Infractiuni contra patrimoniului

INFRACTIUNI CONTRA PATRIMONIULUI

FURTUL - art. 208 -

1. Continutul juridic

Potrivit aiin. 1, infractiunea consta in iuarea unui bun mobi! din pose­sia sau detentia altuia, fara consimtamantul acestuia, in scopul de a si-I insusi pe nedrept, iar potrivit alin. 4, consta in iuarea, in conditiile aiin. 1 ai textului, a unui vehicul, in scoput de a-! folosi pe nedrept.

2. Conditii preexistente

Obiectul juridic special consta in relatiile sociale referitoare la posesia si detentia asupra bunurilor mobile. Ocrotirea posesiei si a detentiei bunu­rilor mobile se realizeaza independent de ocrotirea dreptului de proprietate. Posesia legitima este aparata impotriva oricui, chiar si impotriva proprie­tarului, daca ia bunul, in conditiile alin. 1 al art. 208 Cp, deoarece, potrivit alin. 3, fapta constituie furt chiar daca bunul apartine in intregime sau in parte faptuitorului, dar in momentul savarsirii acel bun se gasea in posesia sau detentia legitima a altei persoane. Posesia nelegitima este si ea apa­rata, un bun furat poate constitui, la randul sau, obiectul material al aitui furt. Posesia nelegitima nu este insa aparata fata de proprietarul bunului.

Obiectul material consta intr-un bun mobil, aflat in posesia sau detentia altuia, asupra caruia se exercita actiunea de luare. Obiectul material este format dintr-un bun mobil, animat sau neanimat, care poate fi deplasat, transportat dintr-un loc in altul, fara a-si modifica valoarea. Nu intereseaza daca bunurile mobile sunt principale sau accesorii, divizibile sau indivizibile, fungibile sau nefungibile, consumptibiie sau neconsumptibile. Poate consti­tui obiect material si o parte artificiala de pe corpul unei persoane. Partile dintr-un bun imobil, devenite mobile prin detasare, pot constitui obiectul material al infractiunii. Pot constitui obiect material al furtului banii si hartiile de valoare, arborii, recoltele, dupa ce au fost desprinse de sol, precum si fructele, dupa ce au fost desprinse de tuipini. Potrivit art. 208 alin. 2 Cp., se asimileaza bunului mobil si orice energie care are valoare economica. De asemenea, legea asimileaza bunului mobil si inscrisurile care prezinta valoare economica. Daca inscrisul este un act care serveste pentru dovedirea starii civile, legitimare sau identificare, furtul este calificat, potrivit art. 209 alin. 2 lit. b) Cp. Obiectul material al furtului poate fi si un vehicul. intr-un asemenea caz, furtul poate fi savarsit fie in scopul insusirii pe nedrept, potrivit alin. 1, fie in scopul folosirii pe nedrept, potrivit alin. 4. Furtul savarsit in scopul folosirii pe nedrept nu poate avea ca obiect material decat ur vehicul susceptibil de folosire. Vehiculul lipsit de aceasta aptitudine nu poate fi furat decat in scopul insusirii pe nedrept.

Bunul mobil trebuie sa se afle in posesia sau detentia altuia in momentul savarsirii faptei. Cerinta referitoare la aflarea bunului in posesia sau detentia altuia este indeplinita, daca, in momentul savarsirii faptei, bunul s-a aflat in stapanirea de fapt a altei persoane decat proprietarul. Comite infractiunea de furt si nu infractiunea de inselaciune, cel care ii cere unei persoane sa-i incredinteze un bun mobil pentru a-l vedea si care, obtinand astfel bunul, fuge cu ei.

Subiect activ poate fi orice persoana, chiar si proprietarul sau copro­prietarul bunului, cand fapta se savarseste in conditiile alin. 3.

Participapa penala este posibila numai sub forma instigarii si a compli­citatii anterioare. Coautoratul si complicitatea concomitenta determina califi­carea furtului potrivit art. 209 alin. 1 lit. a) Cp.

3. Continutul constitutiv

Latura obiectiva. Elementul material consta in actiunea de luare a bunului mobil din posesia sau detentia altuia fara consimtamantul acestuia. Luarea este o forma a sustragerii care consta in scoaterea fizica a bunului din sfera de stapanire a persoanei in posesia sau detentia careia se afla acel bun si trecere sa in sfera de stapanire a faptuitorului.

Actiunea de luare, desi este o actiune unica, se realizeaza prin doua acte distincte constand in:

a)  deposedarea - scoaterea, bunului din sfera de stapanire a posesorului
sau detentorului, si respectiv

b)   imposedarea - trecerea acelui bun in sfera de stapanire a faptuitoruiui.
in cazul furtului savarsit asupra unui vehicul in scopul folosirii pe nedrept,
alin. 4 Cp,, infractiunea se realizeaza tot printr-o actiune de luare, numai ca,
savarsind aceasta actiune, faptuitorul nu urmareste insusirea vehiculului ca
entitate materiala, ci numai insusirea folosintei lui.

c)    Daca cel care a furat vehiculul in scopul folosirii pe nedrept isi insuseste, in momentul  abandonarii acestuia, unele piese componente, exista doua infractiuni de furt, savarsite in momente diferite - una prevazuta in alin. 4 si cealalta in alin. 1, infractiuni aflate in concurs real.

Luarea unui vehicul in scopul de a-l folosi pe nedrept constituie, de regula, un furt in forma continua. intr-un asemenea caz, acela care, dupa savarsirea faptei de catre autor, la un moment dat, calatoreste si el cu res­pectivul vehicul, stiind ca este furat, devine iainuitor, in sensul art. 221 Cp.

Luarea se poate realiza, in mod concret, prin ridicarea bunului, depla­sarea acestuia sau chiar prin lasarea sa in locul in care se gaseste, dar in asa fel incat bunul sa iasa din sfera de stapanire a posesorului sau deten­toruiui si sa intre in sfera de stapanire a faptuitorului. Fapta poate fi savarsita in orice mod si prin orice mijloace, cu exceptia violentei sau a amenintarii, deoarece intr-un asemenea caz, fapta constituie talharie, precum si cu exceptia acelor mijloace care, potrivit art. 209 Cp., califica furtul, cum ar fi, de exemplu, efractia, escaladarea etc. De asemenea, nu intereseaza nici locul sau timpul savarsirii faptei cu exceptia celor care determina calificarea sub aspectul prevederilor art. 209 Cp.

Daca pentru luarea bunului, faptuitorul a patruns in locuinta persoanei vatamate, raspunderea penala a acestuia se stabileste atat pentru infractiu­nea de furt, cat si pentru infractiunea de violare de domiciliu, in concurs real, deoarece, in acest caz, nu.opereaza nici o absorbtie.

Furtul nu intra insa inconcurs cu violarea de domiciliu, daca fapta s-a comis in conditiile art.209 lit. i) Cp., prin efractie, escaladare sau folosirea fara drept a unei chei adevarate ori a unei chei mincinoase. Exista opinia potrivit careia chiar si in aceasta situatie sunt incidente regulile concursului de infractiuni.

Bunul este luat fara consimtamantul persoanei vatamate, persoanei in posesia sau detentia careia se afla bunul. In literatura de specialitate a fost exprimata opinia potrivit careia prevederea expresa in textul de lege, a lipsei consimtamantului este de prisos, aceasta cerinta rezultand implicit din modul cum este formulat scopul savarsirii faptei.

Urmarea imediata consta in pricinuirea unei pagube.

Raportul de cauzalitate trebuie sa existe.

Latura subiectiva.

Infractiunea se savarseste cu intentie directa, deoa­rece bunul este luat in scopul insusirii pe nedrept, intentia indirecta este posibila atunci cand bunul furat ar contine in el un alt bun, a carui eventuala prezenta faptuitorul a putut-o prevedea, acceptand rezultatul actiunii sale, cum ar fi de exemplu, sustragerea unui portofel in care se aflau, pe langa bani, si acte de legitimare sau identificare.

Latura subiectiva include si ce­rinta unui scop special, constand in insusirea bunului, cand fapta se savar­seste in conditiile alin. 1, respectiv al folosirii pe nedrept a vehiculului, cand fapta se savarseste in conditiile alin. 4.

Tentativa se pedepseste, potrivit art. 222 Cp. Delimitarea tentativei de forma consumata, a prilejuit formularea a numeroase teorii, potrivit carora furtul se consuma in momentul cand faptuitorul apuca bunu! pe care urma­reste sa si-l insuseasca pe nedrept, in momentul cand faptuitorul ridica bu­nul din locul unde se afla, deplasandu-l in alt ioc in momentul luarii bunului in stapanirea de fapt a faptuitorului, momentul imposedarii. Exista tentativa la furt de folosinta a unui vehicul, prevazuta de art. 20 raportat la 208 alin. 4 Cp., atunci cand inculpatul a procedat la impingerea acestuia, scotandu-l din locui de parcare, moment in care a fost surprins de catre organele de politie. Deplasarea prin impingere a autoturismului nu poate fi considerata ca infractiune consumata, de furt de folosinta, deoarece inculpatul nu a reusit sa porneasca motorul si sa se plimbe cu masina, cum a intentionat.

Consumarea infractiunii are ioc in momentul realizarii celui de-al doilea
act, adica in momentul imposedarii, cand fapta se realizeaza in conditiile
alin. 1, respectiv in momentul deplasarii vehiculului de catre autor²⁹, cand
fapta se realizeaza in conditiile aiin. 4. in cazul sustragerii de bunuri dintr-un
loc asigurat cu paza, furtul se consuma in momentul cand faptuitorul a reusit
sa depaseasca paza.

Furtul poate fi o infractiune continua sau continuata,situatie in care, in afara momentului consumarii exista si un moment al epuizarii. De exemplu, in practica judiciara, s-a retinut forma continuata, atunci cand inculpatul a savarsit un numar de 20 de furturi, intr-o perioada
de 10 luni, toate prin efractie, in timpul noptii, din magazine din aceeasi localitate.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 1 la 12 ani.

FURTUL CALIFICAT- art. 209 -

Furtul calificat presupune realizarea continutului infractiunii de furt In prezenta uneia dintre imprejurarile care este prevazuta ca o circumstanta agravanta. Daca fapta se savarseste in prezenta mai multor circumstante agravante, nu exista concurs de infractiuni, ci o singura infractiune cu mai multe agravante.

Potrivit ali, 1, este calificat furtul savarsit in urmatoarele imprejurari:

a)  de doua sau mai multe persoane impreuna;

b) de o persoana avand asupra sa o arma sau o substanta narcotica;

c)  de catre o persoana mascata, deghizata sau travestita;

ci) asupra unei persoane aflate in imposibilitate de a-si exprima vointa sau de a se apara;

e) intr-un loc public;

f)  intr-un mijloc de transport in comun;

g)in timpul noptii;

h) in timpul unei calamitati;

1) prin efractie, escaladare sau prin folosirea fara drept a unei chei adevarate ori a unei chei mincinoase;

Potrivit alin. 2, cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si furtul privind:

a)   un bun care face parte din patrimoniul cultural;

b)  un act care serveste pentru dovedirea starii civile, pentru legiti­
mare sau identificare.

Furtul savarsit de doua sau mai multe persoane impreuna.

Agravanta ia in considerare pluralitatea faptuitorilor, care da acestora o mai mare forta de actiune, le creeaza mai mari posibilitati de savarsire si de ascundere a infractiunii, ii face sa actioneze cu mai mare siguranta si in­drazneala. Fapta se savarseste in coautorat sau complicitate concomi­tenta. Atat practica judiciara, cat si literatura de specialitate impartasesc opinia potrivit careia agravanta este aplicabila si in situatia in care fapta fiind savarsita de doua persoane, raspunderea penala a uneia este inlaturata, datorita unei cauze care exclude caracterul penal al faptei. Daca persoana exonerata de raspundere penaia este un minor, infractorului major i seaplica si agravanta generala prevazuta in art. 75 iit. c) Cp-constand in savarsirea infractiunii de catre un infractor major impreuna cu un minor.

Fiind o circumstanta reala, -potrivit art. 28 alin. 2 Cp., agravanta preva­zuta in art. 209 alin. 1 iii a) Cp., se rasfrange asupra tuturor participantilor care au cunoscut-o. Daca circumstanta agravanta generala prevazuta In art. 209 Iit. a) Cp. intra in concurs cu circumstanta generala de aceeasi natura si cu aceiasi continut, prevazuta in art. 75 Iit. a) Cp., se aplica numai circumstanta agravanta speciala. Daca faptuitorii s-au asociat in vederea comiterii de infractiuni, in acceptiunea prevederilor art. 323 C.p" devin incidente reguiiie concursului de infractiuni.

Furtul savarsit de catre o persoana avand asupra sa o arma sau o substanta narcotica.

Furtul este calificat deoarece avand asupra sa o arma sau o substanta narcotica, faptuitorul capata incredere sporita in reusita actiunii sale. Agravanta exista chiar daca arma sau substanta narcotica nu a fost vizibila, chiar daca victima nu a stiut ca faptuitorul are asupra sa un asemenea mijioc si, in consecinta, nu s-a simtit intimidata in nici un fel.

Agravanta exista numai daca faptuitorul nu foloseste arma ori substanta narcotica, deoarece in caz contrar fapta constituie infractiunea de talharie.

Notiunea de arma are intelesul stabilit prin dispozitiile alin. 1 al art. 151 Cp., adica de instrument, piesa sau dispozitiv declarat astfel prin dispozitiile legale, precum si prin Legea nr. 17 din 1996, privind regimul armelor de foc si munitiilor.³⁷ Daca arma este detinuta cu incalcarea dispozitiilor legaie, atunci furtul calificat prevazut in art. 209' Iii. b) Cp. poate intra in concurs real cu infractiunea de nerespectare a regimului armelor si munitiilor, prevazuta in art. 279 Cp. Obiectele pe care alin. 2 al art. 151 Cp. ie asi­mileaza armelor nu constituie arme in intelesul art. 209 Iit. b) Cp., deoarece, pe de o parte, agravanta exclude folosirea armei, iar pe de alta parte, ar­mele asimilate dobandesc acest caracter numai daca sunt folosite.

Substanta narcotica este orice substanta care are insusirea de a produce artificial adormirea unei persoane, morfina, cloroformul, eterul etc.

Furtul savarsit de catre o persoana mascata, deghizata sau tra­vestita.

Circumstanta agravanta consta in folosirea de catre faptuitor a unui anumit procedeu pentru a nu fi recunoscut. Acest procedeu poate consta in mascare, deghizare sau travestire. in cazul mascarii, faptuitorul isi acopera fata cu o masca, adica cu o bucata de stofa, matase etc. lasand descoperiti numai ochii. in cazul deghizarii sau travestirii, faptuitorul isi creeaza o infatisare sau se imbraca in asa fei incat sa nu poata fi recunoscut, isi pune barba faisa, ochelari, foloseste imbracamintea sexului opus etc.l

Furtul savarsit asupra unei persoane aftate in imposibilitate de a-si exprima vointa sau de a se apara.

Este incapabila de a-si exprima vointa persoana lipsita de aptitudinea de a intelege si de a-si manifesta constient vointa, fie datorita varstei, unei maladii sau datorita altor imprejurari cum ar fi betie, somn hipnotic etc. Incapabila de a se apara este persoana care nu poate opune rezistenta faptuitorului datorita unei infirmitati fizice, oboselii excesive, varstei sau datorita altor imprejurari. Este necesar ca starea persoanei sa nu fie produsa de faptuitor, deoarece, in caz contrar, fapta constituie infractiunea de talharie.

Furtul savarsit intr-un ioc public.

Locurile publice ofera conditii favorabile sustragerii de bunuri. Cel care sustrage bunuri intr-un loc public vadeste o mai mare periculozitatea sociala, tocmai pentru ca mizeaza pe toate aceste conditii favorabile, inclusiv pe increderea publica, atunci cand concepe planul sau infractional.

Locul public are acceptiunea prevederilor art. 152 Cp., si anume cel care, prin natura sau destinatia lui, este in permanenta accesibil publicului (strazi, sosele, parcuri etc), precum si orice alt ioc in care publicul are acces in anumite intervale de timp (magazine, restaurante, expozitii etc). in acest din urma caz, pentru aplicarea agravan­tei este necesar ca fapta sa fi fost comisa in. timpul cat publicul avea acces in acelioc. Agravanta opereaza insa in toate cazurile, chiar daca in timpul savarsirii furtului, in afara de faptuitor, nu se gasea in locul respectiv nici o alta persoana. Exista si opinia potrivit careia, in cazul locului in care acce­sul publicului este permis numai intre anumite limite de timp, este necesar, pentru aplicarea agravantei, ca sa fie de fata, in afara de faptuitor, cel putin doua persoane.

