|
|
|
Directii de afirmare a design-ului - design si estetica
1. Desing-ul ambiental
Are alt camp de manifestare decat arhitectura care chiar si atunci cand isi propune sa devina functionala ramane un domeniu al artei.
Cuprinde: amenajarea si ordonarea spatiilor arhitecturale, sistematizarea circulatiei, gruparea punctelor de interes social-adminstrativ, cultural, . cu tot inventarul necesar (mobilier, pardoseli, surse de iluminat, decoratiuni, .) si dotarile aferente vietii cotidiene (corpuri de iluminat public, refugii transport in comun, parcari, .).
2. design-ul formelor vizuale comunicante
Cuprinde:
- grafica de carte (format, coperta, raport text/ilustratie, tip caractere);
- grafica publicitara (afis, emblema, eticheta, ambalaj, pliant, brosura, catalog); forma estetica a acestora este conditionata de nevoia de a transmite informatii, mesaje prin forme grafice prin excelenta functionale
- grafica semnelor de orientare (semne ce indica directia, manifestari, servicii); reprezinta un mod stilizat fie atitudini sau gesturi umane fie diverse obiecte caracteristice pentru serviciile sau activitatile indicate
3. design-ul de obiecte
Aspecte actuale cu implicatii in evolutia design-ului
Coordonatele noi ale dezvoltarii socio-economice
Perioada anilor '80 a reprezentat o perioada de tranzitie cu influenta asupra dezvoltatii design-ului (concentrarea industriala, informatizarea, dezvoltarea mass-media, fenomenul ecologic, tehnologiile avansate, .).
Unul din putinele mijloace prin care intreprinderile se pot desprinde din multime este introducerea pe piata a unor produse cu un design superior, design-ul nemaifiind un lux ci o necesitate.
In deceniul opt rolul designerului s-a oficializat constatandu-se ca formele de succes au o cultura a inovatiei si a design-ului de calitate care reinfluenteaza intreg procesul managerial; multe intreprinderi au inteles ca design-ul a devenit o functie in cadrul structurii lor increditand design-erilor chiar planificarea sau conducerea proiectelor (Brown, Porsche, Phillips, Sony, .).
Pe la mijlocul anilor '50 doar cateva firme foloseau deliberat procesul de creatie a formelor produselor (Olivetti, IBM, AEG, .).
Mondializarea produselor si deschiderea pietelor conduc catre un design in care diferentele legate de origini si culturi se reduc progresiv, aceste diferente corespunzand eventual unor particularitati strategice ale firmelor in ceea ce priveste produsele sau pietele de desfacere.
Numarul marcilor mondiale este in crestere aparand ideea de a insoti produsul mondial si de o comunicare standardizata (omogena) sau printr-un un mesaj de identificare comun (vezi campania Beneton: "Unighted colors o Beneton").
1.Numeroase lucrari trateaza mutatiile profunde ale universului nostru socio-economic cu incidenta directa asupra design-ului:
- imprevizibilitatea viitorului (fenomene integrationiste, miscari culturale si religioase, .)
- structura diferita a mediului (a intreprinderii cu toate componentele sale si mediul sau este un sistem complex iar rolul esential al managerului este acela de a reorienta)
- evolutia gandirii si culturii economice
2. Un nou tip de concurenta (s-a modificat configuratia cuncurentei care s-a largit uneori pana la dimensiuni planetare)
- prin substituiri tehnologice
- prin fenomene legate de evolutia consumatorilor
- prin fenomenul moda
- prin fenomenul ecologic (asistam in prezent la o anumita forma de moralizare a consumului/productiei multifunctionale, cu o durata de viata mai lunga, ca expresie a unui interes pentru o mai buna utilizare a resurselor)
Practica eco-design-ului vizeaza:
- cresterea importantei criteriilor ecologice in departajarea produselor si serviciilor de pe piata
- cercetarea-dezvoltarea de produse, servicii si procese compatibile cu mediul
- imbunatatirea produsului astfel incat sa se determine intr-un ciclu de viata reducerea consumului de energie, deseuri sau radiatii
- reducerea la minim a utilizarii materialelor (procesul de miniaturizare)
- realizarea de bunuri dematerializate (nemateriale) al caror avantaj este acela ca cererea poate sa creasca teoretic la infinit fara sa afecteze mediul
- service ecologic orientat spre eficienta (folosirea asociata a produselor)
- transformarea obiectelor in servicii sau substituirea materialului cu imaterialul este importanta in rezolvarea problemei utilizarii resurselor; tinand cont ca productia de obiecte fizice va continua design-ul trebuie sa plece de la acuratete in individualizarea materialelor si a tehnologiilor prezente in produs atat la folosire cat si la refolosire aderand total la ideea eliminarii pieselor si formelor inutile
3. Mutatii in structurile intreprniderilor
- dupa anii '60 s-a dezvoltat sistemul de structura descentralizata, puterea de decizie nemaifiind concentrata in mana catorva conducatori
