Multiculturalismul

MULTICULTURALISMUL

In mod aparent, ideea ca lumea contemporana de deplaseaza spre o cultura universala are un concurent important. Aceasta este ideea multiculturalismului. La nivelul principiilor si al declaratiilor, ea nu agreaza, si chiar respinge tendintele spre universalitate, facandu-se purtatoarea de cuvant a mentinerii sine die a unui conglomerat de culturi particulare. Referindu-ne la aceasta pozitie, din domeniul vietii culturale contemporane, trebuie sa facem cateva precizari si observatii.

Este necesar sa se faca distinctie intre conceptul de multicultura-litate si cel de multiculturalism. Multiculturalitatea nu este si nu poate fi altceva decat coexistenta, in una si aceeasi perioada de timp, in una si aceeasi realitate culturala de ansamblu, a mai multor culturi particulare sau subculturi. Pot fi date ca exemple: cultura profesiilor, cultura varstelor, cultura claselor, cultura etniilor, cultura raselor s.a.m.d. Conceptul de multiculturalitate sugereaza antropologiei culturale necesitatea efectuarii unor analize si interpretari detasate ideologic, neutre sub raport politic si fara patima din punct de vedere afectiv a culturilor coexistente. Aceste analize si interpretari au doua caracteristici de care trebuie sa se tina seama. Prima, se refera la exigenta examinarii critice si comparative, din perspectiva criteriilor promovate de catre aniropologia culturala si de alte stiinte si discipline socio-umane, a diferitelor culturi, astfel incat sa se poata stabili ierarhii intre stadiile evolutiei si dezvoltarii, parcurse de acestea. A doua caracteristica consta in deschiderea lor umanista si democratica. Ele sugereaza, in domeniul cunoasterii si interpretarii, limitele monoculturalismului, care poate conduce la indepartarea de la realitatea diversitatii culturale si la imposibilitatea judecarii axiologice corecte a diferitelor culturi.

Multiculturalitatea si multiculturalismul, desi sunt concepte apropiate etimologic, ele sunt totusi diferite din punctul de vedere al continutului si semnificatiilor lor. De asemenea, am putea spune ca multicultura­lismul are ca premiza si, uneori, ca pretext realitatea coexistentei unei pluralitati de culturi si ca, deci, si prin aceasta se aseamana cu multiculturalitatea. Apar insa intre ele cateva deosebiri esentiale. Multiculturalismul nu este o cunoastere si o interpretare cu pretentii stiintifice a realitatii culturale. El este un fenomen deplasat dinspre cunoastere sf interpretare (adica dinspre multiculturalitate), pe care le foloseste sau paraziteaza intr-unfel sau altul, spre zona ideologicului si politicilor. Constatarea coexistentei mai multor culturi, fiecare valoroasa in felul ei (o judecata de fapt), este transfigurata in judecati de valoare, in luari de pozitii patimase, in mituri etc si materializata deseori, in programe si actiuni politice, menite sa puna in cadre dezirabile si benefice raporturile interculturale. Mai trebuie precizat, ca un fapt esential, ca multiculturalismul se manifesta, de fiecare data, intr-un mod particular, in functie de timp, de loc si de multi alti factori. Marile experiente multiculturaliste din lume - Canada, Suedia, Australia - sunt un exemplu in acest sens. Ele au fost chemate la viata de situatii diferite si se intruchipeaza in politici specifice, incercarea de determinare analitica a multiculturalismului este necesar sa dezvaluie cel putin cateva aspecte ce ni se par esentiale:

1. Multiculturalismul a aparut ca un efect al unor stari de lucruri reale si anume mai multe culturi, care pot sa dea nastere sau chiar au dat nastere, in relatiile dintre ele, unor probleme, tensiuni, stari de spirit accentuate, conflicte neproductive si periculoase mentinerii ordinii sociale si respectarii valorilor democratiei. Faptul s-a petrecut, poate deloc intamplator, tocmai in cateva tari avand un profil asemanator: cu economie capitalista, dezvoltate si democratice. La inceput el s-a limitat la sfera ideologicului, sub forma unor nemultumiri, tot mai cristalizate, din partea unor grupuri si a unor raspunsuri si promisiuni facute din partea reprezentantilor puterilor statului si partidelor politice. Apoi, multiculturalismul a intrat in zona politicilor, luand forma unor programe efective si eficace, ce au ajuns chiar in situatia unor politici de stat. Privit din aceasta perspectiva multiculturalismul poate fi caracterizat ca o actiune culturala rationala si benefica, in lume exista trei experiente clasice in domeniul multiculturalismului. Canada a adoptat un model multiculturalistih 1971, pe care, apoi, 1-a perfectionat continuu. Modelul suedez a devenit o politica oficiala in 1975. Australia a facut acelasi lucru in 1978. Toate cele trei modele sunt legate de problematica imigrantilor: folosirea lor corespunzatoare, tratamentul lor nediscriminatoriu in sens negativ, protejarea lor pentru a depasi impactul dezradacinarii din tara de origine (eventual printr-o discriminare pozitiva). Totodata, se poate remarca existenta in toate cele trei cazuri (poate mai putin in cel al Suediei) a unui spatiu imens cu resurse deosebite, favorabile afirmarii energiilor umane si in conditiile unei densitati demografice reduse, in sfarsit, nu trebuie trecuta cu vederea puterea de atractie deosebita a celor trei tari, prin calitatea vietii, nivel de dezvoltare economica, liberalism democratic, toleranta si vulnerabilitate redusa in caz de razboi.

