Dreptul la mostenire al rudelor defunctului - clasele de mostenitori-

DREPTUL LA MOSTENIRE AL RUDELOR DEFUNCTULUI - CLASELE DE MOSTENITORI-                

Subiectul supus discutiei noastre se desprinde dintr-o tema vasta si anume "Mostenirea".Eu m-am oprit asupra "Dreptului la mostenire al rudelor defunctului" si, in mod special, asupra "Claselor de mostenitori".

In paginile urmatoare am facut referire la rudele defunctului chemate la mostenire, acestea fiind principalul izvor pentru vocatia succesorala legala si am ilustrat cele patru clase de mostenitori.

Inchei aceste sumare precizari cu indemnul spre studiu adresat de ilustrii dascali ai scolii romanesti de drept civil, C. Hamangiu, I. Rosetti Balanescu si Al.Baicoianu: "Dreptul este o stiinta pentru studentul care il invata, pentru profesorul care il explica, pentru legiuitorul care trebuie mai intai sa cunoasca nevoile sociale si principiile juridice inainte de a concretiza propriile sale principii in legi, si chiar pentru judecatorul sau avocatul care nu-si poate indeplini misiunea decat daca poseda cunoasterea regulilor juridice si a principiilor continute in legi!"

Intreaga viata a omului este cuprinsa de normele Dreptului civil - de la nastere, ba chiar de la zamislire, si pana la moarte - cu urmarile sale patrimoniale, adica mostenirea, care mai este numita si succesiune sau ereditate. Unele din aceste denumiri sunt gasite in dispozitiile legale ale codului civil sau in doctrina, acceptiunea lor fiind egala.

In intelesul sau restrans, termenul de "succesiune", precum si cel de "mostenire" si de "ereditate", desemneaza atat transmisiunea din cauza de moarte, cat si obiectul acestei transmisiuni, adica patrimoniul in totalitatea lui, fractiuni din patrimoniu sau ale unor bunuri singulare. Autori vechi reproseaza redactorilor codului civil ca "s-au ferit de a vorbi romaneste."[1] In inteles larg (lato sensu) el desemneaza orice transmisiune de drepturi - universala, cu titlu universal, sau cu titlu particular -, de la o persoana la alta, prin acte intre vii (inter vivos) sau pentru cauza de moarte (mortis causa).

Despre mostenire, jurisconsultul roman Iulian scrie ca ea este dobandirea intregului drept pe care l-a avut defunctul (Hereditas nihil alind est quam succesio in universum ius quod defunctus habuit)[2].

Persoanele chemate de lege la mostenire sunt rudele si sotul supravietuitor al celui care lasa mostenirea.

Rudenia cu defunctul constituie principalul izvor pentru vocatia succesorala legala.

Rudele chemate la mostenire pot fi: descendentii, ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati; ascendentii ordinari si, in sfarsit colateralii ordinari.

Clasa intai de mostenitori legali - a descendentilor.

Prin descendenti se inteleg copiii defunctului si urmasii lor in linie dreapta la infinit, fara deosebire de sex si indiferent daca sunt din aceeasi casatorie sau din casatorii diferite (art. 669 C. civil). Aceasta clasa (ordin) este alcatuita din copiii defunctului si urmasii acestora (copii, nepoti, stranepoti etc.) fara deosebire de sex si indiferent de ordinea nasterii lor.

Copiii si ceilalti descendenti ai defunctului chemati la mostenire sunt, in mod obisnuit, din casatorie; ei au vocatie succesorala indiferent daca sunt din aceeasi casatorie sau din casatorii diferite.

Fac parte din aceeasi clasa si copiii din afara casatoriei, cu conditia ca filiatia sa fi fost stabilita fata de defunct potrivit legii (art. 63 C. familiei). Codul familiei consacra principiul deplinei egalitati a copilului din afara casatoriei cu cel din casatorie. Regimul legal aplicabil este acelasi si in consecinta, are aceeasi chemare succesorala, fara a se face vreo deosebire intre mostenirea lasata pe linie paterna si mostenirea lasata pe linie materna. Faptul procreatiei da nastere dreptului la mostenire atat in privinta succesiunilor lasate de mama si rudele acesteia, cat si in privinta mostenirii lasate de tata si de rudele acestuia.

