarea si a unor sisteme private sau facultative, precum si a
asociatiilor profesionale, ca institutii publice autofinantate. Motivatia consta
in prevenirea (suplimentara) a riscurilor de imbolnaviri profesionale,
asigurarea unei rapide reintegrari profesionale, precum si alte prestatii
complementare.
b) Obligativitatea prevede drepturile si obligatiile reglementate
prin lege pentru toate persoanele fizice care desfasoara activitati
aducatoare de venituri. Acest principiu se coroboreaza cu principiul
generalitatii, intrucat toti cetatenii activi ai tarii, precum si pensionarii si
familiile lor, beneficiaza de aceste drepturi garantate de Constitutie si de
alte norme specifice. Persoanele ocrotite prin sistemul public national de
asigurari sociale au calitatea de asigurati, acestia putand fi cetateni
romani, straini sau apatrizi, pe perioada cat au domiciliul sau resedinta in
Romania. Asiguratii sunt obligati la plata contributiilor de asigurari sociale
si sunt indreptatiti sa beneficieze de prestatii de asigurari sociale.
Obligativitatea asigurarilor sociale in sistemul public national confera
consistenta solidaritatii sociale.
c) Garantarea de catre stat a drepturilor de asigurari sociale
semnifica directa implicare a autoritatii pentru constituirea acestui sistem,
sprijinirea si ocrotirea in toate cazurile si pentru toata perioada de
pierdere a capacitatii de munca. Insa in situatii temeinic justificate, statul
are obligatia si garanteaza ca va acoperi eventualele deficite financiare,
asa cum se prevede in legea bugetului de stat.
d) Contributivitatea indica participarea la sistem a tuturor formelor
de angajatori, insa prin contributii diferentiate, si a salariatilor, pentru bilete
de odihna, tratament sau pensie suplimentara. Pentru someri plata
contributiilor de asigurari sociale se face din fondul de plata a ajutorului de
somaj. Reforma asigurarilor sociale se afla in plina dinamica, astfel ca, in
ideea degrevarii sarcinii fiscale a salariatilor, participarea acestora cu 33%
la constituirea fondului de asigurari sociale tinde sa se inscrie intr-o
directie descrescatoare.
e) Egalitatea sau echitatea sociala este principiul potrivit caruia
orice forma de venit este elementul fundamental de stabilire a cuantumului
contributiilor de asigurari sociale. Formele de ocrotire se acorda dupa
aportul fiecarui cetatean la dezvoltarea societatii. In sistemul public
national de asigurari sociale sunt cuprinsi si:
cetatenii straini si/sau apatrizii care desfasoara activitati pe
teritoriul Romaniei si indeplinesc conditiile legii;
cetatenii romani care activeaza in strainatate in interesul statului
roman.
f) Exonerarea de la plata impozitelor si taxelor a pensiilor de
asigurari sociale pana la un anumit nivel. Totodata, cererile al caror scop
este stabilirea dreptului la pensie sau indemnizatie de asigurari sociale,
sunt scutite de taxe la introducerea lor in fata oricaror organe.
g) Imprescriptibilitatea dreptului la pensie si la indemnizatiile de
asigurari sociale este principiul potrivit caruia persoanele care indeplinesc
conditiile legii, au dreptul sa ceara oricand stabilirea dreptului de pensie
sau de indemnizatie.
h) Inalienabilitatea drepturilor de asigurari sociale are ca
premisa faptul ca dreptul de asigurare sociala este un drept personal care
nu poate face obiectul nici unei tranzactii. Recunoasterea sa respecta
principiul intuitu personae, ceea ce inseamna ca sunt asigurate formele de
protectie si asigurare sociala numai persoanei anume indreptatite, fara a
putea fi limitate si nici cedate altei persoane.
Sistemul public national al asigurarilor sociale functioneaza pe baza
principiilor de autonomie si descentralizare. In acest sens s-a infiintat
Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale, ca
organism central si autonom in domeniul asigurarilor sociale, cu o
administratie de sine statatoare si conform legislatiei corespunzatoare.
Avand organizatii proprii si competente distinct stipulate, aceasta
structura intocmeste proiectul bugetului public national al asigurarilor
sociale, coordoneaza realizarea veniturilor si cheltuielilor sale si
desfasoara activitatile privind stabilirea si plata drepturilor de asigurari
sociale
Noul organism s-a fondat si s-a impus intr-un context nou care ii
confera caracter viabil si modern, influentand in acelasi timp rolul
intregului sistem public national al asigurarilor sociale
In primul rand, este stimulata reproductia sociala prin
responsabilizarea cetatenilor fata de propria lor conditie, dar si a
colectivitatii in mijlocul careia isi desfasoara activitatea.
