Documente noi - cercetari, esee, comentariu, compunere, document
Documente categorii

Izvoarele dreptului civil - notiune, enumerare, clasificare

IZVOARELE DREPTULUI CIVIL[1] - NOTIUNE, ENUMERARE, CLASIFICARE

OBIECTIVE

Insusirea expresiei juridice de "izvor al dreptului".

Cunoasterea si insusirea de catre studenti a structurii si mecanismului sistemului izvoarelor formale ale dreptului civil.



Asimilarea si intelegerea sensurilor notiunii de lege



NOTIUNE, ENUMERARE, CLASIFICARE

1. Izvoare 'materiale' si izvoare 'formale'. In cursurile si tratatele de drept civil (parte generala) se face distinctia intre:

izvoarele materiale ale dreptului (in general, si ale dreptului civil in special) - care reprezinta 'vointa clasei dominante' in societate, determinata de conditiile materiale de existenta sociala

izvoarele formale ale dreptului, reprezentand formele specifice in care se exprima normele dreptului civil. Numai acest din urma aspect ne intereseaza in acest curs.[2]

Prin izvor (formal) al dreptului civil intelegem forma specifica de exprimare a normelor juridice civile, adica a acelor reguli generale de conduita ce trebuie urmate si respectate de participantii la raporturile juridice civile (patrimoniale sau extrapatrimoniale). Cu alte cuvinte, sunt izvoare ale dreptului civil actele normative care cuprind norme juridice de drept civil.

2.  Clasificare. Izvoarele formale ale dreptului civil pot fi clasificate dupa mai multe criterii. Astfel:

A. Dupa criteriul ierarhiei organului de stat care emite norma distingem:

a)     Legile (in sens restrans)[3] adica actele normative adoptate de organul legiuitor al statului (astazi - Parlamentul).

La randul lor, legile pot fi clasificate in trei categorii:

legi constitutionale - Constitutia si legile 'de revizuire a Constitutiei'.

legi organice - care reglementeaza domeniile prevazute in art.72 din Constitutie.

legi ordinare - toate celelalte legi adoptate de Parlamentul tarii.



b)     Hotararile si Ordonantele sunt acte normative adoptate de catre Guvern.

Hotararile- se emit pentru organizarea executarii legilor.

Ordonantele-se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si conditiile prevazute de aceasta

(Pot avea caracter de izvoare ale dreptului civil si Regulamentele adoptate de guvern in aplicarea legilor, in masura in care reglementeaza raporturi juridice de natura civila.)[4]

c)     Alte acte normative subordonate legii care pot constitui izvoare formale ale  dreptului civil (in masura in care contin norme juridice de domeniul acestei ramuri a dreptului)

actele emise de diferite organe centrale ale administratiei publice (ordine, instructiuni, regulamente, 'norme' etc.)[5]

actele emise de autoritatile administratiei publice locale (hotarari ale consiliilor locale, dispozitii ale primarilor, ordine ale prefectilor etc.).

d)     Alaturi de toate aceste forme de exprimare a dreptului reglementate de legislatia actuala, mai sunt inca in vigoare - si deci constituie un izvor al dreptului civil - si o serie de acte normative emise de autoritatile anterioare:

legi ale Marii Adunari Nationale,

Decrete ale Consiliului de Stat,

Hotarari ale Consiliului de Ministri (H.C.M.),



ordine si instructiuni ale organelor centrale ale administratiei de stat, hotarari si alte acte ale organelor locale ale puterii si ale administratiei de stat anterioare etc.

e) O serie de norme de drept civil pot fi cuprinse chiar si in acte juridice de natura contractuala  de exemplu, prevederile contractelor colective de munca, cele ale unor contracte-tip, ale contractelor de societate, ale statutelor diferitelor asociatii, cooperative, sindicate etc.

B. Dupa un alt criteriu de clasificare - acela al continutului si al intinderii domeniului lor de reglementare, izvoarele formale ale dreptului civil pot fi

generale (asa cum este, de pilda, Codul civil, sau Legea din 1924 cu privire la persoanele juridice)

speciale (asa cum este, de pilda, decretul care stabilea cuantumul dobanzii legale[6]

C. Dupa criteriul fortei lor obligatorii, izvoarele  dreptului civil pot fi grupate :

imperative, care se impun tuturor subiectilor de drept care intra in raporturi juridice de natura celor la care se refera aceste norme, fara a se putea deroga de la ele . La randul lor, normele imperative pot fi subimpartite in norme:

onerative, care impun o anumita conduita


EXEMPLU


De exemplu, potrivit art. 998 C. civ., 'orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara';

prohibitive, care interzic cu desavarsire anumite acte sau fapte.


