|
|
|
APARITIA SI EVOLUTIA PRIMELOR UNELTE
Cultura este foarte veche. Originile ei pot fi datate cu cateva milioane de ani in urma, cand australopitecii au folosit unelte rudimentare din piatra, gasite in stare naturala, sau confectionate de ei pentru a supravietui in fata animalelor si a vicisitudinilor naturii. Acesta a fost inceputul Epocii de piatra, care este impartita traditional in trei faze succesive:
Paleoliticul Mezoliticul Neoliticul
Paleoliticul s-a extins in toata epoca pleistocena, incepand cu doua milioane de ani in urma si continuand pana in jur de douasprezece mii de ani in urma. El a fost caracterizat prin folosirea unui registru relativ modest de unelte confectionate din piatra. Antropologii, deseori, impart paleoliticul in trei perioade de lungimi diferite: Paleoliticul de jos, extinzandu-se din urma cu 2.000.000 de ani, pana in urma cu 150.000 de ani; Paleoliticul de mijloc, care s-a terminat cu aproximativ 40.000 de ani in urma si Paleoliticul de sus, care a durat pana cu 12.000 de ani in urma. in toata Epoca paleolitice, omul a fost un vanator nomadic si culegator de fructe de padure, nuci, radacini si alte alimente pe baza de plante salbatice.
m Paleoliticul de jos, omul a folosit unelte simple, confectionate din piatra. Ele constau din bucati din piatra rezistenta, avand o margine cioplita fara rafinament. Arheologii care le-au descoperit, in santierele cu fosile umanoide, nu sunt siguri daca marginile acestor pietre se datoreaza naturii sau omului, care le-ar fi putut ciopli. Ei au admis ipoteza ca aceste pietre sunt cioplite de om, deoarece in locurile in care au fost gasite s-au descoperit ciocane din piatra si alte piese rudimentare facute din piatra. Folosirea acestor unelte se inscrie inir-o traditie numita traditia uneltelor din bucati mici de piatra the pebble-tool tradition. Ea a fost descoperita la Olduvai Gorge, de membrii familiei Leakey.
Una dintre cele mai cunoscute traditii in confectionarea uneltelor din piatra este cea Acheuliana, numita astfel dupa orasul francez Sf. Acheul, unde a fost identificata pentru prima oara. Ea a constat din executarea unor unelte superioare traditiei 'pebble'. Humanoizii anteriori au executat simple unelte din pietre de marimea unei mingi de tenis, pe care ie-au cioplit la un capat, pentru a forma un primitiv si neregulat tais. Ei au utilizat aceste pietre 'imbunatatite' pentru o mare varietate de scopuri. Traditia Acheuliana a insemnat cioplirea intregului miez al pietrei. Miezul a fost transformat intr-un oval de aproximativ 15 cm lungime. Varful taios era superior uneltelor
'pebble'. Acesta era pumnarul adica o piatra cioplita in amandoua capetele. Unul dintre ele avea forma rotunda, ca sa incapa in pumn, si celalalt forma ascutita, pentru a putea taia si ciopli, in limba engleza pumnarul se cheama 'hand-ax' si s-ar putea traduce in limba romana 'toporul de mana'. Pumnarul a fost folosit pentru a dezgropa din pamant radacini si alte plante comestibile. De asemenea, el a servit si vanatorilor, in a razbi animalele vanate, a scoate blana de pe ele, a le taia in bucati si a le taia tendoanele.
Exemplu de 'pebble tools'
Exemplu de pumnar
Confectionarea pumnarului consta intr-un proces de cioplire sau indepartare a unor straturi subtiri dintr-un miez de piatra. Aceasta actiune putea fi facuta fie prin percutare, fie prin presiune. Cioplirea prin percutare presupune lovirea miezului pietrei, fie cu un alt obiect, fie de un alt obiect, pana cand fulgii erau taiati. Cea mai simpla, si probabil cea mai veche metoda de percutare a bucatilor din piatra a fost tehnica nicovalei, ce consta in lovirea unei pietre in mod repetat de un bolovan folosit ca o nicovala. Dar in acest caz nu exista un control asupra procesului de despicare a pietrei si astfel uneltele obtinute erau rudimentare. O versiune imbunatatita a cioplirii prin percutare a unei pietre, aleasa pentru a deveni unealta, era lovirea in miezul ei cu un ciocan de piatra, cu o bucata de lemn tare, sau cu un os rezistent. Cioplirea prin presiune consta in presarea pietrei cu o unealta tesita, cum ar fi un bat, un os rezistent sau o alta piatra, pana cand lama era fortata sa se desprinda. Cioplirea prin presiune a inceput sa fie folosita numai dupa o indelungata utilizare a tehnicii percutarii.