In al doilea rand, ocrotirea cetatenilor este secondata de numeroase
prevederi legale prin care se sanctioneaza si se restrictioneaza nemunca,
simularea si indisciplina.
In al treilea rand, sistemul urmareste o serie de obiective pe termen
lung, cum ar fi educarea cetatenilor si emanciparea mentalitatilor si
comportamentelor fata de reflexe nocive si revolute. Tot mai multe opinii si
proiecte vizeaza dinamizarea sistemului prin sprijinirea actiunilor de
prevedere sociala, prin promovarea valorilor democratiei traditionale si a
respectului fata de creatie si fata de societate.
3. SURSELE FONDURILOR DE ASIGURARI SOCIALE
Initial, fondurile de asigurari sociale proveneau din colectarea
contributiilor la asigurarile sociale prelevate de la agenti economici si
institutii platitoare, rezultate prin aplicarea unor cote procentuale pe
veniturile individuale ale asiguratilor.
Nivelul veniturilor realizate de personalul angajat influenteaza direct
marimea fondurilor de asigurari sociale, si astfel se explica permanenta
crestere a acestor fonduri, din moment ce si veniturile individuale au sporit
continuu. Trebuie avut in vedere si factorul inflationist, deosebit de activ in
ultimul deceniu si jumatate, insa ramane un fapt cert acela ca fondurile
asigurarilor sociale s-au marit spectaculos
Pana in 1989 nivelul contributiilor pentru asigurarile sociale varia intre
9-14%, ceea ce era 20% in 1990. Din acest an al cotei unitare s-a hot arat
suplimentarea cotei cu doua procente, cu motivarea ca astfel se
compenseaza partial cresterile de preturi la medicamente. Rezulta astfel o
cota de 22%, ca fond special la dispozitia Ministerului Sanatatii.
Din anul 1992 s-a operat o succesiune de majorari pana la 30%,
contributii platite de unitatile romanesti prestatoare de activitati in
strainatate, la fel ca cele straine care activau in tara. In ideea de a
accentua echitatea, majorarile s-au instituit in mod diferentiat pe grupe de
munca ale asiguratilor. Astfel, grupa I avea 40% aplicat pe castigul brut,
iar grupele urmatoare, II si III, cate 35% si respectiv, 30%. Aceste cotizatii
contineau si compensarea de 2% virata de catre agentii economici direct
la Ministerul Sanatatii, iar diferentierea pe grupe se justifica prin anumite
avantaje si facilitati care se acordau dupa aceleasi criterii. De exemplu,
nivelul descrescator al varstei de pensionare sau al pensiei raportata la
salariu si altele (o cota de 15% din salariul brut s-a stabilit pentru
personalul casnic angajat de persoanele fizice, insa salariul primit sa nu
fie mai mic decat salariul minim pe economie).
Continua crestere a nivelului contributiilor de asigurari sociale a
sporit fiscalitatea in general, a majorat costurile cu munca salariata, a
determinat descurajarea unor noi angajari. Asa se explica agravarea
somajului si diversificarea formelor de munca la negru, precum si
mistificarea grupelor de munca. Din totalul veniturilor care formeaza
fondurile de asigurari sociale, cca. 97% provin din contributiile de asigurari
sociale, iar ponderea ridicata a obligatiei de plata ce revine angajatorilor
continua sa fie un impediment pentru angajarile transparente, in ciuda
numeroaselor masuri de constrangere.
Calcularea contributiilor pentru asigurarile sociale are ca baza
toate categoriile de venituri pe care le poate dobandi un individ, si cota
procentuala se aplica pe fondul de salarii al angajatorului, rezultat
din insumarea salariilor brute ale asiguratilor. O serie de venituri insa
sunt exceptate de la acest calcul, cum ar fi indemnizatiile acordate tot din
fondul de asigurare sau cheltuielile pentru transfer, deta sare, deplasare.