Furtul savarsit intr-un mijloc de transport in comun. Mijloacele de transport in comun ofera conditii favorabile savarsirii unor furturi. Prin "mijloc de transport in comun' se intelege mijlocul de transport care are anume aceasta destinatie (trenuri, autobuze, tramvaie etc). Este necesar ca bunuln sustras sa se fi aflat asupra unui pasager sau in spatiul afectat transportului in comun. Astfel, este calificat - in sensul acestei circumstante - furtul sa­varsit intr-un: mijloc de transport in comun - chiar daca fapta a fost comisa intr-un autobuz care stationa si in care s-a aflat, in afara de faptuitor, numai soferul. Agravanta nu este aplicabila daca in momentul comiterii faptei acel mijloc de transport nu era folosit efectiv in acest scop (de exemplu, se afla in garaj pentru reparatii). Taxiul nu este considerat ca fiind un mijloc de trans­port in comun. Transportand, de regula, un numar redus de persoane, intre care exista relatii de incredere, aceasta nu ofera conditii favorabile savarsirii unor sustrageri, pe care le ofera un mijloc de transport in comun.

Furtul savarsit in timpul noptii

Furtul savarsit in timpul noptii este considerat ca fiind mai grav, deoarece noaptea ofera imprejurari favorabile pentru savarsirea faptei. Cel ce intelege sa se foloseasca de aceste impre­jurari se dovedeste mai periculos, ceea ce impune o mai mare severitate din partea legii penale. Prin timpul noptii se intelege numai noaptea reaia, adica din momentul in care intunericul a luat, in mod efectiv, locul luminii, amurgul, care nu poate fi considerat intuneric, nefacand parte din noapte. Legiuitorul a avut in vedere ambianta generala pe care o creeaza noaptea ca fenomen natural, ambianta care ingreuiaza paza bunurilor si usureaza sustragerea lor. Savarsit in aceasta ambianta, furtul este intotdeauna mai grav, potrivit aprecierii legiuitorului, indiferent daca a fost intuneric sau lumina artificiala la locul savarsirii faptei si indiferent daca faptuitorul s-a folosit sau nu de o anumita conditie prielnica creata de timpul noptii. Caracterul calificat deriva, prin cerinta legii, exclusiv din imprejurarea de fapt ca infractorul a furat noaptea, -astfel incat instantele nu pot modifica prevederile exprese ale legii, conditionand aplicarea acestora si de dovedirea altor imprejurari.

S-a pus problema determinarii momentului cand incepe noaptea, pre­cum si a momentului cand aceasta inceteaza. In acest sens, au fost emise mai multe opinii, sustinandu-se ca noaptea incepe de la apusul soarelui si dureaza pana cand acesta rasare din nou, ca noaptea incepe din momentul cand locuitorii se retrag pentru odihna, ca durata timpului noptii ar fi deter­minata de textele din Codurile de procedura penala si civila care interzic efectuarea unor acte de procedura intre anumite ore, de exemplu, efectu­area perchezitiei. Cum insa noaptea ca fenomen natural este influentata de anotimp, loc, stare atmosferica, precum si de ora si data calendaristica, pozitia topografica a localitatii, la. determinarea ei trebuie sa se tina seama de toate aceste imprejurari. Agravanta prevazuta in art. 209 lit. g) Cp. se aplica si atunci cand numai o parte din actele de executare ale furtului au fost savarsite in timpul noptii.

Furtul savarsit in timpul unei calamitati. Prin calamitate se intelege, ca si in vorbirea obisnuita, situatia in care. se produce, ca urmare a unui eveniment, o stare de fapt pagubitoare sau periculoasa pentru o colectivitate de persoane, de exemplu, starea de fapt produsa de un cutremur, o inun­datie, o catastrofa de cale ferata etc. Este necesar ca fapia sa fie savarsita in perioada de timp cuprinsa intre momentul cand se produce evenimentul care da nastere starii de calamitate si momentul cand aceasta stare ince­teaza si nu intereseaza momentul cand autoritatea competenta a declarat oficial respectiva starea.

Furtul savarsit prin efractie, escaladare sau prin folosirea fara drept a unei chei adevarate ori a unei chei mincinoase Circumstanta se refera, in acest caz, la mijlocul folosit de faptuitor.

efractia consta in inlaturarea prin violenta a oricarui obiect sau dispo­
zitiv care are menirea de a impiedica patrunderea intr-un anumit loc, si pre­
supune un efort suplimentar din partea faptuitorului. De regula, efractia duce
la distrugerea sau degradarea obiectului sau dispozitivului asupra caruia
actioneaza faptuitorul, spargerea geamului, stricarea incuietorii etc, situatie
in, care furtul astfel calificat absoarbe infractiunea de distrugere. Ruperea
unui sigiliu pentru a patrunde in locul din care faptuitorul a sustras bunul nu
constituie o efractie, deoarece, sigiliul nu reprezinta o piedica a carei
inlaturare sa necesite din partea faptuitorului un efort suplimentar. Fapta va
putea constitui insa infractiunea de rupere a sigiiiului, prevazuta de 243
Cp., infractiune cu care furtul va intra in concurs real.

escaladarea consta in depasirea, trecerea peste anumite obstacole care
se interpun intre faptuitor si locul in care se afla bunui. Este vorba de o trecere
peste un obstacol pe alta cale decat cea fireasca, ceea ce necesita din partea
faptuitorului, si de data aceasta un efort supiimentar, constand in sarirea peste
ziduri, balcoane, garduri etc. Circumstanta agravanta este aplicabila daca
faptuitorul a sarit peste un gard, care nu putea fi trecut cu piciorul, folosindu-se
pentru aceasta de o stiva de lemne care se afia in acel loc.

escaladarea, ca si efractia, este folosita de catre faptuitor pentru a se apropia de bunul sustras.

folosirea fara drept a unei chei adevarate;

folosirea unei chei mincinoase. Prin cheie mincinoasa se intelege cheia
falsa, contrafacuta sau orice instrument cu ajutorul caruia poate fi actionat
mecanismul unui dispozitiv de inchidere, fara a fi distrus sau degradat.

Folosirea fara drept a unei chei adevarate sau a unei chei mincinoase poate
servi faptuitorului fie pentru a deschide incuietorile exterioare (de la usa,
porti etc.), fie pentru a deschide incuietorile interioare (de la dulapuri, valize
etc). Furtul calificat prevazut in art 209 (it. i) Cp., absoarbe violarea de
domiciliu, art. 192 Cp., existand o infractiune complexa, unica⁵⁷, fapt care
exclude in principiu posibilitatea unui asemenea concurs⁵⁸. Asa cum s-a mai
aratat, exista opinia, sustinuta cu argumente convingatoare si confirmata de
unele solutii din practica judiciara, potrivit careia, chiar si in aceasta
circumstanta, furtul savarsit intra in concurs cu violarea de domiciliu⁵⁹.

Furtul savarsit asupra unui bun care face parte din patri­moniul cultural Bunurile din patrimoniul cultural national au o insemnatate deosebita si sunt reglementate prin lege speciala.

Furtul savarsit asupra unui act care serveste pentru dovedirea starii civile, pentru legitimare sau identificare. Actele care servesc pentru dovedirea starii civile sunt: certificatul de nastere, certificatul de casatorie, copiile legalizate aie acestora, iar actele care servesc pentru legitimare sau identificare sunt: buletinul de identitate, legitimatia eliberata de institutia sau organizatia unde functioneaza posesorul acesteia etc. Este de precizat ca prin acte care servesc pentru dovedirea starii civile, pentru legitimare sau identificare se inteleg numai acele acte prin care persoana isi poate dovedi in mod direct starea civila, se poate legitima sau poate fi identificata, nu si cele prin care s-ar ajunge numai in mod indirect la stabilirea situatiei respective, cum ar fi diplomele scolare, diverse acte profesionale etc. Chitantele si retetele medicale nu pot servi, prin natura lor, la dovedirea sta­rii civile si nici pentru legitimarea sau identificarea unei persoane, consti­tuind doar un eventual indiciu cu privire la identitate, fara a avea insa o asemenea destinatie conform legii.

Sanctiunea consta in cu inchisoare de la 3 ia 15 ani.

2, Continutul agravat

Infractiunea are doua forme agravate prevazute in alin. 3 si 4. l - Potrivit alin. 3, este mai grav furtul privind urmatoarele categorii de bunuri:

a) titei, gazolina, condensat, etan lichid, benzina, motorina, alte pro­
duse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori
vagoane-cisterna;

b) componente ale sistemelor de irigatii;

c) componente ale retelelor electrice;

d) un dispozitiv ori un sistem cie semnalizare, aiarmare ori alertare in
caz de incendiu sau alte situatii de urgenta publica in caz de incendii;

e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de interventie la incen­
diu, la accidente de cale ferata, rutiere, navale sau aeriene, ori in caz de
dezastru;

f)  instalatii de siguranta si dirijare a traficului feroviar, rutier, naval si
aerian si componente ale acestora, precum si componente ale mij­
loacelor de transport;

g) bunuri prin insusirea carora se pune in pericol siguranta autove-
hleolelor si a persoanelor pe drumurile publice;

h) cabluri, linii, echipamente si instalatii de telecomunicatii, radioco-municatii, precum si componenete de comunicatii.

Furtul privind titei, gazolina, condensat, etan lichid, benzina, motorina, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne.ori vagoane-cisterna.

Circumstanta se refera ia obiectul materia! al infractiunii, constand in titei, gazolina, condensat, etan lichid, benzina, motorina, alte produse petroliere sau gaze naturale. Este necesar ca bunurile sustrase sa se afle in conducte, depozite, cisterne sau vagoane-cisterna. Gravitatea sporita a furtului avand ca obiect material titei, gazolina, condensat etc, este determinata de insemnatatea acestora, de locul in care se afla precum si de consecintele pe care le poate atrage savarsirea faptei, constand, de exemplu, in scurgeri de titei sau produse petroliere, cu consecinta poluarii mediului, posibilitatea izbucnirii unor incendii etc.

Potrivit afin. 5, in cazul prevazut la alin. 3 lit. a), sunt considerate tenta­tiva si efectuarea de sapaturi pe terenul aflat in zona de protectie a conductei de transport al titeiului, gazolinei, condensatului, etanuiui lichid, benzinei, motorinei, altor produse petroliere sau gazelor naturale, precum si detinerea, in acele locuri sau in apropierea depozitelor, cisternelor sau vagoaneior-cisterna, a stuturilor, instalatiilor sau oricaror altor dispozitive de prindere ori perforare.

Efectuarea de sapaturi precum si detinerea dispozitivelor de prindere ori perforare, constituie acte de pregatire in vederea savarsirii furtului, acte pe care legiuitorului a inteles sa le asimileze tentativei pedepsibiie.

Furtul privind componente ale sistemelor de irigatii. Agravanta ia in considerare natura si importanta bunurilor sustrase, bunuri care fac parte din infrastructura sistemului de irigatii. Din aceasta categorie de bunuri fac parte: conductele, hidrantii, conductele subterane pentru transport si distributie, statiile de pompare, statiile de punere sub presiune a apei cu dotarile

Furtul privind componente ale retelelor electrice Din aceasta categorie de bunuri fac parte: retelele de transport si distributie, conductorii, stalpii, transformatoarele, statiile cu componentele aferente etc. Si in acest caz, agravanta ia in considerare natura si importanta obiectului material.

Furtul privind un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare in caz de incendiu sau alte situatii de urgenta publica in caz de incendii Agravanta se refera la sustragerea dispozitivelor ori sistemelor de alertare, alarmare ori semnalizare in caz de incendiu sau alte situatii de ur­genta publica. Toate celelalte obligatii privind masurile care trebuie luate pentru aparare impotriva incendiilor, sunt prevazute prin legea speciala.

Furtul privind un mijloc de transport sau orice alt mijloc de inter­ventie la incendiu, la accidente de cale ferata, rutiere, navale sau aeriene, ori in caz de dezastru. Prin aceasta circumstanta, legiuitorul ia in consi­derare acele fapte de sustragere avand drept consecinta imposibilitatea sau intarzierea ajungerii, in cel mai scurt timp posibil, la locul producerii incen­diului, accidentului de cale ferata, accidentului rutier, naval sau aerian, ori la locul unui dezastru. Fapta se savarseste prin sustragerea mijloacelor de transport ori de interventie rapida ia locui producerii evenimentului.

Furtul privind instalatii de siguranta si. dirijare a traficului feroviar, rutier, naval si aerian, si componente ale acestora, precum si componente ale mijloacelor de transport.

Furtul privind bunuri prin insusirea carora se pune in pericol siguranta autovehiculelor si a persoanelor pe drumurile publice.

Furtul privind cabluri, linii, echipamente si instalatii de telecomu­nicatii, radiocomunicatii, precum si componenete de comunicatii. Sanctiunea consta in inchisoare de la 4 la 18 ani.

Potrivit alin. 4, infractiunea are forma agravata daca furtul a produs consecinte deosebit de grave.

Potrivit art. 146 Cp., prin consecinte deosebit de grave se intelege o paguba materiala mai mare de 2.000.000.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activitatii, cauzata unei autoritati publice sau oricareia dintre unitatile la care se refera art. 145 Cp., ori altei altei persoane juridice sau fizice.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor
drepturi.

FURTUL URMARIT LA PLANGEREA PREALABILA -art. 210-

Potrivit art. 210 Cp., furtul savarsit intre soti ori intre rude apropiate, sau de catre un minor in paguba tutorelui sau, ori de catre ce! care locuieste impreuna cu persoana vatamata sau este gazduit de aceasta, se urmareste numai plangerea prealabila a persoanei vatamate, impacarea partilor inlatura raspunderea penala.

Dispozitiile art. 210 Cp, sunt incidente intr-un numar de cinci imprejurari enumerate in mod limitativ, dupa cum urmeaza:.

furtul savarsit intre soti, ia in considerare calitatea speciala dintre parii
si se urmareste la plangerea prealabila a persoanei vatamate chiar daca
sotii sunt despartiti in fapt. Fapta constituie furt intre soti si nu abuz de in­
credere, daca unul dintre soti sustrage, in scopul insusirii pe nedrept, uneie
bunuri din domiciliul comun, deci aflate si in posesia celuilalt sot.

furtul savarsit intre rude apropiate. Sunt rude apropiate, potrivit art. 149
Cp., ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si
persoanele devenite prin infiere astfel de rude. De exemplu, in practica ju­
diciara s-a considerat ca infractiunea exista daca partile vatamate sunt fratii
mamei faptuitorului.

furtul savarsit de catre un minor in paguba tutorelui sau. Actiunea pe­
nala se pune in miscare din oficiu in situatie inversa, in care tutorele fura in
paguba minorului.

furtul savarsit de catre cel care locuieste impreuna cu persoana vatamata;

- furtul savarsit de catre cel care este gazduit de persoana vatamata.
Pentru aplicarea dispozitiilor art. 210 Cp., este necesara o coabitare

efectiva, chiar fara temei legai, in aceeasi camera sau in aceiasi aparta­ment, gospodarirea in comun, ducerea vietii impreuna, cu toate conse­cintele legate de aceasta imprejurare.

Fosta instanta suprema a considerat ca a locui impreuna inseamna a folosi aceeasi locuinta, in intregime sau partial, permanent sau pe o durata de timp limitata, dar avand totusi o durata care sa-i imprime caracter de stabilitate, in timp ce a gazdui inseamna a oferi adapost, ospitalitate, care, prin modul cum a fost acordata, releva in­crederea persoanei vatamate in cel caruia i-a acordat posibilitatea de a folosi locuinta sa, uneori chiar pentru o durata mai scurta de timp.. Deoarece dispo­zitiile art. 210 Cp. se refera la furtul savarsit de cel ce locuieste impreuna cu persoana vatamata sau este gazduit de aceasta, actiunea penala se pune in miscare din oficiu si nu la plangerea prealabila a persoanei vatamate in cazul furtului savarsit de persoana care gazduieste in dauna celui gazduit.

Dispozitiile art. 210 Cp., sunt aplicabile si in cazul furtului calificat deoarece legiuitorul se refera la furt, fara a face nici o distinctie. In situatia in care circumstanta de agravare consta in savarsirea furtului de catre doua sau mai multe persoane impreuna, dispozitiile art. 210 Cp., sunt incidente numai in raport cu inculpatul care se gaseste in una dintre situatiile enumerate in mod limitativ, urmand ca pentru ceilalti coineuipati actiunea penaia sa fie pusa in miscare din oficiu.

TALHARIA - art. 211 -

1. Continutul juridic

Potrivit aiin. 1, talharia consta in furtul savarsit prin intrebuintare de violente sau amenintari ori prin punerea victimei in stare de inconsti­enta sau neputinta de a se apara, precum si furtul urmat de intrebuin­tarea unor astfe! de mijloace pentru pastrarea bunului furat sau pentru inlaturarea urmelor infractiunii ori pentru ca faptuitorul sa-si asigure scaparea.

