Actul juridic civil

Actul juridic civil

Notiunea si clasificarea actelor juridice civile

Actul juridic civil este definit ca fiind manifestarea de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, respectiv, de a naste, modifica ori stinge un raport juridic civil.

2. Clasificarea actelor juridice civile

C riterii de clasificare si categorii de acte juridice in functie de aceste criterii

A.   Dupa numarul partilor actele juridice se impart in unilaterale, bilaterale si multilaterale.

B. Dupa scopul urmarit la incheierea lor, actele juridice se divid in acte cu titlu oneros si acte cu titlu gratuit.

C. Dupa efectul lor, actele civile se impart in: constitutive, translative si de­clarative.

D. Dupa importanta lor, exista acte juridice civile de conservare, de administrare si de dispozitie.

E. Dupa continutul lor, actele juridice civile se impart in: patrimoniale si nepatrimoniale.

F. Dupa modul (forma) de incheiere, actele civile se impart in: consensuale, solemne si reale.

G. Dupa momentul producerii efectelor, actele civile se impart in: acte intre vii (inter vivos) si acte pentru cauza de moarte (mortis causa).

H. Dupa rolul vointei partilor in stabilirea continutului lor, actele juridice civile se impart in acte subiective si acte conditie.

I. Dupa legatura lor cu modalitatea (termen, conditie), actele juridice se im­part in acte pure si simple si acte afectate de modalitati.

J. Dupa raportul dintre ele, actele civile se impart in: principale si accesorii.

K. Dupa legatura cu cauza (scopul), distingem intre actele cauzale si cele abstracte.

L. Dupa modalitatea incheierii lor, actele juridice civile se impart in acte strict personale si acte care pot fi incheiate si prin reprezentare.

M. Dupa reglementarea si denumirea lor legala, se disting actele tipice (nu­mite) si actele atipice (nenumite).

N. Dupa modul lor de executare, actele juridice civile se impart in: acte cu executare dintr-o data (uno ictu) si acte cu executare succesiva.

Conditii pentru valabilitatea actului juridic civil

Prin conditiile actului juridic civil intelegem elementele din care este alcatuit un asemenea act.

Clasificarea conditiilor actului juridic civil

a. In functie de aspectul la care se refera,  se disting:

- conditii de fond, cele care privesc continutul actului juridic civil;

- conditii de forma, cele care se refera la exteriorizarea vointei.

Caracterizarea conditiilor actului juridic civil

Potrivit art. 948 C. civ. "Conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt:

1. Capacitatea de a contracta;

2. Consimtamantul valabil al partii ce se obliga;

3. Un obiect determinat;

4. O cauza licita.

2. Capacitatea de a incheia actul juridic civil

Prin capacitatea de a incheia actul juridic civil se intelege acea conditie de fond si esentiala care consta in aptitudinea subiectului de drept civil (persoana fizica, persoana juridica) de a deveni titular de drepturi si obligatii civile prin incheierea de acte juridice civile.

Principiul capacitatii si exceptia de la acest principiu a) Principiul (regula) capacitatii de a incheia acte juridice si exceptia inca­pacitatii. Materia capacitatii de a incheia actul juridic civil este dominata de prin­cipiul capacitatii, incapacitatea reprezentand exceptia. Prin principiul capacitatii intelegem faptul ca, ori de cate ori legea nu prevede altfel, persoanele au aptitudinea de a incheia orice act juridic.

b) Exceptia incapacitatii de a incheia acte juridice civile. Incapacitatea reprezinta exceptia, in sensul ca, numai in cazurile anume prevazute de lege o persoana nu poate participa la intocmirea unui act juridic civil. Ca toate exceptiile, si exceptia in materie de capacitate - incapacitatea - trebuie sa fie expres prevazuta de lege.

Consimtamantul

Prin consimtamant se intelege acea conditie esentiala, de fond si generala a actului juridic civil care consta in hotararea de a incheia un act ju­ridic civil, manifestata in exterior.

Pentru a fi valabil, consimtamantul (manifestarea de vointa) trebuie sa inde­plineasca urmatoarele conditii:

- sa provina de la o persoana cu discernamant;

- sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice;

- sa fie exteriorizat;

- sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamant.

Sunt vicii de consimtamant: eroarea, dolul (viclenia), violenta si leziunea.

Eroarea este falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui act civil.

Clasificare

Din textul art. 954 C.civ., se poate deduce ca eroarea este de mai multe feluri. De aici putem clasifica eroarea in functie de mai multe criterii.

