|
|
|
Caracteristici ale fraudei si erorii - ISA 240
Denaturarile din situatiile financiare pot aparea din fraude sau erori. Factorul care face diferenta intre frauda si eroare este daca actiunea fundamentala care a avut ca rezultat o denaturare a situatiilor financiare este intentionata sau neintentionata.
Termenul "eroare" se refera la o denaturare neintentionata aparuta in situatiile financiare, inclusiv omiterea unei sume sau a unei prezentari, cum ar fi:
greseala aparuta in colectarea sau procesarea datelor pe baza carora se intocmesc situatiile financiare.
estimare contabila incorecta aparuta din trecerea cu vederea sau interpretarea gresita a faptelor.
greseala in aplicarea politicilor contabile referitoare la evaluare, recunoastere, clasificare, prezentare sau descriere de informatii.
Termenul "frauda" se refera la o actiune cu caracter intentionat intreprinsa de una sau mai multe persoane din randul conducerii, al celor insarcinati cu guvernanta, al salariatilor sau tertilor, actiune care implica utilizarea inselaciunii in scopul obtinerii unui avantaj injust sau ilegal. Desi frauda este un concept juridic vast, auditorul este preocupat de actiunile frauduloase care cauzeaza o denaturare semnificativa in situatiile financiare. Este posibil ca denaturarea situatiilor financiare sa nu fie obiectul unor fraude. Auditorii nu stabilesc din punct de vedere legal daca frauda a aparut sau nu. Frauda care implica unul sau mai multi membri din conducere sau din structura insarcinata cu guvernanta este denumita "frauda manageriala"; frauda care implica numai angajatii unei entitati este denumita "frauda cu asocierea angajatilor". In oricare din cele doua cazuri, pot exista asocieri cu terte parti din afara entitatii in vederea savarsirii fraudelor.
Exista doua tipuri de denaturari intentionate care sunt relevante - denaturari aparute in urma raportarii financiare frauduloase si denaturari aparute din delapidarea activelor.
Raportarea financiara frauduloasa presupune denaturari sau omisiuni intentionate ale valorilor sau prezentarilor de informatii in situatiile financiare, in scopul inducerii in eroare a utilizatorilor. Raportarea financiara frauduloasa poate implica:
Fapte de inselaciune, cum ar fi manipularea, falsificarea sau modificarea inregistrarilor contabile sau a documentelor justificatoare pe baza carora sunt intocmite situatiile financiare.
Interpretarea eronata sau omiterea intentionata a evenimentelor, tranzactiilor sau altor informatii semnificative in situatiile financiare.
Aplicarea gresita in mod intentionat a politicilor contabile aferente evaluarii, recunoasterii, clasificarii, prezentarii sau descrierii de informatii.
Delapidarea activelor presupune furtul activelor unei entitati. Delapidarea activelor poate fi realizata printr-o varietate de modalitati (incluzand chitante frauduloase, furt de active fizice sau necorporale sau determinarea unei entitati sa efectueze o plata pentru bunuri si servicii nereceptionate). Delapidarea este adesea insotita de inregistrari sau documente false ori care induc in eroare, cu scopul de a tainui lipsa activelor.
Frauda presupune motivatia de a savarsi o frauda si oportunitatea evidenta de a face astfel. Indivizii pot fi motivati sa delapideze active deoarece, de exemplu, au tendinta de a cheltui mai mult decat isi pot permite. Raportarea financiara frauduloasa poate fi comisa deoarece conducerea este supusa presiunilor, din exteriorul sau interiorul entitatii, de a atinge o tinta de castiguri preconizata (si poate nerealista) - in special avand in vedere ca, pentru conducere, consecintele in cazul neindeplinirii obiectivelor financiare pot fi semnificative. O oportunitate evidenta pentru raportarea financiara frauduloasa sau pentru delapidarea activelor poate exista atunci cand un individ crede, de exemplu, ca se poate eluda controlul intern, deoarece individul respectiv se afla intr-o pozitie de incredere sau are cunostinta despre existenta unor carente specifice la nivelul sistemului de control intern.
Factorul distinctiv intre frauda si eroare este dat de actiunea fundamentala care are ca rezultat denaturarea din situatiile financiare, si anume daca aceasta actiune este intentionata sau neintentionata. Spre deosebire de eroare, frauda este intentionata si presupune, de regula, tainuirea deliberata a faptelor. Desi auditorul poate fi capabil sa identifice potentiale oportunitati de savarsire a fraudelor, este dificil, daca nu chiar imposibil, ca auditorul sa determine intentia, in special in probleme care implica rationamentul conducerii, cum ar fi estimarile contabile si aplicarea corespunzatoare a principiilor contabile.
