|
|
|
CONTUL SI SISTEMUL DE CONTURI
Definim contul ca un model de evidenta si calcul in expresie valorica si uneori cantitativa a starii si miscarii elementelor patrimoniale, ca un model de inregistrare cronologica a evolutiei acestora.
Orice cont deschis in contabilitatea curenta are un anumit continut economic determinat de insasi elementul patrimonial care se evidentiaza cu ajutorul sau si care poate fi :
bun economic de o anumita destinatie ca de exemplu: mijloc fix, materie prima, produs finit, marfa, numerar in casieria unitatii, disponibil la banca etc.
sursa de finantare in functie de modul de provenienta a bunurilor economice, ca de exemplu: capital social, credite bancare pe termen lung, mediu, scurt, datorii fata de furnizori, fata de bugetul statului etc.
proces economic care antreneaza venituri si cheltuieli pe fazele circuitului economic, ca de exemplu: aprovizionarea cu marfuri si materiale, productia de bunuri materiale, lucrari si servicii, vanzarea produselor si marfurilor
rezultat financiar care se prezinta sub forma de profit sau pierdere
Dupa inregistrarea in conturi distincte a existentului de bunuri economice, surse de
finantare sau procese economice la inceputul exercitiului financiar si a modificarilor acestora pe parcursul perioadei respective, se intocmeste la sfarsit pe baza datelor inregistrate in ele, bilantul contabil care reflecta situatia economica si financiara a unitatii patrimoniale in totalitatea ei. Aceasta inseamna ca obiectul contabilitatii se realizeaza nu prin intocmirea a cate unui bilant dupa fiecare operatie economica si financiara in parte, ci prin inregistrarea completa si neintrerupta in conturi, pe baza de documente, a tuturor operatiilor economice si financiare respective, urmand ca bilantul sa se intocmeasca la sfarsitul exercitiului financiar pentru generalizarea datelor din conturi. Pentru a da posibilitatea acestei generalizari contabilitatea foloseste la inregistrarea operatiilor economice si financiare in conturi, exprimarea valorica (etalonul banesc sau monetar )
In scopul controlului integritatii elementelor patrimoniale aflate in proprietatea intreprinderii atat sub aspect valoric cat si din punct de vedere cantitativ, la inregistrarea operatiilor economice si financiare respective in conturi se foloseste alaturi de etalonul monetar si etalonul natural. Spre deosebire insa de inregistrarile curente in conturi, la generalizarea periodica facuta cu ajutorul bilantului, nu se foloseste exprimarea cantitativa.
Totalitatea conturilor folosite de contabilitatea curenta pentru reflectarea obiectului sau de studiu constituie sistemul conturilor.
Ca elemente distincte ale sistemului de conturi si ca intrumente curente de lucru ale contabilitatii conturile trebuie sa raspunda tuturor cerintelor acesteia, indeplinind anumite functii, dintre carea cele mai importante sunt urmatoarele:
functia economica consta in aceea ca fiecare cont reflecta un anumit bun
economic, sursa de finantare, proces economic, sau rezultat financiar, care determina insasi continutul economic al contului respectiv.
functia statistica rezida in aceea ca datele si informatiile furnizate de
conturi stau la baza unor indicatori statistici, cum ar fi cei cu privire la volumul productiei globale, al productiei marfa etc
functia de calcul se intalneste la toate conturile si pe baza ei se calculeaza
situatia tuturor elementelor patrimoniale in diferite momente ale activitatii economice, se calculeaza costul efectiv al productiei, rezultatele financiare etc.
functia de control, pe care o indeplinesc conturile, consta in folosirea
datelor si informatiilor furnizate de ele la controlul integritatii patrimoniului unitatii, controlul nivelului cheltuielilor de aprovizionare, de productie, de desfacere a produselor finite si marfurilor etc.
functia de grupare este indeplinita de toate conturile prin aceea ca in ele se
inregistreaza bunurile economice, sursele de finantare si procese economice pe elemente omogene reflectindu-se in fiecare cont toate operatiile care se refera la un anume element
functia de sistematizare este realizata de fiecare cont in cadrul sau, prin
inregistrarea distincta a operatiilor economice si financiare care provoaca modificari in sensul cresterii, majorarii, de acelea care determina scaderi, micsorari ale aceluiasi element.
functia contabila a conturilor consta intr-un anumit mod de inregistrare in
cadrul lor a cresterilor si micsorarilor determinate de operatiile economice si financiare cu elementele patrimoniale la care se refera in raport cu continutul economic al conturilor respective. Deci functia contabila este determinata de continutul economic al conturilor si-n baza ei se asigura exercitarea de catre acestea, a tuturor celorlalte functii enumerate mai sus.
