|
|
|
"Cea mai buna practica este, mai intai, o buna teorie. Potrivit lui Merton, teoria reprezinta un sistem sau un ansamblu coerent de propozitii din care se pot extrage consecinte legitime si demonstrabile prin confruntare co datele observatiilor directe din teren" (Miftode, 2003, p. 25). In incercarea de a explica fenomenul copiii strazii ne pot fi de ajutor urmatoarele teorii:
1. teoria ingrijirii;
2. teoria atasamentului;
3. teoria identitatii;
4. teoria pierderii.
1.Teoria ingrijirii (Miftode, 2003, p. 196): vizeaza atat individul in situatia de risc si familia din care face parte, cat si mediul social degradat sau in curs de degradare. Continutul principal al ingrijirii il constituie actiunea practica in confruntare cu nevoile, temerile si cu ansamblul starii de vulnerabilitate in care se afla clientul. Teoria ingrijirii ocupa un loc central deoarece constituie si unul dintre obiectivele principale ale asistentei sociale. Ingrijirea sociala este complexa si trebuie sa aiba loc alaturi de cea medicala. Copiii strazii au o nevoie foarte mare de ingrijire din partea sistemului de asistenta sociala, ei neavand parte de acest lucru in familiile de origine. Ingrijirea umana presupune o interventie calificata si sistemica prin implicarea specialistilor din diferite domenii in echipe pluridisciplinare. Obiectivul fundamental al ingrijirii il constituie asigurarea pe termen lung a independentei clientilor. Ingrijirea umana nu vizeaza doar aspectele fizice si materiale ale vietii clientilor ci si insusirea formelor, mijloacelor, abilitatilor si a starilor psihice favorabile asigurarii implinirii aspiratiilor prin forte proprii si pe termen lung. In intreg procesul ingrijirii, asistentul social trebuie sa respecte drepturile si interesul superior al copilului. Din dimensiunile conceptului de ingrijire fac parte si: ameliorarea conditiilor de viata a celor aflati in dificultate, mentinerea echilibrului social-uman in spatiul vizat, combaterea pesimismului si a negativismului, cresterea increderii clientului in fortele proprii, precum si implicarea clientului in procesul de ingrijire.
2. Teoria atasamentului (Miftode, 2003, p. 211): copiii strazii sunt total lipsiti de atasament din partea parintilor sau a altor persoane adulte. Acest lucru are efecte negative imediate, cat si efecte de lunga durata asupra vietii de adult. Bowlby a evidentiat nevoia puternica a oricarui copil de a avea legaturi de atasament cu persoane adulte. Aceasta lipsa de atasament duce la o dezvoltare neadecvata a copilului. Pierderea sentimentului de siguranta si a afectivitatii din partea parintilor genereaza un dezechilibru psihic, stari de anxietate si depresie in randul copiilor. Copiii strazii, copii lipsiti de atasamentul normal din partea parintilor, sunt indiferenti, pasivi, necomunicativi, manipulatori, dar intr-o cautare disperata a sigurantei afective.
Exista trei tipuri de atasament:
sigur - copilul este ingrijit in familie, el este inconjurat de o puternica afectivitate si dragoste din partea parintilor.
nesigur sau anxios - copilul nu este sigur de sentimentele parintilor.
foarte nesigur sau ambivalent - este si cazul copiilor strazii, in care acestia sunt lipsiti total de afectivitate si de dragoste parinteasca. Copiii sunt nesiguri de sentimentele parintilor deoarece acestia sunt indiferenti, insensibili, lipsiti de preocupare fata de nevoile copiilor. Copilul se simte parasit, neiubit, fara valoare pentru parintii lui si, de aceea, isi pierde increderea in sine si in cei din jur.
Starea de atasament vizeaza toate varstele, dar manifestarile definitorii ale acesteia se observa din timpul copilariei. Atasamentul inseamna apropriere preferentiala, dezinteresata si aproape inconstienta a unei persoane de o alta persoana. Atasamentul are caracter dinamic: apare, se formeaza, se maturizeaza, atinge apogeul in anumite conditii ale copilariei, se poate deteriora sub incidenta unor factori, slabeste si chiar dispare atunci cand persoana atasanta dispare. In cazul copiilor strazii s-a observat o mai buna reintegrare a copiilor atasati de alte persoane (spre exemplu, dragostea dintre doi copii ai strazii: baiatul isi doreste sa lupte sa reuseasca in viata pentru a-i oferi protectie si conditii bune de trai iubitei sale).
3. Teoria identitatii (Miftode, 2003, p. 217): conform Conventiei cu privire la drepturile copilului, toti copiii au dreptul la identitate. Acest lucru este posibil in cazul copiilor crescuti in familie, mai putin in cazul copiilor strazii care sunt abandonati si parasiti de familie. Copiii se amesteca si se integreaza in grupul stradal, pierzandu-si astfel identitatea.
4. Teoria pierderii (Miftode, 2003, p. 218): nu exista om care sa nu piarda ceva sau pe cineva foarte drag de-a lungul vietii sale. Copiii strazii isi pierd, insa, de timpuriu, parintii, familiile de origine. Stadiile evolutiei afective prin care trec cei care au suferit o pierdere sunt urmatoarele:
soc, neincredere, deruta: reprezinta evenimentul neprevazut care poate determina prabusirea mecanismelor de aparare provocand starea de soc. In cazul acestei faze asistentul social are doar rolul de ascultator.
negarea pierderii: prima incercare de depasire a starii de soc este negarea evenimentului. Asistentul social contribuie le constientizarea problemei de catre client. Acest lucru nu inseamna asumarea rezolvarii problemei de catre profesionist ci clientul trebuie sa inteleaga ca el este singura persoana care se poate ajuta.
dorinta puternica de cautare si regasire a obiectului pierdut
mania, resentimentul, vina: reprezinta descarcarea emotionala a tensiunilor acumulate. Clientul este nemultumit si se poate autoinvinui pentru pierderea suferita.
disperare, deprimare, retragere in sine: este o etapa cheie deoarece in acest moment clientul poate continua relatia de ajutor, sau poate renunta, retragandu-se in sine.
acceptarea situatiei: corespunde depasirii situatiei de criza.
Teoria pierderii este puternic implicata in activitatile de asistenta sociala deoarece cea mai mare parte a clientilor a suferit o pierdere afectiva. Fiecare pierdere provoaca o problema aparte care impune tratament specific si individualizat. In cazul copiilor strazii, pierderea parintilor lasa urme adanci in existenta acestora, procesul de ajutor fiind destul de dificil.
