Principiile aplicarii legii penale in spatiu

Principiile aplicarii legii penale in spatiu

Aceasta este guvernata de un principiu de baza care se completeaza cu alte trei principii de aplicare subsidiara. Principiul fundamental in materia aplicarii legii penale romane in spatiu este principiul teritorialitatii, prevazut de art. 3 cod penal, articol in conformitate cu care legea penala romana se aplica infractiunilor comise pe teritoriul tarii noastre.Elementul care determina incidenta legii penale romane este locul comiterii infractiunii. Nu are importanta nici cetatenia infractorului, nici cea a victimei, nici valoarea sociala impotriva careia se indreapta actiunea. Tot ceea ce intereseaza este ca infractiunea sa fi fost savarsita pe teritoriul Romanei.Teritoriul tarii este definit de art. 142 cod penal. Potrivit aln. 1 al acestui articol, se considera infractiune savarsita pe teritoriul tarii si infractiunea savarsita pe o nava sau aeronava romana. O infractiune savarsita la bordul unor nave sau aeronave ramane o infractiune savarsita pe teritoriul tarii, chiar daca ele sunt in afara teritoriului tarii. Aceste nave si aeronave nu fac parte din teritoriul tarii, nu sunt o extindere a teritoriului, ci o extindere a legii penale in cazul infractiunilor savarsite pe acestea. In schimb, fac parte din teritoriul Romaniei localurile misiunilor diplomatice si consulare straine existente in tara noastra. Regula ubicuitatii (art. 143, Cod penal) -; O infractiune se socoteste a fi comisa pe teritoriul tarii atunci cand pe acel teritoriu ori pe o nava sau aeronava a avut loc actiunea ori s-a produs rezultatul. Aceasta regula are drept scop evitarea situatiei de nepedepsire, care ar decurge din deplasarea victimelor dintr-un stat in altul. Cele trei principii de aplicare susidiara sunt: a) Principiul personalitatii legii penale romane b) Principiul realitatii legii penale romane c) Principiul universalitatii legii penale romanea) Principiul personalitatii legii penale romane. Acest principiu este formulat de art. 4 cod penal si, potrivit acestuia, legea penala romana se aplica infractiunilor savarsite in afara teritoriului tarii de cetatenii romani sau de persoanele apatride care isi au domiciliul in Romania. In ceea ce priveste calitatea (sfera) persoanelor, dispozitia din art. 4 este clara: cetatenii romani si cei apatrizi, domiciliati in Romania. Potrivit dispozitiilor Constitutiei, apatrizii pot fi extradati fara nici o distinctie, dupa cum isi au sau nu domiciliul in Romania. Acestia nu mai beneficiaza, in strainatate, de protectia statului roman. Astfel, sfera persoanelor care intra sub incidenta legii penale romane, in baza principiului personalitatii, se restrange la cetatenii romani. Potrivit OUG 112/30.08.2001 sunt incriminate faptele savarsite in strainatate de cetatenii romani sau de persoanele fara cetatenie, domiciliate in Romania. Potrivit art. 1 din OUG mentionata, intrarea sau iesirea dintr-un stat strain, prin trecerea ilegala a frontierei acestuia, savarsita de un cetatean roman sau de o persoana apatrida domiciliata in Romania, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani. Doctrina considera ca cetatenia trebuie sa existe in momentul savarsirii infractiunii, dar ca este posibila aplicarea legii penale romane in baza principiului personalitatii si atunci cand cetatenia a fost dobandita dupa savarsirea infractiunii. Sanctionarea unei persoane care nu ar avea cetatenie romana la data infractiunii ar insemna stabilirea, in mod retroactiv, a obligatiei de a respecta legea penala romana in sarcina unei persoane care la data comiterii infractunii nu avea nici o legatura cu statul nostru. Legea penala se poate, deci, aplica, doar daca la data comiterii infractiunii persoana care a comis fapta avea cetatenie romana. Sanctionarea persoanei in cauza se face potrivit dispozitiilor inscrise in tratatele si conventiile de asistenta juridica in materie penala, incheiate de Romania cu alte state. In textele acestor tratate exista o clauza in conformitate cu care, atunci cand se refuza extradarea, statul solicitat (Ex. Romania) are obligatia de a judeca in conformitate cu legea nationala, infractiunea savarsita pe teritoriul celuilalt stat de catre persoana a carei extradare s-a refuzat. De lege lata, el este incident indiferent de legile penale ale statului pe teritoriul caruia s-a comis infractiunea. Doctrina sustine ca ar trebui conditionata aplicarea legii penale romane in baza acestui principiu de dubla incriminare (legea penala ar trebui sa se aplice doar daca infractiunea este prevazuta si de legea penala a statului unde a fost comisa). b) Principiul realitatii legii penale romane
Elementul de legatura este valoarea impotriva careia se indreapta infractiunea.