Structura contului
Elementele componente ale contului formeaza structura acestuia care este:
denumirea sau titlul contului
explicatia operatiei economice inregistrate in cont
debitul si creditul contului
rulajul contului
total sume
soldul contului
1. Denumirea sau titlul contului
Pentru a se putea identifica din totalitatea conturilor, fiecare cont are o denumire
stabilita cat mai aproape sau, daca este posibil sa se identifice cu denumirea elementului patrimonial pentru care se deschide
2. Explicatia operatiei economice inregistrate in cont
Operatiile economice care au loc sunt consemnate in documente justificative, iar pe
baza acestora se inregistreaza in conturi. Fiecare inregistrare este explicata fie descriptiv, fie contabil. Explicatia descriptiva presupune redarea pe scurt a operatiei economice inregistrate in cont. Explicatia contabila presupune ca in dreptul fiecarei sume inregistrate in cont, sa se inscrie simbolul contului corespondent
3. Debitul si Creditul contului
Debitul este partea sau situatia din stanga a oricarui cont. Denumirea de debit vine de la latinescul "debere" - a datora.
Creditul este partea sau situatia din dreapta a oricarui cont. Denumirea de credit vine de la latinescul " credere" - a avea incredere
Continutul economic al debitului si creditului este diferit in functie de continutul economic al contului. Astfel daca conturile sunt deschise pentru active si cheltuieli debitul reprezinta existentele si cresterile de active si cheltuieli, iar creditul reprezinta micsorarile de active si cheltuieli, pe o anumita perioada de timp.
Daca conturile sunt deschise pentru pasive si venituri, debitul reprezinta micsorari de pasive si venituri, iar creditul reprezinta existente si cresteri de pasive si venituri, pe o anumita perioada de timp. A inscrie o suma in debitul unui cont, inseamna a debita acel cont iar a inscrie o suma in creditul unui cont, inseamna credita acel cont.
4. Rulajul contului
Totalitatea sumelor inscrise in cont, intr-o perioada de timp fara existentele initiale
formeaza rulajul contului. Avem rulaj debitor si rulaj creditor. Continutul economic al rulajului contului este diferit, in functie de continutul economic al contului. Astfel, daca conturile sunt deschise pentru active si cheltuieli, rulajul debitor reprezinta cresteri de active si cheltuieli, iar rulajul creditor reprezinta micsorari de active si cheltuieli, pe o perioada de timp. Daca conturile sunt deschise pentru pasive si venituri, rulajul debitor reprezinta micsorari de pasive si venituri, iar rulajul creditor reprezinta cresteri de pasive si venituri, pe o perioada de timp.
5. Total sume
Totalitatea sumelor inscrise in cont intr-o perioada de timp, formate din existentele
initiale si rulaje, reprezinta elementul contului numit total sume. Avem total sume debitoare si total sume creditoare. Continutul economic al elementului contului "Total sume" este diferit
in functie de continutul economic al contului
In cazul conturilor deschise pentru active, total sume debitoare se obtine insumind wexistentele initiale cu rulajul debitor si reprezinta cresteri. Total sume creditoare se identifica cu rulajul creditor si reprezinta micsorari de active, pe o perioada de timp
In cazul conturilor deschise pentru pasive, total sume debitoare se identifica cu rulajul debitor si reprezinta micsorari de pasive, pe o perioada de timp. Total sume creditoare se obtine insumind existentele initiale cu rulajul creditor si reprezinta cresteri de pasive, pe o perioada de timp
In cazul conturilor deschise pentru cheltuieli si venituri, total sume se identifica cu rulajele conturilor deoarece nu au existente initiale.
