VIETNAM - Elemente de ordin istoric, Organizarea constitutionala

VIETNAM

1. Elemente de ordin istoric

Potrivit surselor istorice, regatul Van Lang, organizarea statala a triburilor vięt s-ar fi constituit cu mult timp inainte de era noastra. Mai multe regate se constituie, de altfel, in secolul II d.Chr., dar Nordul Vietnamului este cucerit de chinezi si ramane timp de un mileniu sub dominatia chineza^[1]

Statul independent Dai Vięt se emancipeaza de sub dominatia chineza, respinge atacurile mongole si chineze si reuseste sa-si intareasca activitatea pana in regiunea deltei fluviului Mekong.

In secolul XIX se produce colonizarea franceza, incheiata in 1884 prin instaurarea protectoratului francez asupra Cochinchinei, Anamului si Tonkinului, teritoriile mentionate fiind incluse, impreuna cu Laosul si Cambodgia in Indochina franceza. Ocupat partial de Japonia in timpul celui de al doilea razboi mondial, Vietnamul se regaseste divizat la terminarea celui de al doilea razboi mondial.

Sub conducerea lui Ho Si Min este proclamata, la 2 septembrie 1945, Republica Democrata Vietnam. Incercarea Frantei de a-si restaura autoritatea coloniala esueaza, in special ca urmare a victoriei vietnameze impotriva francezilor de la Dien Bien Phu (7 mai 1954).

In Sudul tarii este creat un stat pro occidental, cu capitala la Saigon, condus de imparatul Bao Dai, care accepta includerea in Uniunea franceza.

Ca urmare a acordurilor de la Geneva din 20 iulie 1954, este legalizata impartirea tarii. Izbucnirea miscarii de rezistenta in Sudul tarii impotriva regimului sud vietnamez, sprijinita de S.U.A. - care luasera locul Frantei in aceasta regiune - duce la acutizarea conflictelor politice si sociale, ca si la un razboi de uzura, dupa retragerea trupelor americane din Vietnamul de Sud.

La 29 martie 1973 fortele pro comuniste reiau o ofensiva  generalizata care se soldeaza cu cucerirea orasului Saigon, la 30 aprilie 1975. Vietnamul se regaseste astfel unificat sub o singura autoritate, iar la 2 iulie 1976 Adunarea Nationala proclama Republica Socialista Vietnam.

Vietnamul participa la razboiul civil din Laos si Kampuchea, contribuind la infrangerea militara a regimului Pol Pot.

In 1994, S.U.A. ridica embargoul decretat in 1975 impotriva Vietnamului, stabilind - un an mai tarziu - relatii diplomatice. Urmand o experienta similara celei chineze, Vietnamul se pronunta pentru economia de piata, pastrand totodata rolul conducator al Partidului Comunist Vietnamez.

La 15 aprilie 1992 este adoptata o noua Constitutie. In acelasi an, Vietnamul initiaza o actiune de cooperare cu S.U.A., in scopul obtinerii de informatii cu privire la soldatii americani disparuti in timpul conflictului vietnamez. Noua Constitutie prevede continuarea reformelor, pastrand totodata rolul conducator al Partidului Comunist Vietnamez.

2. Organizarea constitutionala

Actuala Constitutie a Republicii Socialiste Vietnam a fost adoptata la 15 aprilie 1992, de cea de a VIII-a Adunare Nationala^[2]

Adoptarea acestei Constitutii a fost pregatita de o comisie, pe baza experientei acumulate in anii care au trecut de la unificarea tarii si din dorinta de a aduce imbuatatiri Constitutiei din 1980.

Pe de alta parte, aparitia noii Constitutii a fost facilitata de aparitia unor noi legi in domeniul economic, protectiei drepturilor de proprietate industriala, tarifelor agricole, dreptului maritim, organizarii bancare, cooperativelor, companiilor financiare etc.

Noua Constitutie a Republicii Socialiste Vietnam cuprinde 147 articole, care sunt grupate in 12 capitole, si anume: preambul, sistemul politic al R.S.Vietnam, sistemul economic, cultura, educatia, stiinta si tehnologia, apararea patriei socialiste vietnameze, drepturile fundamentale si indatoririle cetatenilor, Adunarea Nationala, seful statului, consiliile si comitetele populare, tribunalele populare si organele populare de control, drapelul national, emblema, imnul, capitala si ziua independentei, forta juridica a Constitutiei si amendamentele la Constitutie.