Suma rezultata din acest raport se esaloneaza apoi ca obligatie
trimestriala de plata. In baza statelor de evidenta a salariilor institutiile
publice primesc alocari bugetare cu aceasta destinatie, de la bugetul local
sau central. In schimb, agentii economici angajatori includ aceste
contributii in preturi si in tarife, intocmai ca orice costuri efectuate pentru
realizarea bunurilor si serviciilor lor, pe care ulterior le recupereaza din
vanzari. Odata cu cererea depusa pentru eliberarea fondului de salarii
corespunzator chenzinei a doua, pana la data de 20 a lunii in curs agentii
economici dispun virarea sumei aferente asigurarilor lor sociale in
conturile Ministerului Muncii. Eliberarea salariilor cuvenite trebuie sa se
efectueze numai dupa ce, cu dispozitie de plata, este dovedit viramentul
contributiilor pentru asigurarile sociale.
Tranzitia a creat insa o discrepanta greu de depasit intre ceea ce
este legal si ceea ce este posibil. Numeroase obiective economice au
fost supuse unor masuri haotice si voluntariste de restructurare; blocajul
financiar cronicizat a generat o serie de lipsuri severe in fluxurile de
lichiditati, cauzand sincope atat in plata drepturilor salariale, cat si -
implicit - in virarea contributiilor de asigurari sociale. Cotele ridicate ale
acestor prelevari obligatorii au deturnat firmele si angajatii deseori catre
munca la negru, incurajand inca o forma de evaziune fiscala. Efectele
nefaste s-au inregistrat cumulativ in cresterea costurilor si a preturilor, in
afectarea capacitatii de plata a firmelor si, in ultima instanta, in periclitarea
situatiei asiguratilor. Aglomerarea acestor realitati a impus solutii urgente,
adoptate in conditii de criza, care insa nu comporta viabilitate pe termen
lung. Frecventele deficite, precum si masurile adesea inflationiste de
acoperire, au provocat, in cele din urma, o demonetizare a menirii si
finalitatii programate prin sistemul public al asigurarilor sociale de stat.
4. PRINCIPALELE FORME DE OCROTIRE PRIN
ASIGURARILE SOCIALE DE STAT
Potrivit unor estimari3 bazate pe calcule si analize din publicatiile
statistice oficiale, alocarile bugetare cu destinatia de asigurari sociale au
crescut de la 100%, considerat ca baza anul 1990, la cca. 200.000% in
anul 2002.
In categoria acestui gen de cheltuieli se inscriu:
a) pensiile;
b) trimiterile la odihna si tratament;
c) indemnizatiile si ajutoarele de asigurari sociale;
d) cheltuieli cu ocrotirea sanatatii.
4.1. Pensiile reprezinta cea mai importanta si mai raspandita
destinatie a cheltuielilor destinate ocrotirii cetatenilor prin asigurarile
sociale. Acordarea lor ca drepturi banesti lunare urmeaza indeplinirea
unor criterii: limita de varsta, invaliditate, sot supravietuitor dupa decesul
sustinatorului, copil urmas pana la o anumita varsta si in anumite conditii.
In totalul cheltuielilor cu asigurarile sociale, cheltuielile cu plata pensiilor au
urmat acelasi trend crescator, cu valori apropiate de 200.000% fata de
debutul tranzitiei.
Legislatia care reglementeaza drepturile si cotele privitoare pensiilor a
suferit numeroase modificari si initiative, considerate firesti in contextul
general al mutatiilor din ultimii ani. Pensiile se acorda in functie de salariul
tuturor cetatenilor care au indeplinit conditiile legale prevazute pentru
varsta si vechime, precum si in situatia pierderii temporare sau definitive a
capacitatii de munca din cauza unor boli, accidente sau deces. In general,
principiile de acordare a pensiei sunt aceleasi cu cadrul general al
sistemului de asigurari sociale, fata de care insa opereaza si unele
principii specifice. Este vorba aici de raportul dintre pensie si salariul
tarifar ca raport care necesita inca destule corectii pana la a ajunge sa
stimuleze cresterea aportului fiecarui cetatean la dezvoltarea socioeconomica
a tarii. De asemenea, se urmareste stimularea realizarii unei
vechimi cat mai mari in munca si corelarea pensiei de invaliditate cu
pensia pentru limita de varsta. Deopotriva cauza, dar si efect al marilor
transformari din viata sociala si economica a tarii, indexarea pensiei, prin
majorare si recorelare, este o actiune traditionala pe fundalul evolutiilor
inflationiste din ultimii 15 ani. Periodic au fost operate astfel de modificari
ale cuantumului pensiilor in ideea de a armoniza aceasta categorie de
venituri cu celelalte venituri, dar, mai ales, cu cresterile preturilor si tarifelor
la bunurile si serviciile necesare unui trai decent. Operatiunile de indexare
au fost intamplatoare, asociate adesea cu reluarea ciclurilor electorale si
fara sa reuseasca a depasi cresterile reale si apasatoare ale preturilor.
