|
|
|
Audit - Definire, rol, principi
Auditul financiar contabil este orientat spre:
a) verificarea respectarii cadrului conceptual al contabilitatii, general acceptat, a procedurilor interne stabilite de conducerea agentului economic. Procedura reprezinta o inlantuire logica de operatiuni, cu scopul de a atinge un anumit obiectiv.
b) verificarea si certificarea reflectarii in contabilitate a situatiilor financiare, imaginea lor fidela, clara si completa pe intreg exercitiul financiar. Legea Contabilitatii nr. 82/1991 va fi aplicata impreuna cu Cadrul general de armonizare a reglemantarilor contabile, Cadrul general de intocmire si prezentare a situstiilor financiare elaborate de IASC, Standardele de Contabilitate Internationale si Nationale.
Auditul trebuie sa urmareasca daca procedurile de culegere si prelucrare a datelor sunt bine stabilite si daca se aplica in permanenta.
Campul de aplicatii nelimitat al contabilitatii militeaza in favoarea unei deontologii profesionale care raspunde la trei imperative: prudenta, regularitatea si sinceritatea situatilor financiare. Aceasta presupune o imagine fidela a patrimoniului, a contului de profit si pierdere si a fluxurilor de trezorerie.
Regularitatea contabilitatii presupune respectarea regulilor procedurilor contabile si a principiilor general acceptate prevazute de Legea Contabilitatii nr. 82/1991 si de Cadrul general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare elaborate de IASC, precum si de Standardele de Contabilitate Internationale si Nationale. Principiile contabile sunt enuntate si de Standardele Nationale de Contabilitate.
Sinceritatea urmareste aplicarea cu buna-credinta a principiilor si regulilor contabilitatii. Persoana desemnata cu intocmirea situatilor financiare este obligata sa analizeze operatiunile inregistrate in documentele primare inainte de a fi inregistrate in contabilitate din punct de vedere legal si al eficientei lor.
Pentru auditor, sistemul informational reprezinta principala sursa de informare, dar si unul dintre obiectivele sale.
Importanta auditului financiar contabil consta in sporirea credibilitatii informatiei din situatile financiare, pentru viitoarele decizii ale utilizatorilor de informati. Faptul ca verificarea bilantului contabil se face de catre un auditor independent, un bun profesionist, cu calitatile morale deosebite concura la realizarea uneia dintre calitatile informatiei contabile, si anume credibilitatea ei.
Utilizatorii de informatie contabila folosesc situatiile financiare pentru deciziile lor viitoare.
Regulamentul privind aplicarea Legii Contabilitatii mentioneaza ca pentru a da o imagine fidela patrimoniului, situatiei financiare si rezultatelor obtinute trebuie respectate regulile privind evaluarea patrimoniului si celelalte norme si principii contabile cum sunt:
principiul prudentei - prudenta presupune o apreciere rezonabila a faptelor in scopul evitarii riscului de a transferain viitor incertitudini prezente susceptibile de a greva patrimoniul si rezultatele financiare ale intreprinderii. Potrivit acestui principiu, nu este admisa supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, respectiv, subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor tinand cont de deprecierile, riscurile si pierderile posibile generate de desfasurarea activitatii exercitiului curent sau anterior;
principiul permanentei metodelor - care conduce la continuitatea aplicarii regulilor si normelor privind evaluarea, inregistrarea in contabilitate si prezentarea elementelor patrimoniale si a rezultatelor, asigurand comparabilitatea in timp a informatiilor contabile;
principiul continuitatii activitatii - potrivit caruia se presupune ca unitatea patrimoniala isi continua in mod normal functionarea intr-un viitor previzibil, fara a intra in stare de lichidare sau de reducere sensibila a activitatii;
principiul independentei exercitiului - care presupune delimitarea in timp a veniturilor si cheltuielilor aferente activitatii unitatii patrimoniale pe masura angajarii acestora si trecerii lor la rezultatul exercitiului la care se refera;
principiul intangibilitatii bilantului de deschidere - a unui exercitiu care trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere al exercitiului urmator;
principiul necompensarii - potrivit caruia elementele de activ si de pasiv trebuie evaluate si inregistrate in contabilitate separat, nefiind admisa compensarea intre posturile de activ si cele de pasiv ale bilantului, precum si intre veniturile si cheltuielile din contul de rezultate.
