|
|
|
Pozitionarea functiei de audit intern fata de auditul extern
Auditul extern este o functie independenta a intreprinderii, a carei misiune este sa certifice exactitatea conturilor, rezultatelor si situatiilor financiare; si mai exact, daca se retine definitia comisarilor de conturi: sa certifice regularitatea, sinceritatea si imaginea fidela a conturilor si a situatiilor financiare.
Trebuie precizat ca cele doua functii nu sunt concurente, ci complementare. Specialistii au identificat urmatoarele 8 diferente:
In ceea ce priveste statutul: auditorul intern face parte din personalul intreprinderii, auditorul extern (cabinet international sau comisar de conturi) este un prestator de servicii independent din punct de vedere juridic.
In ceea ce priveste beneficiarii auditului: auditorul intern lucreaza in beneficiul responsabililor intreprinderii: manageri, Directia generala, eventual Comitetul de audit; auditorul extern certifica conturile pentru toti care au nevoie de acest lucru: actionari, bancheri, autoritati de tutela, clienti si furnizori etc.
In ceea ce priveste obiectivele auditului: in timp ce obiectivul auditului intern este sa aprecieze bunul control asupra activitatilor intreprinderii (dispozitive de control intern) si sa recomande actiunile necesare pentru imbunatatirea acestuia, obiectivul auditului extern este sa certifice regularitatea, sinceritatea, imaginea fidela a conturilor, rezultatelor si situatiilor financiare.
In ceea ce priveste domeniul de aplicare a auditului
Tinand cont de obiectivele sale, domeniul de aplicare a auditului extern inglobeaza tot ceea ce participa la determinarea rezultatelor, la elaborarea situatiilor financiare si numai la aceasta, insa in toate functiile intreprinderii. Domeniul de aplicare al auditului intern este mult mai vast deoarece include nu numai toate functiile intreprinderii, ci si toate dimensiunile lor.
Norma 550-01 IIA reafirma acest principiu: "Domeniul de interventie al auditului intern este prezentat de Norma 300. Pe de alta parte, cercetarea obisnuita a auditorului extern consta in a obtine suficiente informatii doveditoare pentru a oferi o opinie privind exactitatea generala a situatiilor financiare"[1]
In ceea ce priveste prevenirea fraudei: auditul extern se preocupa de orice frauda de indata ce aceasta are, sau se presupune ca are, o influenta asupra rezultatelor. In schimb, o frauda care se refera de exemplu la confidentialitatea dosarelor personalului este problema auditului intern, si nu a auditului extern.
In ceea ce priveste independenta: se intelege de la sine ca aceasta independenta nu este de acelasi tip. Independenta auditorului extern este cea a titularului unei profesii liberale, este juridica si statutara; cea a auditorului intern are anumite restrictii.
In ceea ce priveste periodicitatea auditurilor: auditorii externi isi efectueaza in general misiunile in mod intermitent si in momente propice certificarii conturilor: la sfarsitul trimestrului, la sfarsitul anului. In afara acestor perioade, ei nu sunt prezenti, cu exceptia unor grupuri mari ale caror afaceri importante impun prezenta permanenta a unei echipe pe tot parcursul anului, aceasta echipa marindu-se considerabil in perioada de incheiere a conturilor.
Auditorul intern lucreaza in permanenta in intreprinderea sa, avand misiuni planificate in functie de gradul de risc si care il preocupa cu aceeasi intensitate oricare ar fi perioada respectiva.
De asemenea, auditorul extern este in legatura cu aceiasi interlocutori din cadrul acelorasi servicii, in timp ce auditorul intern schimba mereu interlocutorii. Asadar, din punct de vedere relational, auditul extern este periodic, iar auditul intern este permanent.
In ceea ce priveste metoda: auditorii externi isi efectueaza lucrarile dupa metode verificate, pe baza de comparatii, analize, inventare. Metoda auditorilor interni este specifica si originala.
Asadar, diferentele dintre cele doua functii sunt precise si bine cunoscute. Ele nu trebuie subestimate, caci aprecierea si buna aplicare a complementaritatii lor inseamna pentru intreaga organizatie o garantie de eficacitate.
Auditul intern este un complement al auditului extern, deoarece acolo unde exista o functie de audit intern, auditorul extern este, in mod natural, inclinat sa aprecieze in mod diferit calitatea regularitatii, sinceritatii si imaginii fidele a conturilor care ii sunt prezentate. Poate chiar sa ajunga sa se foloseasca de anumite lucrari de audit intern pentru a-si formula opinia sau a-si sustine demonstratia. Acest ultim aspect este de altfel mentionat in norma 2050: "Responsabilul auditului intern trebuie sa comunice informatiilesi celorlalti prestatori".
De asemenea, se poate afirma si ca auditul extern este un complement al auditului intern, un element de apreciere asupra controlului afacerilor: acolo unde un profesionist talentat isi exercita profesia, exista un mai bun control asupra afacerilor. Auditorul ia asadar in considerare acest aspect al lucrurilor si poate ajunge si el sa profite de pe urma unor lucrari de audit extern pentru a-si formula opinia sau a-si sustine demonstratia.
In functie de natura auditului sau de obiective s-au identificat mai multe categorii de audit, dintre care traditionale sunt cele de regularitate sau conformitate si de eficacitate.
Ulterior fazei primitive s-au dezvoltat auditul de management si cel de strategie care au adus in practica stadiul cel mai nou al cercetarii si teoriei in domeniu.