Reguli de functionare a conturilor
Pentru inregistrarea operatiilor economice in conturi trebuie sa se cunoasca regulile de functionare a conturilor. Se cunoaste ca in procesul de instruire in domeniul contabilitatii exista doua metode si anume :
pornind de la bilant la cont
pornind de la cont la bilant
Prima regula de functionare a conturilor:
-conturile de activ incep sa functioneze prin debitare si se debiteaza cu existentele initiale de active, preluate din activul bilantului initial
-conturile de pasiv incep sa functioneze prin creditare si se crediteaza cu existentele initiale de pasive, preluate din pasivul bilantului initial
A doua regula de functionare a conturilor:
-conturile de activ se mai debiteaza cu cresterile de active si cheltuieli, determinate de operatiile economice, consemnate in documentele justificative
-conturile de pasiv se mai crediteaza cu cresterile de pasive si venituri, determinate de operatiile economice, consemnate in documentele justificative
A treia regula de functionare a conturilor:
-conturile de activ se crediteaza cu micsorarile de cative si cheltuieli determinate de operatiile economice, consemnate in documentele justificative
-conturile de pasiv se debiteaza cu micsorarile de pasive si venituri determinate de operatiile economice, consemnate in documente justificative
A patra regula de functionare a conturilor :
-conturile de activ pot prezenta numai sold debitor si reprezinta existentele de activ la un moment dat
-conturile de pasiv pot prezenta numai sold creditor si reprezinta existentele de pasiv la un moment dat
Dubla inregistrare si corespondenta conturilor
Inregistrarea corecta a operatiilor economice si financiare in conturi necesita cunoasterea nu numai a regulilor de functionare a conturilor ci si altor probleme determinate de trasaturile specifice ale metodei contabilitatii asa cum ar fi dubla inregistrare si corespondenta conturilor.
Reflectarea operatiilor economice si financiare cu ajutorul bilantului contabil s-a facut prin modificarea a cel putin doua posturi, fie de aceeasi parte a bilantului, fie din ambele parti ale bilantului, concomitent cu aceeasi suma. Cum posturilor din bilant le corespund in contabilitatea curenta conturile aceasta inseamna ca reflectarea operatiilor respective in contabilitatea curenta se face cu ajutorul a cel putin doua conturi, fie de activ, fie de pasiv, fie unul de activ si celalalt de pasiv. Deci orice inregistrare economica sau financiara producand o dubla modificare de bilant se va reflecta in contabilitatea curenta printr-o dubla inregistrare in conturi, concomitent si cu aceeasi suma
Rezulta ca dubla inregistrare consta in inregistrarea concomitenta si cu aceeasi suma a unei operatii economice sau financiare in doua conturi si anume in debitul unui cont si in creditul celuilalt cont
Inregistrarea tuturor operatiilor economice si financiare in contabilitatea curenta pe baza dublei inregistrari, determina o legatura stransa intre conturile utilizate de aceasta, reunindu-le pe toate intr-un sistem coerent, astfel incit se creeaza posibilitatea reflectarii intergrale si ca un tot unitar a obiectului sau
Legatura reciproca creata intre debitul unui cont si creditul altui cont stabilita cu ocazia inregistrarii operatiilor economice si financiare in contabilitatea curenta pe baza dublei inregistrari poarta denumirea de corespondenta conturilor, iar conturile intre care se stabileste o astfel de legaturase numesc conturi corespondente.
Stabilirea corecta a conturilor corespondente pentru operatiile economice si financiare care fac obiectul inregistrarilor in contabilitatea curenta prezinta importanta deosebita, intrucat din corespondenta lor se poate deduce continutul economic al fiecarei operatii in parte fara a mai apela la documentele justificative si totodata se asigura intocmirea unor bilanturi reale
In raport cu modificarile pe care le produc operatiile economice si financiare in bilant corespondenta conturilor se poate stabili fie numai intre conturile de activ, cand se produc modificari numai in activul bilantului, fie numai intre conturile de pasiv, cand se produc modificari numai in pasivul bilantului, fie intre conturile de activ si cele de pasiv, atunci cand operatia economica sau financiara produce modificari concomitente si cu aceeasi suma in ambele parti ale bilantului
Analiza contabila a operatiunilor economice si financiare
Analiza contabila consta in cercetarea pe baza de documente a fiecarei operatii economice sau financiare in parte prin descompunerea ei in elementele componente in scopul stabilirii conturilor corespondente si a partii acestora - debit sau credit - in care urmeaza sa se inregistreze operatia respectiva concomitent si cu aceeasi suma
Efectuarea analizei contabile a operatiilor economice si financiare in vederea inregistrarii lor in conturi, parcurge in general urmatoarele etape :
a)Stabilirea naturii si, respectiv a continutului operatiei economice sau financiare supusa analizei, adica ce se intelege prin operatia in cauza, la care se refera ea
b)Determinarea modificarilor pe care le produce operatia economica sau financiara in bilant, respectiv a elementelor de activ si de pasiv care se modifica, a sensului modificarilor in cauza si a continutului economic al acestora
c)Stabilirea pe baza elementelor din bilant modificate, a conturilor corespondente in care urmeaza sa se inregistreze operatia economica sau financiara analizata
d)Aplicarea regulilor de functionare a conturilor in vederea stabilirii partii conturilor corespondente - debit sau credit- in care urmeaza sa se inregistreze operatia analizata, adica a formulei contabile.