Preambulul Constitutiei din 1992 aminteste etapele luptei pentru eliberarea nationala si pentru unificarea tarii, relevand ca cea de a patra Constitutie a R.S.Vietnam (cele anterioare fiind din 1946, 1959 si 1980) a fost adoptata in noile conditii ale transformarii socialiste si unificarii tarii. Ea exprima dorinta poporului vietnamez de a actiona mai departe in spiritul unitatii, pentru a-si desavarsi constructia nationala si a promova o politica de independenta.

In primul Capitol al Constitutiei se precizeaza ca R.S.Vietnam este un stat independent, suveran si unificat, a carei integritate teritoriala vizeaza, in egala masura, teritoriul continental, insulele, marea teritoriala si spatiul aerian.

Ca si alte Constitutii socialiste, Constitutia vietnameza din 1992 precizeaza ca intreaga putere de stat apartine poporului, intemeindu-se pe alianta dintre muncitori, tarani si intelectuali. Este subliniat rolul partidului comunist din Vietnam si al Frontului Patriei, specificandu-se ca puterea poporului se exercita prin Adunarea Nationala si consiliile populare, care sunt alese de catre popor pentru a-i reprezenta vointa si aspiratiile.

In Capitolul II, consacrat sistemului economic, se precizeaza ca Vietnamul dezvolta o economie de bunuri multi-sectoriala, in conformitate cu mecanismele pietei, conducerea de catre stat si orientarea socialista.

Articolele urmatoare al Capitolului II aduc precizarea ca o asemenea politica este promovata in scopul asigurarii prosperitatii poporului. Vietnamul recunoaste proprietatea socialista asupra principalelor mijloace de productie, dar specifica, totodata, ca intreprinderile de stat beneficiaza de autonomie in productie si afaceri, fiind responsabile pentru rezultatele activitatii lor. Potrivit art.20 din Constitutie, exista si posibilitatea unor forme de economie colectiva, cu participarea muncitorilor, care aduc capital si forta de munca, in cadrul unor societati mixte. Vietnamul recunoaste, potrivit art.21 din Constitutie, proprietatea individuala, dar si cea privat capitalista, intreprinzatorii particulari putand sa efectueze orice fel de operatiuni, in toate domeniile de productie, cu conditia ca 'ei sa se angajeze in ramuri si activitati comerciale care aduc  beneficii natiunii si poporului' (art.21).

Proprietatea indivizilor si a organizatiilor nu poate fi supusa nationalizarii. Statul poate totusi, in situatii absolut necesare, care privesc apararea sau securitatea ori interesele nationale, sa rechizitioneze, cu compensare, proprietatile apartinand indivizilor sau organizatiilor, pe baza preturilor curente ale pietei.

Asupra comertului exterior statul desfasoara o activitate unica de indrumare, pe baza respectului indepenedentei si suveranitatii, dar si pentru a asigura ajutorul reciproc si impulsionarea productiei locale.

Art.25 din Constitutie prevede expres ca statul va incuraja organizatiile si indivizii din strainatate pentru a investi capital si tehnologii in Vietnam, in conformitate cu dreptul vietnamez, cu dreptul si practica internationala.

In Capitolul III, consacrat culturii, educatiei, stiintei si tehnologiei sunt evidentiate preocuparile statului vietnamez de a sprijini aceste tipuri de activitati. Se regasesc prevederi referitoare la stimularea creativitatii cetatenilor, dezvoltarea literaturii si artei, pastrarea si dezvoltarea mostenirii culturale, politica de educatie, dezvoltarea tuturor ramurilor stiintei, sprijinirea de catre stat a investitiilor in acest domeniu, programele de sanatate, dezvoltarea sportului si turismului.

In Capitolul IV, care se refera la apararea patriei vietnameze socialiste, se reafirma obligatia cetatenilor de a-si apara tara si grija statului vietnamez pentru inzestrarea armatei, pentru cultivarea traditiilor sale, pentru promovarea patriotismului si educarea cetatenilor in spiritul apararii tarii si asigurarii securitatii nationale.

In Capitolul V, care se ocupa de drepturile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor, regasim prevederi cu privire la corelatia dintre drepturi si indatoriri, egalitatea cetatenilor, dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice, drepturile electorale, dreptul de a beneficia de securitatea muncii, de a face comert in conditiile legii, dreptul de proprietate, de a beneficia de educatie, de cuceririle stiintei si tehnologiei, de programele de sanatate, de a-si construi locuinte.