1.Principiul prudentei
Se va avea in vedere ca: veniturile trebuie contabilizate cand sunt realizate, cheltuielile se contabilizeaza indata ce realizarea lor este posibila, chear eventuala, pierderile de valori aparute la inchiderea exercitiului financiar trebuie constatate si contabilizate, nu se pot crea rezerve latente sau ascunse motivandu-se aplicarea principiului prudentei, constituirea provizioanelorsi a amortizarilor trebuie facutachiar in cazulexistentei unui rezultat negativ (pierdere), valoarea amortizarilor sau a provizioanelor se contabilizeaza pana la cuantumul valorii contabile nete, chiar daca deprecierea este mai mare, riscurile si pierderile intervenite in cursul exercitiului sau a celui anterior trebuie contabilizate, chiar daca au aparut in perioada evenimentelor posterioare inchiderii exercitiului financiar, numai rezultatul realizat la inchiderea exercitiuluifinanciar poate fi inscris in conturile anuale.
2. Principiul permanentei metodelor
Politicile contabile reprezinta principii, fundamente, conventii, reguli si practici specifice adoptate de o intreprindere in pregatirea si prezentarea documentelor financiare. Modificarea politicii contabile ceruta de lege poate aparea in urmatoarele situatii: schimbarea metodelor contabile, schimbarea reglementarii contabile, schimbarea metodelor fiscale, schimbarea reglementarilor fiscale si corectarea erorilor.
Prin schimbarea metodelor contabile se intelege , hotararea unitatii patrimoniale privind schimbarea metodelor fie in ceea ce privaste prezentarea conturilor anuale, fie privind metodele de evaluare patrimoniale. Aceste schimbari nu pot fi decat consecinta unei modificari radicale a conditilor de productie; in mod necesar, noua metoda sa dea o mai buna imagine fidela decat precedenta metoda.
Consecinta schimbarii metodelor contabile se inregistreaza, in exercitiul financiar cand are loc schimbarea, in cadrul cheltuielilor sau veniturilor exceptionale.
Schimbarea reglementarilor contabile se refera la cele care sunt impuse unitatii patrimoniale de catre Administratia de Stat. Inregistrarea lor contabila se face potrivit reglementarilor care le creaza; in absenta acestora, ca rezultat exceptional. Comentarea lor in anexe si in raportul de gestiune este necesar a fi facuta.
Schimbarea metodelor fiscale are drept scop obtinerea unui profit cat maimare din oportunitatile, facilitatile oferite de reglementarile fiscale. Pot exista si riscuri datorate reglementarilor fiscale, soldate cu pierderi. Inregistrarea contabila se face conform reglementarilor in cauza.
Schimbarea reglementarilor fiscale sunt impuse de Administratia de Stat si se inregistreaza in contabilitate corspunzator reglementarilor pe care le-au cerut.
O prezentare mai potrivita a evenimentelor sau tranzactiilor in situatia financiara are loc atunci cand noua schimbare a politicii contabile rezulta in oferirea unei informatii mai relevante sau mai credibile in ceea ce priveste situatia financiara, performantele sau fluxul enumerat al societatii.
Corectarea erorilor se refera la corectarea erorilor care privesc executiile anterioare si care rezulta din erori materiale, din folosirea unor metode neadecvate; din aplicarea eronata a metodelor contabile admise; din aprecierea gresita a influentelor asupra conturilor, a faptelor sau evenimentelor care existau in momentul inchiderii contabile a exercitiilor anterioare.
Inregistrarea lor contabila, pentru a respecta principiul independentei exercitiului; este necesar a fi facuta ca venituri sau cheltuieli exceptionale pentru a nu influenta rezultatele exploatarii sau rezultatele financiare ale exercitiului respectiv.
3. Principiul continuitatii activitatii
Acest principiu presupune ca unitatea patrimoniala isi va continua in mod normal activitatea intr-un viitor previzibil. La inchiderea situatieifinanciare conducerea trebuie sa evalueze capacitatea intreprinderiide a-si continua activitatea.
Este necesar ca auditorulsa aprecieze daca anumiti factori semnificativi, existenti pana la data inchideriiexercitiului financiar sau aparutiin perioada evenimentelor posterioare inchiderii exercitiului financiar nu conduc la concluzia ca unitatea patrimoniala a considerat eronat ca activitatea va continua.
