Erezia francmasonica

EREZIA FRANCMASONICA

Toate ereziile de origine jidoveasca au fost invinse de crestinism, - afara de Protestantism, care singur rezista spasmurilor de izbavire ale Bisericii - si chiar se intinse din ce in ce, ca raia, asupra celor mai multe popoare de rasa anglo-germana.

Or, jidovii doreau de mult si lucrau din toate pute­rile lor, ca o aseme­nea erezie sa poata taia, in doua, unitatea crestinatatii.

Totusi, aceasta nu le era inca de ajuns.

O despartire analoaga se produsese mai inainte, prin schisma greceasca, fara nici un castig pentru Israel.

Trebuia ca partea eretica sa le fie favorabila si sa poata sa se invoiasca cu functia oarba de maner de secure, pentru a dobori partea ramasa ortodoxa.

Acesta fu rolul ce ovreii facura sa joace Protestan­tismului; si intr-adevar, aceasta erezie trebuia sa serveasca de leagan celei mai formidabile socie­tati oculte, - Francmasoneriei.

Dupa cum zice Copin-Albancelii, "lumea protes­tanta trebuia sa formeze cuibul in care sa cloceasca oul societatii secrete"[1].

Originea. - Francmasoneria, - care este minci­una intrupata, - pune in mainile neofitilor sai carti rituale, in care povesteste ca "originea ei se pierde in noaptea timpurilor".

In realitate, primele loji francmasone luara nas­tere in Englitera, pe la inceputul veacului al XVII-lea.

Deja, in 1621, cand Bacon scrise la Nouvelle Atlantide, el cunostea bine constitutia acestei socie­tati secrete, - iar Cromwell (1599-1658) fu sustinut de francmasoni, caci fusese protectorul jidanilor si ridicase sentinta de proscriptie ce apasa asupra lor.

De altfel, la toti sefii protestanti ai Engliterei ga­sim ca planul acestei socie­tati oculte este foarte propriu pentru a ataca cu vigoare principiile catolice si pentru a zdruncina natiile care, ca Franta si ca Spania, ramasesera credin­cioase acestor principii.

In urma, Francmasoneria fu importata, mai intai in Franta, apoi in Spa­nia, in Italia, in Suedia, in Tarile-de-jos etc, in cursul veacului al XVIII-lea.

Primele loji franceze fura fundate de la 1720 la 1730 si, in mai putin de 25 ani, dupa aceea, o multime de altele se constituira, nu numai in Franta, dar si in toata Europa.

Organizatia. - Pentru a intemeia Francmasone­ria, ovreii au luat, ca de­cor, o legenda din Talmud; dar au organizat aceasta societate dupa modelul Cahalului.

Francmasonii simbolizeaza pe lucratorii zidari care, in timpul lui Solomon, au cladit templul din Ierusalim.

Scopul actual al Francmasoneriei este sa "rezi­deasca templul lui Solomon", - ceea ce inseamna, vorbind fara metafora, sa restabileasca domina­tia lui Israel asupra tuturor natiilor pamantului.

"Originea jidoveasca a Francmasoneriei este mani­festa - zice Drumont - si jidanii nu pot fi nici macar acuzati de multa prefacatorie, in aceasta circumstanta, intr-adevar, niciodata un scop mai deslusit n-a fost indicat sub o mai transparenta alegorie. A trebuit toata naivitatea Arienilor pentru ca sa nu inteleaga ca, invitandu-i sa se uneasca ca sa rastoarne vechea societate si sa reconstruiasca Tem­plul lui Solomon, i-a poftit sa asigure triumful lui Israel"[2].

Si Drumont mai adauga: "deschideti orice ritual masonic si totul va vorbeste de Iudeea. Kados, unul din gradele cele mai inalte, inseamna sfant pe ovre­ieste. Candelabrul cu sapte ramuri, arca aliantei, masa de lemn de salcam, - nimic nu lipseste din aceasta institutie figurativa a Templului"[3].

