|
|
|
Evaluarea rezultatelor activitatii firmei de turism
1. Activitatea de productie in cadrul firmei turistice
2. Veniturile firmei turistice
3. Cheltuielile firmei turistice
4. Analiza economico-financiara a firmei turistice
1. Activitatea de productie in cadrul firmei turistice
In cadrul fiecarei firme de turism, dotarea tehnica, amplasarea si suprafata oficiului, definesc si concretizeaza posibilitatile de activitate a acestei firme. Capacitatea de productie a unei firme de turism reprezinta crearea maxima de produse turistice intr-o anumita perioada de activitate, in conditiile utilizarii potentialului tehnic si uman, a fondurilor fixe productive, corespunzator unui regim optim de lucru si unei organizari rationale a muncii.
Cunoasterea si evaluarea corecta a capacitatilor de productie contribuie la perfectionarea organizarii si planificarii productiei, respectiv a managementului productiei, care are ca scop elaborarea si implementarea principalelor actiuni ale planului tehnic de productie si financiar, descoperirea si evaluarea corecta a posibilitatilor tehnice de creare a pachetelor turistice, precum si stabilirea necesarului de utilaje pentru formarea lor.
Procesul de productie este format din procesul tehnologic si procesul de munca.
Procesul tehnologic reprezinta acea parte a procesului de productie care exprima transformarea directa, cantitativa si calitativa a obiectului muncii in productie finita, care sint produsele turistice. Procesul tehnologic cuprinde urmatoarele activitati:
1) Conducerea operativa a productiei care reprezinta un complex de activitati menite sa stabileasca sarcinile de productie, precum si conditiile in care urmeaza sa se desfasoare productia in termenele fixate si cu cheltuieli minime.
2) Pregatirea produselor turistice care reprezinta ansamblul de activitati din cadrul firmei turistice care definesc, fundamenteaza si asigura resursele umane, materiale si informationale necesare functionarii eficiente a sistemului de productie in raport cu obiectivele intreprinderii, intr-o anumita perioada de timp.
3) Productia posibila care reprezinta volumul maxim de produse turistice ce poate fi creat si realizat, tinind cont de conjuctura pietei turistice.
4) Produsele turistice finite care sint acele produse, care au fost complet formate, adica nu sint supuse unor modificari suplimentare, indeplinesc conditiile de calitate stabilite prin standardele in vigoare si sint gata pentru a fi comercializate.
Procesul de munca constituie acea latura a procesului de productie care reprezinta activitatea oamenilor la formarea si circulatia produselor turistice. Procesul de munca cuprinde urmatoarele activitati:
1) Implicarea resurselor umane la procesul tehnologic, care reprezinta un complex de activitati privind implicarea oamenilor pe intreg procesul de productie, de la crearea produsului turistic pina la finisarea lui.
2) Mecanizarea procesului de productie, care prevede utilizarea noilor tehnologii informationale privind formarea pachetelor turistice.
3) Sistemul de distribuire reprezinta o succesiune de activitati pe care angajatii le efectueaza in procesul de lansare a ofertei turistice proprii catre potentialii clienti.
Pentru marirea capacitatii de productie in cadrul firmelor turistice sint utilizatii factorii de productie. Acesti factori se prezinta sub urmatoarea forma:
Marimea oficiului si dotarea tehnica.
In calculul capacitatii de productie se iau in consideratie toate suprafetele disponibile in oficiu, resursele umane si intreg utilajul care participa nemijlocit la obtinerea produselor turistic.
Normele tehnice de folosire a utilajului si a suprafetelor de productie din cadrul oficiului.
Marimea acestor norme sint influentate de particularitatile tehnologiilor de formarea a produselor turistice folosite, de complexitatea programelor si a bazelor de date utilizate in cadrul tehnicii de calcul de birou cu care se doteaza locurile de munca, de posibilitatile furnizorului care livreaza partile componente a produsului turistic, de nivelul calificarii personalului, de modul de organizare a productiei si a muncii.
2. Veniturile firmei turistice
Prin valorificarea resurselor financiare, materiale si umane, firma turistica obtine un profit, devenind eficienta. Indicatorii specifici de eficienta ai activitatii de turism demonstreaza in ultimul timp implicarea a unui numar impunator de persoane, dornice de a activa in domeniul industriei turistice. Acest fapt demonstreaza ca, turismul ca ramura a economiei nationale care pana nu demult era in proces de stagnare, isi revigoreaza posibilitatile si incepe sa ocupe un loc destoinic in activitatea comerciala a Republicii Moldova.
Rezultate din incasari, veniturile firmei turistice au drept sursa principala vanzarea produselor si serviciilor turistice.
