|
|
|
Familia de albine, sub influenta mediului, de-a lungul unui an sufera fluctuatii cantitative si calitative. In timpul filogeniei lor, albinele s-au adaptat anumitor conditii de mediu in functie de care ele isi maresc sau isi micsoreaza efectivul.
Anul apicol incepe la sfarsitul toamnei, odata cu pregatirea albinelor pentru iernare. El are sase perioade mari: aparitia si dezvoltarea albinelor care ierneaza; repausul de iarna; inlocuirea albinelor care au iernat; cresterea populatiei de albine; roirea; valorificarea culesului.
Perioada aparitiei si acvtivitatea albinelor care ierneaza
Incepe in lunile august-septembrie cand, odata cu reducerea culesului si a activitatii de crestere a puietului, se inregistreaza o reducere (mortalitate) a albinelor active si izgonirea trantorilor din stup.
O familie puternica trebuie sa aiba la sfarsitul toamnei 1,5-2 kg albine lucratoare.
Pentru intensificarea cresterii puietului in sezonul de toamna se folosesc matci tinere selectionate, matci suplimentare, "familii ajutatoare" vremelnice, familii temporare (obtinute primavara si unite cu cele de baza toamna), hranirea stimulativa si asigurarea rezervelor de hrana.
Perioada repausului de iarna
Odata cu scaderea temperaturii zilnice sub +8oC, albinele se aduna "in ghem", adica parasesc fagurii laterali. Albinele care formeaza periferia ghemului sunt cele mai varstnice. Ele se asaza strans unele sub altele (ca tiglele pe acoperis), cu capul orientat spre interior si raman aproape nemiscate. Matca, inpreuna cu albinele tinere, ocupa mijlocul ghemului. Temperatura in mijlocul ghemului variaza intre 20 si 25oC si depinde de temperatura exterioara.
Orice stress provocat de zgomote din afara (de om sau de animale), aerisirea insuficienta, lipsa matcii etc., determina tulburari in cuib care dispar tarziu (dupa 20-30 de ore), ceea ce detrmina consumuri crescute de miere, caldura crescuta in ghem, inceputul prematur al depunerii oualor si mortalitatea crescuta primavara.
Perioada inlocuirii albinelor care au iernat
Aceasta incepe spre sfarsitul iernii, adica la inceputul lunii februarie si se incheie la sfarsitul lunii aprilie. Perioada depinde de marimea stupului, de calitatea matcii, de evolutia iernii. In aceasta perioada, treptat, temperatura din cuib creste la 34-35oC si incepe cresterea puietului (in anumite colonii puternice, aceasta nu este intrerupta in timpul iernii).
Matca depune, zilnic, intre 10-100 de oua, pana la primul "zbor de curatire" (de defecatie) si, odata cu adusul primelor cantitati de polen (de la alun, podbal etc.), nectar si apa, numarul lor creste la 500-1000 bucati.
Odata cu intensificarea cresterii puietului apar si trantorii. Albinele care au iernat mor treptat, iar puietul nou nu este atat de numeros; de aceea familiile slabesc treptat primavara. In 5-6 saptamani toate albinele care au iernat sunt inlocuite de cele tinere.
Familiei de albine trebuie sa i se asigure conditii pentru intensificarea ritmului de dezvoltare. Daca familia are 7-10 rame primavara, ea se dezvolta normal, fara nici o interventie.
Familiile slabe trebuie ajutate sa-si mareasca populatia de albine. Fiecare familie trebuie sa aiba iarna 18-20 kg de miere.
Perioada de crestere a populatiei de albine
Incepe la sfarsitul lunii aprilie si tine pana la dezvoltarea maxima a familiei de albine, adica lunile iunie-iulie. Este perioada in care familia ocupa repede spatiul existent. Unde stupul are spatiul redus, se inregistreaza dezechilibre intre numarul doicilor si capacitatea de ouat a matcii, iar daca aceasta se asociaza cu factorii de mediu stimulativi, familia se pregateste de roit.
Roiul natural sau perioada de roire
In aceasta perioada numarul albinelor tinere este mai mare decat al albinelor care mor, deci populatia stupului creste. Pentru aceasta, este necesara asigurarea hranei si largirea cuibului. Se recurge la hranirea stimulativa, transportul "la pastoral", pentru culesul timpuriu oferit de rapita, pomi fructiferi, mustar etc.
Ramele cu faguri artificiali se introduc intre ultima si penultima rama cu puiet, pentru intretinerea "instinctului de cladire", alteori, aceasta rama se introduce in mijlocul stupului.
Cu 10 zile inainte de "roirea primara", albinele construiesc botci in care matca depune, timp de cateva zile, oua. In momentul iesirii roiului, in stup exista botci capacite.
Roirea presupune plecarea unei parti din albinele din stup impreuna cu matca.
Este un "spectacol" foarte impresionant, deoarece albinele sunt foarte agitate. Ele parasesc stupul in grupuri foarte mari, formand un "nor" care, de obicei, zboara in apropierea stupului si se "aseaza" pe ramura unui pom. Albinele se linistesc rapid (au hrana pentru 3 zile). Daca roiul nu este "recoltat" in timp de 1-1,5 ore, isi reia zborul spre "noua locuinta".
S-a stabilit ca roiul reprezinta 2/3 din efectivul albinelor familiei de baza ( in care mai raman 1/3). Albinele ramase isi refac rapid efectivul prin crestetrea puietului existent.
Inainte de roire cu 1-2 zile pleaca niste albine "cercetase", care gasesc adapostul potrivit roiului.
