Efectele francmasoneriei

EFECTELE FRANCMASONERIEI

Acum sa examinam efectele Francmasoneriei, caci "la lucru vezi ce poate lucratorul".

Cel dintai si cel mai important dintre aceste efecte a fost Revolutia fran­ceza, - ale carei dramatice evenimente sunt enigmatice pentru cine nu cu­noaste misterioasa origine.

Am spus, in alt loc[1], in ce a constat aceasta Re­volutie, care poate fi con­siderata ca o dezlantuire inspaimantatoare si ca o ciocnire si mai amara a patimilor de proprietate si de dominatie.

Aici ne vom multumi sa punem mai intai in evi­denta rolul ce l-a avut Francmasoneria ca initiatoa­rea si conducatoarea acestui dezastru colosal, - si sa aratam, in urma, scopul de capetenie al acestui cataclism social, care a fost dublu, adica:

1°. naturalizarea jidovilor;

2°. persecutia crestinismului.

ROLUL FRANCMASONERIEI CA INITIATOARE

SI CA DIRECTOARE A REVOLUTIEI FRANCEZE

In 1776, ovreiul Adam Weishaupt a creat in Bavaria, - adica afara din Franta, - o secta de francma­soni, numiti Iluminati, care-si propuneau, intre alte scopuri, sa distruga Catolicismul[2] adica Crestinismul.

In 1782, el convoca, la Wilhelmsbad, un mare Con­gres al Francmaso­neriei universale si acolo, Lojile franceze, germane, engleze, italiene etc., se contopira impreuna.

In sfarsit, in 1785, acest jidov aduna pe toti franc­masonii intr-un Convent, tinut la Frankfurt, si aici se hotarara planurile Revolutiei franceze, care trebuia sa izbucneasca patru ani mai tarziu[3].

"Tot in aceasta reunire fura decise omorul regelui Ludovic al XVI-lea"[4] si al reginei Maria-Antoaneta.

"In Franta, dupa propriile sale anuare[5], Francma­soneria ar data din 1725, - adica ar fi prece­dat cu 64 de ani Revolutia, - si cei dintai mari-maestri ar fi fost doi englezi: lordul Derwentwater si lordul Harnouester.

Apoi, ea fu prezidata de un mare senior francez, ducele d'Antin, - pe urma de un print de sange, Ludovic de Bourbon, comte de Clermont, - in sfarsit, de la 1771 la 1793, de ducele de Chartres, care deveni mai tarziu ducele d'Orleans"[6].

Ducele Philippe d'Orleans a fost deci Serenisimul Mare-Maestru al Ma­soneriei franceze, inainte si in timpul Revolutiei.

El avea legaturi intime cu ovreii si stia ca ei diri­jeaza Francmasoneria[7].

El plati primele cheltuieli ale revoltei; - si tot el, sub numele de Philippe-Egalité, sperand sa poata escalada tronul, vota moartea varului sau Louis XVI; - in sfarsit, devenit inutil sectei, se urca, la randul sau, pe esafod.

Alaturi de acest mizerabil ambitios, cei mai mari seniori din Franta[8], - ducele de la Rochefoucauld, printul de Broglie, ducele de Biron, contele d'Aumont, de Choiseul, de Noailles, de Praslin, de Castellane etc., ca si o buna parte din inaltul cler, se inregimentara in Loji si impinsera din toate pute­rile la rotile Revolutiei, - sarmani naivi care, mai toti, au platit cu capul, neghiobia lor.

Inspiratorii oculti ai Masoneriei, printr-o spiritu­ala ironie, botezasera o Loja din Versailles, exclusiv recrutata din aristocratie, cu numele Saint-Jean de la Candeur. Trebuia, - zice Drumont, - o doza enorma de candoare, acestor mari seniori, pentru ca sa conspire contra lor insisi[9].

Dar, in aceleasi Loji se intalnesc, de asemenea, toti oamenii care au luat o parte activa la Revo­lutie.