In functie de gravitatea si consecintele pe care le produce, eroarea poate fi:

a)  eroarea obstacol (numita si distructiva de vointa);

b)  eroarea - viciu de consimtamant;

c)   eroarea indiferenta.

- Structura erorii - viciu de consimtamant.

Eroarea are un singur element, de natura psihologica - falsa reprezentare a realitatii -, de unde rezulta dificultatea probarii ei.

- Conditii cerute pentru ca eroarea sa fie viciu de consimtamant.

Doua sunt conditiile ce se cer a fi intrunite pentru ca falsa reprezentare a rea­litatii, la momentul incheierii unui act juridic civil, sa aiba valoare de viciu de con­simtamant:

- Elementul asupra caruia cade falsa reprezentare sa fi fost hotarator la incheierea actului juridic, astfel incat, cel in eroare nu ar fi facut actul juridic, daca ar fi cunoscut adevarata stare de lucruri;

- Cealalta parte (cocontractantul) - in cazul contractelor cu titlu oneros - sa fi stiut sau sa fi trebuit sa stie ca elementul asupra caruia cade falsa reprezentare este hotarator, pentru incheierea actului juridic de catre partea aflata in eroare;

Prin dol (viclenie) se intelege inducerea in eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina sa incheie un act juridic. Prin esenta sa, dolul este tot o eroare, insa provocata, iar nu spontana.

Clasificare. In literatura juridica se distinge, in functie de consecintele pe care le are ori nu, asupra valabilitatii actului juridic intre:

- dolul principal (numit si dolus dans causam contractus), care este acela ce cade asupra unor elemente importante, la incheierea actului juridic,

- dolul incident (dolus incidens), numit si incidental ori secundar, este acela ce cade asupra unor elemente nedeterminate la incheierea actului juridic.

Structura. Dolul, ca viciu de consimtamant, este alcatuit din doua elemente:

1) un element obiectiv, material, ce consta in utilizarea de mijloace viclene (masinatiuni, siretenii, manopere dolosive) pentru a induce in eroare;

2) un element subiectiv, intentional, ce consta in intentia de a induce in eroare o persoana, pentru a o determina sa incheie un act juridic civil.

cunostea imprejurarea pretins ascunsa.

Conditii. Pentru a fi viciu de consimtamant, dolul trebuie sa indeplineasca, cumulativ, urmatoarele doua conditii:

- sa fie determinant pentru incheierea actului juridic;

- sa provina de la cealalta parte

Prin violenta - viciu de consimtamant - se intelege amenintarea unei persoane cu un rau de natura sa-i insufle o temere ce o determina sa incheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi incheiat.

Clasificare. 1) Dupa natura raului cu care se ameninta, violenta este de doua feluri: violenta fizica si  violenta morala.

- violenta fizica, consta in faptul reducerii victimei la un rol de simplu in­strument la incheierea actului. Exista violenta cand amenintarea cu un rau priveste integritatea fizica, dar si bunurile persoanei;

- violenta morala, consta in amenintarea cu un rau moral, de natura sa pro­voace o teama care duce la incheierea unui act juridic care, altfel, nu s-ar fi incheiat. Exista violenta morala atunci cand amenintarea cu un rau se refera la onoarea, cinstea ori sentimentele persoanei.

Structura violentei. Ca structura, violenta, viciu de consimtamant - presupune intrunirea a doua elemente constitutive:

un element obiectiv (exterior), care consta in amenintarea cu un rau;

un element subiectiv (intern), de natura psihologica, care consta in insuflarea unei temeri persoanei amenintate.

Conditii. Pentru a fi viciu de consimtamant, violenta trebuie sa intruneasca, cumulativ, urmatoarele doua conditii:

- sa fie determinata pentru incheierea actului juridic civil;

- sa fie injusta (nelegitima).

Leziunea este acel viciu de consimtamant care consta in dispro­portia vadita de valoare intre doua prestatii, sau cu alte cuvinte leziunea este o paguba egala cu diferenta de valoare dintre doua prestatii stipulate in cadrul unui act juridic.

Structura. Structura leziunii difera in functie de conceptia care sta la baza re­glementarii ei.