Pensia pentru limita de varsta si vechime in munca ocupa o
pondere insemnata in structura sistemului de pensii, secondata de pensia
de invaliditate, anticipata si pensia de urmas. Tendintele privitoare la
varsta de pensionare, demonstreaza in majoritatea statelor europene, o
optiune pentru pragul de 60-65 ani cu diferente nesemnificative in unele
tari. Desi se admite limita mai mica pentru femei, in unele tari (SUA,
Finlanda, Norvegia) nu sunt prevazute diferentieri legate de varsta de
pensionare. Cuantumul pensiei are directa legatura cu salariul dobandit
in ultimii 3-5 ani de munca premergatori varstei de pensionare. Tendinta4
este de remunerare a fiecarei perioade de munca ce a fost prestata peste
limita de varsta sau, acolo unde se apropie de 65 de ani, si exista in plus
persoane in intretinere, nivelul pensiei sa se majoreze cu pana la 75%
fata de cota prestabilita. Sporuri diferite se mai acorda si in functie de
grupa de munca, gradul de risc sau persoanele avute in intretinere.
In Romania, cheltuielile de asigurari sociale au avut ca destinatie
plata pensiilor si protectiei sociale, cu motivarea suplimentara data de
restructurarea economiei. Intarzierea privatizarii pentru cea mai mare
parte a utilitatilor a permis functionarea inertiala a acestora, cu costuri in
permanenta crestere si cu impact negativ asupra veniturilor mici. Cum
pensiile reprezinta principala categorie de venituri mici, numeroase
formule de protectie sociala au fost instituite pentru a ridica nivelul scazut
al pensiilor. Masurile de disponibilizare au sporit numarul de pensionari si
de asistati, astfel ca, la o persoana salariata, trei alte persoane sunt
asistate. Aceasta inseamna o deteriorare a raporturilor de varsta, pensii si
venituri, care rastoarna piramida varstelor, cu efecte odata mai mult
nocive, cu cat este tot mai vizibila criza demografica actuala. Cresterea
ponderii persoanelor de varsta a treia si a numarului de pensionari prin
restructurarea si inchiderea multor unitati economice maresc gradul de
dependenta fata de bugetul public consolidat, periclitand obiectivul
cresterii economice.
Fata de necesitatea unei reformari radicale a sistemului de pensii
opereaza insasi dinamica fireasca a evolutiei societatii, inscrisa ireversibil
pe orbita democratiilor economice vest-europene si nord-atlantice.
4.2. Trimiterile la odihna si tratament sunt o forma de
ocrotire prin prevenirea imbolnavirilor sau prin refacerea starii de sanatate.
Prioritatile in acordarea acestor inlesniri se refera la acei salariati care
muncesc in domenii dificile, periculoase sau toxice, precum si a
persoanelor cu afectiuni cronice, invalizilor sau celor cu mai multe
persoane in intretinere. In proportie de 75-80% din costuri sunt suportate
de bugetul asigurarilor sociale, iar biletele se distribuie prin casele
teritoriale de pensii. In plus, se acorda facilitati, gratuitati si/sau exonerari
pentru persoanele persecutate politic, inchise sau deportate pe timpul
dictaturii comuniste.
Pe langa pensii si trimiterile la odihna si tratament, cheltuielile
destinate ocrotirii cetatenilor includ si acele indemnizatii si ajutoare de
asigurari sociale, acordate cu scopul de a preveni imbolnavirile si de a
recupera capacitatea de munca; de asemenea, se mai acorda indemnizatii
si, pentru: maternitate, nastere si ingrijirea copilului pana la doi ani sau
bolnav, precum si pentru cazurile de deces.
Toate aceste drepturi de asigurari sociale se acorda in baza actelor
justificative ale solicitantului, cu respectarea termenelor si cotelor
corespunzatoare fiecarei situatii.
4. Bugetul asigurarilor sociale de stat reprezinta un
document care oglindeste relatiile prin care se constituie si se repartizeaza
fondurile banesti destinate sa acopere asigurarile, asistenta si protectia
sociala.