EXEMPLU


De ex., potrivit art. 578 C. civ. (in materia servitutii legale de scurgere a apelor), 'proprietarul inferior nu poate ridica stavile care sa opreasca aceasta scurgere' (alin. 2), 'iar proprietarul superior nu poate face nici o lucrare spre agravarea servitutii fondului inferior' (alin. 3).

dispozitive, de la care partile pot deroga prin vointa lor concordanta (comuna) sau individuala, dar care devin obligatorii daca partile n-au derogat de la ele. Normele dispozitive pot fi si ele subclasificate in:


permisive, care ingaduie subiectilor de drept sa savarseasca un act sau un fapt juridic, daca acestia doresc.


EXEMPLU


De ex., potrivit art. 585 C. civ., 'tot proprietarul isi poate ingradi proprietatea' (afara de cazul cand trebuie sa sufere o servitute de trecere peste terenul sau, potrivit art. 616 C. civ.).


supletive, care suplinesc vointa partilor, aplicandu-se in mod obligatoriu in raporturile dintre ele numai daca ele insele n-au stabilit, prin acordul lor de vointa, un alt mod de reglementare a acestor raporturi.

EXEMPLU


De ex., potrivit art. 1362 C. civ., 'daca nu s-a determinat nimic in privinta aceasta prin contract, cumparatorul este dator a plati [pretul] la locul si la timpul in care se face predarea lucrului'.


3. Alte izvoare ale dreptului civil. S-a considerat - si se poate considera si astazi - ca in afara actelor normative (a normelor juridice exprese) - mai au caracterul de izvor de drept si



principiile generale ale politicii economice, care - dupa unii autori ‑ trebuie sa se aplice in toate acele situatii care 'reclama solutii in asa masura individualizate, incat nici o dispozitie cu caracter normativ nu ar avea putinta sa le prevada'[7]. In perioadele de tranzitie, aceste principii ar putea fi invocate nu numai in completarea legii, dar si in inlocuirea unor norme juridice vechi (dar care n-au fost inca abrogate sau inlocuite), devenite incompatibile cu realitatile social-politice actuale.[8] Totusi, intrucat aceasta posibilitate deschide larg calea, nu numai spre modernizare si innoire, dar si spre abuz, trebuie sa privim cu rezerva acest 'izvor' de drept si sa apelam la el numai in cazuri temeinic justificate.


regulile de convietuire sociala constituie si ele un izvor al dreptului, in completarea sau individualizarea aplicarii normelor juridice exprese.

EXEMPLU

Legea permite si reglementeaza donatia, dar regulile de convietuire sociala (morala, pudoarea) interzic donatia care ascunde o imoralitate, o mituire etc., justificand sanctiunea nulitatii actului.

Obiceiul (sau cutuma) - regula de conduita statornicita de-a lungul vremii in practica vietii sociale - poate fi, uneori, considerata izvor de drept, in masura in care insasi legea face trimitere la ea.

EXEMPLU


Art. 600 C. civ., referindu-se la dreptul de ingradire, dispune ca 'inaltimea ingradirii se va hotari dupa obiceiul obstesc';

Art. 607 C. civ. interzice sadirea de arbori inalti la o departare fata de proprietatea vecinului, mai mica decat cea 'hotarata de obiceiurile consacrate si recunoscute'; etc.).


4. Izvoarele indirecte ale dreptului civil. Sunt considerate izvoare indirecte ale dreptului civil

jurisprudenta (practica judiciara)

doctrina (stiinta dreptului),

care nu au competenta de a stabili norme obligatorii, dar care pot pronunta solutii ori enunta idei care se impun prin puterea lor de convingere si a caror incalcare sau nesocotire poate atrage, de pilda, casarea unei hotarari judecatoresti de catre instanta superioara pentru 'gresita aplicare a legii'.