Obiectul juridic. Fiind o infractiune complexa, talharia are doua obiecte juridice. Obiectul juridic principal este identic cu cel al furtului si consta in relatiile sociale referitoare la posesia si detentia asupra bunurilor mobile. Obiectul juridic secundar consta in relatiile sociale referitoare la atributele fundamentale ale persoanei, viata, integritatea corporala sau libertatea acesteia.

Obiectul material consta, In primul rand, intr-un bun mobil care se caracterizeaza prin aceleasi trasaturi ca si la infractiunea de furt. Exista o singura infractiune de talharie atunci cand furtul savarsit are ca obiect material bunuri din patrimoniul comun apartinand mai multor persoane, chiar daca violentele au avut o pluralitate de victime. Talharia poate avea ca obiect material, in al doilea rand, corpul persoanei in situatia in care activi­tatea secundara se realizeaza printr-o actiune exercitata direct asupra acestuia. Este posibil ca faptuitorul sa intrebuinteze violenta impotriva unui bun, realizand prin aceasta o amenintare a persoanei, cum ar fi, de exem­plu, fapta prin care taie anvelopele autoturismului victimei pentru ca aceasta sa nu se poata salva prin fuga. intr-un asemenea caz, bunul distrus consti­tuie obiect material al infractiunii de distrugere, art. 217 Cp., cu care talharia va intra in concurs.

Subiect activ poate fi orice persoana,

Participatia penala este posibila, in modalitatea alin. 1, numai sub forma instigarii si a complicitatii anterioare. Aceasta deoarece, infractiunea este mai grava, potrivit alin. 2 lit. a), cand se savarseste de doua sau mai multe persoane impreuna.

Coautoratul exista si atunci cand, in baza unei intele­geri prealabile, inculpatul a transportat alte doua persoane cu autoturismul proprietate personala in apropierea locuintei victimei, si apoi, i-a intrerupt iluminatul electric, dandu-le posibilitatea acestora: sa deposedeze pe victi­ma, prin violenta, de o importanta suma de bani si sa-si asigure scaparea.

Complicitatea morala, poate consta, de exemplu, in participarea la pianuirea infractiunii,.sfatuirea unuia dintre participanti in legatura cu atragerea partii vatamate la locul unde a fost agresata si participarea la folosul realizat prin savarsirea talhariei, sau in fapta aceluia care, dupa o intelegere prealabila cu altii, atrage persoana ce o insotea pe victima, in scopul de a o lasa pe acesta singura, pentru a putea fi atacata si deposedata de bani.

Exista complicitate si nu instigare la talharie, atunci cand unui dintre inculpati a dat relatii altor doi inculpati despre sumele de bani detinute de persoana vata­mata si particularitatile locuintei acesteia, precum si sfaturi privind modul de actionare in vederea savarsirii infractiunii. Instigarea la talharie exista, atunci cand, de-exemplu, inculpatul a determinat o persoana sa deposedeze partea vatamata de o suma de bani, dandu-i acelei persoane si un spray lacrimogen pentru a-i infrange eventuala opunere a partii vatamate.

3. Continutul constitutiv

Latura obiectiva. Elementul material al laturii obiective se realizeaza prin doua activitati, dintre care o activitate principala, corespunzatoare furtu­lui, si alta secundara, constand in folosirea violentei.

Activitatea principala, corespunzatoare furtului, se realizeaza printr- un act de deposedare si un act de imposedare. Uneori, datorita folosirii de catre faptuitor a mijloacelor specifice talhariei, luarea bunului se prezinta in forma unei remiteri silite efectuata de catre insusi posesorul sau detentorul acelui bun. De exemplu, in practica judiciara s-a considerat ca infractiunea se savarseste in aceasta modalitate, atunci cand inculpatul a amenintat victima ca ii va aplica o lovitura de cutit, daca nu-i va da lantisorul de aur pe care acesta il avea la gat, bun pe care si l-a insusit. Intr-un asemenea caz, talharia se deosebeste de de santaj, infractiune la care exista intotdeauna un inter/al de timp Intre momentul constrangerii si momentul remiterii bunului. Furtul realizeaza activitatea principala in cadrul laturii obiective a talhariei indiferent daca este simplu sau calificat, iar atunci cand priveste un vehicul, nu intereseaza daca este savarsita in scopul insusirii pe nedrept sau in scopul folosirii pe nedrept.

Activitatea secundara se poate realiza prin una dintre urmatoarele patru modalitati pe care legea ie prevede alternativ:

intrebuintarea de violente;

intrebuintarea de amenintari;

punerea victimei in stare de inconstienta;

punerea victimei in neputinta de a se apara.

a) Violenta semnifica o constrangere fizica exercitata asupra victimei infractiunii. Violenta savarsita impotriva unui bun poate constitui, in anumite conditii, o amenintare, de exemplu, distrugerea instalatiei telefonice pentru ca victima sa nu poate apela la ajutor. Intr-un asemenea caz, fapta consti­tuie talharie, dar in modalitatea intrebuintarii de amenintari si nu de violente.

Violenta trebuie sa fie efectiva si trebuie sa aiba aptitudinea de a infrange rezistenta victimei. in cazul talhariei in forma simpla, violentele ia care se re­fera textui sunt cele prevazute in art. 180 si 181 Cp,, infractiuni care sunt absorbite. Daca violentele intrebuintate de catre faptuitor i-au cauzat victimei vreuna dintre urmarile alternative de la vatamarea corporala grava, talharia are forma calificata din alin. 2¹ lit, e). Distrugerea realizata prin intrebuintarea actelor de violenta este, de asemenea, absorbita in forma complexa a. tal­hariei. De exemplu, in practica judiciara s-a considerat ca degradarea imb'ra-camintii partii vatamate, ca urmare a violentelor exercitate contra ei de catre inculpat, in incercarea de a-si asigura scaparea, constituie infractiunea complexa unica de talharie, in care fapta de distrugere este absorbita.

Puncte de vedere contradictorii au fost exprimate in legatura cu incadrarea juridica a faptei constand in insusirea unui bun pe care faptuitorul il sustrage din mana victimei, fugind cu el.

Dupa o opinie, fapta constituie talharie, iar dupa o alta opinie, ea constituie infractiune de furt; impartasim aceasta din urma opinie deoarece, in cazul smulgerii bunului prin surprindere, fara ca victima sa opuna vreo rezistenta, nu se aduce cu nimic atingere relatiilor sociale referitoare la integritatea corporala sau libertatea persoanei, relatii care constituie obiectul juridic secundar a! talhariei. Incalcandu-se numai relatiile sociale referitoare la patrimoniul persoanei, fapta nu poate constitui decat infractiunea de furt. Aceasta deoarece, inculpatul nu a folosit impotriva partii vatamate violenta sau amenintarea pentru a-i lua banii, si nici nu a folosit asemenea mijloace pentru pastrarea banilor furati.

Cu toate acestea, violentele la care se refera textul, ca actiuni adiacente, nu trebuie sa imbrace, in mod necesar, una din formele prevazute in art. 180 - 181 Cp. Acestea pot consta si In alte actiuni agresive indreptate impotriva persoanei vatamate, cum este smulgerea unui lantisor din aur de ia gatul victimei, daca aceasta a fost de natura a-i in­frange vointa, fapta de a smulge sacosa din mana partii vatamate, urmata de tararea acesteia (partii vatamate), in incercarea de a-si.pastra bunul, pe holul vagonului in care se aflau, insusirea prin smulgere, insotita de acte violente, a unei sume de bani primite cu ocazia discutiilor privind un schimb
valutar, care nu s-a mai efectuat.

Amenintarea are acceptiunea si formele de la infractiunea cu aceeasi denumire marginala, art. 193 Cp. si incalca libertatea morala a victimei. Prin intrebuintarea de amenintari, faptuitorul pune victima in situatia de a nu mai putea lua hotarari sau intreprinde actiuni in vederea apararii bunului,.

Punerea victimei in stare de inconstienta presupune aducerea aces­
teia in situatia de a nu-si da seama, de a nu percepe realitatea.

Punerea victimei in neputinta de a se apara, are semnificatia aducerii
acesteia in situatia de a nu putea folosi posibilitatile de aparare pe care altfel
le-ar fi putut folosi, cum ar fi, de exemplu, imobilizarea victimei.

Activitatea secundara, in una dintre cele patru modalitati, are un anumit scop, este intrebuintata pentru:

savarsirea furtului;

pastrarea bunului furat;

inlaturarea urmelor infractiunii, sau

pentru ca faptuitorul sa-si asigure scaparea.

Intre activitatea secundara si activitatea principala trebuie sa existe legatura de la mijloc de scop.

Aceasta legatura exista daca activitatea secundara a fost realizata de faptui­tor cu putin inainte, in timpul sau imediat dupa savarsirea furtului. Se consi­dera, totusi, ca talharia exista chiar daca intre fapta de sustragere si violen­tele exercitate pentru pastrarea bunului sustras ori pentru ca faptuitorul sa-si asigure scaparea, s-a scurs un interval de timp¹⁰⁴.

In cazul in care faptuitorul loveste persoana vatamata ca urmare a unor neintelegeri anterioare, dupa care isi insuseste un obiect al.acesteia cazut pe jos in cursul agresiunii, nu
exista infractiunea de talharie deoarece intrebuintarea violentei nu s-a facut in scopul sustragerii bunului. Tot astfel, s-a considerat ca exista un con­curs de infractiuni, format din loviri sau alte violente si furt, iar nu infractiu­nea complexa de talharie, atunci cand inculpatul a lovit victima nu in scopul de a-i sustrage vreun bun, ci pentru ca a considerat-o implicata in desfa­cerea contractului sau de munca si numai dupa ce aceasta a cazut la pamant i-a luat haina pe care si-a insusit-o. Daca imobilizarea victimei excede actiunile necesare in desfasurarea laturii obiective a infractiunii de talharie, ne aflam in fata unei infractiuni de sine statatoare, respectiv lipsirea de libertate in mod ilegal¹⁰⁷, prevazuta de art. 189 Cp.

Urmarea imediata consta, pe de,o parte in pricinuirea unei pagube, iar pe
de alta parte in incalcarea unuia sau unora dintre atributele fundamentale
ale persoanei.

Raportul de cauzalitate trebuie sa existe intre fapta si urmarile social­mente periculoase.

Latura subiectiva presupune intentia directa, deoarece exista un dublu scop. in primul rand, exista scopul specific furtului, constand in insusirea bunului, iar in ai doilea rand, activitatea secundara are ca scop savarsirea furtului, pastrarea bunului furat, stergerea urmelor infractiunii ori asigurarea scaparii faptuitorului. Talharia exista indiferent daca scopul insusirii pe nedrept a fost urmarit inaintea exercitarii violentelor sau a amenintarilor, ori daca acest scop a intervenit in timpul folosirii unor asemenea-mijloace in vederea altei finalitati.

4. Forme. Sanctiuni

Tentativa se pedepseste, potrivit art. 222 Cp. Tentativa exista si atunci cand s-au executat numai actele de violenta, amenintare etc. in vederea savarsirii furtului. intr-un asemenea caz, exista tentativa de talharie chiar daca bunul a carui sustragere a urmarit-o faptuitorul nu se gasea, la locui unde acesta credea ca se gaseste. Daca violenta, amenintarea etc. a fost efectiv intrebuintata, exista tentativa de talharie si atunci cand bunul a carui sustragere a urmarit-o faptuitorul este un autovehicul, pe care acesta a vrut sa-! foloseasca pe nedrept. in cazul furtului urmat de intrebuintarea de violente, amenintari etc. exista tentativa de talharie atunci cand executarea furtului fiind intrerupta datorita unor imprejurari independente de, vointa faptuitorului, acesta foloseste violenta, amenintarea etc, pentru stergerea urmelor infractiunii sau pentru a-si asigura scaparea. Tentativa nu este posibila daca actele de violenta sau amenintare eic. au fost intrebuintate in scopul pastrarii bunului furat, situatie in care consumandu-se furtul, are forma consumata si infractiunea de talharie.

Consumarea infractiunii are loc in momentul in care sunt realizate ambele activitati - secundara si principala. in cazul furtului urmat de folosirea violentei, amenintarii etc, talharia se consuma in momentul in care faptuitorul foloseste unul dintre aceste mijloace pentru pastrarea bunului furat, stergerea urmelor infractiunii ori pentru a-si asigura scaparea, indiferent daca scopul urmarit a fost sau nu realizat. Deoarece talharia este indreptata, in principal, impo­triva patrimoniului si, in secundar, impotriva persoanei, furtul savarsit prin intrebuintarea de violente asupra mai multor persoane, dar avand ca obiect material bunuri din patrimoniu! comun al acestora, constituie infractiune unica de talharie, iar nu o pluralitate de infractiuni in concurs, in raport cu numarul persoanelor agresate.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 la 18 ani.

5. Continutul agravat

Infractiunea are trei forme agravate, prevazute in alin, 2, 2¹ si 3.

Prima forma agravata exista potrivit afin. 2, atunci cand talharia este savarsita in urmatoarele imprejurari:

a) de o persoana mascata, deghizata sau travestita;

b) in timpul noptii;

c) intr-un ioc public sau intr-un mijioc de transport Circumstantele prevazute la lit. a), b) si c) au un continut identic celui analizat la furtul calificat, art. 209 alin. 1 lit. c), e), f) si g) la care facem trimitere. in conditiile iit. c) talharia se savarseste intr-un ioc public in accep­tiunea prevazuta de art. 152 Cp., sau intr-un mijloc de transport, indiferent de natura acestuia, spre deosebire de furtul calificat de ia art. 209 alin. 1 iit. f), care se sa savarseste intr-un mijloc de transport in comun. In oricare dintre circumstantele de agravare, coautoratul exista chiar daca unul dintre inculpati a realizat activitatea principala, indreptata impotriva patrimoniului, iar celalalt a realizat activitatea secundara, cata vrerne actiunile lor au fost concomitente si cooperante In vederea realizarii aceluiasi scop.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 5 la 20 de ani.

A doua forma agravata exista, potrivit alin. 2¹ daca talharia a fost savarsita:

a) de doua sau mai multe persoane impreuna;

b) de o persoana avand asupra sa o arma, o substanta narcotica ori
paralizanta;

c) intr-o locuinta sau in dependinte ale acesteia;

d)  in timpul unei calamitati;

e) a avut vreuna din urmarile aratate in art. 182,

Circumstantele agravante de la lit. a), b) si d) au continut identic celui de la furtul calificat, art. 209 alin. 1 lit. a), b) si h) Cp, In cazul savarsirii talhariei de doua sau mai multe persoane impreuna, agravanta se retine si in cazul in care una dintre cele doua persoane participante la comiterea infractiunii nu are discernamant, iar in cazul savarsirii acesteia de catre trei persoane impreuna, fapta se incadreaza in prevederile art. 211 alin. 2¹ lit a) Cp., astfel incat nu mai sunt aplicabile si prevederile art. 75 aiin. 1 lit. a) Cp., constand in savarsirea faptei de trei sau mai multe persoane impreuna. in conditiile lit. b), talharia poate fi savarsita de catre o persoana avand asupra sa o arma, o substanta narcotica ori paralizanta, spre deosebire de -furtul calificat, de Ia art. 209 alin. 1 iit. b), care poate fi savarsit de catre o per­soana avand asupra sa o arma sau o substanta narcotica.

In conditiile lit. c), talharia se savarseste inir-o locuinta sau in dependinte ale acesteia. Agravanta ia in considerare Socul savarsirii faptei, intr-o locuinta sau dependinta. Locuinta sau dependinta au aceeasi semnificatie, de parti componente ale unui domiciiiu, analizata la violarea de domiciliu, art. 192 Cp., infractiune la care facem trimitere. Opinii diferite au fost expri­mate in legatura cu incadrarea juridica a talhariei savarsita intr-o locuinta sau in dependintele acesteia. Instanta suprema considera ca talharia savar­sita intr-o locuinta sau in dependinte ale acesteia nu constituie infractiunile de violare de domiciliu si de talharie calificata aflate in concurs, ci o singura infractiune complexa de talharie in forma agravata.

Patrunderea fara drept in locuinta sau intr-o dependinta ce tine de aceasta, ori refuzul de a le parasi la cererea persoanei vatamate, realizeaza elementele constitutive ale infractiunii de violare de domiciliu - ca infractiune mijloc-, iar furtul prin violente sau amenintari savarsit in locuinta sau dependinta respectiva- constituie infractiunea de talharie, prevazuta de art. 211 alin. 2¹ lit. c) - ca infractiune scop. Dimpotriva, atunci cand patrunderea faptuitorului in locuinta,sau. in dependintele ei se realizeaza prin efractie, escaladare sau prin folosirea fara drept a unei chei adevarate ori a unei chei mincinoase, dupa care savar­seste talharia, nu poate fi retinuta si infractiunea de violare de domiciliu, ci numai infractiunea prevazuta de art. 211 alin. 2¹ lit. c) Cp.