Formula contabila
Reprezinta egalitatea valorica a sumelor inscrise in conturile corespondente si cuprinde urmatoarele componente :
-contul corespondent debitor, scris intotodeauna in partea stanga a egalitatii
-contul corespondent creditor, scris intotdeauna in partea dreapta a egalitatii
-semnul "="care reprezinta egalitatea valorica dintre sumele inscrise in conturile corespondente
-sumele inscrise in conturile corespondente
Daca la elementele formulei contabile de mai sus se adauga si alte componente cum sunt: data la care a avut loc operatia economica, documentul care sta la baza operatiei economice si explicatia descriptiva a operatiei economice obtinem articolul contabil
Formulele contabile se pot clasifica din doua puncte de vedere diferite astfel:
a) In functie de numarul conturilor corespondente sunt:
-formule contabile simple
-formule contabile complexe
-formule contabile compuse
Formulele contabile simple se intalnesc ori de cate ori se inregistreaza in contabilitate operatii economice care se genereaza modificari numai in doua elemente patrimoniale numite simple
Formulele contabile complexe se intalnesc atunci cand se inregistreaza in contabilitate operatii economice care genereaza modificari in mai mult decat doua elemente patrimoniale. Ele se prezinta in doua variante :
-Cu un singur cont corespondent debitor si doua sau mai multe conturi corespondente creditoare
-cu un singur cont corespondent creditor si doua sau mai multe conturi corespondente debitoare
Formule contabile compuse au doua sau mai multe conturi corespondente debitoare si doua sau mai multe conturi corespondente creditoare. Aceste formule nu sunt agreate in toate cazurile deoarece nu se regasesc conturile corespondente cu sumele adecvate.
b) Dupa scopul pentru care se intocmesc
formule contabile intocmite conform normelor si instructiunilor de aplicare a planului de conturi, deci normale, corecte
formule contabile de corectare numite si de stornare
Formulele contabile de corectare sau de stornare pot fi :
1)de stornare in negru
2)de stornare in rosu
1)Formulele de stornare in negru presupun inversarea formulei contabile eronat
intocmite si intocmirea formulei contabile corecte
2)Formulele de stornare in rosu presupun intocmirea unei noi formule contabile eronate, dar cu sumele scrise cu o culoare rosie sau in lipsa acesteia cu sumele inscrise in chenar. Acest lucru se explica prin faptul ca orice suma inscrisa in cont cu culoare rosie sau chenar se scade, fiind cu semnul minus si prin aceasta se anuleaza rulajele ireale.
Conturile sintetice si analitice
In contabilitate pentru a se putea oglindi toate elementele patrimoniale din cadrul intreprinderii in totalitatea lor si pe partile componente, se folosesc doua feluri de conturi conturi sintetice si conturi analitice.
Conturile sintetice sunt conturile de baza ale contabilitatii, cu ajutorul carora se reflecta bunurile economice, procesele economice si sursele de finantare a acestora in unitatea lor, grupate dupa caracteristicile generale, iar conturile analitice sunt folosite pentru a reflecta concomitent, partile componente ale elementelor patrimoniale inregistrate in conturile sintetice, dupa insusirile lor specifice.
Conturile sintetice se folosesc din necesitatea generalizarii datelor referitoare la existenta si miscarea elementelor patrimoniale. Aceasta determina faptul ca toate operatiile economice si financiare inregistrate in aceste conturi trebuie sa fie exprimate in etalon monetar
Spre deosebire de conturile sintetice care inregistreza elementele patrimoniale grupate dupa caracteristicile lor generale, conturile analitice inregistreaza elementele respective individualizate dupa insusirile specifice. Deci ele permit detalierea, adancirea, dezvoltarea conturilor sintetice, fiind socotite conturi detaliate ale conturilor sintetice
Numarul conturilor analitice pe care le poate dezvolta un cont sintetic este determinat de natura bunurilor economice, a proceselor economice si a surselor de finantare reflectate in contul sintetic respectiv si de necesitatile de detaliere a cunoasterii continutului economic al acestora cu ajutorul informatiilor contabile.