- acest sistem a dezvoltat in intreprindere asa numita "mentalitate de structura" la toate esaloanele ierarhice
- structurile au suferit schimbari incepand cu procesul de dezvoltare a produselor
pentru a grabi procesul de creare a produselor multe firme apeleaza la creatia simultana
eficienta procesului de inovare depinde de eforturile in echipa si stransa colaborare dintre departamente
- studiile arata ca diferite stadii de dezvoltare trebuie abordate frontal prin colaborarea tuturor expertilor
- posibilitatile de comunicatie, de integrare si sinteza ale desing-ului capata astfel o certa valoare
- desing-erul este intreptatit sa sugereze tipul de risc pe care intreprinderea poate sa si-l asume (la pagina 146 din carte se gaseste schema palniei (tunelului) de dirijare a riscului)
- aceasta schema arata un mod de planificare a unui produs care arata cum se schimba riscul si incertitudinea pe parcursul procesului de dezvoltare a productiei
-atunci cand incertitudinile sunt mari mentineti mizele la un nivel scazut si mariti-le pe masura ce riscurile scad pana se ajunge la elaborarea unui prototip
Extinderea notiunii de design si a participantilor la aceasta activitate, dezvoltarea de noi modele care sa incurajeze oamenii sa i-a in consideratie nu numai forma lucrurilor dar si impactul lor uman, cultural si de mediu.
Design-ul contextelor reprezinta concordanta cu mediul in care traim deoarece noul design nu se mai ocupa doar cu proiectarea obiectivelor de productie in serie ci si de crearea unui raport intr-e om si lumea artificiala.
Reproiectarea cailor promovare a totallitatii creatiei omenesti
Reproiectarea, modernizarea tehnologiilor, context in care a produce si a consuma sunt receptate ca activitati al caror rezultat il reprzinta produsele oferite si achizitioneaza mai mult pe baza a ceea ce semnifica decat pe baza principiului functional sau a materialului din care sunt facute.
Promovarea "obiectelor afective" si ecologice ca raspuns la problema epuizarii resurselor.
Promovarea unei constientizari crescute fata de fenomenul design.
De conspectat din carte:
Pag. 70 Design-erul specialist de formatie multidisciplinara
Pag. 73 Tehnicile de interventie ale design-erului (legatura dintre design-er si economistul de marketing)
4.3 Designerul - specialist de formatie multidisciplinara
In secolul nostru, designul a devenit o profesie sofisticata, cuprinzand o gama larga de discipline. Designul este, inainte de toate, o activitate creatoare integratoare. In relatie cu ansamblul "actorilor' dintr-o intreprindere, dar si cu partenerii exteriori, designerul, creatorul de forme industriale are o formatie si o experienta multidisciplinara.
Designereii profesionisti sunt cei care iau decizii cu privire la functionalitate, forma, culoare, stil, material, amplasare, asamblare si productie, pentru a permite oamenilor sa inteleaga, sa utilizeze si sa se bucure de produse si de ambiante moderne. Fiecare produs din lumea noastra materiala a fost proiectat. Activitatea industriei designului poate fi definita ca influenta asupra relatiei dintre oameni si obiecte, mesaje si ambiante cu care acestia vin in contact, exercitand o influenta pozitiva asupra culturii vizuale si asupra calitatii vietii.
In perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial se institutionalizeaza invatamantul superior de design.
Deceniile sase si sapte ale secolului al XX-lea marcheaza trecerea de la "perioada eroica', cand designerii trebuiau sa se autoformeze, la cea a pregatirii lor corespunzator cerintelor dezvoltarii diferitelor economii nationale.
Pe langa cunostiintele tehnice necesare exercitarii meseriei sale, acelea de desen, creativitate, ergonomie, economie, marketing etc., studentul la Design primeste informatii in stiintele umane si sociale.
Pe de alta parte, in activitatea sa, designerul este confruntat cu situatii si medii diferite, in functie de studiile la care isi aduce contributia. Aceasta experienta traita in universuri variate, la nivelul diferitelor intreprinderi, tipuri de produse, segmente de piata este pusa in serviciul clientelei.
Si, daca designerul este un generalist, s-ar putea considera ca este specialistul unei metode specifice de analiza si rezolvare a problemelor legate de dezvoltarea unui nou produs.
Afirmarea designului
Modul lui de gandire este mai intai intuitiv si sintetic. El trebuie sa conceapa produse al caror aspect sa transmita un fascicul de mesaje, care sa-i permita cumparatorului sa identifice caracteristicile si calitatile lor, in functie de dorintele si aspiratiile sale. Designerul utilizeaza o metoda de lucru ce-i permite sasi deschida evantaiul posibilitatilor, fara a pierde din vedere realitatea problemei ce i-a fost pusa.
