|
|
|
Scurta calatorie prin trecutul istoric al Sibiului
Daca analizam starea generala a Europei secolelor XII-XIII vom oserva ca emigrarea a reprezentat un fenomen specifc german. Feudalismul, in unele regiuni din Germania, a avut o evolutie mai rapida. Trecerea de la economia naturala la marfa si bani a determinat o diviziune sociala intre agricultori si mestesugari. Astfel o buna parte din tarani au emigrat spre zonele in transformare devenind treptat ei insisi mestesugari.
In Transilvania, cucerirea de catre regii ungari s-a facut in etape datorita opunerii militare organizate in voievodate si cnezate. Pe masura ce regalitatea maghiara a reusit sa cucereasca toata Transilvania aceasta era interesata sa o apere de invazii. Astfel, alaturi de secui au fost colonizati spre mijlocul secolului XII si sasii veniti din Germania apuseana (Flandra, Saxonia, Bavaria). Un alt grup important sunt teutonii - tarani si mestesugari din satele si orasele dintre Rin si Mosel. Grupul cel mai numeros sunt insa saxonii veniti din regiunile de pe dreapta Rinului spre sfarsitul secolului XII.
Primii regi Geza II si Bela III ofera numeroase privilegii colonistilor cu scopul de a-i detremina cat mai usor sa ramana in partile sudice ale Transilvaniei pentru a-i apara granitele renumita fiind in acest sens "Bula de Aur" data de Andrei II colonistilor, asigurandu-le numeroase recompense si privilegii in defavoarea romanilor. Colonistii se bucurau astfel de dreptul de a-si intemeia asezari rurale, de a-si construe biserici autohtone; primeau in acelasi timp loc de casa si gradina si aveau dreptul asupra Fundus Regius - valorificarea pamantului. Conducatorul obstei avea lot dublu de pamant, era scutit de dari, avea dreptul moraritului si carciumaritului. Obstea sateasca era condusa de un greav numit comite. Acesta era responsabil pentru obligatiile fiscale, feudale si bisericesti ale obstei sale.
CIBINIUM
Orasul lui Hermann
Cea mai cunoscuta legenda din zona Sibiului este insasi cea legata de infiintarea orasului. Se spune ca, demult, cizmarul sas Hermann, i-a cerut voie unui boier sa ii dea destul pamint cit sa construiasca un tirg. Arogant, boierul i-a spus ca ii va da atita cit poate cuprinde una din pieile pe care cizmarul le purta cu dinsul, pentru croirea incaltamintei. Hermann a luat o piele si a taiat-o in fire subtiri cu care a reusit sa inconjoare o suprafata mare de pamint. Astfel, boierul a fost nevoit sa ii dea ceea ce i-a promis, acesta fiind locul pe care sasul a fondat orasul ce ii poarta numele, Hermannstadt, Orasul lui Hermann.
O alta legenda spune ca pe cand regele ungar Stefan I s-a casatorit acesta a adus-o cu mare fast in Ungaria pe sotia sa, din cortegiul acesteia facand parte si nobilul Hermann din Nurmberg. Hermann, boier cu mai multe titluri decat pamanturi si bogatii, n-a zabovit prea mult la curtea noului sau stapan si, impreuna cu familia si prietenii a plecat spre noii teritorii ajungand pana in Transilvania. In cele din urma acestia s-au asezat in zona Sibiului , in ceea ce numim azi Orasul de Jos, zona agreabila, cuprinsa la nord de malul raului Cibin, iar la sud de lantul de munti Fagaras si Cindrel, Hermann ar fi ridicat prima casa in jurul anului 1002. la inceput mica cumunitate purta numele de Hermannsdorf (satul lui Hermann), mai tarziu, prin sec XIV, o data cu dezvoltarea economica, acesta primeste statutul de oras (Hermannstadt).