Alaturi de copiii din casatorie, si cei din afara casatoriei fac parte din clasa descendentilor si copiii adoptati. Dreptul roman, in art. 75 din C. familiei prevede ca adoptatul dobandeste fata de adoptator, prin efectul adoptiei, aceleasi drepturi ca acelea pe care le are copilul din casatorie fata de parintii sai. Astfel, ca si copilul din afara casatoriei, adoptatul este asimilat cu copilul din casatorie si in ce priveste dreptul la mostenirea ramasa de pe urma adoptatorului, fara a deosebi dupa cum acesta lasa sau nu o posteritate cu calitatea de mostenitori.

In evolutia sa regimul juridic al adoptiei este diferit, fiind cunoscuta infierea cu efecte depline si infierea cu efecte restranse pana in anul 1990 (art. 66-85 C. familiei); adoptia cu efecte depline si efecte restranse (sub regimul Legii nr. 11/1990); adoptia cu efecte depline (O.U.G. nr. 25/1997 aprobata prin Legea nr. 87/1998). Distinctia dintre cele doua feluri de adoptii a existat pana la adoptarea si intrarea in vigoare a O.U.G. nr. 25/1997, cand ea a primit un regim juridic unic si de la acest moment nu poate fi decat cu efecte depline. Cum insa in prezent exista in fiinta si adoptii cu efecte restranse incheiate in regimul juridic anterior, distinctia ramane valabila in caz de mostenire.

Astfel, persoana care lasa mostenirea este adoptatorul; in ambele cazuri; adoptatul si descendentii sai pot veni la mostenire. Daca adoptia a fost consimtita de copilul defunctului ori de descendentul acestuia, adoptatul va avea vocatie succesorala numai daca adoptia este cu efecte depline.

In cazul in care, persoana care lasa mostenirea este ruda fireasca a adoptatului, se pot ivi doua situatii, dupa cum este vorba de adoptia cu efecte depline sau cu efecte restranse.

In prima situatie, nu pot veni la mostenire in cazul adoptiei cu efecte depline, deoarece legaturile de rudenie cu rudele firesti inceteaza.

In a doua situatie, pot veni la mostenire in cazul adoptiei cu efecte restranse, intrucat adoptatul pastreaza legaturile de rudenie in familia fireasca, astfel ca el si descendentii lui vor avea vocatie succesorala fata de ascendentii firesti.

In toate cazurile, adoptia va produce efecte numai daca a fost facuta in scopul si cu finalitatea prevazuta de lege, adica de a crea legaturi de rudenie in interesul celui adoptat si nu doar cu scopul de a mosteni.

Drepturile la mostenire ale descendentilor se caracterizeaza prin aceea ca daca vin singuri, au vocatie la intreaga mostenire.

Daca la mostenire sunt chemati doi sau mai multi descendenti de gradul I, fiecare va mosteni in mod egal, in functie de numarul lor (pe capete). Tot astfel se procedeaza daca sunt chemati, in nume propriu, descendenti in grad subsecvent, care nu vin prin reprezentare.

In schimb, daca descendentii de gradul II si urmatorii vin la mostenire prin reprezentare, impartirea se face pe tulpini si subtulpini, dupa caz, principiul egalitatii aplicandu-se numai intre ramurile din aceeasi tulpina. Descendentii mai indepartati in grad si care nu beneficiaza de reprezentare sunt exclusi de la mostenire.

Daca deodata cu descendentii la mostenire este chemat si sotul supravietuitor al defunctului, se stabileste mai intai cota ce se cuvine acestuia si restul se imparte intre descendenti dupa regulile sus-aratate. In reglementarea initiala a codului civil roman dreptul la mostenire al sotului supravietuitor era intr-o postura nefavorabila. Sistemul codului civil dupa care sotul supravietuitor are chemare la mostenirea lasata de sotul defunct, numai in cazul in care nu a lasat rude in grad succesibil, era defectuos si a fost criticat in doctrina veche.[3] El dobandea mostenirea daca lipseau cele patru clase de mostenitori, iar vaduva lipsita de avere avea conferite anumite drepturi succesorale in concurs cu ceilalti mostenitori legali. In mod exceptional ea avea o cota parte de uzufruct atunci cand venea in concurs cu descendentii defunctului, iar in lipsa acestora avea dreptul la o patrime in deplina proprietate.