TEST DE VERIFICARE


1.      Face distinctia intre izvoarele directe si cele indirecte.

2.      Precizati specificul cutumei.

3.      Care sunt principalele criterii de de clasificare a normelor

4.      In ce consta deosebirea dintre norma onerativa si cea prohibitiva

5.      Distingeti intre norma imperativa si cea dispozitiva

6.      Ce este jurisprudenta

7.      Care este sensul in care este folosita notiunea de "lege" in urmatoarele propozitii:

Legea trebuie respectata de toti cetatenii.

Fostele intreprinderi socialiste au fost transformate in societati comerciale prin Legea 15/1990.

8.   Precizati caracterul normelor exprimate in textele de mai jos:

Potrivit art. 1429 C. civ. - in materia contractului de inchiriere - 'locatarultrebuie sa plateasca pretul locatiunii la termenele statornicite'.

Potrivit art. 571 C. civ. (in materia dreptului de uz) 'uzuarul nu poate ceda nici inchiria dreptul sau altuia' (spre deosebire de uzufructuar, care - potrivit art. 534 C. civ. - 'se poate bucura el insusi, sau inchiria altuia, sau ceda exercitiul dreptului sau').



Potrivit art. 616 C. civ., 'proprietarul al carui loc este infundat, care nu are nici o iesire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau, pentru exploatarea fondului'

Potrivit art. 1317 C. civ., 'spesele (cheltuielile) predarii sunt in sarcina vanzatorului si ale ridicarii in sarcina cumparatorului, daca nu este stipulatiune contrarie



[1] Cu privire la aceasta tema, a se vedea capitolele corespunzatoare din lucrarile de referinta citate supra, nota 1, precum si din lucrarile de Teoria generala a dreptului.

[2] Primul aspect poate prezenta interes doar din punct de vedere filozofic - si materialismul istoric a insistat mult asupra acestei teme.

[3] Cuvantul 'lege' este adesea folosit intr-un sens larg, desemnand, generic, orice act ce cuprinde norme juridice de conduita, fie lege, fie decret-lege, hotarare a Guvernului etc.

[4] A se vedea, exemplificativ, Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de inventie, aprobat prin HG nr. 152/1992.

[5] A de vedea, exemplificativ, Ordinul Ministrului Justitiei nr. 710/c/1995 pentru adoptarea Regulamentului de punere in aplicare a Legii notarilor publici si a activitatii notariale nr. 36/1995.

[6] Este vorba de Decretul nr. 311/1954, care stabilea dobanda legala la 6% pe an. Desi de cativa ani cazut in desuetudine, acest decret a fost declarat ca abrogat abia prin Legea nr. 7/1998 (publ. In M. Of. Nr. 9 din 13 ian. 1998).

[7] T r. I o n a s c u  si E. A. B a r a s c h, TEORIA SI PRACTICA LITIGIILOR PRECONTRACTUALE, Edit. Academiei, 1963, p. 256.

[8] Astfel, de pilda, in anii 1990 s-au admis constant - ca fiind in spiritul principiilor generale ale economiei de piata - clauzele contractuale care stipuleaza dobanzi real pozitive, prin derogare de la dispozitiile (formulate imperativ) ale desuetului Decret nr. 311/1954 (declarat ca abrogat abia in 1998). Tot astfel, inainte de 1995, unele instante au admis - in temeiul principiului general al caracterului inviolabil si perpetuu al dreptului de proprietate - actiunile prin care s-a cerut restituirea unor locuinte trecute in proprietatea statului "socialist" in mod abuziv, prin incalcarea chiar a legislatiei socialiste atunci in vigoare. In legatura cu aceasta din urma problema, mentionam insa ca, prin hotarari ale Curtii Constitutionale (M. Of. nr. nr. 34 din 15 febr. 1995, nr. 68 din 14 apr. 1995, nr. 95 din 17 mai 1995) s-a considerat ca instantele nu sunt indreptatite sa dispuna aceste restituiri, problema fiind de competenta puterii legiuitoare, iar Curtea Suprema de Justitie, in sectii reunite, a dispus in acelasi sens prin Decizia nr. 1 din 2 febr. 1995 (data numai cu majoritate de voturi si publicata in revista Dreptul nr. 5/1995, p. 58-67). Ulterior, Parlamentul a si adoptat, apoi, Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului (M. Of. nr. 279 din 29 nov. 1959). In anul 1998 Curtea suprema de Justitie a revenit insa la practica anterioara anului 1995, permitand in mod firesc actiunile fostilor proprietari in revendicarea imobilelor care au fost trecute fara titlu, deci fara temei legal, in proprietatea statului.