Acesti factori semnificativi pot da nastere la urmatoarele situatii pe care auditorul trebuie sa le aiba in vedere:
(a) Scaderea comenzilor, pierderea unei piete importante; pierderea unor furnizori; lipsa acuta de materii prime, conflicte sociale majore.
(b) Recurgerea la finantari excesive cu un cost ridicat al indatorarii.
(c) Cererea de garantii maxime de catre terti la incheierea contractelor.
(d) Imposibilitatea reinnoiri la termen a creditelor de exploatare sau de a obtine noi finantari.
(e) Deteriorarea rapida a echilibrelor si a capacitatilor de autofinantare.
(f) Examinarea de catre auditor a acestor situatii si a conditiilor necesare continuitatii activitatii se bazeaza pe analizarea unor echilibre financiare si a unei capacitati de autofinantare a unitatii patrimoniale in stare de a putea face fata de terti, adica auditorul evalueaza solvabilitatea intreprinderii.
In fapt potrivit Legii privind procedura reorganizarii si lichidarii judiciare nr. 64/1995cu modificarile si completarile ulterioare debitorul care nu poate face fatadatoriilor sale exigibile cu sume de bani intra la cererea sa sau a creditorilor sub influenta acestei legi respectiv este declarat falimentar.
In situatia in care auditorul ajunge la concluzia ca principiul continuitatii activitatii nu este asigurat si unitatea patrimoniala urmeaza a fi declarata in incetarea de plati el va trebui sa-si motiveze bine concluzia si sa sugereze manageruluireevaluarea elementelor patrimoniale cu modificarile corespunzatoare a conturilor anuale, cunoscand ca aceasta evaluare nu trebuie sa tina seama de pretul pietei existente pentru cel ce cumpara ci de pretul pietei existente pentru cel ce vinde, respectiv pretul ce s-ar putea obtine in cazul concesionarii elementelor patrimoniale datorate lichidarii.
4. Principiul independentei exercitiului
Se refera la delimitarea in timp a cheltuielilor si veniturilor aferente activitatii agentilor economicii pe masura angajarii acestora si a trecerii lor la rezultatul exercitiului la care se ofera.
Astfel efectele tranzactiilor si a altor evenimente sunt recunoscute atunci cand acestea se produc si nu pe masura ci numerarul sau echivalentul sau este incasat sau platit si este inregistrat in evidentele contabile si raportat in situatiile financiare ale perioadei aferente. Situatia financiara care respecta acest principiu ofera utilizatorilor informatii nu numai despre tranzactiile trecute care au implicat plati si incasarii dar si despre obligatiile de plata din viitor si despre resursele privind incasarile viitoare.
5. Principiul intangibilitatii bilantului de deschidere al contabilitatii
Potrivit acestui principiu bilantul de deschidere trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere al exercitiului anterior. Orice eroare constatata in exercitiul financiar curent, aferenta exercitiului financiar incheiat se opereaza fara sa modifice bilantul din exercitiul anterior.
1.3.6. Principiul necompensarii
In afara rigorii pe care o impune respectarea lui pot exista in practica anumite situatii care sunt precizate metodologic sau prin reglementariilegale.
Soldurile debitoare sau creditoare ale clientilor, furnizorilor sau avansurilor date sau primite nu pot fi compensate in cadrul bilantului contabil, ci trebuie sa figureze in activ sau pasiv dupa felul soldului existent la inchiderea exercitiului financiar.
Conturile de banca trebuie sa fie prezentate , de asemenea, in activul sau pasivul bilantului potrivit soldului existent la inchiderea exercitiului financiar.
In cadrul contractului de cont curent sumele datorate si sumele ce urmeaza a fi primite de la acelasi tert figureaza in conturile respective de activ si de pasiv; la datele prevazute de contractul de cont curent pentru regularizarea creantelor cu obligetiile fata de partenerul de contract; are loc compensarea acestora si lichidarea financiara; prin plata sau incasarea soldului favorabil uneia din parti.
Nu pot fi compensate: TVA colectata cu TVA deductibila; valoarea bruta a unui bun cu valoarea provizionului de depreciere; diferentele constatate in plus sau in minus cu ocazia concesiunii unor titluri sau valori.