Conditii. Pentru anularea actului juridic civil in caz de leziune este necesar sa fie intrunite urmatoarele conditii:

- leziunea sa fie o consecinta directa si nemijlocita a actului respectiv, in­trucat, potrivit art. 1158 C.civ. "cand leziunea rezulta dintr-un eveniment cauzal si neasteptat, minorul nu are actiune in resciziune";

leziunea sa existe in raport cu momentul incheierii actului juridic;

disproportia de valoare intre contraprestatii trebuie sa fie vadita.

Obiectul actului juridic civil

Prin obiect al actului juridic civil se intelege conduita partilor sta­bilita prin-un act juridic civil, respectiv actiunile ori inactiunile la care partile sunt indreptatite sau de care sunt tinute.

Conditii de valabilitate

Pentru a fi valabil, obiectul actului juridic civil tre­buie sa indeplineasca urmatoarele conditii generale:

- obiectul trebuie sa existe;

obiectul trebuie sa fie in circuitul civil;

- obiectul sa fie determinat sau macar determinabil;

- obiectul sa fie posibil;

- obiectul sa fie licit si moral.

Exista si conditii speciale, cerute numai pentru anumite acte juridice civile si anume:

- in actele translative sau constitutive de drepturi se cere ca transmitatorul sa fie titularul acelui drept;

- in actele intuitu personae se cere ca obiectul sa constea intr-un fapt personal al debitorului;

existenta autorizatiei administrative sau judiciare prevazute de lege.

Cauza (scopul) actului juridic civil

Cauza (scopul) este acel element al actului juridic civil care consta in obiectivul urmarit la incheierea unui asemenea act.

Elementele cauzei actului juridic civil

a)  Scopul imediat (causa proxima) numit si scopul obligatiei, este stabilit pe principalele categorii de acte juridice civile, dupa cum urmeaza:

in contractele sinalagmatice, cauza consimtamantului fiecarei parti consta in reprezentarea (prefigurarea mintala), a contraprestatiei (o parte se obliga stiind ca si cealalta parte, la randul ei, se obliga);

in contractele unilaterale cu titlu gratuit, scopul imediat consta in intentia de a gratifica (animus donandi);

in actele (contractele) reale, scopul imediat consta in remiterea (predarea) lu­crului;

in contractele aleatorii, scopul imediat consta in elementul risc, adica pre­figurarea unei imprejurari viitoare si incerte de care depinde sansa unui castig, sau riscul unei pierderi.

b)  Scopul mediat (causa remota), numit si scopul actului juridic civil, reprezinta acel element al cauzei care consta in motivul determinant pentru incheierea actului ju­ridic, motiv care se refera, fie la insusirile unei prestatii, fie la calitatile unei per­soane.

Conditiile de valabilitate a cauzei actului juridic civil

Pentru a fi valabila, cauza actului juridic civil trebuie sa indeplineasca, cumulativ, urmatoarele conditii: a) sa existe, b) sa fie reala, c) sa fie ilicita si morala.

Forma actului juridic civil Cum elementul fundamental al actului juridic civil il constituie manifestarea de vointa, inseamna ca aceasta "haina" se refera, in primul rand, si mai ales, la consimtamant, iar pentru a produce efecte juridice (adica pentru a se transforma dintr-un "fapt psihologic intern", intr-un fapt social) vointa trebuie exteriorizata. In acest sens prin "forma actului juridic civil" se intelege mijlocul, modalitatea de exteriorizare a vointei interne. Sub acest aspect privita, "forma" actului juridic civil, este inerenta oricarui act. Acesta este sensul restrans (stricto sensu) al termenului "forma" actului juridic. Acest inteles este carmuit de principiul consensualismului.

Principiul consensualismului Principiul consensualismului in dreptul civil este regula potrivit careia, din punctul de vedere al formei sale, actul juridic civil se incheie prin simpla mani­festare de vointa, fara sa fie nevoie ca aceasta vointa sa imbrace o forma speciala.

De la acest principiu exista cele trei exceptii; si dupa cum se stie, exceptiile nu se prezuma, nu se presupun, ele trebuie sa fie prevazute expres; care, in esenta, sunt cerinte ale formei actului juridic civil: forma ceruta ad validitatem; forma ceruta ad probationem; forma ceruta pentru opozabilitate fata de terti.

Forma ceruta ad validitatem.Pentru nasterea valabila a unui act juridic este nevoie ca manifestarea de vointa sa fie imbracata intr-o forma speciala, numita solemna, si care consta, dupa sistemul nostru de drept in forma scrisa, care in cele mai multe cazuri este autentica.