In ceea ce priveste agravanta prevazuta la lit. e) aceasta exista atunci cand talharia a avut ca urmare vreuna dintre consecintele prevazute ia art. 182 alin. 1 si 2 Cp., constand intr-o vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii care necesita pentru vindecare ingrijiri medicale mai mult de 60 de zile (alin. 1), pierderea unui simt sau organ, incetarea functionarii aces­tora, o infirmitate permanenta fizica sau psihica, slutirea, avortul ori punerea in primejdie a vietii persoanei (alin. 2). Intre fapta de talharie si urmarea produsa trebuie sa existe un raport de cauzalitate. Daca acest raport lip­seste, nu ne gasim in prezenta formei agravate a infractiunii de talharie, faptele urmand a avea o alta incadrare juridica. Vatamarea corporala grava ii este imputabila faptuitorului pe baza de praeterintentie. Daca vatamarea corporala grava s-a produs ca urmare a unei tentative de talharie, va exista tentativa la forma agravata a infractiunii. Sanctiunea consta in inchisoare de la 7 la 20 de ani.

A treia forma agravata exista, potrivit alin. 3, daca talharia a produs consecinte deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei.

Potrivit art 146 Cp., prin consecinte deosebit de grave se intelege o paguba materiala mai mare de 2.000.000.000 iei sau o perturbare deosebit de grava a activitatii, cauzata unei autoritati publice sau oricareia dintre unitatile ia care se refera art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice.

Moartea victimei ii este imputabila faptuitorului pe baza de praeterintentie. Daca faptui­torul a produs cu intentie moartea victimei, exista concurs intre infractiunea de talharie prevazuta de art. 211 alin. 1 Cp. si infractiunea de omor deose­bit de grav. In acest caz, talharia se incadreaza in art. 211 alin. 1 Cp. si nu in art. 211 alin. 3 Cp., deoarece moartea victimei producandu-se cu intentie, nu se mai poate retine, in acelasi timp, ca acest rezultat s-a produs si din culpa. Daca faptuitorul a actionat de la inceput cu intentia de a ucide victima pentru a putea savarsi astfel mai usor talharia, ne aflam in prezenta unui omor deosebit de grav, art. 176 lit. d) Cp., in concurs cu infractiunea de talharie prevazuta in art. 211 alin. 1 Cp. Daca moartea victimei s-a produs in urma unei tentative de talharie, exista tentativa la forma agravata a infractiunii.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 15 ia 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

PIRATERIA -art. 212-

1. Continutul Juridic

Potrivit alin. 1, infractiunea consta in jefuirea prin acte de violenta savarsite in scopuri personale, de echipajul sau pasagerii unei nave impotriva persoanelor sau bunurilor care se gasesc in acea nava ori impotriva altei nave, claca navele se afla in marea libera sau intr-un ioc care nu este supus jurisdictiei nici unui stat.

Potrivit aiin. 4, dispozitiile alineatelor precedente se aplica, in mod corespunzator si cand infractiunea de piraterie s-a comis pe o aeronava sau intre aeronave si nave.

2. Conditii preexistente

Obiectul juridic principal consta in relatiile sociale referitoare ia patri­moniu, iar obiectul juridic secundar consta in relatiile sociale referitoare la integritatea persoanelor si a bunurilor.

Obiectul material este reprezentat de bunurile, in raport cu care se realizeaza actiunea de jefuire, cit si corpul persoanelor supuse actelor de violenta. Obiectul material poate face parte din incarcatura navei sau din bagajele pasagerilor.

Subiectul activ este format dintr- o pluralitate de faptuitori, din echipajul sau pasagerii unei nave. Ca si in cazul talhariei, au calitatea de coautori atat cei care savarsesc numai acte de jefuire, cat si cei care savarsesc numai acte de violenta.

Pariicipapa penala este posibiia sub toate formele.

3. Continutul constitutiv

Latura obiectiva. Elementul material se realizeaza prin doua actiuni, una principala constand in jefuirea bunurilor de pe o nava si alta secundara, constand in savarsirea unor acte de violenta impotriva persoanelor sau bunurilor.

Actiunea principala, jefuirea, consta in sustragerea unora sau a tuturor bunurilor aflate pe nava. Ca si in cazul talhariei, este vorba tot despre un furt savarsit prin intrebuintarea de violente.

Actiunea secundara, constand in savarsirea actelor de violenta, se reali­zeaza fie asupra persoanelor, fie asupra bunurilor, spre deosebire de talharie, infractiune la care violentele se indreapta impotriva persoanei, sl numai prin exceptie, se poate indrepta si impotriva bunurilor ca modalitate de intimidare a victimei. in modalitatea alin. 1, pirateria absoarbe infractiunile prevazute in art. 180 si 181 Cp. Aceasta deoarece potrivit alin. 2 infractiunea este mai grava daca pricinuieste vreune dintre urmarile alternative prevazute in art. 182 Cp.

Intre activitatea secundara si cea principala trebuie sa existe legatura de la mijloc la scop.

Fapta trebuie savarsita pe o nava care se afla in marea libera sau intr-un loc nesupus jurisdictiei nici unui stat, in caz contrar, incadrarea juridica se va face sub aspectul infractiunii de talharie, art. 211 Cp.

Umarea imediata consta in pricinuirea unei pagube.

Raportul de cauzalitate, intre fapta si urmare, trebuie sa existe.

Latura subiectiva presupune intentia directa, deoarece pirateria include un dublu scop. Latura subiectiva a pirateriei include scopul insusirii de ne­drept, care este specific furtului. in afara acestui scop, latura subiectiva include si scopul folosirii violentei pentru jefuirea bunurilor de pe nava, precum si cerinta jefuirii acestor bunuri in scopuri personale, fara de care fapta nu constituie infractiunea de piraterie.

4. Forme. Sanctiuni

Tentativa se pedepseste, potrivit prevederilor art. 222 Cp. Consumarea infractiunii are loc in momentul in care se realizeaza atat activitatea principala, cat si activitatea secundara. Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 la 18 ani.

5. Continuiui agravat

Pirateria are doua forme agravate, prevazute in alin. 2 si 3.

Potrivit alin. 2, pirateria este mai grava daca a avut vreuna din urmarile aratate in ari. 182 Cp. Agravanta absoarbe infractiunea de vata­mare corporala grava, care ii este imputabila faptuitorului pe baza de prae-terintentie, si are continut identic celui de la talharie, art. 211 alin. 2¹ lit. e) Cp., la care facem trimitere.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 5 la 20 de ani.

Potrivit alin. 3, pirateria este, de asemenea, mai grava daca a produs consecinte deosebit de grave ssu a avut ea urmare moartea victimei. Consecintele sunt deosebit de grave in acceptiunea prevederilor art. 146 Cp., iar moartea victimei este imputabila faptuitorului pe baza de praeterintentie.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

ABUZUL DE INCREDERE -art. 213-

1. Continutul juridic

Potrivit alin. 1, infractiunea consta in insusirea unui bun mobil al altuia, detinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzui de a-i restitui.

2. Conditii preexistente

Obiectul juridic consta in relatii sociale referitoare la dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile, relatii care implica o anumita incredere pe care parti­cipantii trebuie sa si-o acorde reciproc

Situatia premiza consta intr-un raport juridic patrimonial, netransiativ de proprietate, raport existent intre persoana care detine un bun ai altuia si persoana de la care s-a primit acel bun.

Obiectul material este format dintr-un bun mobil al altuia, detinut cu orice titlu de catre faptuitor. Sunt asimilate bunurile mobile, putand constitui obiect material al infractiunii, bunurile imobile prin destinatia lor, precum si cele care sunt considerate astfel datorita bunului la care sunt atasate. Sunt asimilate bunului mobil si inscrisurile de orice fel. Poate constitui obiect material al abuzului de incredere atat bunul mobil, cat si roadele acestuia, iar daca bunul a fost incredintat faptuitorului -pentru a fi vandut, banii obtinuti prin vanzarea acestuia.

Bunul mobil trebuie sa apartina altuia. Daca pana in momentul savarsirii faptei bunul trecuse in proprietatea faptuitorului, existenta infractiunii este exclusa. Poate constitui obiect material al abuzului de incredere si bunul asupra caruia faptuitorul are numai un drept de coproprietate, daca acel bun este indivizibil, sau plusul care depaseste cota sa parte, in cazul unui bun divizibil.

Bunul mobil trebuie sa fie detinut de faptuitor cu orice titlu, ceea ce presupune existenta-unui raport juridic patrimonial in baza caruia se trans­mite detentia acelui bun cu obligatia restituirii sau a unei anumite folosiri, cum ar fi, de exemplu, atunci cand bunul a fost dat faptuitorului in depozit, in gaj, i-a fost incredintat pentru transport etc. Simpla detinere fizica in afara oricarui raport juridic, nu reprezinta situatia premiza pentru infractiunea de abuz de incredere.

Subiect activ poate fi orice persoana care are in detentie, cu orice titlu, un bun mobil al altuia, persoana care isi interverteste in mod abuziv calitatea sa de detentor al bunului in aceea de pretins proprietar ai acestuia. Pentru existenta infractiunii de abuz de incredere este necesar ca bunul ce formeaza obiectul insusirii, dispunerii pe nedrept sau refuzului de restituire sa fie detinut de o persoana fizica In aceasta calitate, nu de o societate
comerciala in urma intelegerii intervenite initiai intre parti

Participatia penala este posibila sub toate formele.

3, Continutul constitutiv

Latura obiectiva. Elementul material al laturii obiective se realizeaza .prin una din urmatoarele trei modalitati alternative: insusirea bunului, dispunerea pe nedrept de acei bun sau refuzul de a-l restitui.

insusirea bunului exista atunci cand, desi este numai detentor in raport
cu obiectul material, faptuitorul se comporta fata de acesta ca si cand ar
avea calitatea de proprietar. Este necesar ca faptuitorul sa-si insuseasca in
mod efectiv bunul.

dispunerea de bun, inseamna a face cu privire la acel bun un act de
dispozitie, prin vanzare, donatie etc. Dispunerea trebuie sa se faca pe
nedrept, in alte conditii decat cele care rezulta din continutul conventiei din­
tre parti si fara incuviintarea ulterioara a persoanei care i-a incredintat acei
bun. Simpla folosire a bunului detinut, atunci cand nu s-a convenit interzi­
cerea folosirii nu constituie un act de dispunere pe nedrept.

refuzul de restituire este urmarea unei cereri exprese si poate fi
explicit sau implicit. Refuzul de restituire a bunului trebuie sa se intemeieze
pe intentia faptuitorului de a si-l insusi. In consecinta, daca refuzul faptui­
torului nu a fost precedat de o cerere de restituire a bunului, nu se poate vorbi de un abuz de incredere. Este necesar ca refuzul de restituire a bunului sa aiba loc fata de proprietarul bunului, de mandatarul acestuia sau fata de aceia de la care a fost primit, si nu fata.de orice alta persoana care pretinde un drept asupra bunului respectiv. Nu constituie un abuz de incredere, refuzul de a restitui o suma de barii imprumutata, fapta antrenand raspunderea civila. Aceasta deoarece suma de bani constituie obiectul contractului de imprumut, iar potrivit art. 1576 C.civ., exista indatorirea de a restitui tot atatea lucruri, de aceeasi specie si calitate, si nu aceleasi lucruri care au fost imprumutate, imprumutand bani, bunuri consumptibile, partea vatamata (creditorul) a transmis dreptul de proprietate asupra acestora. in cazul refuzului de a restitui un bun (un obiect de mobilier), primit in depozit, inculpatul trebuie obligat a inapoia deponentului bunul in natura, in starea in care se gaseste, ori a plati o suma echivalenta valorii de achizitie, uzura bunuiui, intervenita in perioada depozitului, se suporta de catre deponent.

Urmarea imediata consta in pricinuirea unei pagube.

Raportul de cauzalitate, dintre fapta si urmare, trebuie sa existe.

Latura subiectiva presupune intentia, care poate fi directa sau indirecta, in cazul refuzului de restituire a bunului, intentia rezulta din imprejurarea ca omisiunea faptuitorului este precedata de o cerere expresa, formulata in acest sens.

4. Forme. Sanctiuni

Tentativa nu se pedepseste.

Consumarea infractiunii are loc in momentul realizarii oricareia dintre moda­litatile elementului material. Abuzul de incredere este o infractiune instantanee, chiar daca elementul material se realizeaza in modalitatea omisiva.

Stabilirea momentului consumarii infractiunii.de abuz de incredere pre­zinta interes si pentru determinarea persoanei vatamate, de a carei plangere este conditionata punerea in miscare a actiunii penale. Astfel, persoana vatamata, in cazul abuzului de incredere, este persoana in a carui patrimo­niu se afla bunul, in momentul consumarii infractiunii, chiar daca o alta persoana a incredintat acel bun faptuitorului.

5. Aspecte procesuale

Potrivit alin. 2, daca bunul este proprietate privata, cu exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in parte al statului, actiunea penala se pune in miscare ia plangerea prealabila a persoanei vatamate. impacarea partilor inlatura raspunderea penala. Dispozitia "cu exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in parte a! statului', prevazuta in art. 213 alin. 2 din Codul penal, este neconstitutionala.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 luni la 4 ani sau amenda.

GESTIUNEA FRAUDULOASA - art. 214 -

1. Continutul juridic

Potrivit alin. 1, infractiunea consta in pricinuirea de pagube unei per­soane, cu rea-credinta, cu ocazia administrarii sau conservarii bunuriior acesteia, de catre cel care are ori trebuie sa aiba grija administrarii sau conservarii acestor bunuri.

2. Conditii preexistente

Obiectui juridic principal consta in relatiile sociale cu caracter patrimonial. Obiectul juridic secundar consta in relatiile sociale referitoare la buna-credinta si increderea necesara intre cei ce intra in relatii cu caracter patrimonial.

Obiectui material consta intr-o pluralitate de bunuri mobile si imobile, apartinand altuia, si aflata in posesia faptuitorului. Sub acest aspect, gestiu­nea frauduloasa se aseamana cu abuzul de incredere, delapidarea etc. in­fractiuni la care faptuitorul are posesia obiectuiui material. Constituie obiect material si bunurile asupra carora faptuitorul are un drept de coproprietaie, atunci cand coproprietarul i-a incredintat acestuia administrarea sau conser­varea intregii universalitati de bunuri.

Subiect activ poate fi orice persoana care are ori trebuie sa aiba grija administrarii sau conservarii bunurilor altuia, nefiind necesar sa aiba calitatea de functionar. Obligatia de a administra sau conserva bunurile altuia poate sa rezulte dintr-un raport juridic incheiat intre parti sau din dispozitia legii.

Participatia penala este posibila sub toate formele. In cazul coautoratului, este necesar ca faptuitorii sa aiba impreuna sarcina administrarii sau con­servarii respectivelor bunuri.

3. Confinutul constitutiv

Latura obiectiva. Elementul material al laturii obiective se realizeaza prin actiuni sau inactiuni pagubitoare pentru proprietarul bunurilor adminis­trate sau conservate. Actiunile sau inactiunile trebuie savarsite cu ocazia administrarii sau conservarii bunurilor.

Administrarea bunurilor se refera la acele activitati gospodaresti specifice
naturii acestora. .

Conservarea bunurilor presupune luarea unor masuri de mentinere a para­metrilor valorici si calitativi. Actiunile sau inactiunile pagubitoare trebuie sa reprezinte o incalcare a obligatiei rezultand din insarcinarea primita, in caz contrar fapta nu intruneste elementele infractiunii de gestiune frauduloasa.

Urmarea imediata consta in pricinuirea unor pagube.

Raportul de cauzalitate trebuie sa existe intre fapta incriminata si paguba pricinuita.

Latura subiectiva presupune vinovatia sub forma intentiei, deoarece faptuitorul actioneaza cu rea-credinta. Reaua credinta are o dubia semni­ficatie - pe de o parte savarsirea faptei cu intentie chiar si atunci cand ele­mentul material se realizeaza printr-o inactiune, iar pe de alta parte posi­bilitatea faptuitorului de a evita pricinuirea pagubei.

4. Forme. Sanctiuni

Tentativa infractiunii este posibila in cazul savarsirii faptei printr-o actiu­ne, insa nu se pedepseste.

Consumarea infractiunii are loc in momentul in care se pricinuieste paguba, ca urmare a actiunii sau inactiunii incriminate.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 6 luni la 5 ani.

5. Continutul agravat

Potrivit alin. 2, gestiunea frauduloasa este mai grava daca este sa­varsita in scopu! de a dobandi un folos material. Scopul trebuie sa existe in momentul savarsirii faptei chiar daca nu este realizat.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 la 10 ani,, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.