Un alt martor, care trebuie sa cunoasca lucrurile á fond, - deoarece a fost secretarul Marelui Orient din Franta, - se exprima in mod si mai explicit:

"Francmasoneria, care este incontestabil de ori­gine ovreiasca, este pentru israeliti un instrument de actiune si de lupta, de care se servesc in mod secret Jidovii, - atat de remarcabili prin instinctul lor de dominatie si prin stiinta lor de a guverna, - au creat Francmasoneria ca sa inroleze intr-insa oameni care, ne-apartinand nea­mului lor, se angajeaza totusi sa-i ajute in faptele lor, sa colaboreze cu ei la stabili­rea domniei lui Israel printre oameni"[4].

Dar pentru a arata analogia ce exista intre organi­zatia Francmasoneriei si cea a Cahalului, vom pune una langa alta aceste doua asociatii secrete, - urmand pentru Francmasonerie descrierea ce o da Copin-Albancelii, fost francmason, ajuns chiar, in aceasta societate, la gradul superior de Rose-Croix.

Francmasoneria se compune din loji, formate de un numar limitat de aderenti, - adica de vreo cincizeci la numar.

Dupa cum Cahalurile au, ca sef, un haham care este asistat de mai multi functionari ai Sinagogii, - Lojile au in capul lor un Venerabil, care este ajutat de mai multi demnitari ai templului masonic.

Venerabilii dirig si administreaza Lojile, - dupa cum hahamii exercita dominatia in Cahaluri si le supravegheaza finantele.

Venerabilii prezideaza dezbaterile in Loji si au, ca mijloace de constran­gere, pentru recalcitranti, dife­rite pedepse care merg chiar pana la procedee dras­tice, semanand cu excomunicarea sau cheremul Cahalelor. Aceste sen­tinte judiciare sunt date de un tribunal - analog cu Bet-Dinul Cahalelor, - si format de Venerabil si de doi sau mai multi asesori.

Finantele Lojilor, - ca acelea ale Cahalelor, - con­sista in contributii fixe ale membrilor[5] si in daruri voluntare. Ele sunt destinate intretinerii Lojilor si formarii de fonduri electorale.

Afara de asta, - ca si pentru Cahale, - toate Lojile dintr-o localitate sunt intim legate unele de altele si se ajuta intre ele reciproc.

Venerabilul si acolitii sai sunt alesi, de francma­soni, care se strang im­preuna in, acest scop, o data pe an.

In plus, fiecare Loja numeste un delegat, care se reuneste cu semenii sai, o data pe an, pentru ca sa formeze un fel de adunare legislativa, numita Con­vent, - care reprezinta Sinodul Cahalelor. Acesti delegati aleg un Consiliu de ordine, - un fel de comi­tet executiv, - in capul caruia se gaseste un pre­sedinte sau Mare-Maestru, analog cu Marele-Rabin.

Pentru fiecare natie exista o Mare Loja sau Federa­tie, - de exemplu, Fe­deratia Marelui Orient din Franta[6], - si deasupra acestor diverse Loji natio­nale se gasesc Loji internationale, - ceea ce aduce cu Asociatiile nationale si internationale ale Statului jidanesc[7], cu care de altfel se si contopesc.

In fine, Lojile internationale se reunesc si ele in Congrese analoage cu Sinoadele internationale ale ovreilor.

Toata aceasta organizatie a Francmasoneriei este secreta pentru pro­fani, - dupa cum este si aceea a Cahalelor, pentru ne-jidovi.

Dar Francmasoneria se diferentiaza de Cahalele talmudice si imbraca haina sa caracteristica de infamie hidoasa cand, - ca o mama denaturata, care isi omoara copiii, - ea insala fara mila pe propriii sai partizani, - nejidani bineinteles, - pe care ii duce ori la esafod, ca in timpul Revolutiei franceze, ori la un adevarat suicid moral.

Intr-adevar, Francmasoneria poseda inca o alta organizatie, oculta chiar pentru membrii sai.

Ea se compune dintr-o intreaga ierarhie de grade.