Conceptual, acest buget s-a impus din necesitatea asistarii de catre
stat a categoriilor sociale defavorizate. Etapele parcurse din momentul
proiectarii si pana la executie coincid cu cele prevazute in procesul
bugetar consacrat.
Competenta elaborarii bugetului asigurarilor sociale revine
Ministerului Muncii si protectiei Sociale, care este organul central de stat
insarcinat cu coordonarea intregului sistem de asigurari sociale. Direct
implicat in executia acestui buget, acest minister are raspunderea si
pentru elaborarea contului anual de executie bugetara pe care, pana la 1
mai a anului in curs, il prezinta Guvernului insotit de raportul de analiza al
Ministerului Finantelor.
Intocmit distinct de bugetul national, aprobarea bugetului asigurarilor
sociale are loc tot in aceeasi procedura, in urma dezbaterilor parlamentare
cu prilejul carora este abordat si contul de executie corespunzator
exercitiului precedent. Aprobarea acestuia se mentioneaza intr-un articol
separat al legii bugetare anuale.
Ca importanta, atat momentul cat si documentul reprezinta o
concluzie in urma unui control postoperativ, prin care se apreciaza modul
in care executivul a respectat autorizatia primita de la legislativ.
Cazurile de deficit sunt finantate prin transferuri de la bugetul central,
iar in situatiile de excedent, acesta se reporteaza, si in exercitiul urmator,
se vor finanta tot destinatiile prestabilite.
5. ASIGURARILE SOCIALE PENTRU SANATATE
Incepand cu aprilie 1991, prin sistemul asigurarilor sociale de stat s-au
efectuat si unele cheltuieli privind ocrotirea sanatatii. Aceasta initiativa a
vizat crearea unui fond din care sa se compenseze cresterile de preturi ale
unor medicamente, iar sumele colectate cu acest regim sa fie varsate in
conturile Ministerului Sanatatii. Intre timp s-a dezvoltat un foarte
cuprinzator sistem, integrat sistemului de asigurari sociale si coordonat de
organe autonome proprii, cu obiective si strategii specifice.
Sistemul asigurarilor sociale pentru sanatate a fost initiat si isi
datoreaza evolutia contextului general de transformari in procesul tranzitiei
la economia capitalista. Ca structura care functioneaza descentralizat,
acest sistem este fondat pe principiile generale ale solidaritatii sociale si
ale subsidiaritatii privind colectarea si utilizarea fondurilor de asigurari
sociale destinate ocrotirii sanatatii. Totodata, opereaza dreptul de alegere
libera a medicului de familie, a unitatii medicale care sa asigure prestatia
solicitata si, respectiv, a casei de asigurari de sanatate.
Ca sistem institutional, principiile specifice pe care se bazeaza si
functioneaza, includ:
a) obligativitatea cuprinderii in sistemul de sanatate a tuturor
categoriilor sociale, atrase intr-un sistem coerent de protec tie sociala;
b) solidaritatea sociala deplina si cuprinzatoare, pentru toti
cetatenii, acordand atentie similara si celor sanatosi, si celor bolnavi, si
celor bogati, si celor saraci, si persoanelor active, dar si celor in varsta,
angajatilor, dar si somerilor, atat persoanelor cu copii, cat si celor care nu
au copii etc.; stabilirea contributiei - cotizatiei fiecarei persoane asigurate
prin acest sistem nu are in vedere riscul individual, ci capacitatea de plata
a fiecaruia, asa cum rezulta din estimarea surselor de venituri;
c) pachet definit de prestatii medicale, potrivit cadrului
contractual pe care se bazeaza si in care este prevazuta si contributia
aferenta datorata;
d) finantarea autonoma si echilibru financiar semnifica
formarea unor resurse proprii prin contributiile persoanelor fizice si/sau
juridice, iar in situatiile in care acestea sunt insuficiente, se pot opera
subventii de la bugetul statului, avand ca destinatie exclusiva completarea
prestatiilor medico-sanitare; tot cu regim de obligatie trebuie tratat si
echilibrul financiar, a carui proiectie trebuie condusa din concordanta
apriorica a cheltuielilor cu limita veniturilor programate; alocatiile bugetare
care pot suplimenta rubrica de venituri au ca destinatie o serie de
programe guvernamentale ample, privind: protectia ecologica, cercetarea
stiintifica medicala, investitii si infrastructura; institutii non-profit sunt
specializate si insarcinate cu administrarea serviciilor de specialitate de la
furnizorii publici sau privati;
e) conducerea autonoma a asigurarilor sociale pentru
sanatate, este asigurata prin conlucrarea intre reprezentantii asiguratilor
si ai persoanelor juridice; organele proprii astfel constituite colaboreaz a cu
diversele institutii ale statului si sunt independente, din moment ce au cont
in banca si conduc o contabilitate proprie, iar cu sursele proprii finanteaza
si aplica o serie de masuri de politica sectoriala stabilita de Ministerul
Sanatatii.