in afara de pumnar, omul care a trait in Paleoliticul de jos a folosit si alte unelte din piatra. Faptul dovedea inceputul unei specializari in acest domeniu. Acesta este cazul uneltelor cioplite la un capat si avand o folosinta speciala: cutite, razatoare, despicatoare. Este de presupus ca el a produs in aceasta perioada si obiecte confectionate din lemn, piele, os, insa acestea, inevitabil, au pierit sub actiunea timpului. Arheologii si antropologii considera ca folosirea lemnului pentru confectionarea uneltelor este cel putin tot atat de veche ca si folosirea pietrei.
in Paleoliticul de mijloc au aparut noi unelte: proiectilele cu varf ascutit pentru aruncat, diferite tipuri de razatoare, fierastraie si piese de gaurit, in aceasta perioada omul si-a sapat in piatra adaposturi primitive. Totodata, pentru prima oara, in mod intentionat, si-a inmormantat mortii impreuna cu diferite unelte, sperand, probabil, iiitr-o viata ulterioara. Traditia culturala cea mai cunoscuta pentru acest timp este asociata cu oamenii de Neanderthal. Primele ramasite ale omului de Neanderthal au fost descoperite in 1857, in valea germana numita Neanderthal ('thal' este vechiul cuvant din germana ce desemneaza valea). Traditia este numita insa dupa pestera Le Moustier din sudul Frantei: Traditia Mousteriana. Ea se caracterizeaza prin folosirea extinsa a pumnalelor, a razatoarelor de forma lui D, folosite in curatirea pieilor de animale vanate, a varfurilor de sulite confectionate din piatra.
in Paleoliticul superior omul a continuat sa foloseasca pumnarul, dar intr-o masura tot mai mare el a utilizat uneltele de tip lama. Lamele aveau o lungime dubla (4-6 inch, adica intre 10-15 cm) fata de despicarile obisnuite de pana acum, numite fulgi, rezultate din prelucrarea primitiva a pietrei. Tehnologia de despicare a lamelor din miezul de piatra a fost net superioara tehnicii Mousteriene, atat in ceea ce priveste viteza de producere, cat si in privinta numarului de piese obtinute din aceeasi cantitate de material. Aceasta tehnologie specifica Paleoliticului superior poate fi ilustrata astfel:
Miezul
Fulg sau lama
Din lamele de piatra s-a produs o mare cantitate de unelte, ceea ce inseamna o crestere a specializarii si a standardizarii activitatii omului. Semnalam: razatoarele pentru lemn si os, pentru descoperit ascunzisul animalelor, pentru indepartarea cojii copacilor, cuie pentru a cresta desene pe lemn si os, sageti cu varful ascutit, ace fobsite pentru a face gauri in lemn, os, scoici si pietre, in aceasta perioada au fost descoperite diferite cutite, diferite ace, ac de cusut cu gaura, ace de pescuit. Acestea sugereaza, printre altele, ca omul si-a confectionat imbracaminte calduroasa si ca a inceput sa acorde o atentie mai mare pescuitului.
in Paleoliticul de sus, doua traditii coexistente au marcat evolutia culturii. Traditia Aurignadan (35.000 - 20.000 i.Chr.) a fost reprezentata de unelte ce au fost gasite in vai inguste sau langa peretii unor pesteri. Straturile sunt groase, sugerand ocupatii indelungate in aceste locuri. Traditia respectiva s-a difuzat in toata Europa. Traditia Perigordiana (35.000 - 20.000 i.Chr.) s-a remarcat prin unelte gasite in mod obisnuit in depozite subtiri si imprastiate pe arii intinse. A fost raspandita in Europa de Vest, pe antecedente Mousterfene.
Prin progresele obtinute pe planul confectionarii uneltelor, oamenii si-au sporit capacitatea de adaptare. Omul a devenit primatul cu cel mai mare succes, atat in ceea ce priveste numarul, cat si extinderea lui. El a colonizat in aceasta perioada doua mari continente: America de Nord si America de Sud.