Pentru o ilustrare mai concreta a unui model multiculturalist ne vom referi la cazul orasului Toronto, din Canada, intr-un raport oficial al primariei din Toronto, din iunie 1998, pozitia multiculturalista este inteleasa ca o convergenta si utilizare deplina a fortelor oamenilor: 'impreuna noi suntem unul' (Togeiher we are one). Multicutturalismul, in acelasi loc, este caracterizat astfel: 'Noi nu recunoastem si toleram pur si simplu aceasta diversitate (n.n. culturala, de tip rasial si etnic), dar mai mult o respectam, o apreciem si o cultivam ca pe o parte tulburatoare si integrala a experientei si identitatii noastre colective.'

Pentru a intelege nevoia presanta a multiculturalismului in Toronto, trebuie sa-1 caracterizam din perspectiva problemelor care ne intereseaza aici. Toronto este orasul cu cea mai mare diversitate etnica din lume. 48% din populatia orasului Toronto s-a nascut in alta parte decat in Canada, depasind din acest punct de vedere orasul New-York, in care populatia nascuta in afara S. U. A. reprezinta doar 28%. Imigrantii, din Toronto (peste 70.000 in fiecare an), au venit din 169 de tari, vorbesc 100 de limbi diferite si 42% dintre ei nu puteau vorbi la sosirea lor in Canada nici engleza, nici franceza. O schimbare importanta se petrece in domeniul ponderii populatiei imigrante nonalbe din oras si din Aria 905 (ce inconjoara orasul), in anul 2000 numarul nonalbilor va reprezenta 54% din populatia .orasului. Situatia³⁴ din 1998 a imigrantilor din Toronto si din zona inconjuratoare este ilustrata in tabelul din pagina urmatoare.

2. Multiculturalismul poate fi si disfunctional, fapt deseori omis in ideologia ce il paraziteaza. Disfunctionalitatea lui se manifesta sub mai multe forme: a. intai de toate multiculturalismul poate fi o politica vicleana, de asimilare a uneia sau a mai multor culturi celei oficiale sau majoritare, calificata ca o tendinta sau o statie spre cultura universala (prooccidentalism); b. El poate fi un mijloc rafinat de combatere, subminare si lupta impotriva culturii oficiale sau majoritare, nationale, europene, occidentale, considerata de grupurile minoritare, rasiale sau etnice, ca fiind o suma de prejudecati, rasisme, nationalisme, traditionalisme desuete; c. El poate subaprecia sau chiar impiedica comparativismul axiologic intre culturi, punand pe acelasi plan culturi inegale in ceea ce priveste stadiul lor evolutiv. In felul acesta, relatiile interculturale 'de egalitate' nu urmaresc relevarea, protejarea, dezvoltarea valorilor culturale autentice, ci relativizarea axiologica a culturilor, reducerea lor la un numitor comun scazut sau chiar devalorizarea lor. in aceste conditii, a vorbi despre 'specificul' unei culturi, despre 'temeiul' unei culturi, despre 'esenta' ei, se considera a fi lipsit de sens si orice incercare de acest gen este bagatelizata si ironizata; d. Multiculturalismul, in ciuda etimologiei termenului care sugereaza trecerea dinspre unu spre multiplu, adica dinspre ingustime spre complexitate poate a, si uneori este efectiv, reductionist. Mai intai pentru faptul ca el poate sugera falsa idee ca, rezolvand egalitatea culturala, se rezolva implicit si marile probleme sociale, cum ar fi diferentele adanci dintre grupurile sociale in ceea ce priveste nivelul calitatii vietii lor. in al doilea rand, muiticulturalismul poate induce ideea ca sfera culturii se reduce la domeniul relatiilor rasiale, interetnice sau dintre sexe. El nu favorizeaza transparenta adevarului ca preocuparile lui nu se refera la aspecte decisive si fundamentale ale culturii, ci doar la aspecte care, desi importante, nu conditioneaza structural natura unei societati. Cultura este modul de viata al unui grup de oameni, comunitati sau societati, adica o realitate deosebit de complexa si extinsa si care nu poate fi redusa la problematica ce vizeaza cultura raselor, etniilor si sexelor.