Cele dintai trei grade sunt ucenicul, sotul si maes­trul. Aceste grade se intalnesc singure in Loji. Pentru a trece de la primul grad, la al doilea si de la acesta, la al treilea, trebuie ca francmasonul sa faca un anumit stagiu; la fiecare din ele corespunde o treapta progre­siva de initiere, - care, la drept vorbind, nici nu merita acest nume, atat este de anodina[8].

Dar indata ce a intrat in Francmasoneria albastra, - care e formata din cele dintai grade, - i se insinu­eaza, neofitului, ca membrii Lojilor (ucenici, soti, maestri) reprezinta partea esentiala a societatii secrete si ca numai pen­tru dansii munceste ea.

Este adevarat ca acesti membri lucreaza ei insisi; dar ei nu sunt decat instrumente fara initiativa, conduse de persoane misterioase, - adica de jidani.

De altminteri, cea mai mare parte dintre francma­soni au intrat in aceasta societate, fiind momiti cu fagaduieli de ajutoare mutuale, mai ales materi­ale, comerciale sau de alt fel, - si sunt convinsi ca fac parte dintr-o asociatie filantropica.

Iata ce contine prospectul pe care Francmasoneria il inmana viitorilor sai slujitori:

Francmasoneria, institutie esentialmente filantro­pica, filosofica si progresiva, are drept obiect cautarea adevarului, studiul moralei si practica solidaritatii. Ea lu­creaza la ameliorarea materiala si morala precum si la perfectionarea intelectuala si sociala a omenirii"[9]

Si cand te gandesti ca nimeni nu se intreaba de ce se ascunde aceasta societate, cand are un scop atat de sublim ca acela de a cauta adevarul?

Ei bine, indaratul perdelei se petrec lucruri care nu se pot marturisi si aceasta asociatie oculta nu este zidita decat pe minciuna.

Deasupra acestor trei dintai grade, - ucenic, sot si maestru, - grade zise inferioare, mai exista altele care le sunt superioare, - care nu se dobandesc decat mai tarziu, dupa un stagiu mai mult sau mai putin lung, - ce cores­pund la trepte mai inaintate de initiere - si dintre care vom cita numai pe al 18-lea grad: Ros-Croix, - pe al 30-lea grad: Kados - si pe al 33-lea grad care se pare ca este cel mai inalt din ierarhie[10].

In Loji circula zvonul, - venit nu se stie de unde, - ca gradele superioare sunt rezervate celor vanitosi, care nu se dau indarat in fata nici unei stupiditati, din cauza iubirii de galoane.[11]

Dar, dupa cum vom vedea mai departe, aceasta explicatie este un ma­rafet ca sa insele si sa linisteasca pe masonii gogomani.

Fiecarui grad ii corespunde un atelier special[12]. Dar toate gradele lucreaza in Loji si este interzis ucenicilor si sotilor sa lucreze fara maestri.

Cand maestrii voiesc sa se reuneasca intre dansii, ucenicii si sotii sunt rugati sa "acopere templul", adica sa iasa.

Gradele superioare procedeaza asemenea cu gra­dele ce le sunt inferi­oare[13].

Francmasonii din gradele joase n-au dreptul sa intre in atelierele gra­delor mai inalte. Dar, masonii cu grade superioare sunt tinuti sa frecventeze, cu sargu­inta, atelierele inferioare, - iar aceasta obligatie este atat de rigu­roasa, ca cel ce n-ar indeplini-o ar fi dat afara din societate[14].

De altfel, prin intermediarul acestor grade su­perioare, ajung la Loji de­ciziile vointei nevazute care dirijeaza Francmasoneria[15].

Pentru fiecare grad exista o initiere speciala[16]: una pentru ucenici, alta pentru soti, o a treia pentru maestri, etc.

La intrarea fiecarui grad, inveti un secret si depui un juramant, de a nu-l descoperi nimanui, nici profanilor, nici chiar francmasonilor de grad infe­rior[17].

Acest juramant este insotit de amenintari si de blesteme infricosatoare[18].

In plus, la fiecare initiere, adica la intrarea fieca­rui grad, asisti la o cere­monie caraghioasa, diferita pentru fiecare dintre ele.

