Capacitatea subiectelor raportului juridic

Capacitatea subiectelor raportului juridic

Capacitatea civila a persoanelor fizice:

Definitie: atitudinea generala si abstracta de a fi titular de drepturi si obligatii civile si este recunoscuta tuturor persoanelor

Capacitatea civila:

de folosinta

de exercitiu

Capacitatea civila de folosinta a persoanelor fizice: atitudinea generala a unei persoane de a avea drepturi si obligatii. Incepe la nasterea persoanei fizice, iar in ceea ce priveste dobandirea de drepturi, chiar de la conceptia copilului, cu conditia sa se nasca viu si sfarseste la decesul persoanei.

Capacitatea civila de exercitiu este atitudinea concreta a persoanelor fizice de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatii incheind acte juridice. Ea este recunoscuta numai persoanelor fizice care au discernamant. Persoanele fizice dobandesc capacitatea de exercitiu deplina la implinirea varstei de 18 ani, cu exceptia femeii care dobandeste aceasta capacitate daca se casatoreste in conditiile legii la 15-16 ani. Minorii intre 14 si 18 ani au capacitate de exercitiu restransa, ceea ce inseamna ca acesti minori incheie acte juridice cu incuviintarea prealabila a ocrotitorului sau legal. Minorii sub 14 ani, precum si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca sunt lipsiti de capacitatea de exercitiu. Ei isi exercita drepturi si isi asuma obligatii savarsind acte juridice incheiate de reprezentantii legali.

Capacitatea civila a persoanelor juridice:

Definitie: capacitatea de folosinta a persoanei juridice este speciala si incepe in momentul infiintarii sau inregistrarii ei si ia sfarsit odata cu desfiintarea ei. Este speciala deoarece persoanele juridice pot avea doar acele drepturi si obligatii care sunt in acord cu scopul pentru care au fost infiintate.

Capacitatea de exercitiu se dobandeste si se sfarseste la fel ca si capacitatea de folosinta. Persoana juridica isi exercita drepturile si isi asuma obligatiile prin organele sale de conducere, in limitele competentelor legale stabilite prin lege sau statute.

1. CONTINUTUL RAPORTULUI JURIDIC

Definitie: cuprinde drepturile subiective ale subiectului activ si obligatiile corelative ale subiectului pasiv

Dreptul subiectiv consta in posibilitatea juridica recunoscuta unei persoane de a avea o anumita conduita si de a pretinde persoanelor obligate de a avea o atitudine corespunzatoare, care poate fi impusa, la nevoie, prin forta coercitiva a statului.

Trasaturile dreptului subiectiv:

1. titularul sau are posibilitatea de a desfasura o anumita conduita
2. poate pretinde subiectului obligat o conduita corespunzatoare, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva
3. titularul are posibilitatea sa ceara, in caz de nevoie, concursul fortei coercitive a statului.

Clasificarea drepturilor subiective civile:

1. in functie de opozabilitatea lor:
1. absolute: sunt acele drepturi carora le corespund obligatia generala si negativa a tuturor celorlalte persoane de a nu face nimic de natura a le incalca. Sunt drepturi subiective nepatrimoniale si reale.

Caraceteristici:

a)     subiectul activ este o persoana determinata, subiectul pasiv - nedeterminat, adica toti ceilalti.

b)     Continutul obligatiei conta in indatorirea de a nu face nimic de natura a aduce atingere acestor drepturi

c)     Sunt opozabile tuturor - erga omnes

2. relative: sunt acele drepturi subiective in virtutea carora subiectul activ - creditorul determinat - are posibilitatea sa ceara  subiectului pasiv - debitorul determinat - sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva. Sunt relative drepturile de creanta care se caracterizeaza prin:

a)     atat subiectul activ, cat si celpsaiv sunt persoane determinate

b)     obligatia subiectului pasiv consta in indatorirea pozitiva de a da sau a face si negativa de a nu face ceva

c)     sunt opozabile doar subiectului pasiv

2. dupa continutul lor:
1. patrimoniale: au un continut economic, evaluabil in bani. Pot fi exercitate personal sau prin repretentant. Sunt patrimoniale drepturile reale si cele de creanta

a)     drepturile reale: drepturi subiective patrimoniale in virtutea carora titularii lor au posibilitatea sa-si exercite prerogativele recunsocute de lege asupra unui bun in mod direct si nemjilocit, fara a fi encesara interventia altei persoane. Toti ceilalti sunt obligati sa nu faca nimic a aduce atingere acestor drepturi. Numarul drepturilor reale e limitat si expres prevazut de lege:

i)        principale: au o existenta de sine statatoare, soarta lor nedepinzand de un alt drept. Acestea sunt: dreptul de proprietate, uz, uzufruct, servitute, superficie si abitatie.