Este subliniata, totodata, grija statului fata de familie, ocrotirea copiilor si raspunderile pe care le au parintii fata de copii si copiii fata de parinti.

In mod special este subliniaza necesitatea formarii si educarii tinerilor si a protectiei soldatilor raniti si bolnavi care au supravietuit luptei de eliberare.

In acelasi Capitol al Constitutiei mai sunt mentionate libertatea cuvantului, a religiei, prezumtia de nevinovatie, inviolabilitatea domiciliului, dreptul de petitionare, iar dintre indatoriri, loialitatea fata de tara si apararea patriei.

In Capitolul VI al Constitutiei R.S.Vietnam sunt tratate problemele ce privesc Adunarea Nationala. Ea este definita de Constitutie ca fiind cel mai inalt organ al puterii de stat in R.S.Vietnam. Adunarea Nationala are, printre altele, dreptul de a modifica Constitutia, de a face legi si de a le modifica, de a exercita supravegherea suprema in ce priveste respectarea Constitutiei, a decide planurile de dezvoltare economica a tarii, de a acorda amnistia, a lua hotarari in problemele pacii si ale razboiului, precum si de a organiza referendumuri.

Adunarea Nationala cuprinde 498 membri; ea este aleasa pe termen de cinci ani, cele mai recente alegeri desfasurandu-se la 19 mai 2002. Majoritatea celor alesi apartin Partidului Comunist, dar exista si 51 deputati nemembri de partid^[3]

Initiativa legislativa apartine sefului statului, Comitetului permanent al Adunarii Nationale, Consiliului Nationalitatilor, altor comitete ale Adunarii Nationale, Guvernului, Curtii Supreme Populare, organului suprem popular de control al Frontului Patriei si organizatiilor sale. De asemenea, deputatii care fac parte din Adunarea Nationala au dreptul sa faca propuneri de legi in fata Adunarii Nationale.

Pentru adoptarea legilor si hotararilor Adunarii Nationale este necesar votul unei majoritati ce trebuie sa cuprinda cel putin jumatate plus unu din numarul deptuatilor. In anumite situatii, cum ar fi demiterea unui deputat al Adunarii Nationale, majoritatea necesara trebuie sa fie de doua treimi din numarul deputatilor.

Organul permanent al Adunarii Nationale este Comitetul Permanent al Adunarii Nationale. Acesta pregateste sesiunile Adunarii Nationale, interpreteaza Constitutia, supravegheaza aplicarea Constitutiei si a legilor, coordoneaza activitatea consiliilor si poate, la recomandarea primului ministru, sa accepte demisia unui ministru sau sa numeasca un alt membru al Cabinetului, in intervalul in care Adunarea Nationala nu se afla in sesiune. De asemenea, in perioada in care Adunarea Nationala nu se gaseste in sesiune, Comitetul Permanent are dreptul sa decida asupra declararii starii de razboi, daca tara este confruntata cu o agresiune straina. Deputatii Adunarii Nationale reprezinta atat populatia din propria circumscriptie, cat si intreaga natiune (art.97 din Constitutie). Ei au obligatia sa mentina legatura si contactele cu alegatorii, carora urmeaza sa le raspunda in situatia cand acestia le adreseaza petitii sau plangeri. De asemenea, deputatii sunt obligati sa-i ajute pe cetateni sa-si exercite drepturile lor.

Parlamentarii vietnamezi au dreptul sa adreseze intrebari, inclusiv sefului statului; ei nu pot fi arestati sau trimisi in judecata fara consimtamantul Adunarii Nationale sau, daca Adunarea Nationala nu se gaseste in sesiune, fara consimtamantul Comitetului Permanent.

Deputatii pot fi tinuti in custodie temporara pentru infractiuni flagrante, o asemenea forma de detentie trebuind insa sa fie comunicata imediat Adunarii Nationale sau Comitetului sau Permanent, pentru ca acestia sa decida.

Institutia sefului statului este reglementata in Capitolul VII al Constitutiei. Presedintele, care este seful statului, reprezinta Republica Socialista Vietnameza in problemele interne si cele internationale. El este ales dintre deputatii Adunarii Nationale.