Caracterele juridice ale dreptului la mostenire al descendentilor rezulta din dispozitiile art. 653, 669, 751 si 841 C. civil, astfel:

a) - descendentii sunt mostenitori sezinari, ei au posesiunea de drept a titlului de mostenitor, avand posibilitata de a intra in stapanirea efectiva a mostenirii. Aceasta presupune ca inainte de eliberarea certificatului de mostenitor descendentii au dreptul sa stapaneasca bunurile mostenirii fara alta formalitate (art. 653 C. civil);

b) - descendentii sunt mostenitori rezervatari, ceea ce inseamna ca ei beneficiaza, in puterea legii de o parte din mostenire denumita rezerva, peste care cel care lasa mostenire este oprit sa faca liberalitati inter vivos (donatii) sau mortis causa (legate testamentare) sub sanctiunea reducerii acestora in limita calitatii disponibile (art. 841, 842 C. civil);

c) - descendentii pot veni la mostenire atat in nume propriu cat si (sau) prin reprezentare (art. 669 C. civil);

d) - descendentii, atunci cand vin mai multi la mostenire, acestia au unii fata de altii obligatia de raport, adica sa readuca la masa succesorala donatiile primite de la defunct -direct sau indirect- de la cel care lasa mostenirea, cu exceptia cazului cand donatia s-a facut expres cu scutire de raport (art. 751 C. civil).

Clasa a II-a de mostenitori - a ascendentilor privilegiati si colateralilor privilegiati

Aceasta clasa de mostenitori este o clasa mixta, ea cuprinzand ascendenti si colaterali ai defunctului care se numesc privilegiati intrucat sunt preferati altor ascendenti si altor colaterali ai defunctului, numiti ordinari, care fac parte din clasele urmatoare de mostenitori.

Clasa mixta a ascendentilor si a colateralilor privilegiati urmeaza la succesiune in lipsa descendentilor, sau, daca acestia au renuntat la mostenire sau au fost declarati nedemni.

Ascendentii privilegiati. Conform art. 671 C. civil, ascendentii privilegiati sunt parintii defunctului: tatal si mama, din casatorie, din afara casatoriei si din adoptie.

Prin parinti, trebuie sa intelegem pe cei trecuti la rubrica corespunzatoare din actul de nastere al celui care lasa mostenirea, la data mortii, pentru ca asupra maternitatii sau paternitatii copilului pot sa apara modificari in timpul vietii acestuia, care sunt puse in acord cu realitatea in cele mai frecvente cazuri prin hotarare judecatoreasca irevocabila. Din textele codului civil (art. 670, 671-673 si 678) rezulta neindoielnic ca priveste pe parintii din casatorie si pe mama din afara casatoriei. Textele enuntate nu confera expres tatalui din afara casatoriei vocatie la mostenirea lasata de copilul sau; in prezent, fata de prevederile art. 63 din C. familiei, dreptul acestuia nu mai poate fi contestat, controversa pe aceasta tema din literatura juridica este stinsa (lipsita de actualitate)[4]

Asimilarea deplina a drepturilor copilului din afara casatoriei cu cel din casatorie (art. 63 C. familiei), consacrarea indirecta a vocatiei succesorale (art. 106 C. familiei), principiul reciprocitatii vocatiei succesorale sunt argumente care converg pentru recunoasterea dreptului tatalui din afara casatoriei la mostenirea copilului sau. Daca se dovedeste ca recunoasterea de paternitate a tatalui s-a facut pro causa, adica cu scopul exclusiv pentru a da nastere vocatiei succesorale, aceasta recunoastere este lovita de nulitate.

O concluzie similara se impune si in legatura cu vocatia succesorala a adoptatorului la mostenirea lasata de cel adoptat, in cazul in care nu sunt descendenti sau acestia au renuntat sau nu pot sa vina la mostenire.

In cazul adoptiei cu efecte depline, adoptatul devenind ruda cu adoptatorul si rudele acestuia, vocatia adoptatorului este in afara oricarei discutii, ca si in rudenia fireasca.

