|
|
|
PATRIMONIUL
Obiectul de studiu al contabilitatii il reprezinta patrimoniul unei unitati organizationale.
Bunurile materiale si banesti aduse de fiecare din asociati drept aport, precum si acelea pe care societatea le dobandeste ulterior formeaza impreuna patrimoniul societatii comerciale.
Literatura de specialitate a dat notiunii de patrimoniu 3 conceptii: una juridica, una economica si una economico- juridica:
1) Din punct de vedere juridic, patrimoniul reprezinta toate drepturile si obligatiile cu continut ec. ale unui subiect de drept.
2) Din punct de vedere economic, patrimoniul reprezinta totalitatea bunurilor economice apreciabile in bani, inclusiv rezultatul folosirii lor, bunuri ce apartin unei persoane juridice sau fizice care satisface acte de comert.
3) Prin asocierea celor doua conceptii s-a ajuns la definirea ec.-jur. a patrimoniului.
Astfel, patrimoniul este format din ansamblul bunurilor corporale si necorporale, al drepturilor si al obligatiilor ce caracterizeaza situatia unei entitati patrimoniale la un moment dat.
Patrimoniul este atasat unei persoane juridice sau fizice care desfasoara acte de comert, persoana numita titular de patrimoniu.
Ecuatia fundamentala a patrimoniului apare sub forma:
PATRIMONIUL
PERSOANA FIZICA
SAU JURIDICA
A P
Activul formeaza realitatea (substanta materiala a patrimoniului) si are o determinare existentiala si una economica.
Determinarea existentiala consta in faptul ca bunurile au o forma concreta ca structura si apar ca bunuri materiale sau corporale si ca bunuri nemateriale sau necorporale. Ex. de bunuri corporale: imobile, masini, marfuri, materiale, numerar. Ex. de bunuri necorporale: creante, brevete, concesiuni, marci.
Determinarea economica se exprima prin utilitatea si valoarea bunurilor. Utilitatea reprezinta capacitatea de a satisface o nevoie. Valoarea reprezinta calitatea ce se manifesta prin faptul ca bunurile se prezinta ca marfa sau sunt exprimate in bani.
Pasivul exprima raportul de proprietate in cadrul careia se procura si se gestioneaza bunurile. Drepturile se intalnesc atunci cand titularul de patrimoniu este proprietar si nu trebuie sa acorde nici un echivalent valoric pt. bunurile aflate in posesia sa. Obligatiile sunt intalnite in cazul cand, pt. bunurile componente ale patrimoniului, titularul tb. sa indeplineasca o anumita prestatie sau sa dea un echivalent valoric.
Acest patrimoniu, privit ca un tot unitar, este reflectat si reprezentat in contabilitate sub dublu aspect. Aceasta dubla reprezentare a starii si miscarii patrimoniului constituie o trasatura esentiala, de baza ce determina continutul metodei contabilitatii. Ea poate fi reprezentata sintetic sub forma aceleasi ecuatii:
Ecuatia generala a patrimoniului este :
In concluzie, drepturile si obligatiile (pasivul) patrimoniului explica provenienta bunurilor economice (activul).
Ecuatia dublei reprezentari reflecta numai situatia patrimoniului societatii la un moment dat, dar pentru analiza activitatii mai este necesara si cunoasterea situatiei rezultatului activitatii la un moment dat. Aceasta situatie poate fi cunoscuta prin intermediul cheltuielilor si al veniturilor.
Prin compararea cheltuielilor si a vanzarilor se determina rezultatul final.
Daca veniturile > cheltuielile, rezultatul imbraca forma de profit.
Daca veniturile < cheltuielile, rezultatul imbraca forma de pierdere. Ca urmare, ecuatia rezultatului apare sub forma:
cheltuieli +/ - rezultat = venituri
Prin reunirea celor doua ecuatii, cea a situatiei patrimoniului si cea a rezultatului, se poate scrie egalitatea fundamentala a contabilitatii.
Unitatile patrimoniale au obligatia sa efectueze inventarierea generala a patrimoniului la inceperea activitatii, cel putin o data pe an pe parcursul functionarii sale, in cazul fuzionarii sau incetarii activitatii. Inventarierea reprezinta ansamblul operatiilor prin care se constata existenta tuturor elementelor de activ si de pasiv, cantitativ si valoric sau numai valoric, la data la care acestea se efectueaza.
La inceputul activitatii, inventarierea are ca obiect principal stabilirea si evaluarea elementelor patrimoniale ce constituie aportul in natura adus la capitalul social.
Etapele desfasurarii inventarierii
1) stabilirea perioadei in care se face inventarierea;
2) organizarea si numirea persoanelor imputernicite sa faca inventarierea;
3) efectuarea faptica a inventarierii;
4) determinarea rezultatelor inventarierii.
Toate bunurile inventariate, grupate pe gestiuni si pe categorii de bunuri se inscriu in liste de inventariere.
Rezultatele inventarierii se consemneaza intr-un proces verbal de inventariere in care se inscriu:
perioada si gestiunile inventariate;
persoanele care au efectuat inventarierea;
plusurile sau minusurile constatate;
valorificarea rezultatelor inventarierii;
constituirea si actualizarea provizioanelor (ajustari) ;
propuneri pentru casare ;