Populatia orasului Toronto sl a zonei inconjuratoare (aria 905)

Note si bibliografie

1.  Legatura omului cu natura face obiectul unei parti distincte a acestei lucrari: Zestrea biologica a omului, Partea a 7-a

2.  Antonina Kloskowska, Categoria de cultura. Sensul academic si sensul curent, in 'Socjologia Kultury', Warszawa, 1983

3.  in sensul atribuit de Charles H. Cooley acestui concept, ca un grup in care relatiile dintre indivizi sunt de tipul face-to-face (fata in fata)

4.   Herbert J. Gans, Popular Culture and High Culture. O analiza si evaluare a gustului. Basic Books, Inc., Publishers, New York, 1974

5.   in paginile urmatoare vom face unele precizari in legatura cu ideile lui Samuel Huntington

6.  A.L. Kroeber si C. Kluckhohn, The Concept of Culture: A Criticai Review of Definitons, in Paers of Peabody Museum, Harvard University, Vol.XLI, 1950

7.  Edward B. Tylor, Vol.I, John Murray, London, 1851

8.  Zdenek Salzmann, Anthropology, Harcourt, Brace & World, New York and al, 1969

9.  Clyde Kluckhohn, Culture: A Critica! Reoiew of Concept and Defini-tions, in 'Papers of Peabody Museum of American Archeology and Ethnology', Harvard University, Vol.XLVII, No.l, 1952

10.  Opera citata

11.  Opera citata

12.  Richard A. Barrett, Culture & Conduf⁴ An Excursion in Anthropo-/ogy. Second Edition, Wadsworth Publishing Company, Belmond, 1990

13.  Ginn and Company, 1904

14.  Perioada cuprinsa intre 1920 si 1933 cand vanzarea produselor alcoolice in S.U.A. a fost interzisa printr-un amendament la Constitutie

15.  Robin M. Williams, American Society: A Sociologica! Interpreiation, 3rd ed., Knopf, New York

16.  The Gallup Repart, March, 1982, Repari No. 198

17.  Eugeniu Sperantia, 'Papillons' de Schumann

18.  Leslie A. White, The Science of Culture, Farrar, Straus & Cudahy. Inc., New York, 1949

19.  Jerome Fellmann, Arthur Getis. Judith Getis, Human Geography, Wm.C. Brown Publishers, 1990

139

20.  Marvin Harris, The Rise of Anthropological Theoty: A History of Theories of Culture, Crowell, New York, 1968

21.  Vol.72,Summer

22.  Simon & Schuster, 1996. Cartea a fost tradusa in limba romana in anul 1998, in Editura Antet

23.  Vezi in acest sens articolul Cultural Exphnations, din 'The Econo­mist', November 9th - 15th, 1996, folosit si in continuare

24.  Lawrence E. Harrison, Who Prospers? How Cultural Values Shape Economic and PoMcal Succes, Basic Books, 1992

25.  Thomas Sowell, Race and Culture: A World View, Basic Books 1994

26.  Robert Putnam. Making Democracy Work: Civil Traditions in Mo­dem /ta/y, Princeton, 1993

27.  Francis Fukuyama, The End ofHistoiy, Free Press, 1992

28.  Francis Fukuyama, The LastMan and Trust The Social Virtutes and tine Creation of Prosperity, Free Press, 1992

29.  Achim Mihu, Eminescu si catolicismul, 'Tribuna', Anul V, No.4 (2061) 28 ianuarie - 3 februarie 1993

30.  V.S. Naipaul, Our UniuersalCivilisation, Conferinta Wriston, 1990, Institutul Manhattan, New York Review of Books, 30 oct. 1990

31.  Vezi in acest sens Samuel Huntington, Ciocnirea civilizatiilor, editia romaneasca, p.82

32.  Saburo Okito, Cu fata spre secolul 21, Ager, economistul -RAI, Bucuresti, 1992

33.  Toate acestea sunt tratate de Samuei Huntington in cartea mentio­nata

34.   'The Toronto Star' June 7, 1998