Marimea veniturilor este puternic influentata de volumul vanzarilor si de preturile produselor si serviciilor turistice. Preturile, la randul lor sint determinate de adaosul comercial practicat si costurile de formare a pachetului turistic.
In urma incasarilor rezulta veniturile care sint cu atat mai mari cu cit volumul vanzarilor produselor si serviciilor turistice este mai mare.
In turism, veniturile provenite din activitatile de transport, cazare, alimentatie publica, agrement, tratament balnear, organizarea de actiuni turistice, sint determinate de circulatia turistica, de utilizarea spatiilor de care dispun, de oferta suplimentara de servicii.
Volumul circulatie turistice poate creste extensiv pe seama sporirii numarului de turisti si intensiv prin marimea duratei medii a sejurului. Ambele cai au ca efect sporirea numarului de zile/turist.
Atragerea turistilor locali in extrasezon constituie un alt mijloc de sporire a incasarilor. Segmentul corespunzator poate fi antrenat in activitati turistice pe teritoriul republicii la fiecare sfarsit de saptamana prin vizitarea obiectivelor turistice autohtone de interes istoric, arhitectural, folcloric. In acest sens trebuie largita oferta de produse turistice pe piata, largirea gamei serviciilor si ridicarea calitatii lor, extinderea si diversificarea actiunilor publicitare, politica de preturi.
Serviciile suplimentare prestate de firma turistica reprezinta o sursa importanta de venituri care contribuie la cresterea incasarilor medii pe turist. Sporirea acestora constituie o cale generala de crestere a eficientei economice in activitatea turistica, ea fiind utilizata cu precadere in extrasezon. In acest caz serviciile suplimentare au rolul de a compensa calitatea mai redusa a elementelor naturale din structura ofertei.
Prestatiile cum ar fi tichetingul, schimbul valutar, vinatoarea, pescuitul, reuniuni, tirguri, expozitii, activitati de asigurare, transport turistic aduc venituri substantiale firmei de turism.
Cheltuielile firmei turistice
Costurile activitatii desfasurate in firma turistica conditioneaza marimea profitului realizat intr-o perioada data. Ele reflecta marimea consumului de forta de munca, nivelul productivitatii muncii, gradul de utilizarea a bazei tehnico-materiale, eficienta activitatii de conducere etc. Reducerea acestora reprezinta una din caile esentiale ale cresterii eficientei economice. Aplicarea acestei masuri necesita gruparea costurilor in functie de modificarea lor in raport cu volumul incasarilor. Potrivit acestui criteriu costurile in activitatea firmei de turism sint clasificate in doua grupe:
conventional-constante;
variabile.
Gama foarte larga de cheltuieli efectuate de catre firma turistica pentru realizarea produselor si serviciilor turistice oferite spre vanzare, cuprinde atat pe cele constante, necesare mentinerii in stare functionabila a oficiului si bazei tehnico - materiale, cit si pe cele variabile considerate ca cheltuieli pentru formarea produsului turistic.
Costurile conventional-constante sint generate de necesitatea mentinerii oficiului in stare de functionare indiferent de manifestarea cererii si de volumul acestuia. In firma turistica sezonalitatea activitatii impune separarea acestora in costuri constante permanente si sezoniere. O astfel de grupare porneste de la constatarea ca volumul costurilor constante este mai redus in perioada extrasezon, fata de perioada in care se activeaza intens. Aceasta scote in evidenta posibilitatea reducerii costurilor prin luarea unor masuri dure de catre conducerea firmei turistice si anume:
concediu din cont propriu pentru angajatii neantrenati in activitatea de turism in perioada extrasezon;
reducerea cheltuielilor de publicitate;
reducerea cheltuielilor de convorbiri telefonice;
alte activitati de reducere a cheltuielilor posibile.
In perioadele de extrasezon, activitatea turistica scade ca urmare a diminuarii calitatii elementelor naturale. Compensarea acestuia se face prin prestarea serviciilor suplimentare, care are ca scop obtinerea unor venituri, capabile in masura posibilitatilor sa acopere o parte din cheltuielile curente a firmei de turism.
Deosebit de utila in analiza costurilor firmei de turism este gruparea acestora dupa continutul lor economic. Potrivit acestui criteriu, cheltuielile pot grupate in:
salarii si contributia asigurarilor sociale;
polita de asigurare medicala;
amortizarea mijloacelor fixe;
cheltuieli de transport;
cheltuieli de publicitate;
cheltuieli pentru plata si intretinerea oficiului;
cheltuieli administrative;
convorbiri telefonice si internet.
Aceasta categorie de cheltuieli poate fi atribuita la capitolul costuri conventional-constante.
