|
In cadrul sistemului financiar-contabil din Romania, bilantul contabil reprezinta un document financiar sintetic, intocmit la sfarsitul unei perioade de gestiune, care reflecta situatia patrimoniala si situatia rezultatelor unei societati, situatie redata prin intermediul contului de profit si pierdere - parte integranta a bilantului. De asemenea o serie de alte informatii obligatorii cu caracter complementar sunt redate prin intermediul anexelor la bilant (repartizarea profitului, evolutia stocurilor, situatia creantelor si datoriilor, etc.) si in cadrul raportului de gestiune intocmit de conducerea agentului economic.
Unele sisteme contabile practicate in alte tari impun intocmirea si a unui al treilea document de sinteza - declaratia fluxurilor de numerar, situatie care reflecta circulatia monetara (fluxurile de incasari si plati) la nivelul perioadei analizate. Intocmirea declaratiei fluxurilor de numerar va deveni obligatorie incepand cu exercitiul financiar 2000 si in tara noastra.
Cele trei documente financiar-contabile de sinteza, amintite mai sus, se constituie in sursa principala de informatii a analizei financiare si punct de plecare al demersului de apreciere a performantelor si calitatii gestiunii financiare, respectiv de stabilire a valorii oricarei firme.
In conformitate cu Legea contabilitatii 82/1991, principalele regrupari de posturi de activ bilantier sunt urmatoarele:
o active imobilizate,
o active circulante,
o cheltuieli in avans.
Elementele activului bilantier sunt ordonate in functie de criteriul lichiditatii[1], astfel incat partea superioara a activului bilantier regrupeaza activele cu cel mai scazut grad de lichiditate (active imobilizate), iar partea inferioara a activului regrupeaza activele lichide: stocuri, creante si disponibilitati (active circulante).
La randul sau, pasivul bilantier este structurat dupa cum urmeaza:
o capitaluri proprii,
o provizioane pentru riscuri si cheltuieli,
o datorii,
o venituri in avans
La ordonarea elementelor de pasiv a fost avut in vedere criteriul exigibilitatii[2] acestor elemente, partea superioara a pasivului regrupand elemente cu exigibilitate redusa (capitaluri proprii si datorii pe termen mediu sau lung), in timp ce partea inferioara a pasivului evidentiaza datoriile cu exigibilitati apropiate (credite bancare pe termen scurt si datoriile de exploatare - catre furnizori, buget sau personalul propriu)
Pentru a facilita demersul analizei financiare vom recurge in cele ce urmeaza la o reprezentare sintetica in format orizontal a bilantului (format caracterizat prin prezentarea alaturata pe orizontala a elementelor de activ, respectiv pasiv bilantier). O reprezentare grafica simplificata a bilantului contabil utilizat in sistemul financiar-contabil national este urmatoarea:
ACTIV
PASIV
I. Active imobilizate
Imobilizari necorporale
Imobilizari corporale
Imobilizari financiare
I. Capitaluri proprii
Capital social
Rezerve si alte fonduri
Rezultat reportat
Rezultatul exercitiului[3]
II. Active circulante
Stocuri
Creante
Investitii financiare pe termen scurt
Disponibilitati
II. Provizioane pentru riscuri si cheltuieli
III. Cheltuieli in avans
III. Datorii
Imprumuturi si datorii asimilate
Furnizori
Alte datorii
IV. Venituri in avans
ACTIVUL BILANTIER
I. Activele imobilizate reprezinta ansamblul bunurilor mobile sau imobile, achizitionate sau produse de catre firma, reflectand decizia de investitie pe termen lung. Prin natura lor, ele concura la desfasurarea activitatii economice pe perioada mai multor cicluri de exploatare, motiv pentru care ele sunt denumite si utilizari stabile.