Astfel, de exemplu, la gradul de Maestru, se come­moreaza asasinatul, ingroparea si dezgroparea lui Hiram, arhitectul Templului din Ierusalim si parinte al tuturor francmasonilor din lumea trecuta, prezenta si viitoare.

Iata cum Copin-Albancelli[19] descrie ceremonia:

Scena se petrece in "Camera din mijloc" a Lojei, unde francmasonii se introduc, unul cate unul si cu palaria pe cap, - cum fac jidanii cand intra in Sina­goga Cand cineva patrunde acolo pentru intaia oara, trebuie sa intre de-a-ndaratele, adica cu posterio­rul inainte. Alta data trebuia sa-si puna hainele pe dos. Maestrii sunt lumi­nati de lumanari, acoperite de imense conuri de hartie, inalte de 30 cm., ce lasa sa treaca lumina printr-o deschizatura situata la partea lor superioara si printr-o alta facuta la baza.

Unul dintre maestri tine rolul lui Hiram; altii, pe acel al asasinilor. Acestia savar­sesc omorul. Pe urma, Hiram este culcat intr-un cosciug si este acoperit cu un cear­saf mortuar peste care se depune o ramura de salcam artificial.

Venerabilul Lojei expune atunci fratilor, cu cea mai mare seriozitate, ca regele Solomon este nelinis­tit de disparitia lui Hiram si ca a dat ordinul sa se procedeze la cercetari. Imediat toata banda executa o prima "calatorie de cercetari", - adica se pune sa se invarteasca si sa caute, peste tot, cadavrul, - fiecare facandu-se ca nu vede cosciugul, care este pus in mijlocul odaii.

Dupa constatarea ca cercetarile au fost zadarnice, un alt voiaj e ordonat. Dupa al doilea, un al treilea.

Tocmai in cursul acestei din urma calatorii, este permis sa se descopere ramura de salcam. Toata lumea se precipita si inconjoara cosciugul. Se ridica cearsaful ce acopera pe Hiram, - se apuca mana acestuia si se zgaltaie un deget. Atunci se pre­fac ca vad, cu mare spaima, ca degetul acesta se dezlipeste de mana si striga toti cu oroare: Mac benac!

Dar, sub acest caraghioslac, se vad iesind la iveala ideile talmudice de ura si de razbunare.

La gradul de Rose-Croix se reprezinta o parodie a ultimei cine a lui Iisus Hristos[20], - si asa mai departe.

Multi profani, intrand in Francmasonerie si supunandu-se stupidelor si ridiculelor probe de initiere, se simt rusinati si nu mai pun picioarele in vreo Loja[21].

Dar Francmasoneria n-are trebuinta de asemenea indivizi, cu spirit in­dependent.

Caraghioslacul, aruncat cu profuzie peste organiza­rea acestei societati secrete, are drept scop sa ascunda mai bine Puterea oculta a lui Iuda si, in acelasi timp, sa arate gradul de rabdare si de idiotie al masonului.

De altfel, cei mai buni francmasoni nu sunt decat niste dobitoace foarte limitate in ceea ce priveste intelectul si au, mai ales, o cultura foarte mar­ginita.

Intr-adevar, masonii "se recruteaza, in mare parte, printre arhivistii si printre ne­izbutitii cariere­lor liberale (medici fara clientela - avocati fara pro­cese - studenti care nu-si vad de treaba si care prefera politica, scoli - institutori si profesori care cauta, in afara de capacitatile lor profesionale, titluri la inain­tare, etc.), - printre functionari ambitiosi, - printre industriasii, negustorii si pravaliasii de tot felul carciumari, birtasi, bacani, cafegii, croitori, macelari, etc. D. Copin-Albancelli, care i-a vazut de aproape, ii numeste ignoranti, - si aceasta ignoranta fundamen­tala ii face, mai ales, in stare sa se supuna la cele mai detestabile influente"[22]

Pe cand autoritatea administrativa a Francmasone­riei nu dureaza de­cat un an, gradele sunt pentru toata viata[23].

Dar ce e mai mult, ridicarea la grade provine, nu din alegerea de jos, ci din selectia de sus, care e transmisa in Loja, - ca si vointele Puterii oculte, - prin masonii de grade superioare[24].