6. Aspecte procesuale

Potrivit alin.3, daca bunul este proprietate privata, cu exceptia cazului cand acesta este in intregime s'au in parte al statului, actiunea penala pentru fapta prevazuta in alin. 1., se pune.in miscare ia plangerea prealabila a per­soanei vatamate. Dispozitia "cu exceptia cazului cand acesta este in intre­gime sau in parte al statului', din art. 214 alin. 3 Cod penal, este neconstitutionala.

INSELACIUNEA -art. 215-

1. Continutul juridic

Potrivit alin. 1, infractiunea consta in inducerea in eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, in scopu! de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust si daca s-a pricinuit o paguba.

2. Conditii preexistente

Obiectul juridic principal consta in relatiile sociale cu caracter patri­monial, relatii care trebuie sa se bazeze pe incredere si buna-credinta. In timp ce la infractiunea de inselaciune, increderea este obtinuta prin ama­gire, la infractiunea de abuz de incredere se incalca increderea acordata.

Obiectui material poate consta in bunuri mobile sau imobile, precum si in inscrisuri cu valoare patrimoniala.

Subiect activ poate fi orice persoana.

Participatia penala este posibila sub toate formele.

3. Continutul constitutiv

Latura obiectiva.

Elementul material al laturii obiective se realizeaza printr-o actiune de inducere in eroare, savarsita prin prezentarea ca ade­varata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate. Prin oricare dintre cele doua modalitati, faptuitorul ii creeaza persoanei vatamate o falsa reprezentare a realitatii, indiferent de mijloacele folosite in acest sens. Daca mijlocul folosit este fraudulos, infractiunea este mai grava potrivit alin. 2, iar daca acesta intruneste elementele unei infractiuni dis­tincte, va exista un concurs de infractiuni.

Aptitudinea unui mijloc de a induce in eroare depinde si de persoana victimei, de gradul de instructie si educatie, mediul din care provine, de sta­rea psihica in care se gasea in momentul savarsirii faptei etc. Nu intere­seaza daca victima a fost sau nu usor indusa in eroare, legea urmarind sa apere indeosebi persoanele credule, mai putin prudente, deoarece tocmai asemenea persoane sunt mai expuse sa devina victime ale infractiunii. Pen­tru existenta infractiunii este necesar ca victima sa fi fost indusa in eroare, sa fi ajuns la o reprezentare gresita a unei situatii sau imprejurari, ca rezultat al activitatii faptuitorului.

Urmarea imediata consta in pricinuirea unei pagube.

Raportul de cauzalitate trebuie sa existe, intre fapta de inducere in eroare
a persoanei vatamate si paguba pricinuita.

Uneori legiuitorul a inteles sa incrimineze im mod autonom forme dis­tincte ale inselaciunii, cum ar fi, de exemplu inselaciunea ia masuratoare, art. 296 Cp., inselaciunea cu privire la calitatea marfurilor, art. 297 C.p. incadrarea juridica a faptei se va face sub aspectul acestor din urma incrimi­nari, stiut fiind faptul ca specialul primeaza fata de general.

Problema delimitarii inselaciunii de traficul de influenta, se pune in mod frecvent in practica judiciara.

In primul rand, cele doua infractiuni se deose­besc sub aspectul obiectuiui juridic. La inselaciune sunt incalcate relatiile sociale referitoare la patrimoniu, in timp ce in cazul traficului de influenta sunt incalcate relatiile sociale in legatura cu serviciul.

Daca in cazul inse­laciunii este suficienta simpla inducere in eroare, in cazul traficului deinfluenta, faptuitorul pretinde ca are influenta asupra unui functionar, desi in realitate nu are, facand ca o persoana interesata in cumpararea influentei sa-i dea, sa-i promita, daruri sau orice alt folos. in cazul inselaciunii folosul material este obtinut ca urmare a inducerii in eroare, in timp ce la traficul de influenta, faptuitorul obtine folosul material in urrna promisiunii ca va interveni ia acel functionar in legatura cu atributiile de serviciu ale acestuia.

Latura subiectiva presupune intentia directa, deoarece faptuitorul actio­neaza in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust.

4. Forme. Sanctiuni

Tentativa se pedepseste, potrivit prevederilor art. 222 Cp. Consumarea infractiunii are loc ia data producerii pagubei, nu ia aceea a inducerii in eroare a persoanei vatamate.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 6 luni ia 12 ani.

5. Inselaciunea in conventii

Potrivit alin. 3, inselaciunea in conventii consta in inducerea sau menti­nerea in eroare a unei persoane cu prilejul incheierii sau executarii unui contract, savarsita in asa fel incat, fara aceasta eroare, ce! inselat nu ar ii incheiat sau executat contractul in conditiile stipulate.

Elementul material poate fi realizat atat printr- o actiune de inducere in eroare, cat si prrntr-o actiune de mentinere in eroare. Inducerea in eroare are sensul de eroare provocata.

Fapta de inducerea sau mentinerea in eroare trebuie sa se realizeze cu prilejul incheierii sau executarii unui contract. Prin expresia "cu prilejul incheierii unui contract' se intelege intervalul de timp care s-ar scurge de ia inceperea tratativelor si pana la stabilirea acordului de vointa, iar prin expresia "cu prilejul executarii unui contract' se intelege intervalul de timp in care obligatiile contractuale se gasesc in faza de aducere la indeplinire pana ia definitiva executare.

Neexecutarea obligatiilor ce deriva dintr-un contract incheiat nu constituie infractiunea de inselaciune, daca nu s-a stabilit ca s-au folosit manopere dolosive fata de creditorul .obligatiei cu ocazia incheierii contractului. In acest sens, art. 11 din Pactul international cu privire la drep­turile civile si politice prevede ca "nimeni nu poate fi intemnitat pentru singurul motiv, ca nu este in masura sa execute o obligatie contractuala'.

Eroarea provocata ori mentinuta trebuie sa aiba rol determinant in incheierea, executarea ori rezilierea contractului, conditie care este indepli­nita daca fara aceasta eroare cel inselat nu ar fi incheiat, executat ori reziliat contractul in conditiile stipulate

Sanctiunea consta in pedeapsa prevazuta in alin. 1 si 2 ale art. 215 Cp., dupa distinctiile acolo aratate.

6. Confinutu! agravat

Infractiunea de inselaciune are doua forme agravate, prevazute in aiin. 2 si 5.

Potrivit alin. 2, atat inselaciunea prevazuta in alin. 1, cat si cea preva­zuta in alin. 3 sunt mai grave daca au fost savarsite prin folosire de nume sau caiitati mincinoase ori de alte mijloace frauduloase.

Agravanta se refera la mijloacele frauduloase folosite de catre faptuitor, dand ca exemplu nume sau calitati mincinoase. in literatura de specialitate s-a aratat ca deosebirea dintre mijloacele de inducere in eroare, din alin. 1si mijloacele frauduloase, din forma agravata este mai mult cantitativa sau de intensitate, ca un mijloc trebuie considerat fraudulos atunci cand este de natura sa asigure mai usor reusita actiunii faptuitorului, cand are apa­renta unui mijloc veridic, adica atunci cand in mod obisnuit inspira incredere si inlatura orice banuiala. in afara celor doua mijloace frauduloase, prevazute expres de lege, sunt mijloace frauduloase toate acele mijloace de inducere in eroare care constituie prin ele insele infractiuni {folosirea unui inscris fals, uzurparea de calitati oficiale, portu! nelegal de uniforme, falsul in declaratii facut in scopul obtinerii unor drepturi, exercitarea fara drept a unei profesii si altele).

Sanctiunea consta in inchisoare de ia 3 la 15 ani. Potrivit art. 215 alin. 2 ipoteza a-ll-a, daca mijlocul fraudulos constituie prin el insusi o infractiune, se aplica regulile privind concursul de infractiuni. In consecinta, faptuitorul raspunde atat pentru infractiunea de inselaciune in forma agravata preva­zuta in alin. 2 cat, si, dupa caz, pentru infractiunea de uzurpare de calitati oficiale, art. 240 Cp., portul nelegal de decoratii sau semne distinctive, art. 241 .Cp., exercitarea fara drept a unei profesii, art. 281 Cp., fals in inscrisuri sub semnatura privata, art. 290 Cp. etc.

Potrivit alin. 5, este calificata inselaciunea care a avut consecinte deosebit de grave. Potrivit art. 146 Cp., prin consecinte deosebit de grave se intelege o paguba materiala mai mare de 2.000.000.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activitatii, cauzata unei autoritati publice sau oricareia dintre unitatile la care se refera art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

7. Inselaciunea prin emiterea de cecuri fara acoperire

Aceasta forma a inselaciunii a fost consacrata in Codul penal prin Legea nr. 140/1996 si consta, potrivit aiin. 4, in emiterea unui cec asupra unei institutii de credit sau unei persoane, stiind ca pentru valorificarea lui nu exista provizia sau acoperirea necesara, precum si fapta de a retrage, dupa emitere, provizia, in totul sau in parte, ori de a interzice trasului de a piati inainte de expirarea termenului de prezentare, in scopul aratat in alin. 1, claca s-a pricinuit o paguba posesorului cecului.

Potrivit normelor bancare, cecul este un instrument de plata utilizat de titularii de conturi bancare cu disponibil corespunzator in aceste conturi. In literatura de specialitate, cecul este definit ca fiind un inscris prin care o per­soana numita tragator da ordin unei banci la care are un disponibil banesc, numita tras, sa plateasca la prezentarea titlului, o suma de bani altei per­soane numita beneficiar. Inselaciunea prin emiterea de cecuri fara acope­rire, este o forma speciala a infractiunii de inselaciune, care se particu­larizeaza prin modul si mijloacele de savarsire.

Subiect activ poate fi numai o persoana care detine, in mod legal, for­mulare cec. Participatia penala este posibila sub toate formele.

Subiect pasiv este persoana vatamata, "beneficiarul' cecului emis de catre tragator, si nu banca, in calitate de tras, deoarece societatea bancara nu face decat un serviciu de casa pentru tragator.

Elementul material al laturii obiective se realizeaza prin trei modalitati alternative:

emiterea cecului fara a exista acoperirea necesara valorificarii acestuia;

retragerea proviziei, depozitului, in totul sau in parte, inainte de valorifi­
carea acestuia;

interzicerea efectuarii platilor in termenul de valabilitate pe care il are
cecul emis.

In continutul textului de incriminare, intra ca element constitutiv, actiunea de falsificare a cecului, in una dintre cele trei modalitati alternative, actiune care, prin ea insasi, intruneste elementele infractiunii de falsificare de mo­nede sau de alte valori, infractiune prevazuta de art. 282 alin. 1 Cp. in consecinta, in cazul infractiunii de inselaciune, savarsita in conditiile art. 215 alin. 4 Cp., nu poate fi retinuta, in concurs, si infractiunea de falsificare de monede sau de alte valori, prevazuta de art. 282 alin. 1 Cp.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 ia 15 ani.

DELAPIDAREA -arf. 215¹-

1, Continutul juridic

Potrivit alin. 1, infractiunea consta in insusirea, folosirea sau trafica­rea, de catre un functionar, in interesul sau ori pentru altul, de bani, vaiori sau alte bunuri pe care Ie gestioneaza sau Ie administreaza.

2. Conditii preexistente

Obiectul Juridic principal consta in relatiile sociale cu caracter patrimo­nial, iar obiectul juridic secundar, consta in relatii sociale referitoare la buna desfasurare a activitatii de serviciu.

Obiectul material consta in bani, valori sau alte bunuri, pe care faptuito­rul le gestioneaza sau le administreaza. Obiectul material trebuie sa se afle efectiv in gestiune sau administrarea faptuitorului. Pot constitui obiectul material al infractiunii de delapidare si plusurile create in gestiune, deoa­rece, indiferent de modalitatea de creare si indiferent daca au fost sau nu inregistrate, ele revin unitatii, care raspunde din punct de vedere civil fata de cei care au fost prejudiciati. Crearea de plusuri in gestiune prin mijloace frauduloase constituie o infractiune autonoma, iar daca mijlocul fraudulos constituie prin el insusi o infractiune, se apiica regulile concursului de infractiuni. Astfel, de exemplu, in cazul sustragerii unor plusuri din gestiunea creata prin inselaciune la masuratoare, faptuitorul raspunde pentru infractiu­nea de delapidare, in concurs cu infractiunea prevazuta in art. 35 din Legea nr. 22/1969, precum si cu infractiunea prevazuta in art. 296 Cp.

Subiectul activ este calificat prin calitatea de functionar care gestio­neaza sau administreaza bunuri. Potrivit prevederilor art. 147 alin. 1 Cp., prin functionar public se intelege orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titiu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei unitati dintre cele la care se refera art. 145 Cp. Potrivit art. 147 alin. 2 Cp., prin functionar se intelege persoana mentionata in alin. 1, precum si orice salariat care exercita o insarcinare in serviciul unei alte persoane juridice decat cele prevazute in acel alineat.

Gestionar este persoana care are, ca principale atributii de serviciu primirea, pastrarea si eliberarea de bunuri. Gestionarul are posesia bunu­rilor, contactul material nemijlocit cu acestea, insa nu poate sa faca acte de dispozitie juridica. Cel ce efectueaza operatiile de manipulare sau are bunurile in paza, fara a avea ca principale atributii de serviciu primirea, pastrarea si eliberarea lor, nu are calitatea de gestionar si in consecinta, daca sustrage din acele bunuri, nu savarseste infractiunea de delapidare, ci infractiune de furt. Cel ce efectueaza operatiile de manipulare sau are bunurile in paza, fara a avea ca principale atributii de serviciu primirea, pastrarea si eliberarea lor, nu are calitatea de gestionar si in consecinta, daca sustrage din acele bunuri, nu savarseste infractiunea de delapidare, ci infractiune de furt. De exemplu, in practica judiciara s-a considerat ca sunt gestionari, inspectorii de impozite si taxe din cadrul administratiei financiare, taxatorii de pe autovehiculele destinate transportului in comun, responsabilul unei sectii dintr-o cooperativa ce presteaza servicii catre populatie, remizierii in raport cu marfurile incredintate spre vanzare etc.

Gestionar de fapt este persoana care ind.eplineste in fapt activitatile specifice gestionarului de drept, si poate fi subiect activ al infractiunii de delapidare. Potrivit unui punct de vedere, gestionar de fapt poate fi orice persoana, indiferent daca este sau nu incadrata in munca ia unitatea careia ii apartin bunurile, fiind suficient sa indeplineasca in fapt activitatile de primire, pastrare si eliberarea de bunuri (de exemplu, sotia care isi inlo­cuieste sotul, incadrat in munca in acea unitate). Solutia este promovata si de catre instanta suprema, care considera ca persoana care exercita o in­sarcinare in serviciul unei persoane juridice are calitatea de functionar, indi­ferent daca este sau nu incadrata cu carte de munca.

Potrivit altei opinii, deoarece calitatea de functionar presupune existenta unor relatii de serviciu, gestionar de fapt nu poate fi decat o persoana incadrata in munca la respectiva unitate, care, fara a avea ca principale atributii de serviciu, primi­rea, pastrarea si eliberarea de bunuri, indeplineste in fapt aceste activitati, in sfarsit, exista si opinia potrivit careia pentru existenta calitatii de gestionar de fapt este necesar ca unitatea sa aiba cel putin cunostinta de aceasta, deoarece numai astfel putem vorbi de o "insarcinare' in serviciul unitatii. In acest sens, in practica judiciara s-a considerat ca fapta conducatorului auto de a sustrage o parte din bunurile pe care le transporta, bunuri incre­dintate altei persoane, care insoteste transportul, intruneste elementele infractiunii de furt. Daca, dimpotriva, bunurile au fost incredintate conduca­torului auto pentru transport, acesta luandu-ie in primire si avand obligatia de a le preda destinatarului in cantitatea si calitatea prevazuta in actul de transport, fapta constituie infractiunea de delapidare. In practica judiciara se considera ca fapta intruneste elementele infractiunii de. furt, chiar: si atunci cand conducatorul auto sustrage din bunurile pe care le transporta, fara insotitor, dar fata de care are un simplu contact material, cum ar ii de exemplu, atunci cand are obligatia de a le transporta in incinta unitatii.

Administrator este functionarul care, desi nu are contact direct cu bunu­rile care formeaza obiectul material, are dreptul de dispozitie, cu privire ia situatia juridica a acestora. In acest sens,in practica judiciara, s-a considerat ca savarseste infractiunea, de delapidare, in calitate de administrator, contabilul sef care, prin intermediul unor acte de serviciu necorespunza­toare, scoate bunuri dintr-o gestiune pentru a le transfera in alta, dar care in realitate si le insuseste.