In procesul formarii ofertei turistice apar cheltuieli de achizitionare a componentelor produsului turistic. Aceasta categorie de cheltuieli poate fi atribuita la capitolul costuri variabile.
Ponderea ridicata detinuta de cheltuielile privind salarizarea, demonstreaza atentia care trebuie acordata de catre conducerea firmei de turism fata de necesitatea de personal in functie de evolutia cererii, a ocuparii maxime a personalului permanent in extrasezon.
Cheltuielile legate de promovarea ofertei turistice detin si ele o pondere destul de importanta.
Cheltuielile de productie reprezinta, totalitatea cheltuielilor pe care le face firma turistica pentru formarea produselor turistice destinate comercializarii pe piata turistica. Daca la aceasta se adauga cheltuielile de distributie sau comercializare, publicitatea, adaosul comercial (comisionul) se obtine costul final.
Cheltuielile joaca un rol destul de important in calculele si deciziile conducatorului firmei de turism. Pe de o parte, ele permit compararea incasarilor obtinute de la comercializarea produselor si serviciilor turistice cu cheltuielile efectuate pentru formarea lor determinand profitul obtinut. Pe de alta parte, cind este determinat costul pe fiecare produs sau serviciu turistic, el poate constitui ca baza pentru stabilirea pretului de oferta.
4. Analiza economico-financiara a firmei turistice
Analiza aspectelor economico-financiare are ca obiectiv stabilirea unui diagnostic al situatiei economico-financiare a unei firme turistice.
Activitatea de conducere, indiferent de nivelul la care se exercita, implica cunoasterea temeinica a situatiei date a intregului complex de cauze si factori care o determina, fapt, care se realizeaza prin intermediul analizei economico-financiare. Aceasta si determina necesitatea de a acorda o atentie sporita aspectelor teoretice si practice ale analizei economico-financiare, ceea ce va permite conducatorilor si managerilor firmelor turistice sa se familiarizeze cu procedeele metodice de analiza a indicatorilor rezultativi si sa i-a cunostinta de sursele de informatie necesare pentru efectuarea unui diagnostic economic.
In acest context, pentru a efectua analiza activitatii economice a firmei de turism este necesar de examinat urmatorii indicatori:
1) Analiza volumului de vanzari a produselor si serviciilor turistice. Pentru aceasta este necesar de a:
a) aprecierea modificarilor volumului de vinzari in perioada de gestiune la nivel de:
- firma turistica (inclusiv pe trimestre);
- destinatii turistice
- tipuri de produse si servicii turistice
b) calcularea posibilitatilor de crestere a volumului de vanzari neutilizate in urma reducerii vizarilor la unele produse turistice fata de perioada precedenta;
aprecierea ritmicitatii vizarilor in cadrul firmei turistice;
aprecierea pozitiei firmei turistice analizate fata de firmele concurente;
analiza operativa asupra indeplinirii planului de vinzari in cadrul firmei turistice si compararea datelor cu perioada de gestiune a anului precedent;
2) Analiza disponibilitatii produselor turistice. Pentru aceasta este necesar de a:
a) aprecierea schimbarilor in dinamica vanzarii produselor turistice:
- in cadrul firmei turistice;
- la firmele turistice concurente;
- pe piata turistica;
b) aprecierea vanzarilor lunare pe categoriile de produse turistice:
- in cadrul firmei turistice;
- la firmele turistice concurente;
- pe piata turistica;
c) aprecierea vitezei de comercializarea a produselor turistice existente si efectul economic primit in urma introducerii noilor produse turistice.
3) Analiza asigurarii si utilizarii potentialului uman. Pentru aceasta este necesar de a:
- evalua asigurarea firmei turistice cu personalul necesar;
- analiza circulatia si fluctuatia fortei de munca;
- determina productivitatea muncii;
- aprecia utilizarea timpului de munca.
4) Analiza eficientei utilizarii oficiului si bazei tehnico-materiale. Pentru aceasta este necesar de:
- apreciat locul de amplasare a oficiului;
- argumentarea economica privind cheltuielile de intretinere a oficiului;
- estimarea utilizarii bazei tehnico-materiale;
- evaluarea eficientei utilizarii mijloacelor fixe a firmei turistice.
5) Analiza profitului. Pentru aceasta este necesar de a:
- analiza volumul vinzarilor produselor si serviciilor turistice;
- de a estima costul vinzarilor;
Analiza economico-financiara se bazeaza pe documentele de sinteza contabile cum ar fi:
bilantul contabil;
raportul statistic 5-c;
raportul statistic 1-tur;
forma 4- BASS
