|
|
|
Istoricul familiei. Preistoria.
Cele trei varste ale epocii preistorice sunt cele in care se pun bazele mitice ale organizarilor familiale. Acum se nasc marile sisteme de reprezentari ale rudeniei si se precizeaza rolurile sexuale.
Conturarea profilului familiei in epocile paleolitic, mezolitic, neolitic poligamie, consubstantialitate, rudenie mitica, solidaritate mitica
Paleolitic. In urma desoperirilor unor asezari de forma dreptunghiulara, impartite in doua jumatati si avand invetare care tradau repartitia lor pe sexe, incaperea din dreapta fiind rezervata barbatilor iar cea din stanga femeilor, precum si prin interpretarea simbolica a unor reprezentara religioase, s-a tras concluzia complementaritatii valorilor masculine si feminine in aceasta epoca si a existentei unor menaje poligamice (convietuirea unui grup de barbati cu un grup de femei). Aceasta ipoteza sustine conceptia unei societati primitive in care rudenia constituia fundamentul convietuirii umane in grupuri mixte.
Mezolitic. Este epoca familiei largite dincolo de hotarele vietii si mortii. Predomina ideea descendentei viilor din morti si mostenirea trupurilor. Ca si in paleolitic, rudenia atinge proportii cosmice, caci exista credinta conform careia femeile erau fecundate nu de barbati, ci de obiectele sacre care pastrau spiritele celor raposati: fiecare nou nascut era intruparea unui stramos mitic. Cultul stramosilor se impune ca si cult familial si de clan.
Neolitic. Are loc revolutia agrara, cand, pentru prima data, pamantul este cultivat si animalele sunt domesticite. Este era matriarhatului, in care femeia, oficianta a cultului pamantului fecund (Zeita Mama primordiala) devine intaia putere in plan cultual-religios si familial. Fertilitatea femeilor, ca si a Zeitei Mame, era independenta de virilitatea masculina; se credea ca pruncul patrunde direct in pantecul femeii in urma atingerii unui obiect sau animal din spatiul inconjurator. Parintele nu este tata al copiilor sai decat in sens social, nu si biologic.[1][1] Oamenii sunt, asadar, legati intre ei numai prin mame, ceea ce accentueaza precaritatea organizatiei familiale ca organism biologic. Tatal legitima, din punct de vedere social, copiii, prin ritualuri care aveau toate caracteristicile adoptiunii. Putem, astfel, accepta ipoteza inexistentei sentimentului de procreator biologic al parintilor. Paternitatea era un concept anterior si superior cuplului conjugal, al carui rol era, asadar, mult mai redus decat cel care i se atribuie in epoca moderna.
Evolutia istorica a familiei: Forme de organizare familiala in epoca preistorica.