Un document de la Vatican aminteste in anul 1191 prepozitura sasilor care isi avea sediul in Cibinium (Sibiu). Cativa ani mai tarziu, in 1223 Sibiul apare sub numele de Villa Hermanni, avand un character rural. Denumirea de Cibinium e folosita in documente pana in secolul XVIII, referindu-se la primele locuinte asezate pe actualele strazi Faurului si 9 Mai. In secolul XII se contureaza o piata a satului "Garda dragonilor" din care se desprinde strada Ocnei. Pe platoul de sus s-a construit o basilica romanica, Capela Sf. Iacob, prima cladire ecleziastica a localitatii. In diploma leopoldina din 1224, localitatea Cibinium este numita capitala provinciei colonizate cuprinse intre Orastie si baraolt - Comitatul Sibiului. In secolul XIII se dezvolta mestesugul, chiar si astazi multe strazi poarta nume semnificative: Panzarilor, Pielarilor, Cojocarilor, Blanarilor, Tabacarilor, Zidarilor, Brutarilor.
Tinutul Sibiului, Tara Fagarasului Si Amlasului.
Tara Fagarasului (Tara Oltului) reprezinta o entitate geografica si demografica constituita din numeroase asezari intre muntii Persani si Avrig.
Ducatul Amlasului cuprindea satele Saliste, Gales, Vale, Fantanele, Sibiel, Amlas, Aciliu si Tilisca alaturi de munti si paduri pentru pastorit. Aceste obsti erau conduse de cneji sau voievozi.
Sibiul si scaunele sale in sec. XIV si XV
Incepand cu sec.XIV, tot mai multi locuitori ai Sibiului devin negustori. Cele mai multe loturi din jurul Sibiului erau lucrate de slugi, jeleri si iobagi. Maierenii erau taranii angajati sa lucreze in Sibiu pamanturile celor ce-si schimbau vechile indeletniciri agrare. Ocupatia principala era cresterea ovinelor si bovinelor, economia mixta pastoral-agricola se practica indeosebi la Saliste, Rod, Tilisca, Gales, Vale, Sibiel, Fantanele. In satele de munte se practica transhumanta, apare si carausia la Ocna Sibiului pentru caratul sarii, iar la Avrig pentru transportul pe Valea Oltului a marfurilor.
Ca dovada a dezvoltarii comertului, trebuie amintit faptul ca , in 1325, Carol robert infiinteaza la Sibiu prima monetarie din Transilvania. Ludovic I acorda in 1367 dreptul sasilor din Sibiu de a face comert cu orice fel de marfuri la Viena, Praga si venetia.
In 1326, Sibiul primeste statutul de asezare oraseneasca. Astfel ia fiinta breasla, asociatie de mestesugari formata din mestesugari patroni, calfe si ucenici care apartineau aceleasi branse. Centumvirii, reprezenta adunarea celor o suta, reprezentanti ai breslelor care-si dadeau avizul la toate hotararile privind orasul. In sec XV Piata Sibiului a fost mutata de jos in Piata Mica , iar din a doua jumatatea a secolului se ridica aici boltile cu magazine ale breslelor. Sibienii stabilesc relatii comerciale stranse cu Tara Romaneasca dar si cu tari invecinate de unde importau pe amre mirodenii, stofe, matasuri, covoare.
In ceea ce priveste situatia sociala, calfele si ucenicii au inceput sa se organizeze in societati de fratietate ( pentru ca erau abuzati de patroni)- bruderschaft- pentru a se putea solidariza impotriva patronilor de breasla care le pretindeau tot mai multa munca.
SIBIUL - Cetate oraseneasca
Nevoia dezvoltarii perimetrului localitatiii face ca in sec XIV sa se adauge platoul de sus al colinei. Se adauga strazile Avram Iancu, Nicolae Balcescu, Gheorhe Magheru Si Mitropoliei. In orasul de jos, langa apa, ramanea asezarea primitiv-rhaica, centrul agricol mestesugaresc. Se trece, de asemenea, la constructia centurilor de fortificatie si atunurilor. Erau 12 tunuri de forme diferite la care s-a folosit pentru prima data caramida, zidul de caramida fiind mai rezistent la soc, de la aceste fortificatii Sibiul primind numele de Orasul Rosu.