Imobilizarile necorporale regrupeaza urmatoarele active: cheltuieli de constituire, cheltuieli de cercetare-dezvoltare, brevete, licente, marci de fabricatie, concesiuni, fond comercial. Valoarea imobilizarilor necorporale amortizabile este redata in bilant prin intermediul valorii nete (valoarea de intrare in patrimoniu - amortizarea acumulata).
In categoria imobilizarilor corporale se regasesc terenurile si mijloacele fixe. La randul lor, mijloacele fixe cuprind in principal: cladiri, constructii speciale, utilaje, echipamente si mijloace de transport. Valoarea imobilizarilor corporale amortizabile este redata in bilant prin intermediul valorii nete (valoarea de intrare in patrimoniu - amortizarea acumulata).
Imobilizarile financiare constau in: titluri de participare, titluri imobilizate ale activitatii de portofoliu si alte titluri si creante imobilizate.
II. Activele circulante evidentiaza ansamblul stocurilor, creantelor si valorilor de trezorerie (titluri de plasament, disponibilitati si alte valori) care se reinnoiesc de regula in decursul unui ciclu de exploatare.
Stocurile constau in ansamblul bunurilor destinate a fi vandute in aceeasi stare sau dupa transformarea lor in cadrul procesului de productie. Ele se regasesc sub forma marfurilor, materiilor prime, materialelor consumabile, produselor finite, a ambalajelor sau obiectelor de inventar.
Creantele reprezinta drepturile firmei de a incasa anumite sume de bani in contul:
marfurilor, produselor finite si serviciilor livrate,
relatiilor stabilite cu personalul propriu, proprietarii sau bugetul de stat.
In categoria disponibilitatilor se regasesc: titlurile de plasament, disponibilitatile in conturi la banci si in casa, precum si alte valori de trezorerie (cecuri, acreditive, efecte de incasat, etc.)
III. Cheltuieli in avans insumeaza cheltuielile efectuate in avans, care urmeaza a se suporta esalonat pe cheltuieli, pe baza unui scadentar, in perioadele/exercitiile viitoare. Aceste sume reprezinta abonamentele, chiriile si alte cheltuieli efectuate anticipat, valoarea dobanzilor aferente contractelor de leasing financiar, potrivit prevederilor contractuale.
PASIVUL BILANTIER
I. Capitalurile proprii - reprezinta expresia contabila a averii proprietarilor firmei, compusa din aportul proprietarilor la capitalul social si primele legate de capital, diferentele din reevaluare, rezervele si alte fonduri proprii, rezultatele reportate din anii precedenti, rezultatul exercitiului, subventiile pentru investitii si provizioanele reglementate.
II. Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli sunt asimilate capitalurilor proprii, fiind constituite, de regula, la finele exercitiului pentru acele elemente de patrimoniu a caror realizare sau plata este incerta, ori pentru cheltuieli care devin exigibile in perioadele urmatoare.
III. Datoriile regrupeaza imprumuturile si datoriile asimilate, obligatiile catre furnizori si conturile asimilate, si ansamblul celorlalte datorii ale firmei catre buget, personal sau proprietari.
IV. Venituri in avans reprezinta venituri inregistrate in avans aferente perioadelor/exercitiilor financiare urmatoare, cum ar fi sumele facturate sau incasate din chirii, abonamente, asigurari.
[1] Lichiditatea unui activ exprima capacitatea acestuia de a fi convertit cu usurinta in numerar, fara a suferi pierderi de valoare semnificative
[2] Exigibilitatea unui pasiv reprezinta perioada de timp ramasa pana la momentul in care resursa financiara trebuie rambursata
[3] Pentru cazul unui bilant intocmit inainte de repartizarea profitului net sau daca se inregistreaza pierderi. In cazul in care bilantul este incheiat dupa repartizare, rezultatul exercitiului nu mai apare ca pozitie distincta in cadrul capitalurilor proprii, fiind afectate in urma deciziei de repartizare a profitului celelalte conturi din cadrul capitalurilor proprii sau datoriilor, dupa caz.