Caracterele juridice ale formei cerute ad validitatem

a) este un element constitutiv, esential al actului juridic, in lipsa caruia in­tervine nulitatea absoluta a actului juridic in cauza;

b) este incompatibila cu manifestarea tacita a vointei, cu alte cuvinte, de esenta formei cerute ad validatem este manifestarea expresa a vointei;

c) forma solemna este exclusiva, in sensul ca, in principiu, pentru un anumit act solemn partile nu au de ales intre mai multe moduri de exteriorizare a vointei, ci sunt obligate sa adopte numai forma prevazuta de lege, de regula cea autentica (ex­ceptie face testamentul).

Conditii ce trebuie respectate pentru asigurarea formei ad validitatem

Forma ceruta ad validatem reclama indeplinirea anumitor conditii, care in esenta sunt urmatoarele:

- intregul continut al actului juridic (adica toate clauzele actului juridic civil, esentiale si cele neesentiale) trebuie sa imbrace forma ceruta pentru validitatea sa;

- actul aflat in interdependenta cu actul solemn trebuie sa imbrace si el forma speciala. Este cazul mandatului dat pentru incheierea unui act solemn, care trebuie sa imbrace si el forma solemna (autentica);

- uneori, actul care determina ineficacitatea actului solemn trebuie, in prin­cipiu, sa imbrace si el forma solemna (exceptie face legatul, care poate fi revocat si tacit).

Aplicatii ale formei ad validitatem.Principalele acte juridice pentru care legea impune forma ad validitatem sunt urmatoarele:

acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar (art. 704 C. civ. si art. 76 alin. 4 din legea nr. 36/1995);

contractul de donatie (art. 813 C. civ.);

testamentul (art. 858 C. civ.);

revocarea expresa a unui legat (art. 920 C. civ.);

subrogatia in drepturile creditorului consimtita de debitor (art. 1107 pct. 2 C.civ.);

conventia de constituire a unui drept de ipoteca (art. 1772 C. civ.);

3. Forma ceruta ad probationem.Prin forma ceruta pentru probarea actului ju­ridic civil se intelege acea conditie impusa de lege sau de parti, care consta in intocmirea unui inscris care sa probeze actul juridic civil.

Caracteristicile formei ceruta ad probationem

este obligatorie (iar nu facultativa) deoarece partile sunt silite sa dea vointei lor juridice, o anumita forma, cea a inscrisului;

- nerespectarea ei atrage sanctiunea inadmisibilitatii probarii actului (negotium) cu alt mijloc de proba;

- reprezinta, ca si forma ceruta ad validitatem, o exceptie de la principiul con­sensualismului.

Aplicatii ale formei ad probationem

contractul de locatiune (art. 1416 C. civ.);

depozitul voluntar (art. 1597 C. civ.);

tranzactia (art. 1705 C. civ.);

contractul de sponsorizare (art. 1 alin. 2 din Legea nr. 32/1994, cu modifi­carile ulterioare);

Forma ceruta pentru opozabilitate fata de terti.Prin forma ceruta pentru opozabilitate fata de terti intelegem acele formalitati care sunt necesare, potrivit legii, pentru a face actul juridic opozabil si persoanelor care nu au participat la incheierea lui, in scopul ocrotirii drepturilor sau intereselor lor.

Aplicatii ale formei ceruta pentru opozabilitat

Dintre formele de publicitate prevazute de normele dreptului civil, mentionam urmatoarele:

publicitatea constituirii gajului (amanetului) si a oricarei garantii reale mo­biliare prin inscrierea in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare, in baza unui aviz de garantie reala emis de catre debitor (constituitor), Titlul VI, art. 3 din Legea nr. 99/1999;

notificarea cesiunii de creanta potrivit art. 1393 C. civ., sau inscrierea ei in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare (Titlul VI, art. 2 din Legea nr. 99/1999);

publicitatea imobiliara prin cartile funciare (art. 21, art. 27 din Legea nr. 7/1996);

Modalitatile actului juridic civil

Prin modalitatea actului juridic civil se intelege acel element cuprins intr-un act juridic care consta intr-o imprejurare ce are influenta asupra efectelor pe care le produce sau trebuie sa le produca actul respectiv.

Sunt modalitati ale actului juridic civil:

Termenul - dies - este un eveniment, viitor si sigur ca realizare, pana la care se amana fie inceperea, fie incetarea exercitiului drepturilor subiective si execu­tarii obligatiilor civile.