Constructiile erau efectuate de taranii romani si sasi prin contributia baneasca a breslelor. Paza zidurilor, a tunurilor si constituirea unitatilor de garnizoana reveneau orasenilor. Fiecare breasla raspundea de apararea si intretinerea unei anumite portiuni de zid si turn ca si de procurarea de armamnet. Cu scopul de a impiedica atacatorul, apa Cibinului si zona Morilor creau prin revarsari lacuri in fata fortificatiilor.
In noua incinta se afla Piata Mare, Piata Mica, Casa Sfatului, langa Turnul sfatului, scoala si biserica. Piata Mare era destinata organizarii de targuri, iarmaroace, reuniuni publice, festivitati, executii, spanzuratori, arderi pe rug. Din 1771, executiile au fost mutate in Piata Mica pentru a nu impieta asupra statuii Sfantului Nepomuk (1734).
Una din principalele cauze ale succeselor militare ale Sibiului a fost si calitatea armamantului (pulbere foarte buna obtinuta de alchimisti). Galeriile subterane legau cetatea cu exteriorul ; se spune chiar ca una pleca din Piata Mare iesind in curtea azilului. Papa Eugen IV numea Sibiul in 1444 « Un adevarat boastion al Crestinatatii ». Cetatea Sibiului inconjura o suprafata de 83 de hectare si era considerata drept cea mai puternica fortareata a Transilvaniei. In 1469 un incendiu catastrofal distruge cetatea Sibiului ; in urma acestuia Matei corvin porunceste ca fiecare locuitor din scaunele Sibiului sa aduca un car de lemne pentru refacerea orasului.
Relatii politice.
Sibiul este mereu aminintat de invazia otomana, mai ales spre sfarsitul secolului XIV. In 1438 otomanii asediaza cetatea Sibiului pentru 8 zile, multi tineri sasi au fost luati prizonieri iar apoi rascumparati si adusi din nou in Transilvania. Prin 1494, cetatea Sibiului a devenit cel mai fortibicat punct la granita de sud a Transilvaniei. Printre demnitarii care au trait la Sibiu a fost si Mihnea Voda cel Rau care, in 1510 este rapus cu lovituri de spada in timp ce iesea din catedrala dupa ceremonia religioasa, mormantul sau aflandu-se in ferula catedralei. Astfel, cetatea Sibiului a rezistat in fata pericolului otoman datorita actiunilor sale diplomatice, de vecinatate cu tarile romane.
Elemente de cultura si arta in secolele XIII - XV.
Cultura populara s-a manifestat la sasi si la romani cu multe trasaturi comune. Cantecul popular contine expresia sentimentului de jale, de dragoste dar si de ura fata de exploatarea feudala si cotropirea otomana. Sub biserica ortodoxa se formeaza in locuintele preotilor scoli de limba slavona pentru tinerii care urmau sa devina slujitori ai bisericii, preoti si cantori. Preotii ortodocsi au fost singurii dascali ai satelor romanesti. Ei erau considerati adevarati conducatori ai satelor alaturi de cnezi. Psaltirea si ceaslovul erau « manualele » dupa care se invatau slovele chirilice. Cartile erau aduse la inceput sub forma de manuscrise din Tara Romaneasca si copiate de preotii din Transilvania.
Taranii sasi au fost sprijiniti oficial pentru organizarea de scoli in unele comune. La Slimnic, prima scoala e amintita in 1394. prima scoala la Sibiu a fost atestata in 1380. in 1431 avea deja un local propriu, iar in 1471 avea si un internat. In 1494 este mentionat spitalul orasenesc, infirmeria si prima farmacie din Transilvania. In 1330 este mentionata si o biblioteca cu manuscrise apartinand calugarilor dominicani. In sec XV in biblioteca sunt aduse tiparituri (incunabule) aduse din apus de negustorii sasi, mai ales din Germania si Venetia. Spre sfarsitul secolului XV exiasta la Sibiu si un centru de alchimisti - Nicholaus Melchior era cel mai cunoscut expert in pirotehnie.
Arhitectura urbana.