Prevalenta avantajelor si perspectiva ca, pe termen lung, acestea sa
se accentueze, constituie premize suficiente de evolutie a acestui sistem,
care include urmatoarele categorii de persoane:
- cetateni romani cu domiciliul in tara sau care se afla temporar in
strainatate;
- cetateni straini sau/si apatrizi daca sunt rezidenti in Romania;
- persoane cu handicap aflate in intretinerea familiei sau a altor
persoane;
- persoane aflate in intretinere si care nu desfasoara sau nu au
dobandit venituri: sot, sotie, parinti, bunici;
- cetatenii incadrati in categoriile de persecutati din ratiuni
politice, deportati si stramutati pe anumite perioade in regimul
de dictatura instaurat dupa 6 martie 1945, precum si veteranii de
razboi, vaduvele acestora, revolutionarii si urmasii eroilor din
decembrie 1989.
Calitatea de asigurat se dobandeste prin incheierea unui contract de
asigurare a sanatatii, prin care se emite un carnet al fiecarui asigurat.
Mai pot fi incluse in sistem, dar fara obligatia de plata a contributiei, si
militarii in termen, persoanele aflate in concediu de boala, de nastere sau
de lehuzie, persoanele retinute sau sanctionate cu inchisoare privativa de
libertate, precum si categoriile sociale beneficiare a indemnizatiei de
sprijin.
Sistemul prevede si o serie de exceptii de la regula de obligativitate,
care se refera la membrii misiunilor diplomatice acreditate in Romania,
precum si la persoanele straine aflate in trecere prin tara noastra.
Pierderea calitatii de asigurat poate avea loc prin renuntarea la cetatenia
romana si/sau prin deces.
Fondurile de asigurare sociala de sanatate reprezinta sursele
principale de finantare a cheltuielilor efectuate de acest sistem.
Constituirea lor se bazeaza pe: contributiile de asigurari pentru sanatate
pe care le platesc (diferentiat) asiguratii, persoanele fizice si juridice care
angajeaza forta de munca salariata, precum si subventii de la bugetul de
stat sau de la bugetul administratiilor locale si alte surse. Administrarea
acestor fonduri este condusa de catre Casa Nationala a Asigurarilor de
Sanatate, care activeaza prin unitati judetene si a municipiului Bucuresti.
Fondul Casei Nationale a Asigurarilor de Sanatate se constituie din
contributii in cote egale provenind de la persoane fizice si juridice, din
subventii de la bugetul statului, precum si din alte surse.
Cota de contributie in acest scop este de 7% ca obligatie a
asiguratilor si se aplica asupra venitului brut total compus din insumarea
veniturilor realizate in toate sursele si se varsa la Casa Judeteana a
Asigurarilor de Sa natate. Tot 7% este si cota pe care angajatorii trebuie sa
o aplice asupra fondului total de salarii realizate de salariati.
In cazul asiguratilor, cota de 7% se aplica asupra:
- veniturilor salariale brute, unde sunt incluse toate indemnizatiile si
sporurile individuale;
- veniturile impozabile, cum este cazul prestatiilor bazate pe
conventie;
- venitul agricol anual;
- drepturilor de pensie, pensie suplimentara, indemnizatie de somaj
si alocatie de sprijin.
In situatiile in care angajatorii nu vireaza sumele aferente contributiei
de asigurari sociale de sanatate, sunt pasibili de calcularea unor majorari
corespunzatoare de intarziere, similare cu cele din cazul impozitelor.
Intarzierile de peste o luna la plata acestor obligatii indreptatesc Casa
Judeteana de Asigurari de Sanatate sa demareze procedura de executare
silita.
Toate unitatile judetene ale Casei Nationale de Asigurari de Sanatate
trebuie sa vireze lunar o cota de 7% din propriile incasari, in vederea
echilibrarii bugetelor deficitare.