Prin conditie, ca modalitate a actului juridic civil, se intelege un eveniment viitor si nesigur ca realizare, de care depinde existenta (nasterea sau desfiintarea) dreptului subiectiv civil si a oblgatiei corelative.        

Sarcina - ca modalitate a actului juridic civil - este obligatia impusa de dispunator gratificatului, care consta dupa caz in a da, a face sau a nu face ceva, in actele cu titlu gratuit.

Efectele actului juridic civil

Prin efectele actului juridic civil se inteleg drepturile subiective si obligatiile civile la care da nastere, pe care le modifica sau le stinge un asemenea act.

Aceste efecte au la baza manifestarea de vointa a partilor, exteriorizata in ac­tul juridic respectiv, facuta cu intentia de a produce efecte juridice.

Principiile efectelor actului juridic civil si exceptiile lor

Principiul fortei obligatorii - pacta sunt servanda

Este regula de drept con­sacrata in art. 969 alin. 1 C.civ.: "Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante". Pentru actele bilaterale (contracte), principiul fortei obligato­rii se mai exprima si in formula "conventia, contractul este legea partilor".

Principul - pacta sunt servanda - cunoaste si el exceptii. Exceptiile  de la acest principiu sunt acele situatii in care efectele actului juridic civil nu se produc asa cum au dorit partile, la incheierea lui, ci independent de vointa partilor sau, dupa caz, a partii, aceste efecte sunt ori mai extinse ori mai restranse, decat cele stabilite initial.

a) Drept cazuri de restrangere a fortei obligatorii sunt mentionate situatiile in care actul juridic inceteaza inainte de termen, datorita inexistentei unui element al sau, precum:

- incetarea contractului de mandat prin moartea, punerea sub interdictie ori insolvabilitatea sau falimentul mandantului ori a mandatarului, dupa caz (art. 1552 C.civ.);

- incetarea contractului de locatiune cand lucrul a pierit in tot (lucrul nu mai poate fi folosit potrivit destinatiei), deoarece contractul este desfacut de drept, in­trucat locatorul nu mai poate asigura locatarului folosinta lucrului si nici nu poate fi obligat la reconstituirea, refacerea sau inlocuirea lui.

In categoria cazurilor de extindere a fortei obligatorii includem:

- prorogarea (prelungirea) efectelor actului juridic, prin efectul legii, peste termenul convenit de parti.

- prelungirea efectelor actului cu executare succesiva atunci cand, pe parcursul existentei lui, intervine un caz de forta majora care impiedica, un anumit timp, executarea obligatiilor.

Principiul irevocabilitatii actului juridic civil

Este regula de drept consacrata de art. 969 alin. 2 C.civ., care dispune ca ele (conventiile), nu pot fi revocate decat prin consimtamantul partilor, afara de cazurile autorizate de lege.

Constituie exceptii de la irevocabilitatea actului juridic civil acele cazuri in care actului juridic bilateral i se poate pune capat prin vointa unei singure parti,actului juridic multilateral i se poate pune capat prin vointa uneia sau mai multor parti, dar nu toate, iar actului juridic unilateral i se poate pune capat prin vointa autorului lui.

1. Exceptii de la irevocabilitate in categoria actelor unilaterale

- retractarea renuntarii la mostenire;

- consimtamantul parintilor sau, dupa caz al parintelui exprimat la adoptia copilului poate fi revocat in termen de 30 de zile de la data intocmirii inscrisului autentic prin care acesta a fost exprimat (art. 8 alin. 2 din Ordonanta de urgenta nr. 25/1997 aprobata prin Legea nr. 87/1998;

legatul (art. 922 C.civ.);

2. Exceptii de la irevocabilitate in categoria actelor bilaterale si multilaterale.

- denuntarea contractului de inchiriere a suprafetelor cu destinatia de locu­inta la cererea chiriasului, cu conditia notificarii prealabile intr-un termen de 60 de zile, sau la cererea proprietarului

- revocarea contractului de mandat.

- incetarea depozitului la cererea deponentului;

- denuntarea unor contracte de catre administratorul sau lichidatorul judiciar

- denuntarea contractului de asigurare

denuntarea contractului de locatiune incheiat pe durata nedeterminata

Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil

Acest principiu este consacrat de partea ultima a alin. 1 din art. 969 - Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante, precum si de art. 973: Conventiile produc efecte numai intre partile contractante, nu si fata de al treilea.

Intr-o alta exprimare, principiul relativitatii inseamna ca actul juridic civil bilateral da nastere la drepturi si obligatii numai pentru partile lui, iar actul unilateral obliga doar pe autorul acestuia.