In cazul adoptiei cu efecte restranse (adoptii incuviintate pana in anul 1997) parerile autorilor sunt impartite, o parte a literaturii juridice contestand vocatia adoptatorului pe motiv ca raporturile de rudenie ale adoptatului cu familia fireasca nu au incetat, adoptia facandu-se exclusiv in interesul celui adoptat.

Opinia majoritara, considerata justa, apreciaza ca adoptatorul are vocatie succesorala la mostenirea lasata de adoptat si in cazul adoptiei cu efecte restranse, avand in vedere ca raporturile de rudenie create sunt aceleasi fara deosebire de felurile adoptiei si, in fine, vocatia este impusa de principiul reciprocitatii vocatiei mostenirii legale.[5]

a) In privinta mostenirii in cadrul acestei clase de mostenitori, trebuie sa facem deosebire dupa cum ascendentii privilegiati vin singuri la mostenire, pe de o parte, si daca acestia vin impreuna (in concurs) cu colateralii privilegiati, pe de alta parte, astfel:

Daca la mostenire sunt chemati numai ascendentii privilegiati ai defunctului (tatal si mama acestuia), mostenirea se imparte in mod egal, daca vin in concurs, sau daca este un singur parinte acesta culege intreaga avere succesorala (art. 670 alin. 2 C. civil). In cazul adoptiei cu efecte restranse adoptatorul vine la mostenire alaturi de parintii firesti, care se afla in viata la data deschiderii mostenirii.

Daca ascendentii privilegiati vin la mostenire impreuna (in concurs) cu colateralii privilegiati sau descendentii acestora, fiind vorba de aceeasi clasa de mostenitori, intinderea drepturilor se va stabili in felul urmator:

a/1) - daca exista un singur parinte, el va primi ¼ din mostenire, diferenta de ¾ va reveni colateralilor privilegiati care o vor imparti in mod egal;

a/2) - daca exista ambii parinti, acestia vor primi ½ parte din mostenire impreuna (fiecare o patrime), cealalta jumatate revenind colateralilor privilegiati, indiferent de numarul acestora, care o vor imparti in mod egal;

a/3) - daca la mostenire vin parintii firesti alaturi de adoptator (cu efecte restranse), acestia toti, impreuna vor culege tot ½ parte din mostenire, pe care o vor imparti egal intre ei, iar cealalta jumatate ½ parte va reveni colateralilor privilegiati, care la fel va fi impartita in mod egal intre ei;

a/4) - daca alaturi de casa II de mostenitori, este chemat si sotul supravietuitor al defunctului, mai intai se stabileste cota ce se cuvine acestuia, apoi se imparte restul intre mostenitorii din clasa II, dupa criteriile aratate.

b) Dreptul la mostenire al ascendentilor privilegiati prezinta urmatoarele caractere juridice:

b/1) - ascendentii privilegiati pot veni la mostenire numai in nume propriu. Nu se poate pune problema de a veni la mostenire prin reprezentare sau sa fie reprezentati in caz de predeces, pentru ca s-ar contraveni ordinii firesti a devolutiunii succesorale legale si ar fi un non-sens juridic;

b/2) - ascendentii privilegiati sunt mostenitori rezervatari, rezerva lor fiind mai mica decat a clasei descendentilor;

b/3) - ascendenti privilegiati sunt mostenitori sezinari.

Colateralii privilegiati. In categoria colateralilor privilegiati sunt cuprinsi fratii si surorile defunctului precum si descendentii acestora, pana la gradul IV de rudenie cu defunctul inclusiv (nepotii si stranepotii de frate si sora).

La randul lor, prin frati si surori intelegem pe cei din casatorie (din aceeasi casatorie sau din casatorii diferite), din afara casatoriei si din adoptia cu efecte depline. In cazul adoptiei cu efecte restranse adoptatul si descendentii lui nu devin ruda cu rudele adoptatorului si, prin urmare, nici cu descendentii sai, deci nu exista nici vocatie succesorala.

a) In privinta impartirii mostenirii intre colateralii privilegiati, cota succesorala este diferita dupa cum fratii si surorile sau descendentii lor vin singuri la mostenire sau in concurs cu ascendentii privilegiati ai defunctului (ultima ipoteza a fost analizata):

a/1) - daca vin singuri colateralii privilegiati culeg intreaga mostenire, iar daca vin in concurs cu ascendentii privilegiati vor primi ¾ sau ½ dupa cum vin in concurs cu unul, respectiv cu doi sau mai multi ascendenti privilegiati. Mai multi ascendenti privilegiati, dupa cum am analizat, apar la adoptie cu efecte restranse.

a/2) - daca vin la mostenire in concurs cu sotul supravietuitor al defunctului cota parte cuvenita acestuia va fi aplicata (imputata) cu intaietate si diferenta se cuvine colateralilor privilegiati.