In fiecare unitate patrimoniala functioneaza in paralel si in strinsa legatura contabilitatea sintetica si contabilitatea analitica. Orice operatie economica sau financiara inregistrata in contabilitatea analitica este necesar a fi reflectata si in cea sintetica.
Conturile analitice functioneaza dupa aceleasi regulidupa care functioneaza si contul sintetic de care apartin, deoarece in ambele categorii de conturi se inregistreaza aceleasi elemente patrimoniale si deci au acelasi continut economic. Cu toate acestea reflectarea operatiilor economice si finaciare in conturile analitice prezinta unele particularitati fata de conturile sintetice. Astfel spre deosebire de conturile sintetice in care elementele patrimoniale se inregistreaza numai valoric, in conturile analitice elementele respective se pot reflecta fie numai valoric ca si in conturile sintetice - asa cum este cazul bunurilor economice nemateriale, procelor economice si surselor de finantare - fie cantitativ si valoric in functie de natura elementelor respective - ca in cazul bunurilor economice materiale, imobilizarilor corporale si stocurilor
Utilizarea conturilor analitice prezinta o importanta deosebita pentru activitatea unitatii patrimoniale intrucat creeaza posibilitatea efectuarii controlului gestionar prin urmarirea existentului si miscarii fiecarui element patrimonial in parte pe partile componente, contribuind astfel la asigurarea integritatii patrimoniului. Aceasta intrucat se reflecta pe elemente patrimoniale distincte, intrarile, iesirile si stocurile, cantitativ si valoric, in cadrul fiacarui depozit, magazin sau sectie de productie a intreprinderii. De asemenea pe baza datelor din conturile analitice se pot stabili cu exactitate drepturile si obligatiile unitatii patrimoniale fata de alte persoane juridice si fizice, separat pentru fiecare dintre acestea, se determina costul productiei, separat pentru fiecare sectie atelier sau faza de fabricatie si in cadrul acestora pe produse, comenzi, lucrari si servicii
Importanta conturilor analitice consta si in adancirea procesului de sistematizare a informatiilor contabile, inceput cu ajutorul bilantului si continuat cu ajutorul conturilor sintetice. Aceasta sistematizare se concretizeaza in adancirea detalierii cunoasterii distincte a tuturor elementelor obiectului contabilitatii. Generalizarea informatiilor contabile se realizeaza prin centralizarea datelor din conturile sintetice cu ajutorul balantei de verificare si in final in cadrul bilantului unde apar numai soldurile conturilor sintetice
Atat sistematizarea cat si generalizarea informatiilor contabile sunt posibile datorita legaturilor reciproce care exista intre conturile sintetice si conturile analitica
Tehnici de inregistrare in conturi
Crearea si folosirea conturilor ca modele de evidenta si calcul a circuitului economic al patrimoniului se pot realiza in conditiile folosirii mai multor tehnici de inregistrare cum sunt :
a) Tehnica inregistrarii directe - reprezinta regula in construirea conturilor necesare reflectarii circuitului patrimonial. Potrivit acestei tehnici exista o congruenta intre miscarea reala economica sau financiara si oglindirea ei in conturi. Cele doua conturi corespondente care se debiteaza si se crediteaza corespund celor doua elemente patrimoniale intre care se stabileste raportul de echivalenta specific miscarii de valoare economica.
b) Tehnica inregistrarii indirecte - este folosita pentru reflectarea pe o cale intermediara a miscarii economice sau financiare. In acest scop sunt utilizate conturi distincte de cele care s-ar putea asocia direct elementelor patrimoniale modificate
c) Tehnica inregistrarii desfasurate -presupune folosirea unui numar mai mare de conturi corespondente decat cel implicat de miscarea economica sau financiara
d) Tehnica inregistrarii in doua circuite - este determinata in special de comenzile informationale pe care trebuie sa le asigure sistemul de conturi in gestiunea interna a patrimoniului. Primul circuit denumit de evidenta sau gestiune financiara furnizeaza informatia de decontare a patrimoniului, iar cel de-al doilea, denumit operativ sau intern de gestiune asigura informatia de reflectare si control privind activitatea interna transformatoare
e) Tehnica inregistrarii de lichidare sau inchidere - se foloseste pentru operatiile de calcul si inchidere a soldului unor conturi care apar in cadrul inregistrarilor desfasurate. Pe aceasta cale se pune in evidenta soldul unui cont care se transfera in continuare altui cont. Ele nu sunt expresia sau nu corespund unor miscari reale economice sau financiare.
f) Tehnica inregistrarii prin contragere - utilizeaza un numar mai mic de inregistrari in conturi, ca rezultat al suprapunerii a doua miscari de valori economice efectuate simultan, fie prin inlocuirea lor partiala sau totala cu diverse aranjamente financiare.