ii)       accesorii - nu au o existenta de sine statatoare, existenta lor depinde de un drept principal pe care il intaresc si il garanteaza. Nasterea, existenta si stingerea acestor drepturi depind de nasterea si stingerea unui drept principal. Fac parte din aceasta categorie: dreptul la ipoteca, de gaj, la dobanda.

b)     drepturile de creanta: drept subiectiv patrimonial in virtutea carora subiectul activ determinat poate pretinde subiectului pasiv determinat sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva. Izvorasc din acte juridice: contracte sau acte unilaterale, din fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, izvoare de obligatii.

2. nepatrimoniale: drepturi subiective care nu au un continut economic, pot fi exercitate personal si nu prin reprezentare.

3. Dupa siguranta oferita titularului lor:
1. pure si simple: drepturi nascute ireversibil in favoarea titularului lor si a caror existenta nu depind de evenimentele viitoare sigure sau nesigure. Cea mai mare parte a drepturilor civile sunt pure si simple.
2. afectate de modalitati: acele drepturi a caror existenta sau stingere depinde de un eveniment viitor. Aceste eveniment poate fi un termen sau o conditie.

a)     dreptul sub conditie este acela a carui fiinta depinde de realizarea unui eveniment viitor si nesigur

b)     dreptul cu termen este acela a carui existenta sau stingere depinde de un eveniment viitor si sigur

Proba drepturilor civile subiective.

Se realizeaza cu ajutorul unor mijloace de proba.

Proba - mijlocul juridic de stabilire a existentei unui drept si a obligatiei corespunzatoare.

Probele pot fi admise in urmatoarele conditii:

sa nu fie oprite de lege

sa fie verosiile

sa fie utile

sa fie pertinente

Mijloacele de proba sunt reglementate prin art. 1170 Cod Civil care stabileste ca "dovada se poate face prin urmatoarele mijloace de proba: inscrisurile, marturia, marturisirea si prezumtiile".

1. Inscrisurile autentice: sunt facute cu solemnitatile cerute de lege, de un functionar public care are dreptul de a functiona in locul unde s-a incheiat actul. Principalele categorii de inscrisuri sunt:
1. inscrisurile autentice notariale
2. hotararile organelor jurisdictionale
3. actele de stare civila
4. inscrisuri elaborate de reprezentantele diplomatice ale Romaniei.

Intocmirea sub forma autentica a inscrisurile poate fi ceruta de lege sau prin vointa partilor.

Inscrisurile sub semnatura privata - semnat ce cel sau cei care au intocmit actul, fara participarea vreunei autoritati. Pentru validarea acestor inscrisuri se cere semnatura autorului inscrisului. Semnatura trebuie executata de mana autorului inscrisului. Se cere si indeplinirea unor conditii speciale:

a)     conditia pluralitatii de  exemplare

b)     conditia scrierii in intregime ori a punerii formulei "Bun si aprobat" inainte de semnare

c)     testamentul olograf - trebuie scris, semnat si datat de testator.