Participatia penala este posibila sub toate formele. in cazul coautoratuiui este necesara calitatea speciala ceruta de iege autorului. in practica judiciara s-a considerat ca este complice - de exemplu - contabilul care accepta, sa introduca in statul de plata numele unor persoane fictive pentru a-l ajuta pe casierul platitor al unitatii sa sustraga sumele ce s-ar cuveni acestor persoane, sau revizorul contabil care, gasind, cu ocazia inventarierii, un plus in gestiune nu-i inregistreaza, acceptand sa fie insusit de catre gestionar.

3. Continutul constitutiv

Latura obiectiva. Elementul materia! al laturii obiective se poate realiza prin una dintre urmatoarele trei actiuni alternative:

insusirea;

folosirea, sau

traficarea de bani, valori sau alte bunuri pe care faptuitorul le gestio­
neaza sau administreaza.

Insusirea bunului consta in luarea in stapanire a acestuia.

Delapidarea exista si atunci cand gestionarul isi insuseste unele valori din plusul creat fraudulos in gestiune.

Folosirea presupune intrebuintarea temporara a bunului, dupa care acesta este readus in patrimoniul unitatii. Faptuitorul nu-si insuseste bunul ci numai folosinta acestuia, echivalentul pe care il reprezinta aceasta folo­sire.

Potrivit opiniei majoritare, delapidarea exista numai daca prin folosirea bunului se produce o paguba unitatii. In opinia contrara se considera ca fapta constituie delapidare chiar daca nu s-a produs o paguba, deoarece s-au tras foloase din folosirea bunului, creandu-se chiar pericolul ca bunul sa fie avariat, insu­sit sau chiar ca autorul sa converteasca folosirea in insusire. Deoarece delapidarea nu este o infractiune de pericol, ci o infractiune indreptata im­potriva patrimoniului, ca si celelalte infractiuni patrimoniale, nu este de conceput fara producerea unei pagube.

Traficarea presupune supunerea temporara a bunului unor operatiuni spe­culative, operatiuni in urma carora faptuitorul isi insuseste profitul realizat.

Delapidarea poate intra in concurs cu alte infractiuni, cum ar fi, de exemplu cu falsul material in inscrisuri oficiale, art. 288 Cp., chiar daca acesta a fost savarsit pentru a o inlesni sau a o ascunde savarsirea altei infractiuni.

Urmarea imediata consta in pricinuirea unei pagube si totodata in incalcarea normelor privind indeplinirea cu corectitudine a indatoririlor de serviciu.

Raportul de cauzalitate trebuie sa existe. Simpla constatare a unor lipsuri in gestiune nu prezuma savarsirea delapidarii.

Latura subiectiva presupune intentia, care, de regula, este directa, deoa­rece faptuitorul urmareste obtinerea unui profit, pentru sine sau pentru, altul. Fapta constituie delapidare chiar daca profitul urmarit nu a fost realizat.

4. Forme. Sanctiuni

Tentativa se pedepseste, potrivit art. 222 Cp. Determinarea limitei infe­rioare a tentativei de delapidare se face in fiecare caz, in raport eu mo­dalitatea concreta de realizare a activitatii faptuitorului. Crearea de plusuri in gestiune nu constituie tentativa infractiunii de delapidare, ci, asa cum s-a aratat, o infractiune distincta.

Consumarea infractiunii are ioc in momentul in care actiunea de insu­sire, folosire sau traficare este dusa pana la capat, moment in care se produce si urmarea socialmente periculoasa. Infractiunea poate sa aiba forma continuata, nefiind necesar ca actele materiale repetate, savarsite in realizarea aceleeasi rezolutii, sa fie de aceeasi natura - insusire, folosire sau traficare, ele pot fi si de natura diferita, cerinta legii fiind indeplinita din moment ce fiecare act in parte Gonstituie o modalitate de comitere a uneia si aceleiasi infractiuni, aceea de delapidare. In forma continuata, delapida­rea se epuizeaza in momentul savarsirii ultimei actiuni de insusire, folosire sau traficare.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 1 la 15 ani.

5. Continutul agravat

Potrivit alin. 2, infractiunea de delapidare este mai grava in cazul in care fapta a avut consecinte deosebit de grave.

Potrivit art. 146 Cp., prin consecinte deosebit de grave se intelege o paguba materiala mai mare de 2.000.000.000 iei sau o perturbare deosebit de grava a activitatii, cauzata unei autoritati publice sau oricareia dintre unitatile la care se refera art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

INSUSIRIA BUNULUI GASIT - art. 216 -

1. Continutul juridic

Potrivit alin. 1, infractiunea consta in fapta de a nu preda in termen de 10 ziie un bun gasit autoritatilor sau celui care l-a pierdut, sau de a dispune de acel bun ca de ai sau, iar potrivit alin. 2, consta in insusirea pe nedrept a unui bun mobil ce apartine altuia, ajuns din eroare in posesia faptuitorului.

2. Conditii preexistente

Obiectul juridic principal consta in relatiile sociale cu caracter patrimonial, relatii care implica buna-credinta si onestitate din partea celui care gaseste un bun ori ajunge din eroare in posesia unui bun mobil apartinand altuia.

Obiectul material este reprezentat de un.bun gasit, in cazul prevazut in aiin. 1, si un bun ajuns din eroare in posesia faptuitorului, in cazul prevazut in alin. 2. Bunul gasit este acel bun peste care faptuitorul da in mod intamplator, intr-un loc in care, in raport cu natura sa, acei bun nu se poate afla fara supraveghere. Totodata, bunui gasit este bunul iesit din posesia altuia, fara voia acestuia si fara ca faptuitorul sa fie tinut a sti cui ii apar tine. Nu constituie obiect material al infractiunii bunul abandonat, si nici bunul lasat temporar fara supraveghere, deoarece un asemenea bun nu este iesit din posesia altuia. De asemenea, nu constituie un bun gasit ani­malul care s-a indepartat de locuinta proprietarului, cautandu-si hrana, deoarece bunui insusit nu a fost pierdut de proprietarul sau sl, ca atare, nu a iesit din posesia acestuia. In toate aceste cazuri, bunurile nefiind iesite din posesia proprietarului, fapta insusirii lor constituie furt si nu insusirea bunului gasit. Bunul uitat trebuie asimilat, in principiu, bunului pierdut.

Fapta insu­sirii unui bun uitat in prezenta faptuitorului intruneste elementele infractiunii de furt.

Bunul ajuns din eroare in posesia faptuitorului, este bunul predat datorita unei erori comise de cel care a efectuat remiterea, bun pe care aceasta l-a primit crezand, in mod gresit, ca ii este destinat. Eroarea celui care a efectuat predarea nu trebuie sa fie provocata de cel care primeste bunul, deoarece in caz contrar, fapta constituie infractiunea de inselaciune. Se considera ajuns din eroare in posesia faptuitorului si bunul pe care acesta l-a luat singur crezand ca este al sau.

Subiect activ poate fi orice persoana care gaseste un bun sau care, din eroare, primeste un bun apartinand altuia.

Participapa penala este posibila sub toate formele.

3. Continutul constitutiv

Latura obiectiva.

Elementul material al laturii obiective se poate realiza in cazul prevazut in alin. 1, fie printr- o inactiune - nepredarea bunului gasit, fie printr-o actiune, dispunerea de .acel bun, iar in cazul prevazut de alin. 2 printr-o actiune de insusire a bunului ajuns din eroare in posesia faptuitorului.

Nepredarea bunului gasit consta in omisiunea celui care a gasit un bun de a-l remite autoritatilor sau celui care i-a pierdut, in masura in care iden­titatea acestuia este. cunoscuta. in aceasta modalitate, infractiunea exista numai daca la expirarea termenului de 10 zile de la gasirea bunului, faptui­torul nu-si indeplineste obligatia predarii acestuia. La expirarea termenului, fara ca bunul sa fi fost predat, legiuitorul considera ca acesta a fost insusit.

Fiind un termen substantial, calculul sau se face potrivit prevederilor art. 154 Cp., adica ziua se socoteste de 24 de ore si saptamana de 7 zile. Totusi, se considera ca atunci cand termenul se implineste intr-o zi in care autoritatile au serviciul suspendat, predarea in ziua urmatoare se va socoti facuta in termen Dupa o alta opinie aceasta solutie ar putea fi acceptata numai in situatia in care gasitorul nu ar cunoaste identitatea celui care a pierdut bunul.

Dispunerea de bun ca de al sau, are semnificatia oricarui act de dispo­zitie in raport cu bunul gasit. In aceasta modalitate, fapta se realizeaza inlauntrul termenului de 10 zile, In caz contrar, infractiunea avand deja forma consumata in modalitatea omisiva.

insusirea bunului ajuns din eroare in posesia faptuitorului, are ca situatie premiza faptul ca bunul a ajuns din eroare in posesia faptuitorului. in eroare trebuie sa se afle atat cel care preda bunul cat si cel care-l primeste. Daca eroarea celui care preda bunul este provocata de cel care-l primeste, fapta va constitui infractiunea de inselaciune. Bunul este insusit dupa ce faptuito­rul iese din eroare, dupa ce isi da seama ca nu era indreptatit sa-l primeas­ca, in caz contrar fiind incidente prevederile art. 51 Cp. Legiuitorul nu a pre­vazut, in cazul alin. 2, un termen pentru predarea bunului, ceea ce inseam­na ca posesorul din eroare il poate poseda, fara a-l restitui.

Urmarea imediata consta in pricinuirea unei pagube.

Raportul de cauzalitate dintre fapta si urmare, trebuie sa existe.

Latura subiectiva presupune vinovatia sub forma intentiei, chiar si atunci
cand elementul material se realizeaza in modalitatea omisiva, cerinta care
rezulta din denumirea infractiunii. Intrucat o insusire nu este de conceput decat
cu intentie, rezulta, in lumina dispozitiilor art. 19 alin. ultim Cp., ca infractiunea
de insusire a bunului gasit este o infractiune intentionata. Intentia, in cazul
acestei infractiuni, presupune cunoasterea de catre faptuitor a imprejurarii ca
bunul pe care si-l insuseste este un bun pierdut sau un bun ajuns din eroare in
posesia sa.

4. Forme. Sanctiuni

Tentativa este posibila in modalitatile comisive, insa nu se pedepseste.

Consumarea infractiunii are loc, dupa caz, la expirarea termenului de 10 zile, fara indeplinirea obligatiei de predare a bunului, sau in momentul dispunerii de bun ori insusirii acestuia.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 1 luna la 3 luni sau amenda.

D!STRUGEREA -art. 217-

1. Continutul juridic

Potrivit alin. 1 infractiunea consta in distrugerea, degradarea ori adu­cerea in stare ele neintrebuintare a unui bun apartinand altuia sau impiedicarea luarii masurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum si inlaturarea masurilor iuate.

2. Conditii preexistente

Obiectul juridic consta in relatiile sociale cu caracter patrimonial refe­ritoare la integritatea, substanta si potentialul de utilizare al bunurilor.

Obiectul materia! poate consta in orice bun, mobil sau imobil, aparti­nand altuia. Cu exceptia cazurilor prevazute in alin. 2, 3 si 4, distrugerea bunului propriu nu constituie infractiune, chiar daca prin savarsirea faptei a fost prejudiciata o alta persoana care are un drept real sau de creanta cu privire ia acel bun. Distrugerea poate avea ca obiect material si un inscris. De exemplu, in practica judiciara s-a considerat ca fapta aceluia care rupe un inscris apartinand altei persoane, in care sunt consemnate raporturi patrimoniale dintre el si acea persoana, constituie infractiunea de distrugere, chiar daca actul nu a fost in intregime distrus, ci a putut fi refacut partial si chiar daca dreptul de creanta incorporat in actul rupt a fost prescris. Subiect aetiv poate fi orice persoana, cu exceptia proprietarului bunului.

Participatia penala este posibila sub toate formele.

3. Continutul constitutiv

Latura obiectiva, Elementul material se poate realiza prin oricare dintre urmatoarele cinci actiuni alternative:

distrugerea;

degradarea;

aducerea in stare de neintrebuintare;

impiedicarea luarii masurilor de conservare ori de salvare a unui bun,
sau

inlaturarea masurilor luate in acest sens.

Distrugerea presupune nimicirea entitatii fizice a bunului, in asa fei Incat acesta inceteaza sa mai existe.

Degradarea are semnificatia reducerii parametrilor calitativi, si in conse­cinta, reducerea potentialului sau de utilizare. Exista degradare si atunci cand fapta afecteaza estetica bunului, precum si atunci cand bunului i se poate da o alta destinatie. Distrugerea sau degradarea bunului se absoarbe, uneori, in continutul altei infractiuni, cum ar fi, de exemplu, in furtul calificat, savarsit prin efractie, art. 209 alin. 1 iit. i) Cp. Daca insa, dupa savarsirea actiunii de distrugere sau degradare, faptuitorul renunta de buna voie la savarsirea furtului, infractiunea de distrugere isi redobandeste autonomia, solutie promovata si de practica judiciara.

Aducerea in stare de neintrebuintare semnifica aducerea bunului in si­tuatia de a nu mai putea fi foiosit, temporar sau permanent, in raport cu destinatia pe care o are.

impiedicarea luarii masurilor de conservare ori de salvare a unui bun presupune desfasurarea oricarei activitati de natura sa zadarniceasca luarea masurilor menite a-l apara de pericolul distrugerii.

inlaturarea masurilor de conservare sau de salvare a unui bun are ca situatie premiza luarea, de catre o alta persoana, a unor masuri de aparare a bunului de pericolul distrugerii. Prin actiunea sa, faptuitorul inlatura ma­surile astfel luate. Actiunile incriminate pot fi realizate prin orice mijloace, cu exceptia celor care determina forma agravata din alin. 4.

Urmarea imediata consta in pricinuirea unei pagube.

Raportul de cauzalitate trebuie sa existe.

Latura subiectiva presupune vinovatia sub forma intentiei, care poate fi directa'sau indirecta.

4. Forme.Sanctiuni

Tentativa infractiunii se pedepseste conform-prevederilor art. 222 Cp.

Consumarea infractiunii are loc In momentul in care se realizeaza oricare dintre modalitatile alternative ale elementului material avand ca urmare pricinuirea unei pagube. Daca actiunea de distrugere este indreptata impotriva mai multor bunuri, infractiunea se considera consumata in mo­mentul in care urmarea se produce in raport cu unul dintre aceste bunuri.

Sanctiunea consta in inchisoare de la o luna la 3 ani sau amenda.

5. Continutul agravat

Distrugerea are trei forme agravate prevazute in alin, 2, 3 si 4.

Potrivit aiin. 2, distrugerea este mai grava in cazui in care bunul areo deosebita valoare artistica, stiintifica, istorica, arhivistica sau o alta asemenea valoare. Agravanta se refera la obiectul material ai infractiunii, care are o deosebita valoarea artistica, stiintifica, istorica, arhivistica sau de o alta asemenea valoare. in raport cu un asemenea obiect material, conform alin. 5, fapta constituie infractiune chiar daca bunul apartine faptuitorului.

Sanctiunea consta in inchisoare de la unu la 10 ani.

Potrivit alin. 3, infractiunea este, de asemenea, mai grava, daca are ioc distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neintrebuiritare a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de inalta tensiune, a echipamentelor si instalatiiior de telecomunicatii sau pentru difuzarea programelor de radio si televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apa si a conductelor magistrale de alimentare eu apa.

Agravanta ia in considerare natura si importanta obiectului material, care, potrivit alin. 5, poate sa-i apartina chiar si faptuitorului. Spre deosebire de forma simpla, elementul material se poate realiza numai prin una din cele trei actiuni enumerate in mod limitativ in textul de incriminare: distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neintrebuintare. Sanctiunea consta in inchisoare de la unu la 10 ani.

Potrivit alin. 4, infractiunea de distrugere este si mai grava daca distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neintrebuintare se savarseste prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc si daca rezuita pericol public.

Ca si in cazul formei agravate din alin. 3, elementul material se poate reaiiza numai prin distrugere, degradare sau aducere In stare de nelntre-buintare. Oricare dintre aceste actiuni trebuie savarsite prin incendiere explozie ori prin orice alt asemenea mijloc si daca rezulta pericol public. Pericolul public trebuie sa se produca in mod efectiv, nefiind suficienta nu­mai posibilitatea producerii acestuia. Si in acest caz, potrivit alin. 5, fapta constituie infractiune chiar daca bunul apartine faptuitorului. De exemplu, agravanta se retine si atunci cand fapta savarsita consta in impiedicarea stingerii unui incendiu cauzat din neglijenta, de o catre o persoana, in propria gospodarie, daca incendiul s-a extins si asupra bunurilor altor persoane distrugandu-le.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 la 15 ani.

6. Aspecte procesuale

Pentru fapta prevazuta in alin. 1, actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, daca bunul este proprietate pri­vata, cu exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in parte al statului. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala. Este neconstitu­tionala dispozitia "cu exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in parte a! statului', prevazuta in art. 217 alin. 6 C p.