Intr-adevar, francmasonii de grad inferior sunt observati fara sa banu­iasca nimic, in timp de mai multi ani[25], de catre masonii de grade superioare si nu sunt ridicati in rang, decat atunci cand sunt judecati ca sunt capabili de a transmite altora inspira­tiile directrice[26].

Dar cea mai mare parte dintre francmasoni, nu se suie dincolo de gra­dul de Maestru.

Francmasoneria minte deci cand isi zice ei insasi egalitara si democra­tica[27].

Deasupra Francmasoneriei albastre, - aceea a ce­lor dintai trei grade, - si deasupra Francmasoneriei gradelor superioare, exista o serie de socie­tati interna­tionale care constituie o a treia Francmasone­rie invizibila, cu adevarat secreta chiar pentru cele precedente[28]. Totusi membrii acestei Masonerii invizibile fac in acelasi timp parte din atelierele Masoneriei albastre si din cele ale Masoneriei grade­lor inalte[29]. Prin urmare, Francmasoneria, conside­rata in totalitate, este compusa din o suprapunere de societati si fiecare din ele este secreta pentru cele ce se afla sub dansa. De sus pana jos, ele lucreaza unele asupra altora in ace­lasi mod cum societatile infe­rioare lucreaza asupra lumii profane[30].

In capul Francmasoneriei, in varful gradelor si al asociatiilor, se gaseste un grup de oameni care dirig toata aceasta colosala organizatie. Acest consi­liu superior este compus din sefi necunoscuti, chiar de masoni avand cele mai inalte grade; si acesti sefi necunoscuti sunt, toti, fiii unui acelasi neam si adeptii unei aceleiasi religii, - adica Jidovii[31].

Iata ce scria, in 1862, un francmason protestant, din Berlin:

Aceasta este puterea oculta suprema a Francma-so­neriei, - putere ce guverneaza si Statul jido­vesc.

Vom mai adauga ca una din principalele tinte ale acestei raufacatoare asociatii este de a se intinde asupra intregului pamant si de a stabili astfel Repu­blica universala ovreiasca, - prescrisa de Talmud.

In ochii masoneriei, "marea misiune a Frantei este de a prezida la organizatia Republicii univer­sale"[33], - al carei presedinte va fi un fiu al lui Iuda[34].

De altfel, "Francmasoneria se forteaza sa prepare Statele-Unite nu numai din Europa, ci din lumea intreaga"[35].

Dar Francmasoneria are o multime de apendice; ea a creat un numar considerabil de asociatii pe care le vom numi sub-masonerii.

Asemenea codite sunt, de exemplu, Ligile liberei cugetari (Libre-Pensée), - acelea ale Drepturilor omului si ale cetateanului, - acelea ale invatamantu­lui, - Casele scoalelor, - Cercurile de studii, - Societa­tile de biblioteci, de conferinte, de Universitati populare pana si sindicatele de lucratori[36].

Astfel, in 1891, la Congresul Lojilor din Miazazi, s-a aflat ca "libera-cugetare fran­ceza numara 600 grupuri, a caror formatie este datorata, in mare parte, Francma­soneriei"[37].

La Conventul din 1900, F. Lecoq facu declaratia urmatoare: "Nu trebuie sa ui­tam ca, alaturi de Franc­masonerie, mai sunt si fiicele Francmasoneriei: Liga inva­tamantului, societatile Universitatile popu­lare"[38].

In 1894, Congresul masonic recomanda crearea de societati care sa lucreze sub inspiratia masonica, mascand totusi masoneria: Acest mijloc ne va procura ocazia de a face sa predomine ideile noastre pretutin­deni, daca avem talentul de a organiza aceste socie­tati, stand insa intre culise"[39].

Si in 1908, raportorul unei comisii masonice zise, la randul sau, in Convent: "nu trebuie lasat sa se vada, in aceasta opera, mana Francmasoneriei"[40].

Prin urmare, intotdeauna si in tot locul, fatarni­cie, inselaciune si viclesug[41].