2. Marturia: este un alt mijloc de proba si consta in relatarea orala facuta de o persoana in fata instantei de judcata cu privire la acte sau fapte litigioase savarsite in trecut despre care are cunostinta personal. Dupa regula generala, faptele juridice pot fi dovedite cu martori. Prin exceptie, nu pot fi dovedite cu martori acele acte juridice a caror obiect au o valoare ce depaseste suma de 250 lei.
3. Marturisirea: recunoasterea de catre o persoana a unui fapt pe care o alta persoana - partea potrivnica - isi intemeiaza o pretentie in justitie care este de natura sa produca efecte juridice impotriva autoruluiei. Recunoasterea trebuie sa rezulte neindoielnic din declaratia partii, trebuie sa fie clara si precisa. Este o declaratie unilaterala de vointa, un act juridic, autorul ei trebuind sa aiba o vointa constienta si libera. Ea nu este obligatorie pentru judecatori, forta sa probanta fiind lasata la latitudinea instantei.
4. Prezumtiile: potrivit art. 1199 Cod Civil aceasta sunt consecintele ce legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscut. Este o deplasare a obiectului probei, cand nu se poate dovedi direct un fapt necunoscut, generator de drepturi si obligatii, vom dovedi existenta unui alt fapt vecin si conex cu cel generator de drepturi.
5. Obligatiile civile: indatorirea pe care subiectul pasiv o are de a avea o anumita conduita, care poate consta in a da, a face sau a nu face ceva si care poate fi impusa la nevoie prin forta coercitiva a statului.

Clasificare:

1. In functie de obiectul lor: obligatia de a da, a face sau a nu face ceva

i)        obligatia de a da are ca obiect prestatia de a transmite sau de a constitui un drept real

ii)       obligatia de a face consta in indatorirea subiectului pasiv de a efectua o lucrare, de a remite un lucru, de a presta un serviciu

iii)     obligatia de a nu face consta in indatorirea subiectului pasiv de a se abtine de la o conduita activa. Intelesul este insa diferit, dupa cum obligatia este corelativa unuidrept absolut sau relativ

2. Obligatiile de rezultat si de mijloace:

a)     obligatiile de rezultat constau in indatorirea subiectului pasiv de a obtine un anumit scop sau un rezultat prin activitatea pe care urmaza sa o desfasoare

b)     obligatiile d emijloace constau in indatorirea debitorului de a depune toata staruinta pentru obtinerea unui rezultat fara a se obliga la insasi obtinerea rezultatului

3. Dupa snactiunea ce asigura respectarea obligatiilor civile:

a)     obligatii perfecte: sunt acele obligatii a caror executare este asigurata prin posibilitatea titularului dreptului de a cere si de aobtine o hotarare judecatoreasca pentru obligarea subiectului pasiv sa aiba o conduita la care s-a indatorat, putand recurge si la procedura executarii silite

b)     obligatii imperfecte sau naturale: nu se pot obtine printr-o hotararea judecatoreasca, insa, odata executata de catre debitor nu mai poate fi ceruta

4.OBIECTUL RAPORTULUI  JURIDIC

Definitie: consta in actiunea sau inactiunea, conduita la care este indrituit subiectul activ si la care este tinut subiectul pasiv.

Obiectul raportului juridic nu se confunda cu continutul sau, prin continut = drepturile si obligatiile subiectelor; prin obiect = actiunile pe care le poate pretinde subiectul activ si pe care subiectul pasiv este indatorat a le savarsi.

Izvoarele raportului juridic act juridic de care legea civila leaga nasterea unuiraport juridic civil.

Pentru existenta unui raport juridic abstract sunt necesare doua conditii:

existenta unei realatii sociale dintre persoane

norma juridica ce le reglementeaza

Pentru existenta unuiraport juridic concret, pe langa cele doua conditii, sunt necesare anumite imprejurari concrete care duc la nasterea unui astfel de raport juridic.

Imprejurari = fapte juridice - nasterea raportului juridic = izvoare ale raportului juridic civil.

Clasificare

Dupa legaatura lor cu vointa umana:

a)     actiuni omenesti: sunt fapte comisive sau omisive ale omului savarsite cu intentia de a produce efecte juridice, constand in nasterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice

i)        voluntare, dorite: sunt savarsite cu intentia de a produce efecte juridice = acte juridice civile.

ii)       involuntare, nedorite: Actele omenesti pot fi savarsite si fara intentia de a produce efecte juridice, care se produc totsi in puterea legii = fapte juridice.

Faptele juridice sunt:

licite: sunt savarsite cu respectarea dispozitiilor legale si nu aduc atingere normelor de drept civil

ilicite: sunt acelea prin care se incalca normele de drept civil. In astfel de cazuri este vorba despre delictul civil, de fapta ilicita cauzatoare de prejudicii.

b)     evenimente - acele imprejurari care se produc independent de vointa omului si de care legea civila leaga nasterea, moartea, cutremurul, inundatiile.