Utilizarea fondurilor de asigurari sociale de sanatate respecta
urmatoarele directii:
- 75% se afla in administrarea Ministerului Sanatatii si are ca
scop plata medicamentelor si a (majoritatii) serviciilor medicale;
- 20% este administrata de Consiliul de Administratie al Casei
Nationale a Asigurarilor de Sanatate si vizeaza functionarea
curenta si cheltuielile de capital la nivelul sistemului;
- 5% se afla tot in aceeasi administrare, dar pentru necesitatile
institutiei centrale.
In situatiile unor disponibilitati ramase fara a fi cheltuite in decursul
unui exercitiu financiar, acestea se reporteaza in anul urmator, insa va
trebui sa respecte aceleasi destinatii.
Asiguratii din sistemul de asigurari sociale de sanatate au
dreptul la servicii medicale, medicamente si material sanitar in mod
nediscriminatoriu, corespunzatoare exigentelor cantitative si
calitative si in conformitate cu rigorile actuale din domeniul tehnic si
tehnologic.
De altfel, drepturile asiguratilor sunt cuprinse in contractul cadru
elaborat de Casa Nationala a Asigurarilor de Sanatate si de Colegiul
Medicilor din Romania, purtand avizul Ministerului Sanatatii si aprobat prin
hotarare de guvern. Continutul acestui amplu contract face referiri la:
serviciile medicale acordate, medicamentele recomandate, parametrii de
calitate si eficienta a serviciilor, costurile, deconturile si documentele
necesare, referiri la asistenta medicala primara si altele.
Nu fac obiectul acestui document cadru, intrucat nu intra nici in
atributiile sistemului ca intreg, urmatoarele:
- servicii de sanatate in caz de risc profesional;
- boli profesionale si accidente de munca;
- unele servicii medicale de performanta si stomatologice;
- asistenta curativa la locul de munca;
- servicii hoteliere destinate confortului inalt.
Sistemul asigurarilor sociale pentru sanatate este o structura aflata
inca in cautarea formulei ideale de functionare, motiv pentru care sunt
relevante o serie de avantaje, dar si de puncte dificile.
In seria avantajelor se pot cuprinde:
- accesul neingradit al populatiei la asistenta si tratament medicosanitar
specializat;
- organizarea eficienta si calitatea superioara a actului medical si
a serviciilor complementare;
- infrastructura imbunatatita dublata de o flexibilizare reala a
fluxurilor financiare;
- transparenta si coerenta sporite in favoarea asiguratilor.
Totusi, o serie de dezavantaje vin sa relativizeze efectele benefice ale
sistemului. Astfel, reflexele mentalitatilor revolute de tip comunist mentin
birocratia in circuitele de legatura, diminuand adesea posibilitatile de
asistenta medicala, cauzand dificultati in functionarea eficienta a tuturor
verigilor sistemului si, in final. determinand costuri suplimentare prin
deficienta alocare a resurselor.
6. ASIGURARILE SOCIALE PENTRU SOMAJ
Sistemul asigurarilor sociale contine si segmentul destinat protectiei
somerilor, o categorie intrata in cotidian odata cu eforturile economice si
sociale de recladire a democratiei reale.
Se considera somer orice persoana apta de munca, desi nu are
un loc de munca, care se poate angaja partial sau total si in insa
aceste conditii, o astfel primeste indemnizatie de somaj
Dincolo de numeroasele nuantari privitoare la acest statut, regula
considera ca sunt someri persoanele care au depus si inregistrat cereri la
organele teritoriale ale Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de
Munca,cereri care raman nesatisfacute pana la finele fiecarei luni.
Potrivit unor estimari5 bazate pe date publicate in documente oficiale,
rata somajului, calculata ca raport intre numarul somerilor si populatia
activa, a inregistrat un trend sinuos intre 1991 - 2002, variind de la 4% in
1991, la 10-12% in anii 1993 si 1999, si stabilizandu-se la 8,2% in anul
2001.
Somajul este forma vizibila a dezechilibrului de pe piata muncii
unde oferta inregistreaza cresteri sustinute fata de cerere. Insa
problematica este discutabila si impune cu necesitate nuantari referitoare
la ramurile economice, domeniile mari de activitate, nivelul profesional,
specialitatile, precum si cu privire la sex si varsta. Astfel, literatura de
specialitate abordeaza somajul partial, fata de somajul total, pornind de la
regimul de incetare a activitatii depuse, de la reducerea saptamanii de
lucru sau a salariului. De asemenea, se mai aminteste si de somajul
sezonier, deghizat, speculativ etc., functie de numeroase conditii care
reduc, intr-o forma sau alta, gradul de ocupare disponibil la un moment dat
intr-o economie.
