|
|
|
Deciziile judiciare
Desi ele sunt, conform art. 38, menite a fi utilizate ca intelesuri subsidiare pentru determinarea regulilor de drept, mai degraba decat o sursa de drept, deciziile judiciare pot avea totusi o importanta deosebita. In timp ce, conform art. 59 al Statutului Curtii Internationale de Justitie, deciziile Curtii nu au forta obligatorie decat intre parti, in respectul acestei consideratii, Curtea a incercat sa urmeze hotararile sale anterioare si sa introduca o masura de siguranta in proces: astfel ca in timp ce doctrina din trecut recunoscuta in dreptul comun statua ca deciziile unor anumite curti trebuie sa fie respectate si de celelalte curti, nu exista in dreptul international, totusi statele aflate in disputa si deciziile Curtii Permanente citate in lucrarile unor autori si Curtea Internationala de Justitie au autoritate in deciziile lor.
Curtea Internationala de Justitie isi va examina indeaproape deciziile luate anterior si va distinge cazurile care n-ar trebui luate in considerare la solutionarea problemei respective. Dar asa cum judecatorii englezi, de exemplu, creeaza dreptul in procesul interpretarii sale, la fel judecatorii Curtii Internationale de Justitie fac uneori mai mult decat sa hotarasca[1].
Bineinteles, asta nu inseamna ca deciziile Curtii vor fi invariabil acceptate in formularea ultimelor legi. Dar acestea sunt cazuri rare in comparatie cu respectul acordat deciziilor Curtii ale caror cuprins este de o importanta vitala pentru dezvoltarea dreptului international.
In completare, Curtea Permanenta si Curtea Internationala de Justitie admit ca deciziile judiciare cuprind si hotararile judecatoresti internationale arbitrare si decizii ale curtilor diferitelor state. Au existat multe tribunale arbitrate international precum Curtea Permanenta de Arbitraj infiintata in urma Conferintei de la Haga din 1899 pana in 1907 si variate tribunale de rezolvare a cererilor mixte, inclusiv Tribunalul pentru rezolvarea plangerilor intre Iran si US, si desi ele difera in unele sensuri de curtile internationale, multe din deciziile luate de aceste tribunale sunt extrem de importante pentru dezvoltarea dreptului international. Acest lucru poate fi vazut in existenta si numarul de Raporturi a Hotararilor Arbitrale internationale publicate incepand cu 1948 de Natiunile Unite.
Un caz demn de mentionat ar fi cel al Plangerilor facute de Alabama, arbitrarea caruia a fost marcata de inceputul unei noi ere de rezolvare pasnica a disputelor internationale in care utilizarea cea mai frecventa o aveau metodele judiciare si arbitrale in rezolvarea conflictelor[2].
O alta ilustrare a impactului unor asemenea decizii arbitrale ar fi cazul Insulei din Palma care s-a dovedit a fi un subiect foarte important de abordare a suveranitatii teritoriale si pe care-l vom aborda ulterior.
Cum s-a vazut deja, deciziile Curtilor nationale pot aduce dovada existentei unor legi de drept comun. Ele pot de asemenea constitui o dovada a practicii judiciare actuale a statelor in care desi s-au manifestat retineri in aplicarea continutului legii intocmai, cu toate acestea majoritatea timpului statele s-au comportat in conformitate cu cerintele legii, aceasta fiind esenta actului material necesar pentru stabilirea unei reguli de drept comun. Doctrinarii americani si britanici in special, tind sa se refere pe larg la deciziile curtilor nationale.
Sunt relevante de asemenea deciziile curtilor inalte ale statelor federale, precum Elvetia si Statele Unite in privinta rezolvarii conflictelor intre unitatile componente ale acestor tari, in dezvoltarea dreptului international in disputele legate de problema granitelor. Un dezacord in privinta granitelor intre doua state americane care a fost rezolvat de Curtea Suprema este in multe privinte asemanatoare cu pozitia luata de Curtea Internationala de Justitie fata de disputa legata de frontiera dintre doua state independente si deci constituie o valoroasa sursa a dreptului international.
Deciziile judiciare(hotaririle judecataresti) nu creeaza propriuzis norme de drept,ci contribuie la precizarea corecta a normei de drept international,aici pot fi incluse;
. Jurisprudenta Curtii intrnationale de justitie-cu precizarea ca au forta juridica numai pentu partile din litigiu si pentu cauza in care se pronunta;
.Hotaririle tribunalelor arbitrare internationale;
. Hotaririle unor tribunale nationale,pronuntate in litigii care ridica probleme de drept international.
In solutionarea litigiilor internationale se recurge deseori la principii cum sunt: Buna-credinta in indeplinirea obligatiilor conventionale;autoritatea lucrului judecat; precedentul judiciar; principiul raspunderii pentru prejudiciul cauzat; respectarea egalitatii partilor litigiului; dreptul la aparare etc[3].
[1] Cazul Pescuitului Anglo-Norvegian care incerca sa aduca recunoasterea liniilor de baza de la care se masoara marea teritoriala care a fost mai tarziu extinsa in urma Conventiei de la Geneva din 1958 cu Marea Teritoriala si Zona Contingenta.
[2] Acest caz se referea la vapoarele construite in Liverpol la recomandarea Statelor Confederate, care urmau sa captureze 70 de nave federale in timpul Razboiului Civil American. Statele Unite au cerut despagubiri dupa razboi pentru distrugerea de la Alabama si alte nave, si cererea a fost acceptata de Tribunal. Marea Britanie incalcase acordurile de neutralitate si a fost obligata la plata unor despagubiri catre Statele Unite.
[3] In doctrina juridica,valoarea de izvor de drept international a principiilor generale de drept,a fost si este inca contestata de autori ca(G. Geamanu, I. Diaconu).