"Astfel, in "Loja Noua surori" frecventeaza Condo-rcet, Mirabeau, Brissot, Bailly, Camille Desmoulins, Fourcroy, Danton, in alte Loji gasim pe Lafayette, pe Fauchet, Sieyes Chabot, Peuon, Barnave, pe Marat[10], pe Saint-Just, pe Robespieire"[11].

De altfel, mai multi istorici, ca "Barruel, Eckert, Deschamps, Claudio Janet au probat ca francmaso­nii populau adunarile de la 1789 la 1799"[12].

Ceva mai mult

"La inceput, Lojile nu-si asociau decat numai oa­meni de un oarecare rang, adica nobili, ecleziastici, scriitori, negustori, uneori ajungeau chiar pana la mici bur­ghezi, - dar nu descindeau mai jos.

Deodata, in 1787, isi afiliara hamali, plutasi, hai­manale de tot soiul hoti de strada sau briganzi de drumul mare, asasini si raufacatori de meserie. De asemenea pri­mira, in masa, o multime de soldati[13].

Sar putea obiecta ca Lojile francmasone au fost inchise inca de la ince­putul Revolutiei[14].

Lucrul acesta e adevarat.

Dar, ele au fost inlocuite prin Cluburi[15], pe care Jacobinii, - adica franc­masonii, le-au deschis atunci in toata Franta.

Inainte de Revolutie, "in Franta numai, tabloul corespondentei Marelui-Maestru al masoneriei, ducele Philippe d'Orleans, nu ne arata mai putin de 282 orase, avand fiecare Loji regulate.

In Paris, se numarau 81, 16 in Lyon, 7 in Bor­deaux, 5 in Nantes, 6 in Marseille 10 in Montpellier, 10 in Toulouse"[16].

Or, - zice Talmeyr, - Clubul Jacobinilor, cu clubul sau central din Paris si cu cluburile corespunzatoare din provincie, constituie Francmasoneria ea insasi cu cele 282 orase ale sale, federate in loji"[17].

De altfel, "clubul Jacobinilor reproduce in mod riguros Francmasoneria, in ceea ce priveste statutele, regulamentele, obiceiurile, precum si anumite particula­ritati de vocabular. Acelasi mod de admisie, aceeasi organizare interioara, aceleasi ramificatii exterioare, aceleasi angajamente impuse si luate, acelasi sistem mecanic de transmisie de ordine si de lozinci"[18].

Iata ce zice despre aceste cluburi, Taine, istoricul Revolutiei, - care to­tusi vorbeste relativ putin de ele, impunandu-si sa nu numeasca Francma­soneria.

"In primele sase luni din 1790, orice oras mare isi are clubul sau Dar, mai ales, dupa sarbatoarea Federatiei, aceste societati se inmultesc". In timpul acestei sarbatori, sectarii capitalei sau ai marilor cetati "au primit si indoctrinat pe semenii lor", sositi din orasele mici si din targuri. Acestia au luat cu ei "instructii si directii; li s-a spus la ce serveste un club, cum il formezi si, din toate partile, societati asemenea se stabilesc pe acelasi plan, cu acelasi scop, sub acelasi nume"[19].

"Dupa caderea tronului sunt aproape atatea clu­buri, cate comune, - adica 26.000[20]

Aceste cluburi au o organizare puternica. Ele au la Paris un centru de reunire si un stat major "in clubul Amis de la Constitution"[21], caruia provincia ii impru­muta statutele, regulamentul, spiritul si care devine societatea mama, toate celelalte fiind fiicele ei adop­tive"[22].

Cu modul acesta, s-a format "o vasta asociatie, ale carei lastare multiplicate au invadat tot teritoriul si care acopera, pe cel mai putin insemnat dintre aderentii ei, cu atotputernica sa protectie. In schimb, fiecare club afiliat se supune lozincii ce-i este expedi­ata din Paris"[23].

Si asociatia "isi intinde ramurile in tot regatul si chiar in strainatate"[24].

Dar "totul se petrece sub secretul cel mai inviola­bil"[25].

Este "o opera de tenebre. Sefii ei insisi o numesc Sabat"[26].