DiSTRUGEREA CALIFICATA - art. 218 -

1. Continutul juridic

Potrivit art. 218 Cp., distrugerea este calificata daca faptele prevazute in art. 217 Cp. au avut consecinte deosebit de grave sau daca au avut ca urmare un dezastru.

Agravanta se refera la urmarea imediata a infractiunii de distrugere, urmare care poate consta fie in producerea unor consecinte deosebit de grave, fie intr-un dezastru.

Consecintele sunt deosebit de grave, potrivit art. 146 Cp., cind s-a produs o paguba materiala mai mare de 2.000.000.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activitatii, cauzata unei autoritati publice sau oricareia dintre unitatile la care se refera art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice. Dezastru! este definit in alin. 2 al art. 218 Cp., constand in distrugerea sau degradarea unor mijloace de transport in comun, de marfuri sau persoane, ori a unor instalatii sau lucrari si care a avut ca urmare moartea sau vatamarea grava a integritatii corporale ori a sanatatii mai multor persoane. In lipsa urmaririi alternative prevazuta in textul de incriminare, fapta se va incadra in prevederile art. 217 Cp. Distrugerea care a avut ea urmare un dezastru este o infractiune praeterintentionata.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 10 ia 20 de ani si interzicerea unor drepturi, cand se produc consecinte deosebit de grave, respectiv deten­tiunea pe viata alternativ cu inchisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi, cand se produce un dezastru.

DISTRUGEREA DIN CULPA -art. 219-

1. Continutul juridic

Potrivit alin. 1, infractiunea consta in distrugerea, degradarea ori adu­cerea in stare de neintrebuintare, din culpa, a unul bun, chiar daca

acesta apartine faptuitorului, in cazul in care fapta este savarsita prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc si daca rezulta pericol public,

iar potrivit alin. 2, consta in distrugerea ori degradarea din culpa a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de inalta tensiune, a echipamentelor si instalatiilor de telecomunicatii sau pentru difuzarea programelor de radio si televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apa si a conductelor magistrale de alimentare cu apa, daca a avut ca urmare aducerea in stare de- neintrebuintare a acestora.

2. Continutul constitutiv

Latura obiectiva. Distrugerea din culpa, prevazuta in alin. 1, este iden­tica cu forma agravata a distrugerii intentionate prevazute in art. 217 alin. 4 Cp., la care facem trimitere.

Distrugerea din culpa prevazuta in alin. 2, este asemanatoare cu forma agravata a distrugerii intentionate prevazute in art. 217 alin. 3 Cp. Spre deosebire de forma agravata a distrugerii intentionate prevazuta in art. 217 alin. 3 Cp., aducerea in stare de neintrebuintare nu constituie o modalitate alternativa de realizare a elementului material, alaturi de distrugere si degra­dare, ci urmarea acestor din urma doua actiuni. Distrugerea sau degradarea din culpa a obiectului material constituie infractiune numai daca fapta a avut ca urmare aducerea in stare de neintrebuintare a acestora. Latura subiectiva presupune culpa in cele doua forme. Sanctiunea consta in inchisoare de la o luna la 2 ani sau amenda, atat pentru fapta prevazuta in alin. 1, cat si pentru cea prevazuta in alin. 2.

3. Continutul agravat

Infractiunea are doua forme agravate prevazute in alin, 3 si 4.

Potrivit alin. 3 al textului, forma agravata consta In distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neintrebuintare, din culpa, a unui bun, chiar claca acesta apartine faptuitorului, in cazui in care a avut consecinte deosebit de grave sau daca a avut ca urmare un dezastru.

Aceasta forma agravata a distrugerii din culpa are acelasi continut ca si distrugerea calificata prevazuta in ari 218 alin. 1 Cp., cu singura deosebire ca din punct de vedere subiectiv se realizeaza din culpa.

Sanctiunea prevazuta de lege este inchisoarea de la unu la 6 ani, daca fapta a avut consecinte deosebit de grave, si inchisoare de la 3 la 12 ani, daca fapta a avut ca urmare un dezastru.

Potrivit alin, 4, infractiunea este si mai grava cand dezastrul ori consecintele deosebit de grave s-au produs ca urmare a parasirii pos­tului sau a savarsirii oricarei alte fapte de catre personalul de condu­cere al unui mijloc de transport in comun ori de catre personalui care asigura direct securitatea unor asemenea transporturi.

Agravanta se particularizeaza prin aceea ca subiectul activ este calificat, face parte din personalul de conducere al unui mijloc de transport in comun ori din personalul care asigura direct securitatea unor asemenea transpor­turi, in exercitarea atributiunilor de serviciu, faptuitorul paraseste postul ori savarseste alta fapta care conduce la producerea unor consecinte deosebit de grave ori a unui dezastru.

Latura subiectiva presupune vinovatia sub forma culpei.

Sanctiunea consta in inchisoarea de la 5 la 15 ani.

TULBURAREA DE  POSESIE - art. 220 -

1. Continutul juridic

Potrivit alin. 1, infractiunea consta in ocuparea, in intregime sau in parte, fara drept, a unui imobil aflat in posesia altuia.

2. Conditii preexistente

Obiectul juridic principal consta in relatiile sociale referitoare la posesia asupra bunurilor imobile. in cazul formei agravate, obiectui juridic secundar consta in relatiile sociale referitoare la integritatea corporala sau libertatea persoanei sau la integritatea bunurilor.

Obiectul material este reprezentat de bunul imobil fata de care se realizeaza actiunea de ocupare, bun care se afla in posesia altuia. Posesia legitima este aparata chiar si fata de proprietarul bunului. Ca si in cazul furtului, posesia nelegitima nu poate fi opusa proprietarului. In forma agravata din alin. 2, infractiunea are ca obiect material, corpul victimei, fata de care se exercita violenta sau, dupa caz, semnele de hotar desfiintate.

Subiect activ poate fi orice persoana, chiar si proprietarul imobilului, daca acesta se gaseste in posesia legitima a altei persoane.

Participatia penala este posibila sub toate formele.

3. Continutul constitutiv

Latura obiectiva. Elementul material presupune o actiune de ocupare, de luare in stapanire, a unui imobil aflat in posesia altuia. Ocuparea imobilului, totala sau partiala, trebuie sa fie efectiva, adica sa aiba o anumita durata.

Ocuparea imobilului trebuie sa se realizeze fara drept, fara a avea un titlu legitim. Ca modalitati concrete, fapta se savarseste prin alte mijloace decat cele care determina forma agravanta din alin. 2, putand consta, de exemplu, in imprejmuirea cu gard a terenului ocupat, instalarea intr-un imobil, efec­tuarea lucrarilor de intretinere a terenului ocupat etc.

Latura subiectiva presupune intentia, care poate fi directa sau indirecta.

4. Forme. Sanctiuni

Tentativa este posibila, dar nu se pedepseste.

Consumarea infractiunii are loc in momentul ocuparii imobilului, in mo­mentul luarii acestuia in stapanire. Daca, dupa luarea in stapanire a imo­bilului, faptuitorul ramane in acel imobil, tulburarea de posesie prelungindu-se in timp, ia forma continua de savarsire. In acest caz, infractiunea se epui­zeaza in momentul in care inceteaza ocuparea fara drept a imobilului, in­stanta suprema considera ca, fiind o infractiune continua, tulburarea de po­sesie se considera consumata fie ia data cand faptuitorul a incetat actiunea ilicita din proprie initiativa, fie la data pronuntarii hotararii de condamnare.

Sanctiunea consta in inchisoare de la o luna la 2 ani sau amenda.

5. Continutul agravat

Infractiunea are doua forme agravate, prevazute in alin. 2 si 3.

Potrivit alin. 2, infractiunea este mai grava, daca fapta prevazuta in alin. 1 se savarseste prin violenta sau amenintare ori prin desfiintarea sau stramutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat in posesia altuia.

Agravanta ia in considerare mijloacele folosite de catre faptuitor pentru ocuparea imobilului, mijloace alternative, enumerate in mod limitativ.

Violenta este de natura fizica si are acceptiunea de la loviri sau aite violente, art. 180 Cp.

Amenintarea presupune constrangerea morala, in acceptiunea prevede­rilor art. 193 Cp.

Desfiintarea semnelor de hotar presupune distrugerea sau inlaturarea acestora.

Stramutarea semnelor de hotar presupune deplasarea lor spre interiorul terenului invecinat. Pentru existenta infractiunii de tulburare de posesie, sa­varsita prin desfiintarea sau stramutarea semnelor de hotar, este indiferent daca, in momentul savarsirii faptei, posesorul imobilului a fost sau nu de fata.

Activitatea secundara constand in intrebuintarea de violente, amenintari etc, trebuie sa fie folosita de catre faptuitor ca mijloc pentru realizarea activitatii principale constand in ocuparea imobilului.

Participatia penala, in cazul formei agravate din alin. 2, este posibila sub forma instigarii si a complicitatii anterioare. Aceasta deoarece, in caz de coautorat sau complicitate concomitenta, se va retine forma agravata din alin. 3.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 6 luni la 5 ani..

Potrivit aiin. 3, forma agravata exista claca fapta prevazuta in art. 2 se savarseste de doua sau mai multe persoane impreuna.

Agravanta presupune cooperarea faptuitorilor intr-o concomitenta de
timp si de loc, sub forma cdautoratulur si a complicitatii concomitente.
Circumstanta are continut identic cu cea prevazuta in cazul furtului calificat,
art. 209 aiin. 1 lit. a) Cp., Ia care facem trimitere. ^:

Sanctiunea consta in inchisoare de la unu la 7 ani.

6. Aspecte procesuale

Potrivit alin. 4, actiunea penala se pune in miscare la plangerea prea­labila a persoanei vatamate, daca imobilul se afla in posesia unei persoane private, cu exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in parte ai statului. impacarea partilor inlatura raspunderea penala. Dispozitia "cu exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in parte al statului', din art. 220 alin. 4 Cod penal, este neconstitutionala.

TAINUIREA - art. 221 -

1. Continutul juridic

Potrivit aiin. 1, infractiunea consta in primirea, dobandirea sau transfor­marea unui bun ori inlesnirea valorificarii acestuia, cunoscand ca bunui provine din savarsirea unei fapte prevazute de legea penaia, daca prin aceasta s-a urmarit obtinerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material.

2. Conditii preexistente

Desi este o infractiune autonoma, tainuirea are ca situatie premiza sa­varsirea unei fapte prevazuta de legea penala din care provine bunul tainuit. Pentru existenta tainuirii, nu intereseaza daca cel care a savarsit fapta din care provine bunul tainuit a fost sau nu descoperit, ori daca, fiind descoperit, a fost sau nu pedepsit. Conditionarea infractiunii de tainuire de savarsirea anterioara a altei fapte din care provine bunui tainuit o caracterizeaza pe aceasta, ca fiind, in acelasi timp, si o infractiune corelativa.

Obiectul juridic principal consta in relatiile sociale cu caracter patrimo­nial. Obiectul juridic secundar consta in relatiile sociale referitoare la infap­tuirea justitiei, deoarece, facand sa se piarda urma bunurilor scoase in mod ilicit din patrimoniul unei persoane, prin savarsirea ei se stanjeneste, in acelasi timp, identificarea si sanctionarea infractorilor, ceea ce constituie o impiedicare a infaptuirii normale a justitiei.

Obiectul material consta in bunul tainuit, bunul fata de care se savar­seste fapta incriminata si care provine dintr-o fapta prevazuta de legea penaia. Acelasi bun poate constitui obiectul materiai al mai multor infractiuni de tainuire.

Subiect activ poate fi orice persoana. Infractiunea de tainuire poate fi savarsita si de proprietarul bunului tainuit, daca acel bun provine dintr-o fapta prevazuta de legea penala si savarsita in dauna posesorului legitim al bunului

Subiect activ ai infractiunii de tainuire nu poate fi autorul faptei din care provine bunul si nici instigatorul sau complicele acestuia, cu exceptia cazului in care, ulterior savarsirii faptei, in afara impartirii produ­sului infractiunii, au primit, dobandit etc. de la autor bunuri in scop de a obtine un folos material, situatie in care, tainuirea intra in concurs cu instigarea sau complicitatea.

Participatia penala este posibila sub toate formele.

3. Continutul constitutiv

Latura obiectiva.

Elementul material al laturii obiective se poate realiza prin oricare dintre urmatoarele patru actiuni alternative:

primirea;

dobandirea;

transformarea sau,

inlesnirea valorificarii unui bun provenit dintr-o fapta prevazuta de legea
penala.

Primirea bunului inseamna luarea acestuia in posesie sub orice titlu. Bunul poate fi primit direct de cel care a savarsit fapta din care provine acel bun sau prin intermediul altei persoane. Daca, imediat dupa primirea bunu­lui, faptuitorul il distruge, incadrarea juridica se va face sub aspectul infractiunii de favorizare a infractorului.

Dobandirea bunului consta in luarea acestuia in stapanire, prin orice mod - cumparare, donatie, schimb etc. Daca, pe baza unei intelegeri prealabile cu autorul furtului, faptuitorul ia bunul aruncat de acesta, incadrarea juridica se va face, dupa caz, sub aspectul savarsirii infractiunii de tainuire sau de favorizare a infractorului.

Transformarea bunului consta in modificarea substantei sau a formei acestuia, incat nu mai poate fi usor recunoscut.

inlesnirea valorificarii bunului consta in orice ajutor acordat pentru realiza­rea folosului urmarit prin savarsirea faptei. in aceasta modalitate, infractiunea exista, atunci cand, de exemplu, inculpatul se intelege cu autorul unui furt, dupa savarsirea de catre acesta a infractiunii, pentru a-! ajuta sa vanda bunuriie sustrase si de a imparti pretui obtinut. Pentru existenta infractiunii de tainuire, este necesar ca inculpatul sa nu participe in nici un mod ia savarsirea infractiunii, ci doar sa primesca sau sa inlesneasca valorificarea unui bun, cunoscand ca provine din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, daca prin acesta a urmarit sa obtina un folos material

Primirea, dobandirea, transformarea ori inlesnirea valorificarii bunuiui se savarseste fara o intelegere prealabila cu autorul sau cu vreunul dintre participantii ia savarsirea faptei din care provine bunul tainuit, in caz contrar fapta constituind o complicitate. Prin lipsa intelegerii prealabile, tainuirea se aseamana cu favorizarea infractorului, prevazuta de art. 264 Cp., constand in ajutorul dat unui infractor fara o intelegere stabilita inainte sau. in timpul savarsirii infractiunii, pentru a ingreuna sau zadarnici urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infractiunii. Aceste infractiuni se deose­besc, in primul rand, sub aspectul obiectului juridic. in timp ce in cazul tainuirii, sunt incalcate, in principal, relatiile sociale referitoare lapatrimoniu si in secundar, cele referitoare la infaptuirea justitiei, la favorizarea infracto­rului, sunt incalcate in principal relatiile sociale referitoare la infaptuirea justitiei, si in secundar, eventul, cele cu caracter patrimonial. Tainuirea are ca situatie premiza, savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, in timp ce favorizarea infractorului are ca situatie premiza savarsirea unei infrac­tiuni. Aceasta deoarece, in cazul tainuirii, bunul provine dintr-o fapta pre­vazuta de legea penala, in timp ce la favorizare se da ajutor unui infractor. Sub aspectul laturii obiective, tainuirea poate fi savarsita prin oricare dintre cele patru actiuni alternative, in timp ce favorizarea infractorului presupune ajutorul acordat unui infractor.

Urmarea,imediata consta in pricinuirea unei pagube si in secundar, in impiedicarea normalei desfasurari a activitatii de infaptuire a justitiei.

Latura subiectiva presupune intentia directa, deoarece tainuitorul cu­noaste de la inceput imprejurarea ca bunul provine dintr-o fapta prevazuta de legea, penala si urmareste obtinerea unui folos material.

Cunoasterea provenientei ilicite a bunului poate rezulta din diferite impre­jurari de fapt, cum ar fi: clandestinitatea vanzarii, locul ascuns in care este tinut bunul, pretul exagerat de redus cu care este oferit spre vanzare, imposibilitatea evidenta ca faptuitorul sa detina in mod legal respectivul bun, faptul ca bunul nu face parte din circuitul civil, ori este supus unor autorizari prealabile etc. Daca faptuitorul nu a cunoscut provenienta ilicita a bunului, fapta nu constituie infractiunea de tainuire.

Scopul obtinerii de catre faptuitor a unui folos material poate fi pentru sine sau pentru altul. Tainuirea exista indiferent daca faptuitorul a realizat sau nu folosul urmarit.

4. Forme.Sancfiuni

Tentativa este posibila dar nu se pedepseste.