Atitudinea sa trebuie sa fie impregnata de o mare curiozitate si permeabilitate absoluta la tot ce-l inconjoara. El isi hraneste potentialul creativ cu aceasta multitudine de informatii pe care le utilizeaza in activitatea sa profesionala. Fiecare proiect trebuie sa tina seama de un mare numar de parametri:
. specifici intreprinderii: produse, tehnologii, resurse;
. specifici pietei: distributie, concurenta;
. specifici contextului socio-cultural: stil de viata, curente de gandire, moda etc.
Designerul trebuie sa fie, deci, suficient de receptiv pentru a integra ansamblul acestor date inainte de a trage o concluzie si a propune solutii noi.
In functie de fiecare etapa in dezvoltarea proiectului, designerul trebuie sa impartaseasca preocuparile fiecaruia din interlocutorii sai si sa ofere raspunsuri corespunzatoare, fara a pierde din vedere obiectivul initial.
In anul 1955, Dreyffus scria: "Rolul designerului este de a asculta sugestiile emise de cadrele, inginerii, responsabilii de productie si publicitate si de a le sintetiza imediat intr-un plan viabil acestei idei sau de a demonstra impracticabilitatea lor'.
Creativitatea trebuie sa caracterizeze o parte esentiala a interventiei designerului. Creativitatea poate fi definita ca fiind capacitatea de a descoperi structuri noi, neaparente, in ansamblul parametrilor ce caracterizeaza o problema.
A fi creator industrial implica, deci, necesitatea de organizare a datelor intr-o maniera noua si de detasare de schemele analitice traditionale. Este esential ca el sa poata continua sa "comunice" adeseori cu un mediu si cu indivizi neavand nici aceeasi pregatire, nici aceleasi atitudini psihologice. El trebuie sa manifeste flexibilitate, iar reusita actiunii sale depinde in mod egal de maniera in care el stie sa impartaseasca rezultatele studiilor sale si de felul in care
isi materializeaza ideile intr-un produs coerent, eficace, performant si semnificant.
In orice caz, creativitatea este o activitate care solicita intuitia. Ea se dezvolta prin practica si experienta, elemente care se adauga, desigur, la ceea ce cu un cuvant denumim talent.
Unele intreprinderi ii acorda o marja de manevra suficienta, astfel incat contributia sa sa nu se mai limiteze la o anumita viziune de idei a aproapelui, ci sa exprime rodul propriei imaginatii, designerul jucand un rol de catalizator pentru dezvoltarea coerentei in sanul echipei manageriale in legatura cu noua conceptie la produs.
O definitie foarte justa a imaginatiei este data de Th. Levitt: "este puterea de a construi imagini mentale <<la ceea ce este sau nu este prezent si n-a fost experimentat vreodata>>.
Pentru ca imaginatia sa fie creativa, adauga el, ea trebuie sa fie acompaniata de o capacitate de inventie intelectuala sau artistica (in general amandoua)'.
Se pare, insa, ca doar o mica proportie din aceasta imaginatie poate trece de formalismul ce-i caracterizeaza pe unii indivizi, imaginatie adesea atrofiata de rationamente conventionale si structurile birocratice ale multor intreprinderi.
Francis Galton, varul lui Charles Darvin, punea deja accentul pe importanta cruciala a vizualizarii in lucrarea sa "Incursiuni in capacitatea umana'.
In 1883 el invata deja ca imaginea vizuala este in inima tuturor meseriilor sau profesiilor unde intervine designul. Cei mai buni oameni de arta sunt cei care vizualizeaza proiectul pe care si au propus sa-l realizeze, inainte de a pune mana pe un instrument.
4.4 Tehnicile de interventie ale designerului
Tehnicile cu care opereaza in mod obisnuit designerul sunt:
1. Desenul, avand doua functii principale :
. de a permite creatorului sa-si "concretizeze' ideile sub forma de crochiuri;
. de a permite creatorului sa "comunice' cu persoana ce priveste desenul, mult mai eficace decat prin intermediul discursurilor.
2. Volumul.
Designerii sunt prin definitie indivizi care trebuie sa stie "sa vada in spatiu'. Un desen este adesea insuficient pentru a percepe realitatea unui obiect si o macheta, chiar grosiera (din hartie, carton, polistiren), permite corectarea si imbunatatirea unui nou concept de produs.
3. Conceptia asistata de calculator.
Acest instrument informatic, calculatorul, ce evolueaza in permanenta si scade ca pret, devine din ce in ce mai necesar si util designerului. Intr-un univers cu trei dimensiuni, interesul pentru o asemenea investitie este evident in toate fazele conceperii, oferind economii de timp considerabile. Calculatorul poate, deja, sa inlocuiasca hartia si creionul, chiar si pentru fazele in care spontaneitatea si viteza de expresie sunt esentiale.