Trebuie subliniat ca femeile, tinerii si persoanele imediat trecute de
varsta de 50 de ani reprezinta segmentele cel mai adesea incluse in
categoria somerilor.
Ca fenomen general, somajul poate fi generat de producerea
succesiva ori concomitenta a urmatoarelor cauze: o parte din populatia
ocupata devine disponibila, pe masura ce, pe de alta parte, si noua
generatie devine matura si apta de munca, in contrast cu segmente mai
varstnice, dar inca active.
Indiferent de cauzele care determina acest fenomen, statul modern
este raspunzator cu garantarea unor venituri si pentru aceasta categorie,
astfel incat persoanelor afectate sa le fie asigurate conditiile minime ale
unui trai decent.
Problematica somajului a dobandit dimensiuni noi si mai ample, odata
cu deschiderea spatiilor economice nationale, care au permis migratia
internationala si deplasarea populatiei active dintr-un loc intr-altul.
Analistii apreciaza ca evolutiile social-economice in conditii de
echilibru si stabilitate nu pot favoriza cresteri in rata somajului. De
aceea, este de inteles interesul guvernelor pentru formulele de politici
macroeconomice care sustin echilibrul si stabilitatea, deoarece acestea
permit corecta alocare si utilizare a resurselor si, in acelasi timp, asigura si
un ridicat grad de ocupare a fortei si capacitatii de munca. In acest sens,
garantarea unui venit minim devine preocupare constanta sau pe termen
scurt, in timp ce, pe termen lung, obiectivul politicilor guvernamentale
urmareste asigurarea locurilor de munca.
Studiile empirice si stiintifice care au analizat aceasta problema
inventariaza si o paleta de solutii salvatoare. Unele dintre acestea au fost
aplicate si in economiile aflate in tranzitie, cum ar fi:
pensionarea tranzitorie, pentru acele persoane carora le-ar mai fi
necesari dar cativa ani pana la varsta de pensionare normala;
pensionarea definitiva a persoanelor care, pana la pensionarea
normala, mai au nevoie de o perioada egala cu durata legala de acordare
a ajutorului de somaj;
angajari pe timpi partajati, cand persoanele apte de munca sunt
incadrate dupa un orar atipic de lucru, sau pentru stagii cu obiective si
prestatii strict delimitate ca durata si venit.
Tot in seria de solutii se poate reduce timpul de munca sau se poate
comprima durata de viata activa
De asemenea, pot fi initiate programe de investitii in domenii
creatoare de locuri de munca, sau programe de reconversie profesionala,
in scopul stimularii initiativei private si infiintarii afacerilor mici si mijlocii.
In ideea de a se asigura un venit minim pentru someri, sistemul
asigurarilor sociale include si constituirea si utilizarea unor fonduri pentru
indemnizatia de somaj
Sursele de constituire a fondurilor pentru indemnizatiile de somaj
sunt:
- contributiile agentilor economici si institutiile angajatoare de forta
de munca activa, care aplica 5% asupra fondului total de salarii
lunare brute, aferente angajatilor permanenti;
- contributiile individuale ale salariatilor, pentru 1% aplicat asupra
salariului brut individual;
- contributiile persoanelor care au incheiat contract de asigurare
de somaj, pentru 6% aplicat asupra venitului;
- venituri provenite din finantare externa.
Perioada de acordare a indemnizatiei de somer este diferita in functie
de stagiul de cotizare la aceste fonduri. Astfel, pentru o perioada intre 1 an
- 5 ani de cotizare, timp de 6 luni se va acorda aceasta indemnizatie.
Corespunzator, se acorda indemnizatia timp de 9 luni pentru cotizarea
intre 5 si 10 ani, si 12 luni pentru cotizarea la ceste fonduri intr-o perioada
de depaseste 10 ani.
Nivelul indemnizatiei este de 75% din salariul minim brut pe tara in
vigoare la data inregistrarii, iar un procent de 50% se acorda tinerilor
absolventi de invatamant superior, precum si celor aflati inainte de
inceperea stagiului militar.
Bugetul asigurarilor de somaj este parte integranta a bugetului
asigurarilor sociale de stat si se elaboreaza tot de catre Ministerul Muncii
si Protectiei Sociale, la propunerile Agentiei Nationale pentru Ocuparea
Fortei de Munca.