Printre atributiile sale figureaza urmatoarele: promulgarea Constitutiei, a legilor si regulamentelor, exercitarea functiei de comandant suprem al fortelor armate si presedinte ale Consiliului National de Aparare si Securitate, numirea unor inalti functionari, ordonarea mobilizarii totale sau partiale, numirea si rechemarea ambasadorilor R.S.Vietnam, precum si primirea ambasadorilor straini, acordarea sau retragerea cetateniei vietnameze.

In exercitarea atributiilor sale, Presedintele emite ordine si decrete. El este ajutat de un vicepresedinte, care il asista pe Presedinte in indeplinirea atributiilor sale si care actioneaza ca presedinte interimar, daca Presedintele se afla in imposibilitate de a-si exercita atributiile.

Actualul presedinte al Vietnamului este Nguyen Minh Triet, de la 27 iunie 2006, iar prim ministru Nguyen Tan Dung, de la 27 iunie 2006.

Capitolul VIII cuprinde reglementari referitoare la Guvernul R.S.Vietnam. Se precizeaza ca acesta este un organ executiv al Adunarii Nationale si cel mai inalt corp administrativ.

El este responsabil fata de Adunarea Nationala. Guvernul se compune din primul ministru, loctiitorul sau, ministrii si alti membri. Printre atributiile Guvernului figureaza: conducerea activitatii ministerelor si agentiilor subordonate Guvernului, asigurarea aplicarii Constitutiei, supunerea unor legi Adunarii Nationale, exercitarea unui control managerial unificat asupra Constitutiei si dezvoltarii economiei nationale si aplicarii politicii financiare si monetare, protejarea drepturilor legitime ale cetatenilor, consolidarea apararii nationale, exercitarea controlului asupra afacerilor externe, probleme de sanatate, religie, nationalitati, cooperarea cu Frontul Patriei s.a. Seful guvernului vietnamez este in prezent Phan Van Khai (de la 25 septembrie 1997).

In Capitolul IX al Constitutiei se precizeaza ca R.S.Vietnam este impartita in provincii si municipalitati, care sunt subordonate Guvernului central. Consiliile populare sunt organele puterii de stat care reprezinta vointa si aspiratiile poporului, precum si dreptul lor de a participa la conducerea  problemelor locale. Isi aleg organele lor de conducere si, totodata, comitetele populare, care sunt organismele lor executive, fiind, in acelasi timp, agentiile administrative ale statului in localitati. Atat consiliile populare cat si comitetele au dreptul sa adopte hotarari in limita competentei lor.

Capitolul X se ocupa de organizarea judiciara, care cuprinde un sistem de mai multe tribunale, in fruntea caruia se gaseste Curtea Suprema a Poporului. Se precizeaza ca organele  justitiei, in sfera lor de competenta, au obligatia sa apere sistemul juridic socialist, drepturile poporului, viata, libertatea, onoarea si demnitatea cetatenilor.

In sistemul vietnamez exista atat judecatori de cariera, cat si asesori populari, care participa cu aceleasi drepturi la judecarea anumitor procese, iar in cazul tribunalelor militare pot exista asesori militari.

In procesul de judecata, judecatorii sunt independenti si se supun numai legii.

Constitutia vietnameza consacra o institutie speciala - Organul Suprem de Control al Poporului, care are misiunea de a controla respectarea legilor de catre ministri, agentii, organismele locale, unitatile fortelor armate si cetateni. Acesta are dreptul de a trimite pe cei culpabili in fata justitiei, in fruntea sa aflandu-se un procuror. La nivel subordonat, exista organele controlului popular, la nivelul regiunilor, organelor locale, unitatilor militare - toate acestea aflandu-se sub conducerea unificata a Procurorului sef al Organului Suprem de Control al Poporului. Acesta este responsabil fata de Adunarea Nationala, iar daca aceasta nu se gaseste in sesiune, in fata Comitetului sau permanent.

In Capitolul XI sunt cuprinse o serie de precizari legate de drapelul national, emblema, imnul, Capitala si ziua independentei.

In ultimul capitol al Constitutiei (Capitolul XII) se precizeaza ca, din punct de vedere juridic, Constitutia R.S.Vietnamn este legea de baza a statului, avand cea mai inalta forta legala. Toate celelalte documente trebuie sa corespunda Constitutiei. Singurul organ in masura sa amendeze Constitutia este Adunarea Nationala, amendamentele solicitand votul a nu mai putin de doua treimi din deputatii Adunarii Nationale.