Potrivit art. 5 cod penal, legea penala romana se aplica infractiunii savarsite in afara teritoriului tarii de catre un cetatean strain, in cazul in care infractiunea este indreptata impotriva sigurantei statului roman ori impotriva vietii sau integritatii corporale a unui cetatean roman. Legea penala romana se aplica in acest caz, indiferent daca legea statului in care a fost comisa infractiunea o prevede sau nu. Deoarece este necesara o cooperare cu organele statului in care a fost comisa infractiunea, punerea in miscare a actiunii penale este conditionata de autorizarea prealabila a procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie. In acest caz, nu este suficienta sesizarea din oficiu. c) Principiul universalitatii legii penale romane Potrivit acestui principiu, legea penala romana se aplica sanctiunii savarsite in strainatate de cetateni straini, sub rezerva a doua conditii: Fapta sa fie incriminata atat de legea penala romana, cat si de legea penala a statului unde a fost savarsita. Infractorul sa se afle benevol pe teritoriul Romaniei. Acest principiu este consacrat in foarte putine legislatii, intrucat statele refuza sa incarce autoritatea nationala cu cauze care nu au nici o legatura cu statul.  E greu de aplicat acest text, fiindca: Limiteaza competenta organelor de cercetare romane la acele ipoteze in care infractorul se afla benevol pe teritoriul statului nostru. Caracterul subsidiar fata de conventiile internationale privind extradarea. In ipoteza in care exista o cerere de extradare care vizeaza persoana in cauza, autoritatile romane vor da prioritate cererii de extradare, fara a refuza extradarea pe motiv ca ar avea competenta in judecarea infractorului.
Art. 6 (2) cod penal prevede ca legea penala romana poate fi aplicata infractiunilor savarsite in afara teritoriului tarii de un cetatean strain, atunci cand aceste infractiuni au fost comise impotriva intereselor statului roman ori impotriva intereselor unui cetatean roman. In cazul acestor fapte, legea penala romana se aplica doar daca s-a obtinut extradarea persoanei in cauza. O persoana poate fi judecata doar pentru infractiunea pentru care a fost extradata. Aceasta dispozitie nu instituie o exceptie de la principiul extradarii, ci instituie o exceptie de la regimul aflarii benevole a infractorului pe teritoriul tarii noastre. In materia aplicarii legii penale in spatiu sunt incidente imunitatile de jurisdictie penala Imunitatea de jurisdictie penala Constituie o exceptie de la aplicarea in spatiu a legii penale romane, indiferent de principiul care ar face incidenta aceasta lege. Se considera ca acestea sunt o exceptie de la principiul teritorialitatii, insa sfera e mult mai larga. Aceste imunitati au caracter general, dar nu absolut. Ele au caracter general, pentru ca exclud in toate situatiile aplicarea legii penale romane, dar nu au caracter absolut, pentru ca nu exonereaza de raspundere persoana care a comis fapta. In baza conventiilor internationale, statul al carui cetatean este cel ce a comis infractiunea are obligatia de a-l trage la raspundere pentru fapta savarsita. Categorii de functionari care beneficieaza de imunitate de jurisdictie penala: a) agentii diplomatici si consulari acreditati in Romania b) reprezentantii organizatiilor internationale aflate pe teritoriul tarii noastre c) sefii statelor straine, membrii guvernelor straine, precum si alte categorii de functionari stabiliti prin conventii internationale sau pe baza de reciprocitate, atunci cand se afla pe teritoriul Romaniei d) personalul fortelor armate straine stationate sau aflate in tranzit pe teritoriul statului roman cu acordul autoritatilor romane e) personalul navelor si aeronavelor militare straine precum si personalul navelor si aeronavelor utilizate in scopuri guvernamentale Aceste imunitati, legate de personalul navelor si aeronavelor, vizeaza atat infractiunile savarsite la bordul lor, cat si infractiunile savarsite de personalul acestora pe teritoriul Romaniei. Spre deosebire de navele si aeronavele mai sus amintite, cele folosite in scopuri comerciale nu beneficiaza de imunitate de jurisdictie, atunci cand sunt stationate in porturi sau aeroporturi sau in marea teritoriala. In schimb, navele comerciale aflate in tranzit prin marea teritoriala beneficiaza de imunitate de jurisdictie penala. Legea penala romana se va aplica infractiunilor savarsite la bordul acestor nave, in urmatoarele situatii: a) Cand infractiunea a fost comisa de un cetatean roman sau fara cetatenie domiciliat in Romania. b) Cand infractiunea a fost indreptata impotriva intereselor Romaniei sau impotriva unui cetatean roman sau a unei persoane rezidente pe teritoriul Romaniei. c) Cand infractiunea este de natura sa tulbure linistea si ordinea publica din tara sau marea teritoriala. d) Cand exercitarea jurisdictiei autoritatilor romane este necesara pentru a pune capat unei activitati de trafic de stupefiante. e) Cand interventia autoritatilor romane a fost ceruta in scris de capitanul navei sau de un agent diplomatic sau consular al statului al carui pavilion il abordeaza.