|
|
|
Arta abstracta
Arta abstracta este denumirea pe care, incepand cu cel de-al doilea deceniu al secolului al XX-lea, si-o revendica o serie de tendinte, de grupari, de creatii - in general diverse, succedandu-se nu fara o anumita atitudine polemica - care au la baza un protest impotriva academismului si naturalismului, indepartand din imaginea plastica elementele lumii vizibile, redate pana atunci de asa zisa arta figurativa, si asezand in locul lor un sistem de semne, linii, pete, volume, ce ar trebui sa exprime, in forma pura, actiunea rationalitatii si sensibilitatii umane.
Plecand de la ideea ca arta plastica, arhitectura si muzica sunt prin excelenta abstracte - ele presupunand in acelasi timp o suma de legaturi cu realul, si fiind, de regula, acceptate drept constructii, ansambluri controlate de logica - primii artisti atrasi de abstractionism isi manifesta, cu un sentiment de eliberare, intraga incarcatura emotionala.
Arta abstracta apare aproape simultan in mai multe tari europene, in preajma anului 1910. Printre primii reprezentanti ai acestei tendinte este Wassily Kandinsky, care, incepand din 1910, picteaza un ciclu de tablouri intitulate 'Improvizatii', si publica un amplu studiu, 'Über das Geistige in der Kunst' ('Despre spiritual in arta', 1911), ce a contribuit la afirmarea artei abstracte.
Termenul de abstract este insa mult prea general, folosirea lui a pendulat intre acceptii extremiste, intraga arta fiind considerata abstracta, ca rezultat al procesului de abstragere a realitatii in imagine, sau, dimpotriva, concreta, opera existand ca o realitate in sine.
In 1930, Theo Van Doesburg introduce termenul de arta concreta, parandu-i-se absurd sa numeasca abstracta o creatie artistica ce are o existenta reala, dar nu va reusi sa inlocuiasca, totusi, pe cel de arta abstracta, in care publicul si teoreticienii artei continua sa alinieze creatii ce nu trimit direct la realitate.
Arta abstracta inregistreaza manifestari din cele mai diferite, dezvoltand si extrapoland unele dintre aspiratiile impresionismului, mai ales in domeniul culorii si al accentului pus pe universul interior al artistului.
Expresionismul abstract cunoaste si in Europa o dezvoltare fructuoasa, influentand pictura artistilor francezi ca Nicolas de Staël, Pierre Soulages si Jean Dubuffet. Expresia acestei tendinte este data de tachism (in franceza tache: pata). Printre cei mai importanti reprezentanti ai 'tachismului' se numara Henri Michaux si Camille Bryen (Franta), Antoni Tàpies (Spania), Alberto Burri, Lucio Fontana, Enrico Accatino,(Italia), Wols (Germania), Jean-Paul Riopelle (Canada).
Arta abstracta, ca miscare artistica cu identitate istorica, se face ecoul unui fenomen mai general, in conditiile prefacerilor sociale si ale realitatilor erei tehnologice si, sub diferite forme, nume si explicatii, ramane o constanta a artei contemporane.
Wassily Kandinsky - Improvizatie 31
Kazimir Malevici - Suprematism
Michail Larionov - Raionism
rosu
Jackson Pollock - Number 8