Apoi, modalitatile de a prezenta macheta din unghiuri diferite si implementarea in mediu a viitorului produs par formidabile, mai ales cand nu este posibil a se realiza o macheta obisnuita de o asemenea marime.
4. Instrumente specifice inginerului.
Daca designerul n-are vocatia de a se substitui inginerului, el trebuie sa fie capabil sa coopereze cu el. In acest sens, trebuie sa aiba limpezi problemele tehnologice, mai ales cele legate de utilizarea materialelor. De exemplu, despre materialele termoplastice si utilizarea lor: scoaterea lor din mulaje, extrudere, contractare, evaluarea costurilor utilajelor etc., sau despre alte materiale ca: aluminiu, lemn, sticla, fibre de carbon etc. Creatorii industriali au achizitionat adevarate competente.
Adesea, aptitudinea lor de a cunoaste avantajele pe care le ofera o anumita tehnologie, in functie de problema de rezolvat si de a identifica cazurile in care ele sunt adaptabile sunt veritabile atuuri. Bineinteles, alegerea definitiva nu va fi facuta decat dupa studiul si validarea de catre specialisti a tehnicii luate in consideratie.
5. Merceologia
Designerul trebuie sa coopereze in permanenta cu specialistul in calitate fiindca acesta ii furnizeaza date legate de nivelul parametrilor tehnico-functionali corespunzator sorto-tipo-dimensiunilor de produse si incadrarea lor in diverse clase de calitate, corespunzator necesitatilor si posibilitatilor diverselor categorii de consumatori.
De asemenea, designerul opereaza cu o serie de notiuni ca: circulatie tehnico-economica, garantare, certificare, atestare, conservare, stabilitate la pastrare, evaluare, indicatori de calitate etc.
6. Marketingul
Designerul este aproape intotdeauna alaturi de economistul de marketing in derularea unui studiu. El trebuie sa cunoasca metodele cercetarii de piata, legate de previziunea volumului vanzarilor, pozitia produsului in raport cu concurenta, evolutia socio-stilurilor etc.
Design si estetica marfurilor Competenta si creativitatea sunt evidentiate prin fiecare componenta a marketingului mix:
. produs, marca, ambalaj (designul este factorul determinant al impactului psihologic al produsului sau serviciului);
. promovare (designul bun intensifica mesajul promotional si improspateaza memoria consumatorului);
. locul vanzarii - ambianta (spatiile unde se ofera servicii trebuie sa fie functionale, dar si atractive si stimulative; ele ajuta la promovarea afacerilor, creeaza imaginea, sporesc interesul consumatorilor si determina vanzarea bunurilor si serviciilor);
. pretul (banii alocati activitatii de design trebuie sa corespunda necesitatilor acestui domeniu, ei se regasesc in pretul produsului).
7. Managementul
Designerul care munceste in mod obisnuit in intreprindere trebuie sa fie capabil sa inteleaga structurile si modurile de functionare a organizarii interioare in care el evolueaza.
Pentru a aplana conflictele cu care adesea este posibil sa se confrunte, trebuie sa aiba idee despre metodele de gestiune a resurselor umane si despre sistemul puterii in intreprindere. Trebuie, de asemenea, sa aiba aptitudinea de a evalua datele financiare, pentru ca el propune adesea investitii.
Designerii, indiferent ca sunt salariati intr-o intreprindere sau consultanti, trebuie sa stabileasca o colaborare specifica, durabila, in cadrul careia sa-si desfasoare competentele, chiar daca acest lucru se realizeaza uneori cu pretul unor eforturi inversunate.
Reprezentative in acest sens sunt exemplele de la firmele Philips, Ford Europa, Sony etc. Mai putine sunt exemplele in care decizia de promovare a designului la rang de arma strategica a emanat de la conducerea companiei, Afirmarea designului presedintele sau directorul general fiind pasionati de design (IBM, Wilkinson). Putem mentiona personalitati care si-au asumat rolul de design-manager (Adriano Olivetti) sau de coordonare la nivel inalt ( Achiro Morita, presedintele Sony ) a celor patru functii implicate in dezvoltarea unui nou produs: cercetare, marketing, productie si design.
Dar realizarea unui compartiment competitiv propriu de design este un lux pe care si-l pot permite numai marile companii si, chiar in aceste cazuri, anumite sarcini din compartiment sunt realizate de specialisti din afara firmei. Dezvoltarea unei relatii durabile si indelungate intre firme si agentiile specializate faciliteaza acestora din urma intelegerea nevoilor firmelor in materie de design si stimuleaza creativitatea in folosul ambelor parti, favorizand munca in echipa.