Aceste cluburi "inroleaza banditi in serviciul lor. Se raspandeste zvonul ca in cutare zi va fi o mare rascoala, cu asasinate si jaf important, - precedata de o dis­tributie de bani, de catre sefi subalterni, pentru oameni-siguri[27], - si, dupa aceste anunturi, briganzii se aduna din treizeci sau patruzeci leghe imprejur"[28].

Sunt platiti "12 franci pe zi Cat pentru bani, ii iau de la ducele d'Orieans - si-i iau din belsug, caci la moartea acestuia, din 114 milioane avere, s-au gasit 74 mili­oane datorii"[29].

Daca Taine evita chiar sa pronunte numele de Francmasonerie, - doi scriitori, Cochin si Charpentier, studiind de curand campania electorala din 1789, in provincia Bourgogne (dupa actele arhive­lor municipale si nationale), - au gasit urme neindo­ioase ale actiunii Francmasoneriei si au descoperit chiar, in documentele ce au avut in maini, intrebuinta­rea jargonului maso­nic, astazi bine cunos­cut[30]. Si dansii conchid:

"Nu exista nici o singura miscare, zisa populara, de la 1787, la 1795, care sa fi fost in realitate popu­lara. Toate au fost hotarate, organizate, determinate in ama­nunte de catre sefii unei societati secrete, Francmasoneria, - care au lucrat in ace­lasi timp si in acelasi mod, facand sa se execute peste tot aceeasi lozinca"[31].

Louis Blanc, - francmason si chiar revolutionar - semnaleaza si dan­sul partea luata de masonerie, la Revolutie.

"In ajunul Revolutiei, Francmasoneria luase o dez­voltare imensa. Raspandita in toata Europa ea agita pe ascuns Franta si prezenta imaginea unei asociatii fun­data pe principii contrarii celor societatii civile

Cum cele trei grade (ucenic, sot, maestru) ale ma­soneriei ordinare cuprindeau un mare numar de oameni, opusi, prin stare si prin opinii, la orice proiect de sub-versie sociala, novatorii multiplicara gradele scarii mistice ce trebuia suita; ei creara sub-loji, rezervate sufletelor ardente sanctuare tene­broase ale caror porti nu se deschideau adeptului, decat dupa o serie de incercari, calculate astfel ca sa se poata constata progresul educatiei sale revolutio­nare.

Francmasoneria atrase pe ducele d'Orieans, viito­rul amic al lui Danton, - pe acest Philippe-Egalité, atat de celebru in fastele Revolutiei, - careia ii deveni mai tarziu suspect si care-l ucise

Acesta primi Marea-maestrie, indata ce-i fu ofe­rita si, in anul urmator (1772), Masoneria din Franta, se stranse sub o directie centrala si regu­lata, constitui Ordinul pe baze cu totul democratice si lua numele de Mare-Orient. Aici fu punc­tul central al corespondentei generale a Lojilor; aici se reunira deputatii oraselor imbratisate de miscarea oculta; de aici pornira instructii, pe care un cifraj special sau un limbaj enigmatic le ascundeau privirilor dusmane, astfel ca nimeni sa nu le pa­trunda sensul.

Din acel moment, Masoneria isi deschise portile inaintea oamenilor pe care ii vom regasi in mijlocul invalmaselii revolutionare"[32].

Dar nu este inca totul.

"In tot timpul rascoalei, - zice Barruel, - fie la Ho­tel-de-Ville, fie la Carmes (unde a avut loc un masacru de preoti crestini), adevaratul mijloc de a fraterniza cu briganzii, erau semnele masonice. In chiar momentul macelului, gazii dadeau mana, ca francmasonii, acelora dintre simplii spectatori care ii apropiau[33].

In plus, - mai toti termenii intrebuintati in timpul Revolutiei ca: "Aduna­rea nationala", "Conventie" (de la Convent), "a declara pe cineva suspect", "a declara patria in pericol"[34], etc, pana si faimoasa deviza republicana "Li­bertate, Egalitate, Fraternitate"[35], sunt niste expresii pur masonice.