Albinele ramase vor inlocui matca plecata. Deoarece sunt mai multe "botci" de diferite varste, iar daca conditiile raman prielnice roiului, se produce "roirea secundara" ("tertiara" s.a.m.d.), cu tot mai putine albine si cu matci nefecundate (familia a intratat in "frigurile roitului"). Daca nu se intervine, sau daca timpul nu se schimba, familia se poate distruge prin roirile succesive (se epuizeaza prin depopulare).
Adeseori se produce numai "roirea primara". Matca iesita (eclozata) se "grabeste" sa-si omoare rivalele aflate inca in botci. Daca "nasterile" sunt simultane, matcile se lupta si supravietuieste cea mai puternica.
In perioada "frigurilor roitului", matcile pregatite de "nastere" scot sunete specifice ("cantecul matcilor"), unul dintre cele mai interesante lucruri de auzit.
Prin roirea naturala se inlocuiesc matcile. Cea batrana pleaca cu roiul primar si, treptat, ii scade potentialul de reproductie (la varsta de 3 ani) depunand un numar redus de oua, sau oua nefecundate (de trantor).
Perioada de cules
Activitatea familiei de albine se extinde sau se restrange in functie de cantitatea de nectar existent in natura. Existenta zilnica a nectarului (culesul de intretinere: 100-300g) influenteaza favorabil familia de albine, stimuland cresterea intensa a puietului, care inseamna o populatie numeroasa capabila sa valorifice la maximum culesul abundent care poate inregistra zilnic cantitati de 0,5-12 kg/familie.
In aceasta perioada de activitate intensa albinele au o longevitate medie de 35-40 de zile. La sfarsitul perioadei de cules matca este mai putin alimentata si isi reduce treptat activitatea, iar populatia descreste.
Stuparitul pastoral
Se organizeaza pentru: salcam 8-20 zile (mai-iunie), zmeur 15-30 zile (mai-iunie), tei 15-20 zile (iunie-iulie), floarea-soarelui 13-30 zile (iulie-august), floarea-fanetelor 30 zile (iunie-iulie), precum si alte plante, ca si in Delta Dunarii (august-septembrie).
Se urmareste ca fiecare colonie sa fie puternica, cu multe albine tinere. Pentru reusita se urmaresc: identificarea resurselor melifere; cunoasterea bolilor din zona; obtinerea repartitiei de la comisia judeteana de stuparit pastoral; obtinerea certificatului sanitar-veterinar de la medicul vetrinar de circumscriptie; stabilirea drumului de acces si a vetrei, a mijloacelor de transport si a datei deplasarii, in functie de infloritul culturii respective.
Pentru obtinerea unor rezultate corespunzatoare, se urmareste ca densitatea la 1 ha sa fie de 14-18 familii la salcam, 6-10 la tei, 1-2 familii la floarea-soarelui si 3-5 familii la zmeuris.
Adapostirea albinelor
Adapostul unei familii de albine se numeste "stup" si vine de la cuvantul grecesc "stypus".
Stupii primitivi sunt cei confectionati din nuiele sau paie impletite si lipite cu lut, din scorburi de lemn etc.
Stupii sistematici sunt confectionati din lemn, papura sau paie presate.
Un stup bun trebuie sa asigure marirea sau micsorarea spatiului in care traieste familia de albine. Materialul din care este confectionat trebuie sa fie rau conductor de caldura, impermeabil si usor. Nu se recomanda stupii confectionati din scandura groasa sau cu peretii dubli, deoarece se consuma mult material, sunt grei si izoleaza primavara colonia de caldura soarelui. Sa fie bine construiti, pentru a rezista la transporturile dese, sa aiba fundul mobil, detasabil. De asemenea, sa fie izolat prin doua straturi de vopsea la exterior; numai fundul se vopseste pe ambele fete. Grosimea scandurii trebuie sa fie de 22-23 mm la exterior si intr-un corp sunt 10 rame. Sarma pentru ventilatoarele capacului si tabla capacului sa fie galvanizata.
Stupul multietajat are o vechime de 130 de ani si a ramas neschimbat. Este cel mai recomandat si cel mai raspandit. Are trei corpuri, cu un volum total de 200 l. Se manipuleaza usor si se reduc cheltuielile de munca in stupina. Dimensiunea ramei este de 435/23 mm la exterior si intr-un corp sunt 10 rame.
Dimensiunea interioara a fiecarui corp este de 450 mm lungime, de 375 mm latime si de 247 mm inaltime. Corpurile sunt legate prin doua vergele metalice cu fundul stupului; la un capat au o rondela, iar la celalalt o piulita fluture.
Stupul R.A. 1001 de tip vertical, tipizat la noi in 1948, are 10 rame cu urmatoarele dimensiuni exterioare: 300 mm inaltime, 435 mm latime, cu speteaza superioara de 470 mm. Stupul are un corp si doua "magazii de recolta" si un capac.
Stupul vertical dublu (vechiul stup Dadant) are 12 rame, forma cubica si mai are un corp in plus. Dimensiunile interioare: 450x450 mm, iar inaltimea de 317 mm.
Ca deficiente, semnalam ca se manuieste greu, iar iernarea coloniei se produce pe 12 rame intr-un singur corp, ceea ce limiteaza accesul albinelor la rezervele de hrana din timpul iernatului.
Stupul orizontal. A fost standardizat in 1953. Are 20 de rame si dimensiunile: 780 mm lungime, 450 mm latime si 390 mm inaltime. Volumul corpului de stup poate fi redus cu ajutorul a doua diafragme de scandura: una cu dimensiunea de 310 mm inaltime, pe sub care albinele pot trece in compartimentul vecin unde sunt fagurii de rezerva si cea de-a doua cu dimensiunea de 390 mm inaltime, care inchide etans spatiul dintre compartimente (diafragma etansa sau "oarba"). Sistemul se foloseste cand in stup sunt doua colonii gemene.
