|
|
|
Contenciosul administrativ in dreptul comparat
Revolutia franceza a adus in planul organizarii institutionale mutatii majore, facand ca majoritatea statelor europene sa treaca la organizarea organelor statului potrivit cerintelor principiului separatiilor puterilor in stat si anume : organele puterii legislative, ale puterii executive si ale puterii judecatoresti.
Franta a fost primul stat care, desi prin Legea nr. 16/1790 a proclamat separarea puterii administrative de autoritatea judiciara, prin Legea nr. 6 din 11 septembrie din acelasi an a incredintat contenciosul administrativ administratiei, instituindu-se, inca de la inceput, o dualitate a jurisdictiei, o jurisdictie de ordin judiciar si una de ordin administrativ.
In Franta, solutionarea litigiilor pe baza regimului juridic administrativ in legatura cu actele administrative si contractele administrative, este de competenta tribunalelor administrative care nu apartin puterii judecatoresti, ci tin de administratia publica si de puterea executiva, fiind constituite dintr-un sistem jurisdictional autonom si care au o instanta suprema, anume Consiliul de Stat.
In afara tribunalelor administrative, cu cele trei grade de jurisdictie mentionate, mai functioneaza o serie de organe de jurisdictie administrativa, specializate: Curtea de Conturi, Curtea de disciplina bugetara si financiara, Consiliul Superior al Magistraturii, Jurisdictii in materia educatiei nationale, Jurisdictii profesionale, Comisiile de control ale bancilor etc
In Belgia, contenciosul pentru exces de putere este de competenta Consiliului de Stat, mai precis al sectiei sale administrative, in timp ce contenciosul de plina jurisdictie al actelor sau faptelor administratiei este de competenta instantelor ordinare.
Totusi, unele litigii tinand de contenciosul de plina jurisdictie sunt atribuite in competenta de solutionare a instantelor administrative. De exemplu, cauzele care privesc drepturile cetateanului, cum ar fi cele electorale si de eligibilitate, egalitatea in domeniul impozitelor etc.
In Germania intalnim o pluralitate de ordine jurisdictionale, astfel incat jurisdictia administrativa este o jurisdictie de drept comun pentru recursurile exercitate de cetatean contra administratiei si ea nu detine exclusivitatea contenciosului administrativ deplin. Sunt exceptate de la competenta tribunalelor administrative trei categorii de litigii: litigiile date in competenta jurisdictiilor constitutionale, ale landurilor si ale Federatiei; litigiile de drept privat sau care apartin jurisdictiilor ordinare prin vointa legii; litigiile de drept public, date in competenta unor tribunale speciale, in opozitie cu jurisdictia administrativa de drept comun.
In Italia exista un sistem dualist al contenciosului administrativ, in sensul ca litigiile dintre administratia publica si cetateni sunt atribuite spre solutionare ambelor ordine de jurisdictie existente, egale in importanta si demnitate: Jurisdictia ordinara si Jurisdictia administrativa.
In Spania sistemul instantelor judecatoresti este format din: tribunalele civile, tribunalele penale, tribunalele administrative si tribunalele sociale. Tribunalele administrative sunt organe jurisdictionale colegiale si poarta denumirea de camere de contencios administrativ care sunt organizate teritorial.
In sistemul anglo-american, dreptul de a controla legalitatea actelor adoptate sau emise de organele administrative se exercita, in principal, de instantele de drept comun. Acest sistem a fost adoptat si in unele state europene: Danemarca, Islanda, Norvegia.
In dreptul englez, controlul judiciar are in vedere executarea de catre tribunale a dreptului de a stabili daca un act administrativ este sau nu legal si de a dispune masurile necesare pentru remedierea lui.
In Statele Unite ale Americii sistemul administrativ este subordonat celui judiciar. Privite organizatoric, fiecare minister sau departament, ca si dealtfel fiecare agentie are, in materie de jurisdictie administrativa, o structura proprie. La nivelul fiecarei ierarhii administrative se afla un soi de consiliu de contencios administrativ, iar la nivel superior, ca un consiliu administrativ suprem, se afla insusi ministrul sau seful de departament.