Evidenta cronologica
Pentru a se putea inregistra in contabilitate, operatiile economice trebuie sa fie
consemnate in documente primare, numite si documente justificative. Aceste documente primare se pot prelucra in contabilitate, fie document cu document, fie se centralizeaza pe anumite perioade de timp. Prelucrarea in contabilitate presupune mai intii, dupa parcurgerea etapelor analizei contabile, intocmirea formulelor contabile fie direct pe fiecare document, fie pe centralizatoare, operatie numita contare
In practica contabila se intalnesc situatii cand trebuie sa se faca formulele contabile fara a avea la baza un document. Asa este cazul stornarilor a inchiderii conturilor de cheltuieli si venituri. in asemenea cazuri contarea se face pe un document tipizat numit "Nota de Contabilitate".
Dupa ce s-a realizat contarea pe documentele primare, centralizatoare sau note de contabilitate, fiecare formula contabila se inscrie in ordine strict cronologica avand in vedere data la care au loc operatiile economice in documentul "Registru Jurnal". Acest registru se prezinta sub forma legata, foi volante sau listari informatice in cazul prelucrarii automate a datelor. Unitatile patrimoniale pot utiliza un singur registru jurnal daca au un volum mai mic de operatiuni. Iar cele care au un volum mai mare de operatiuni pot utiliza pentru detaliere registre-jurnal auxiliare cum ar fi : operatii de casa, de banca, decontari cu furnizorii, vanzari etc. Aceste unitati inregistreaza sumele centralizate din registrele auxiliare in Registrul-Jurnal general periodic, chiar lunar.
Registru jurnal se numeroteaza si se parafeaza de catre organele in drept, la inceperea activitatii, la incetarea activitatii unitatii, precum si ori de cate ori este cazul. se arhiveaza de catre unitatea care este obligata sa-l pastreze impreuna cu documentele justificative care au stat la baza intocmirii lui. Operatiile economice inregistrate in registru jurnal primesc un numar de inregistrare, incepand cu 1 ianuarie sau cu data inceperii activitatii
Evidenta cronologica sta la baza inregistrarii sistematice a operatiilor economice. Daca in evidenta cronologica, operatiile economice se inscriu in ordinea in care au loc, indiferent de felul operatiilor economice, in evidenta sistematica se separa informatiile economice dupa natura lor (dupa continutul economic). Evidenta sistematica se realizeaza cu ajutorul registrului "Cartea -Mare"
Clasificarea conturilor
Clasificarea conturilor se poate face avand in vedere mai multe criterii, fiecare din ele da posibilitatea sa cunoastem trasaturile caracteristice si comune ale acestora
Principalele criterii in functie de care se pot clasifica conturile sunt :
a) Dupa functia economica
conturi de activ
conturi de pasiv
b) Dupa sfera de cuprindere
conturi sintetice sunt utilizate pentru grupe sau categorii omogene ale elementelor patrimoniale, din punct de vedere a continutului lor. Pentru agentii economici din Romania, exista conturi sintetice de gradul I si conturi sintetice de gradul II. Conturi sintetice de gradul I si conturi sintetice de gradul II. Conturile sintetice de gradul I sunt simbolizate cu trei cifre si sunt utilizate de catre unitatile patrimoniale mici si mijlocii Conturile sintetice de gradul II sunt simbolizate cu patru cifre si sunt utilizate obligatoriu de catre agentii economici mari
conturi analitice sunt detalieri ale conturilor sintetice si nu au un caracter de obligativitate. Deci ele se deschid facultativ, diferit de la unitate la unitate, in functie de necesitatile de informare ale factorilor de decizie
c) Dupa continutul economic
- conturi bilantiere (de situatie) -conturi deschise pentru active
-conturi deschise pentru pasive
- conturi de rezultate -conturi de cheltuieli
-conturi de venituri
- conturi de gestiune
- conturi in afara bilantului