Consumarea infractiunii are loc in momentul in care oricare dintre actiunile prevazute in textul de incriminare este dusa pana ia capat, moment in care se produce urmarea socialmente periculoasa. Tainuirea poate prezenta si forma continuata de savarsire, situatie in care ea se,epuizeaza in momentul comiterii ultimului act de tainuire.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 luni. la 7 ani, fara ca sanctiunea aplicata sa poata depasi pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea din care provine bunul tainuit.

5.Cauza speciala de nepedepsire

Potrivit alin. 2, tainuirea savarsita de sot sau de o ruda apropiata nu se pedepseste. Calitatea speciala a tainuitorului existenta in momentul savar­sirii faptei, se poate raporta la autorul infractiunii principale, la unei dintre participantii la savarsirea acesteia, sau la autorul altei infractiuni corelative, cum ar fi, de exemplu, la autorul altei tainuiri savarsita fata de acelasi bun. in consecinta, beneficiaza de dispozitiile alin. 2, si acela care primeste, in conditiile primului alineat al textului, bunuri provenite din furt si tainuite de catre fiul sau chiar daca nu se afla in raporturi de rudenie cu autorul infrac­tiunii de furt. Sunt rude apropiate, potrivit art. 149 Cp., ascendentii si des­cendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite astfei de rude, potrivit legii, prin infiere.

SPETE

FURTUL - art. 208 -

In practica judiciara si in literatura de specialitate s-a sustinut ca nu intruneste elementele infractiunii de furt fapta de instalare si folosire clandestina a unui post telefonic, la cablul de alimentare al altui abonat, pe seama caruia se inregistreaza si sunt platite convorbirile efectuate. in ceea ce ne priveste, consideram ca o asemenea fapta intruneste elementele infractiunii de furt, impuisurile electromagnetice constituind obiect material pentru infractiunea de furt, deoarece, ca si energia electrica, au o valoare economica. Solutia existentei infractiunii este confirmata si de. practica judiciara, de data relativ recenta.

In practica judiciara, au fost expri­mate puncte de vedere contradictorii in legatura cu incadrarea juridica a faptei constand in luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altei persoane, fara consimtamantul acesteia, in acele situatii in care faptuitorul nu a urmarit insusirea pe nedrept a bunului, ci determinarea acelei persoane la o conduita la care el se considera indreptatit. Astfel, in unele cazuri, s-a considerat ca fapta constituie furt, iar in altele s-a considerat ca nu sunt in­trunite elementele constitutive ale infractiunii. Problema poate fi solutionata pomindu-se chiar de la ratiunea incriminarii furtului. Ori de cate ori lipseste acest scop, chiar daca faptuitorul actioneaza cu intentie in ceea ce priveste luarea bunului, dar intr-un alt scop, latura subiectiva a infractiunii de furt nu este realizata si fapta nu poate fi incadrata in dispozitiile art. 208 Cp.

Este posibil ca luarea bunului sa aiba caracter definitiv, faptuitorul urmarind prin aceasta compensarea obligatiei preexistente a persoanei vatamate caz In care fapta va constitui infractiunea de furt. De exemplu, in practica judiciara s-a considerat ca infractiunea exista atunci cand inculpata, care t-a inchiriat partii vatamate o parte din suprafata sa locativa, nemultumita fiind de faptul ca.aceasta nu i-a achitat costul convorbirilor telefonice si energiei electrice, asa cum convenisera, i-a sustras acesteia un calculator si un fax pe care le-a amanetat.

FURTUL CALIFICAT- art. 209 -

De exemplu, in practica judiciara s-a considerat ca fiind savarsit in public furtul in conditiile In care cei doi inculpati, aflati intr-un magazin, au procedat la deschiderea gentii partii vatamate, din care au sustras o anumita suma de bani. Dimpotriva, s-a considerat ca furtul de produse agricole de pe camp nu costituie furt calificat, savarsit intr-un loc public, deoarece terenul cultivat nu este, prin natura sau destinatia sa, totdeauna accesibil publicului

Furtul este simplu si nu calificat, de exemplu, in cazul in care faptuitorul a furat o haina, fara a cunoaste ca in uzunarul acestea se aflau acte de identitate, acte pe care le-.a gasit ulterior, si nici in cazui in care faptuitorul a sustras din buzunarul unei per­soane o batista in care se gasea o suma de bani si un buletin de identitate, deoarece, introducand mana in buzunar si tragand afara batista, el nu a putut avea reprezentarea ca fura un act de identitate, asemenea acte neii-nandu-se in batista, instanta suprema precum si literatura de specialitate impartasesc punctul de vedere potrivit caruia respectivele acte pot fi sustrase si cu intentie indirecta.

FURTUL URMARIT LA PLANGEREA PREALABILA -art. 210-

De exem­plu, in practica judiciara s-a considerat ca dispozitiile art. 210 Cp. sunt aplicabile in cazul concubinilor care locuiesc impreuna, cu conditia ca bunul sa nu fi fost in detentia si a faptuitorului, in cazul militarului in termen care sustrage bunuri din dormitorul comun, sau al lucratorului cazat intr-un dormitor comun, in cazul celui care sustrage bunuri dintr-un anumit spatiu folosit impreuna cu persoana vatamata, cum ar fi curtea locuintei comune.

Dimpotriva, s-a considerat ca nu sunt indeplinite conditiile pentru aplicarea art. 210 Cp,, in cazul militarului care este cazat pentru scurt timp intr-o garnizoana in aceeasi camera cu persoana vatamata, in cazul celui care detine o camera mobilata in apartamentul celui pagubit, in cazul celui care isi tine lucrurile in acelasi dulap cu persoana vatamata, in vestiarul unitatii in care lucreaza. De asemenea, nu constituie infractiunea prevazuta de art. 210 Cp., fapta inculpatului care fiind cazat la un hotel fura, din acesta, mai multe lucruri. Aceasta deoarece nu .este vorba de o gazduire a inculpatului, ci despre existenta unui contract civil de prestari de servicii in baza caruia inculpatul a fost cazat, nu gazduit in unitatea hoteliera

TALHARIA - art. 211 -

Astfel, instanta suprema considera ca, deposedarea partii vatamate de caciula pe care o poarta, prin smulgerea ei de pe capul acesteia, fara exercitarea vreunei actiuni agresive de natura a-i infrange rezistenta, constituie infractiunea de furt, si nu de talharie, deoarece lipseste cerinta privind intrebuintarea de violente. Tot astfel, a fost considerata ca fiind furt si nu talharie fapta prin care inculpatul a apucat partea vatamata si a ridicat-o in aer, iar la coborare i-a sustras din buzunar o suma de bani.

De exemplu, in practica judiciara s-a considerat ca agravanta exista, atunci cand fapta se savarseste pe un drum dintre doua sate, deoarece prin destinatie, drumul este intotdeauna accesibil publicului, dar si atunci cand, in timp ce se deplasau cu un taximetru, inculpatii au deposedat soferul - partea vatamata de ceas si o suma de bani, deoarece legiuitorul a inteles sa agraveze raspunderea penala ori de cate ori fapta e savarsita intr-un mijloc de transport, indiferent ca acesta e destinat sau nu transportului in comun.

De exemplu, in practica judiciara s-a considerat ca infractiunea exista in aceasta forma agravata, atunci cand unul dintre infractorii urmariti pentru comiterea unor furturi, in care au fost prinsi in flagrant, a lovit cu un par peste mana politistului in care acesta tinea pistolul, ceea ce a declansat impuscatura care s-a soldat cu moartea unui martor ocular.

ABUZUL DE INCREDERE -art. 213-

Simpla detinere fizica in afara oricarui raport juridic, nu reprezinta situatia premiza pentru infractiunea de abuz de incredere. De exemplu, in practica judiciara, s-a considerat ca nu constituie infractiune de abuz de incredere, ci infractiunea de furt, lipsind un raport juridic care sa transmita detentia bunului: fapta insusirii unui bun de catre cel caruia bunul i-a fost dat de proprietar pentru a-l examina, in vede­rea unei eventuale cumparari, fapta insusirii unui bun de cel caruia bunul i-a fost dat de proprietar pentru a-l pazi, in timpul absentei temporare a acestuia, fapta muncitorului.zilier care, pe fondul unor neintelegeri privind salarizarea, a vandut o betoniera a firmei la care lucra etc.

Insusirea bunului exista atunci cand, desi este numai detentor in raport
cu obiectul material, faptuitorul se comporta fata de acesta ca si cand ar
avea calitatea de proprietar. Este necesar ca faptuitorul sa-si insuseasca in
mod efectiv bunul. De exemplu, in practica judiciara s-a retinut ca abuz de
incredere savarsit in aceasta modalitate, fapta unuia dintre soti de a-si
insusi pe nedrept un bun comun aflat in detentia sa exclusiva.Dimpotriva,
s-a considerat ca nu constituie infractiune, fapta inculpatului care, in execu­
tarea unei conventii civile, si-a insusit intreaga recolta de pe terenul partii
vatamate pe care a efectuat lucrarile agricole, desi prin conventie se sta­
bilise ca ii revine 20% din recolta. Intr-o atare situatie, fapta nu constituie
infractiune deoarece intelegerea are caracter civil, si in consecinta, neres-
pectarea obligatiei asumata prin contract nu intra sub incidenta legii penale.

Simpla folosire a bunului detinut, atunci cand nu s-a convenit interzi­
cerea folosirii nu constituie un act de dispunere pe nedrept. Astfel, de
exempiu, nu constituie infractiunea de abuz de incredere fapta unui mese­
rias care, primind in baza unei conventii autovehiculul unei persoane cu
obligatia de a-l vopsi, a folosit pentru sine acel autovehicul, cata vreme par­
tile nu au stipulat in conventie o asemenea interdictie

GESTIUNEA FRAUDULOASA - art. 214 -

Actiunile sau inactiunile pagubitoare trebuie sa reprezinte o incalcare a obligatiei rezultand din insarcinarea primita, in caz contrar fapta nu intruneste elementele infractiunii de gestiune frauduloasa.

De exemplu, in practica judiciara, s-a considerat ca sunt intrunite ele­mentele infractiunii de gestiune frauduloasa, atunci cand in calitate de administrator la o asociatie de locatari, inculpatul si-a insusit o suma de bani din fondurile asociatiei.

INSELACIUNEA -art. 215-

Daca mijlocul folosit este fraudulos, infractiunea este mai grava potrivit alin. 2, iar daca acesta intruneste elementele unei infractiuni dis­tincte, va exista un concurs de infractiuni. De exemplu, in practica judiciara, s-a considerat ca infractiunea de inselaciune intra in concurs cu infractiunea de fals intelectual, atunci cand, In calitate de director ia o societate comer­
ciala, inculpatul a organizat importul mai multor autoturisme pe numele unor
persoane fizice al caror imputernicit s-a declarat a fi, completand actele ne­
cesare pe numele acestora. In realitate, autoturismele apartineau societatii
comerciaie, si prin acest procedeu inculpatul a produs un important preju­
diciu in conditiile in care importul de autoturisme efectuat de catre o per­
soana juridica atrage plata unor taxe vamale mai mari decat cele platite de
persoane fizice.

Pen­tru existenta infractiunii este necesar ca victima sa fi fost indusa in eroare, sa fi ajuns la o reprezentare gresita a unei situatii sau imprejurari, ca rezultat al activitatii faptuitorului. De exemplu, in practica judiciara s-a considerat ca sunt intrunite elementele infractiunii, in forma simpla din alin. 1, atunci cand inculpatul a pezentat bancii din Romania un numar de eurocecuri in valoare de 1800 de dolari S.U.A., stiind ca in momentul respectiv nu avea disponibil in contul bancii din Austria care-i eliberase eurocecurile. Acesta deoarece, la banca din Romania inculpatul a prezentat o carte de client a bancii din Austria in loc sa prezinte cartea de garantie ceruta de normele bancare, incasand suma solicitata

Fapta de inducerea sau mentinerea in eroare trebuie sa se realizeze cu prilejul incheierii sau executarii unui contract. Prin expresia "cu prilejul incheierii unui contract' se intelege intervalul de timp care s-ar scurge de ia inceperea tratativelor si pana la stabilirea acordului de vointa, iar prin expresia "cu prilejul executarii unui contract' se intelege intervalul de timp in care obligatiile contractuale se gasesc in faza de aducere la indeplinire pana ia definitiva executare. De exemplu, in practica judiciara, s-a consi­derat ca sunt intrunite elementele infractiunii, prin fapta inculpatei care a promis partii vatamate ca ii vinde spatiul de locuit, desi nu avea contract de vanzare-cumparare, intocmind o conventie in acest sens si incasand o parte din pret, iar ulterior de a perfecta actele de vanzare cu o aita persoana declarand ca locuinta respectiva nu este in litigiu, desi in legatura cu aceasta exista o actiune civila pe rolul instantei.

In literatura juridica s-a aratat ca cerinta legii este indeplinita si atunci cand actiunea de inducere sau de mentinere in eroare s-a produs cu prilejul rezilierii unui contract. Infractiunea exista, in aceasta forma, atunci cand inculpatul se foloseste de calitatea de administrator al unei societati comerciale, dupa excluderea sa din societate prin hotarare civila irevocabila, pentru a induce in eroare o persoana cu ocazia incheierii unui contract, in scopul de a obtine'un folos material si daca s-a pricinuit o paguba.

Eroarea provocata ori mentinuta trebuie sa aiba rol determinant in incheierea, executarea ori rezilierea contractului, conditie care este indepli­nita daca fara aceasta eroare cel inselat nu ar fi incheiat, executat ori reziliat contractul in conditiile stipulate. in practica judiciara s-a considerat ca sunt intrunite elementele infractiunii in cazul jocurilor de intrajutorare, cu con­secinta pagubirii unui mare numar de persoane. Aceasta deoarece, jocurile de intrajutorare nu se incadreaza in categoria activitatilor de natura comer­ciala la care se refera Legea nr, 31 din 1990, cu referire la art. 3 din Codul comercial si nici in categoria jocurilor de noroc.

DELAPIDAREA -arf. 215¹-

De exemplu, s-a considerat ca infractiunea exista, in aceasta modalitate, atunci cand factorul postal isi insuseste diferite sume de bani reprezentand pensii si alte drepturi banesti pe care trebuia sa le achite destinatarilor. Fapta constituie delapidare prin insusire si atunci cand bunurile sunt scoase definitiv de faptuitor din gestiunea sa ca o compensatie pentru uneie datorii pe care unitatea le avea fata de el

In practica judiciara, s-a considerat ca savarseste o delapidare prin folosire casierul care imprumuta, pentru sine sau pentru altul, bani din gestiunea sa, chiar daca a avut acordul sefului ierarhic superior

INSUSIRIA BUNULUI GASIT - art. 216 -

De exemplu, in practica judiciara s-a retinut ca furt fapta celui care si-a insusit o umbrela uitata intr-un magazin, a celui care si-a insusit un obiect lasat pe o masa intr-un restaurant de o persoana care se mutase la o alta masa, fapta unui muncitor care si-a insusit un obiect de imbracaminte uitat de un alt muncitor in hala intreprinderii.

TAINUIREA - art. 221 -

De exemplu, in practica judiciara se consi­dera ca exista o complicitate la furt si nu o tainuire, atunci cand inculpatul a avut o intelegere prealabila cu ceilalti doi inculpati, in sensul de a-i trans­porta cu autoturismul proprietate personala la locul faptei, de a le asigura paza si a-i retransporta apoi cu marfurile furate.

BIBLIOGRAFIE

Constantin Bulai, Manual de Drept penal.Partea generala, Editura All, Bucuresti, 1997.

Gheorghe Nistoreanu, Alexandru Boroi, Drept penal.Partea speciala, Editura All Beck, Bucuresti, 2002

Octavian Loghin, Tudorel Toader, Dreprt penal roman.Partea speciala, Casa de editura si presa Sansa, Bucuresti, 2001

Vintila Dongoroz, Siegfred Kahane, I. Oancea, I. Fodor, Constantin Bulai, Nicoleta Iliescu, Rodica Mihaela Stanoiu, V. Rosca , Explicatii ieoretice ale Codului penal roman.Partea speciala, vol 3

Teodor Vasiliu, Doru Pavel, George Antoniu, Dumitru Lucinescu, Vasile Papadopol, Virgil Ramureanu, Codul penal comentat si adnotat.Partea speciala, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1975

Constantin Bulai, Curs de Drept Penal.Partea speciala, Bucuresti, 1975

Vintila Dongoroz, Codul penal adnotat, Bucuresti, 1937

Tudorel Toader, In legatura cu fapta de incadrare si folosire clandestina a unui post telefonic, Anuarul Fundatiei Academice "Petre Andrei", Iasi, 1993

Ludovic Biro, Incadrarea juridica a furtului savarsit prin violare de domiciliu, Revista Romana de Drept, nr. 6/1994

George Navrot, Incadrarea juridica a furtului savarsit prin violare de domiciliu, Revista Romana de Drept, nr. 6/1994