Dar, ce se face in Lojile masonice?

Incepi - zice Copin-Albancelli - prin a asculta pre­dici si, mai tarziu, pre­dici tu insuti altora.

Aceste predici se desfasoara, de obicei, pe doua teme:

1. - Francmasoneria este o institutie sublima, sfanta si sacra; ea este eterna incepatoare a tot ce se face bine si mare in omenire.

2. - Francmasoneria are un dusman, - crestinis­mul si in particular cato­licismul, - pe care trebuie sa-l urasti si sa-l combati[42].

Intr-adevar, acesta este scopul esential al acestei opere satanice. Si noi stim ca acelasi scop il urmaresc si Talmudul si Cahalul, cu care Francma­soneria formeaza o triada infernala.

Trebuie de asemenea sa se stie ca, in Francmaso­ne­rie, nu se dau si nu se primesc, nicio­data, ordine[43].

Se lucreaza numai prin sugestie[44]

Ceea ce se transmite, este starea de spirit indispen­sabila pentru reali­zarea planurilor Puterii oculte.

Astfel se poate citi in Revista masonica; "o soma­tie oficiala, venita din partea Francmasoneriei, este destinata sa avorteze. Trebuie, din contra, sa se intrebuin­teze influentele individuale, ascunse insa cu ingrijire"[45].

Intr-adevar, intr-o loja te gasesti intr-un mediu unde ti se canta mereu acelasi cantec, care, mai curand sau mai tarziu, sfarseste prin a te sugestiona.

Daca, de exemplu, in timp de mai multi ani, la fie­care reunire, esti obli­gat sa asculti mai multi oratori care nu vorbesc decat de pericolul clerical si tuna si fulgera asupra congregatiilor, - daca, in toate discuti­ile si conver­satiile intre francmasoni ti se demon­streaza cu probe, - bineinteles mincinoase si presa­rate cu anecdote piparate, - imoralitatea popilor, - ajungi dupa catva timp sa devii anticlerical, chiar daca la inceput erai binevoitor sau cel putin indife­rent fata de cler.

Legea iubirii - Acum, cunoscand organizatia Francmasoneriei si stiind chiar care ii este scopul, - sa vedem prin ce aceasta societate, care isi zice filantropica, va inlocui caritatea crestina, pe care vrea sa o nimiceasca, - si cum va raspunde la divinele cuvinte ale lui Hristos:

"Am flamanzit si mi-ati dat de am mancat;

Am in­setat si mi-ati dat de am baut;

Strain am fost si m-ati primit;

Gol am fost si m-ati imbracat;

Bolnav am fost si m-ati ingrijit;

In temnita am fost si ati venit la mine Amin zic voua, de cate ori ati facut acestea unuia dintre acesti frati ai mei mai mici, Mie Mi-ati facut"?[46]

Dar sa ascultam pe Drumont care o sa ne-o spuna:

"Saracia, - dupa F. Ragon, - este lepra hidoasa a masoneriei".

"Nu introduceti niciodata in Ordin decat oameni care pot sa va prezinte mana, iar nu sa v-o intinda" - adauga F. Bemouville.

Pentru F. Bazot, - "saracul, masonul care intinde mana, este un geniu raufaca­tor care te chinuieste pretutindeni si in tot minutul. Nimic nu te poate sustrage sa nu te plictiseasca si obraznicia lui nu cunoaste nici margini nici obstacole. Il gasesti cand te scoli, in momentul afacerilor tale, la masa, cand iesi Mai bine ar fi sa intal­nesti o mana armata cu un pumnal; ai putea cel putin sa opui curajul, cutitului asa­sin"[47].

Prin urmare, "ceea ce caracterizeaza masoneria, este un sentiment, - necunoscut pana la dansa, - un sentiment cu adevarat diabolic: ura saracului"[48]. Si cand te gandesti ca saracul este marele prieten al lui Dumnezeul.

Francmasonul are, ca ovreiul, cultul bogatiei, - adunata nu importa cum. Intrati in orice Loja si "niciodata nu veti auzi pe nimeni sa ceara sa se atinga de miliardele jidanilor"[49].