Dezvoltarea economica, administrativa si demografica au determinat extinderea cetatii cu un regim nou de constructie de tip urban. Pana in secolul XIV aspectul localitatii era de tip urban. In cele doua piete s-au grupat locuintele patricienilor, cladiri sprijinite in cea mai mare parte pe zidurile centurilor de fortificatie. La nivelul strazii se aflau incaperile destinate activitatilor economice, pravalii, ateliere, Sali de reuniuni ale breslelor. Etajele erau amenajate pentru camerele de locuit, iar in pivnite si poduri se aflau depozitele pentru marfuri. Podurile inalte si incapatoare ale cladirilor serveau la depozitarea marfurilor si a materiilor prime, incarcarea si descarcarea lor se facea direct din strada cu ajutorul unui scripete.
Muzeul de Istorie : casa a fost ridicata in 1470 ca locuinta rezidentiala a primarului si judelui regal Thomas Altemberger. A trecut succesiv in stapanirea famillior Proll si Tobiasch, a comitelui Johannes Lulai si apoi in 1531, in posesia lui Marcus Pempflinger. Acesta o vinde in 1545 orasului pentru a fi folosita ca resedinta a magistratului , iar apoi ca primarie. Cladirea despartea oarsul de sus de cel de jos. La parterul turnului care corepunde etajului intai al cladirii a fost depozitata pentru mult timp arhiva cetatii, iar in timpul vechilor proprietari a fost folosit drept capela principala. Mica gradina « a martirilor » din spatele cladirii a fost folosita pana la sfarsitul secolului XVIII ca loc de tortura. Conducerea condamnatilor la tortura era anuntata de clopotul din turnul cladirii « clopotul bietilot pacatosi ».
Arhitectura bisericeasca.
In arhitectura bisericeasca stilul gotic isi impunea autoritatea. Dupa ce Sibiul se extinde si se urbanizeaza in veacul al XIV-lea , fosta basilica romanica a fost demolata. In locul ei incepe constructia catedralei in 1370. datorita sumelor imense lucrarile au fost terminate doar in 1520. turnul pe care e inscris anul 1520 are 73 de metri inaltime, fiind socotit al doilea ca inaltime din Transilvania dupa cel din bistrita. Turnul a fost folosit si pentru veghe fiind inclus in sistemul de aparare al a cetatii, avand 480 de trepte.
Documentele care vorbesc despre existenta manastirii minoritilor (franciscani) dau indicii si despre mamanstirea calugarilor dominicani cu capela Sf. Cruce, ambele recladita in 1282, dupa ce fusesera distruse de un incendiu in 1241 in timpul invaziei tatarilor. In 1474 din cauza pericolului pe care-l prezenta situatia manastirii in afara zidurilor cetatii, dominicanii primesc invoirea de a-si construi o alta manastire in interiorul cetatii. O data cu desfiintarea manastirilor catolice, ca urmare a reformei, calugarii dominicani parasesc Sibiul in 1543 si cladirea e folosita de atunci de protestanti. Sfatul oarsului instaleaza in cladirile manastirii in 1711 o scoala, iar in 1733 biserica si cladirile anexe sunt predate calugaritelor ursuline. Biserica sala capata un aspect interior baroc impus peste stilul gotic adus de dominicani.
Biserica franciscana : construita in secolul XIV aceasta se afla sub ordinul manastirii clariselor. Dupa trecerea sasilor la luteranism, manastirea a fost desfiintata, lacasul a fost folosit ca magazie pana in 1716 cand este cedata calugarilor franciscani. Pe la mijlocul sec. XVIII s-a daramat si a fost refacuta in 1777, biserica primind o fatada baroca.
Capela sf Iacob, pe la sfarsitul secolului XII se afa in Piata Huet, insa a fost daramata in secolul XV si recladita in stil gotic, apoi transformata in 1592 in biblioteca. In a doua jumatate a secolului XIX este predata scolii si folosita ca sala de clasa, iar in 1898 este daramata. Capela Sf. Ladislau si a Sf. Niculae se aflau langa scarile Turnului, toate acestea facand parte din prima incinta de fortificatii.
Situatia economica.
Comunele privilegiate sasesti cu mari suprafete agircole avea create conditii prielnice de ezvoltare i timp ce comunele roamnesti de la poaleel muntilor lipsite de pamant arabil se ocupau cu activitai pastorale si cresterea vitelor.