O situatie aparte se iveste atunci cand vin la mostenire frati sau surori nascuti din casatorii diferite. Fratii si surorile pot fi de 3 categorii: frati buni ori primari, adica frati cu defunctul si dupa mama si dupa tata; frati consanguini, adica frati numai dupa tata, si frati uterini, adica frati numai dupa mama.

Regula generala este ca mostenirea ce se cuvine colateralilor privilegiati, se imparte intre fratii si surorile defunctului in mod egal - pe capete-, fiind in conformitate cu principiul egalitatii care functioneaza intre mostenitorii de grad egal.

Daca fratii si surorile sunt reprezentati de descendentii lor, acestia vin la mostenire prin reprezentare, chiar daca sunt de grad egal, mostenirea se imparte pe tulpini si pe subtulpini.

Prin abatere de la regula generala aratata este imparteala pe linii, care are loc atunci cand fratii si surorile care vin la mostenirea lui de cujus, nu provin din aceiasi parinti, adica sunt frati (sau surori) cu defunctul din parinti diferiti, pe linie paterna (consangvina) sau materna (uterina).

Procedeul tehnic este ca mostenirea se divide in doua parti egale (una pe linie paterna si una pe linie materna). Fratii buni, primari (provenind din aceiasi parinti -tata sau mama- cu defunctul) vin la mostenire in ambele linii, deci si dupa mama si dupa tata.

Fratii si surorile, care sunt rude cu defunctul numai dupa tata (consangvini) sau numai dupa mama (uterini), vin la mostenire numai pe o singura linie, deci vor culege mai putin decat fratii buni, adica jumatate.

La impartirea pe linii, fratii buni vor culege o parte mai mare, decat fratii care vin pe o singura linie, fie paterna, fie materna. Impartirea pe linii este o exceptie de la principiul potrivit caruia in cadrul aceleiasi clase, rudele de grad egal mostenesc in parti egale.

De exemplu, la moartea lui A exista ca mostenitori: B frate bun cu defunctul (atat dupa mama cat si dupa tata), C frate consangvin (numai dupa tata), D frate uterin (numai dupa mama). Mostenirea decedatului A de 8 milioane lei (cota de 8/8) se va imparti: jumatate (4/8) pe linie paterna si jumatate (4/8) pe linie materna. Fratele bun B va mosteni in ambele linii (2/8 x 2 = 4/8), va culege jumatate din mostenire; ceilalti frati, C si D, mostenesc fiecare in linia sa (fie paterna, fie materna) si va culege fiecare cate un sfert din mostenire (1/4 = 2/8 din intreg). Partea lor cumulata este egala cu a fratelui bun.

Imparteala pe linii este prevazuta de art. 674 C. civil si vizeaza textual numai ipoteza in care colateralii privilegiati vin in concurs cu ascendentii privilegiati si numai daca fratii si surorile sunt din "casatorii diferite", insa pe drept cuvant s-a retinut in doctrina juridica ca ea se aplica si atunci cand mostenirea se imparte numai intre colateralii privilegiati, cand se iveste ipoteza ca sunt din categorii diferite. La fel, desi textul nu prevede expres, imparteala pe linii este aplicabila si descendentilor din frati si surori, indiferent daca ei vin la mostenire in nume propriu sau prin reprezentare.

b) In ce priveste caracterele juridice ale dreptului la mostenire al colateralilor privilegiati, din dispozitiile textelor aratate ale codului civil rezulta urmatoarele:

b/1) - colateralii privilegiati pot veni la mostenire numai in nume propriu. Exceptia o constituie descendentii lor, care pot veni la mostenire si prin reprezentare;

b/2) - colateralii privilegiati nu sunt mostenitori rezervatari;

b/3) - colateralii nu sunt sezinari;

b/4) - colateralii privilegiati nu sunt obligati la raportul donatiilor.