6. Veritabila exceptie de la principiul relativitatii, este stipulatia pentru altul.

Stipulatia pentru altul sau promisiunea in favoarea unei terte persoane, in dreptul civil este o conventie prin care o parte, stipulantul, convine cu cealalta parte promitentul pentru ca acesta din urma (promitentul) sa execute o prestatie in fa­voarea unei a treia persoane, numit tert beneficiar.

Nulitatea actului juridic civil

Nulitatea este sanctiunea de drept civil, care consta in lipsirea actului ju­ridic (negotium iuris) de acele efecte care sunt contrare normelor edictate pentru incheierea valabila a actului juridic civil.

Functiile nulitatii. In esenta, nulitatea acului juridic civil indeplineste urmatoarele functii:

Functia preventiv-educativa consta in atentionarea partilor actului juridic asupra consecintelor pe care le atrage nesocotirea normelor juridice la incheierea actului juridic, lipsind actul de efectele in vederea carora a fost facut.

Functia sanctionatorie apare in situatia in care functia preventiva nu si-a do­vedit eficienta, constand in lipsirea de efecte a actului juridic incheiat cu neres­pctarea conditiilor de validitate.

Clasificare, cauze si regim juridic

Clasificarea nulitatii actului juridic civil

1. in functie de natura interesului (general ori inividual) ocrotit prin dispozitia legala incalcata la incheierea actului juridic civil, nulitatea e absoluta si relativa.

2. In functie de intinderea efectelor sale, nulitatea e partiala si totala.

3. Dupa modul de consacrare legislativa, distingem intre nulitate expresa (textuala) si nulitate virtuala (implicita).

4. Dupa felul conditiei de validitate nerespectata la incheierea actului juridic civil, se deosebeste intre nulitate de fond si nulitate de forma.

5. Dupa modul de valorificare, nulitatile se impart in nulitate judiciara si nuli­tate amiabila.

Cauzele de nulitate Intr-o exprimare globala, se poate spune ca sunt cauze ce conduc la nulitatea actului juridic civil urmatoarele:

- incalcarea dispozitiilor legale privind capacitatea de a face (de a incheia) actul juridic civil;

- lipsa ori nevalabilitatea consimtamantului;

- nevalabilitatea obiectului actului juridic civil;

- nevalabilitatea cauzei (scopului) actului juridic civil;

- nerespectarea formei actului juridic civil, ceruta ad validitatem;

- neresocotirea limitelor autonomiei de vointa (ale libertatii actelor juridice);

- fraudarea legii.

Regimul juridic al nulitatii .Deosebirile de regim juridic intre nulitatea absoluta si nulitatea relativa se pot exprima, sintetic, in felul urmator

a) daca nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes, de instanta din oficiu sau de alte organe abilitate de lege, nulitatea relativa poate fi invocata, in principiu, numai de persoana al carei interes a fost nesocotit la incheierea actului juridic;

b) daca nulitatea absoluta este imprescriptibila, nulitatea relativa este pre­scriptibila;

c) daca nulitatea absoluta nu poate fi, in principiu, acoperita prin confirmare, nulitatea relativa poate fi confirmata, expres sau tacit.

Efectele nulitatii actului juridic civil . Prin efectele nulitatii actului juridic civil intelegem consecintele juridice ale aplicarii sanctiunii nulitatii; respectiv urmarile datorate desfiintarii totale sau partiale a unui act juridic care a fost incheiat cu nesocotirea dispozitiilor legale referitoare la conditiile sale de validitate.

Principiile efectelor nulitatii si exceptiile lor

a) Enuntare principiilor efectelor nulitatii si corelatia dintre ele

Din ipotezele mentionate mai sus rezulta ca efectele nulitatii sunt guvernate de trei principii si anume:

1) principiul retroactivitatii (care consta in faptul ca efectele nulitatii se pro­duc din momentul incheierii actului juridic, respectiv, nulitatea opereaza atat pentru viitor cat si pentru trecut;

2) principiul repunerii in situatia anterioara prin restituirea prestatiilor efec­tuate in baza actului anulat; acest principiu este determinat prin expresia latina res­titutio in integrum;

3) principiul potrivit caruia anularea actului initial atrage desfiintarea actului subsecvent; acest principiu este desemnat, prin adagiul resoluto iure dantis, re­solvitur ius accipientis (imprumutat de la rezolutiune)