Clasa a III-a de mostenitori legali - ascendentii ordinari.

Daca defunctul nu are mostenitori din primele doua clase, deja analizate, sau acestia nu vor sa mosteneasca renuntand, sau daca nu pot (fiind declarati nedemni sau exheredati), legea cheama la mostenire pe ascendentii ordinari, care sunt altii decat parintii: bunicii, strabunicii, stra-strabunicii etc. fara limita de grad, limitare care insa practic exista din cauze naturale.

Ascendentii ordinari pot fi din casatorie, din afara casatoriei, din rudenia civila rezultata din adoptia cu efecte depline. Daca adoptia a fost cu efecte restranse, vin la mostenie ascendentii ordinari din randul rudelor firesti.

Ascendentii ordinari vin la mostenire indiferent de sex si de linie, mostenirea atribuindu-se cu respectarea principiului proximitatii gradului de rudenie, cei de grad egal au drept la parti egale din mostenire (art. 670 C. civil). Spre exemplu, daca dupa defunct au ramas doi bunici si un strabunic, mostenirea va reveni celor doi bunici (gradul II), care impartind in cote egale de cate ½ parte intreaga mostenire, vor inlatura de la mostenire pe strabunic -ruda de gradul al treilea pe linie ascendenta cu defunctul.

Daca alaturi de ascendentii ordinari, la mostenire vine si sotul supravietuitor al defunctului, mai intai se stabileste cota ce i se cuvine acestuia si apoi restul se imparte potrivit celor doua principii: al proximitatii gradului de rudenie si cel al egalitatii in cadrul aceluiasi grad.

Dreptul la mostenire al clasei ascendentilor ordinari are urmatoarele caractere juridice:

-ascendetii ordinari pot veni la mostenire exclusiv in nume propriu;

-ascendentii ordinari nu sunt mostenitori rezervatari;

-ascendentii ordinari sunt mostenitori sezinari, caracter juridic ce rezulta din faptul ca sunt rude in linie directa.A

Clasa a IV-a de mostenitori legali - colateralii ordinari.

In clasa colateralilor ordinari sunt cuprinsi de codul civil: unchii si matusile, verii primari si fratii sau surorile bunicilor defunctului.

Potrivit art. 675 C. civil, daca nu exista nici un succesibil din primele trei clase sau daca acestia sunt renuntatori sau declarati nedemni, mostenirea este culeasa de colateralii ordinari, adica colateralii care nu sunt frati sau surori cu defunctul sau descendenti ai acestora.

La randul lor, colateralii ordinari pot fi din casatorie, din afara casatoriei sau, in cazul adoptiei cu efecte depline, din rudenia civila rezultata din adoptie. Nu se poate pune problema adoptiei cu efecte restranse, cand colateralii ordinari vor fi recrutati din randul rudelor firesti.

Impartirea mostenirii intre colateralii ordinari se face potrivit principiului proximitatii gradului de rudenie, unchii si matusile (rude de gradul III) inlatura de la mostenire pe verii primari si fratele sau sora bunicilor defunctului (rude de gradul IV). Intre colateralii ordinari chemati la mostenire care sunt de grad egal se aplica principiul egalitatii prevazut de art. 675 C. civil. In cadrul acestei clase de mostenitori legali nu este aplicabila imparteala pe linii, pentru ca aceasta vizeaza numai impartirea intre fratii si surorile defunctului si descendentii lor (art. 674 C. civil).

De exemplu, potrivit principiului egalitatii, daca nu exista unchi sau matusi, atunci verii primari si fratele bunicului, vor imparti mostenirea in mod egal.

Daca alaturi de colateralii ordinari, la mostenire vine cu vocatie si sotul supravietutor al defunctului, se stabileste mai intai, cota parte ce se cuvine acestuia si restul se imparte intre colateralii ordinari dupa regulile aratate.

Dreptul la mostenire al colateralilor ordinari are urmatoarele caractere juridice:

-colateralii ordinari pot veni la mostenire numai in nume propriu ( nu si prin reprezentare);

-colateralii ordinari nu sunt mostenitori sezinari;

-colateralii ordinari nu sunt mostenitori rezervatari;

-colateralii ordinari nu sunt obligati la raportul donatiilor.